1ra-1766/2016 — art. 352 alin. 3 lit. d CP

1ra-1766/2016 — art. 352 alin. 3 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1766/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 03 martie

2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2016,

declarate de avocatul Liliana Bînzari și de inculpatul

Jolnovatîi Oleg Filip, născut la

17 noiembrie 1966 în s. Scăieni, r-nul Dondușeni,

locuitor al mun. Chișinău, str. Maria Drăgan 14/2, ap.

65, cetățean al R. Moldova, anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Dondușeni din 15 martie

2002, în baza art. 203, 119 alin. (3), 208 alin. (3), 121

alin. (2) pct. 2), 7), 120 alin. (2), 39 Cod penal (1961),

la 10 ani închisoare;

2) sentința Judecătoriei Dondușeni din 31 martie

2003, în baza art. 200 alin. (2), 121 alin. (2) pct. 2),

119 alin. (3) Cod penal (1961), la 10 ani și 6 luni

închisoare;

3) sentința Judecătoriei Dondușeni din 01

decembrie 2003, în baza art. 200 alin. (2), 121 alin. (2)

pct. 2), 119 alin. (3) Cod penal (1961), la 10 ani și 6

luni închisoare;

4) sentința Judecătoriei Dondușeni din 05

decembrie 2012, în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal,

la amendă în mărime de 250 unități convenționale;

Termenul de examinare,

instanța de fond: 18.02.2013 – 03.03.2016,

instanța de apel: 17.05.2016 – 08.06.2016,

instanța de recurs: 15.08.2016 – 22.11.2016.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit

1

C O N S T A T Ă :

Jolnovatîi Oleg a fost condamnat în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal la 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 03 martie 2016 și

cu includerea termenului aflării în arest preventiv din 12 ianuarie 2016 până la 03

martie 2016.

În baza art. 85 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă, pentru

cumul de sentințe, prin adăugirea integrală la pedeapsa numită a părții

neexecutate a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Dondușeni din 05

decembrie 2012, sub formă de amendă în mărime de 250 unități convenționale,

ceea ce constituie 5000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, pedepse ce se vor executa, conform art. 84 alin.

(3) Cod penal, de sine stătător.

Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții civile S.C „Conrep” SRL,

Veaceslav Gîrbu către Jolnovatîi Oleg a fost admisă în principiu, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii

civile.

imposibil de stabilit, inculpatul Jolnovatîi Oleg, activând în calitate de șofer la SRL

„Conrep”, amplasată pe str. Muncești 165, mun. Chișinău, la indicația persoanei

responsabile, începând cu orele 16.15, a transportat marfa cu microbuzul de model

Mercedes 312 D, număr de înmatriculare CKV 414, către SRL „Sicar Prim”, de pe

str. Vadul Bîcului nr. 2, mun. Chișinău, după care urma să revină la întreprindere

pentru a preda automobilul de serviciu. Însă, profitând de calitatea de șofer

încredințată, exercitând astfel un drept al său presupus legitim, prin încălcarea

ordinii stabilite de instrucțiunea nr. 10 din 03 iunie 2011, samavolnic s-a deplasat

cu automobilul în r-nul Dondușeni, unde la 21 aprilie 2012, pe traseul Dondușeni –

Tîrnova – Baraboi, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică, nu s-a isprăvit cu

conducerea mijlocului de transport, a derapat de pe traseu și s-a tamponat într-un

copac. În rezultat, microbuzul de model Mercedes 312 D, număr de înmatriculare

CKV 414, a fost parțial deteriorat, prin ce i-a fost cauzată SRL „Conrep”,

reprezentată de Gîrbu V., o daună materială în sumă de 132.887 lei, ce constituie

proporții deosebit de mari.

Instanța a statuat că, urmările prejudiciabile cauzate de inculpat, s-au

manifestat prin daune în proporții deosebit de mari cauzate drepturilor și

intereselor ocrotite de lege a persoanei juridice „Conrep” SRL. În rezultatul

acțiunilor inculpatului, microbuzul de model Mercedes 312 D, număr de

înmatriculare CKV 414, a fost parțial deteriorat, prin ce i-a fost cauzată SRL

„Conrep” o daună materială în sumă de 405.705 lei, ceea ce potrivit prevederilor

art. 126 alin. (1) Cod penal, depășește cuantumul de 5000 unități convenționale

și se califică drept proporții deosebit de mari.

Legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile

este că anume în rezultatul faptei nelegitime comise de inculpat, părții vătămate

SRL „Conrep” i-a fost cauzat prejudiciu în proporții deosebit de mari.

2

Reprezentantul părții civile Gîrbu V. nu a probat instanței cuantumul

prejudiciului material (declarat) în sumă de 405.705 lei, fiind prezentat în acest

sens doar raportul de constatare automerceologică din 24 mai 2012 și nu a probat

cuantumul sumei de 103.042,41 lei și 5000 lei, prezentând doar un calcul în acest

sens.

Astfel, acțiunea civilă va fi admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

2.1. Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 05 ianuarie

2016, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea S.C „Conrep” SRL, privind

recunoașterea S.C „Conrep” SRL, în calitate de parte vătămată în procesul

penal.

Totodată, a fost admisă cererea administratorului S.C „Conrep” SRL –

Veaceslav Gîrbu, privind recunoașterea S.C „Conrep” SRL în calitate de parte

civilă în procesul penal.

Instanța de fond, a reținut că în timpul urmăririi penale ca parte vătămată și

parte civilă a fost recunoscut Gîrbu Veaceslav ca reprezentant al SRL

„Primplast&Co” și nu S.C „Conrep” SRL, care a înaintat acțiunea civilă în baza

art. 219 Cod de procedură penală.

Prin urmare, urmează de respins ca neîntemeiată cererea S.C „Conrep” SRL,

privind recunoașterea S.C „Conrep” SRL, în calitate de parte vătămată în procesul

penal și de admis cererea de recunoaștere în calitate de parte civilă a S.C „Conrep”

SRL în procesul penal menționat.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motivul lipsei

elementelor constitutive ale infracțiunii în acțiunile sale.

Apelantul a invocat că la caz, contrar ordinii stabilite, înseamnă contrar căii

judecătorești, extrajudiciare, respectării termenelor (daca ar fi existat vreun

contract de locațiune, ar fi fost proprietar al automobilului, l-ar fi deținut cu titlu de

locator, arendator și l-ar fi valorificat în mod arbitrar de la partea vătămată).

Mai mult, pentru calificarea acțiunilor inculpatului conform prevederilor art.

352 Cod penal, atât în situația exercitării unui drept presupus, cât și în cazul

exercitării unui drept legitim, situația – premiză constă în existența unui conflict

(litigiu) între victimă și făptuitor. În lipsa unei asemenea situații – premiză,

răspunderea urmează a fi aplicată nu conform art. 352 Cod penal, dar potrivit altor

norme.

Gîrbu V. și Niculina T. nu vor să recunoască, că îi permiteau inculpatului să

folosească automobilul pentru el, percepând plata pentru combustibil, fapt care nu

contribuie în nici un fel la calificarea acțiunilor inculpatului, ca fiind infracționale

deoarece, inculpatul a folosit automobilul de model Mercedes, număr de

înmatriculare CKV 416, în interesul său, în afara orelor de muncă, însă nu s-a

pretins că folosește automobilul în scopul revendicării unui oarecare drept al său pe

care considera că-l are față de SRL „Conrep”, iar SRL „Conrep” i-ar fi negat acest

drept.

Inculpatul nu a invocat că SRL „Conrep” ar avea careva datorii față de sine

și prin folosirea automobilului de model Mercedes, număr de înmatriculare CKV

416, și le-ar fi revendicat.

3

Pentru ca acțiunile inculpatului să fie calificate conform art. 352 Cod penal,

acesta ar fi trebuit să considere că are un drept față de SRL „Conrep” și să existe

un litigiu între el și partea vătămată cu referire la acest presupus drept al său. Însă

aceste circumstanțe nu s-au constatat, ci dimpotrivă, s-a constatat că el era în

raporturi juridice de muncă cu SRL „Conrep”, deci, avea obligații și nu drepturi.

Or, folosirea automobilului de model Mercedes, număr de înmatriculare

CKV 416, a fost legală, fiindu-i eliberată foaia de parcurs BN 526 467 din

17.04.2012, valabilă până la 30.04.2012.

Este cert că inculpatul a cauzat un prejudiciu material firmei SRL „Conrep”,

însă aceasta nu este în niciun caz samavolnicie, ci mai degrabă un prejudiciu ce

urmează a fi solicitat de către SRL „Conrep” în ordine civilă, rezultat din

raporturile juridice pe care le-a avut cu inculpatul.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a invocat, că instanța de fond i-a încălcat dreptul la un proces

echitabil, a negat prevederile art. 101 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, că

fiecare probă urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al colaborării lor. Nici o probă nu are valoare dinainte stabilită pentru

organul de urmărire penală sau instanța de judecată.

Instanța nu a verificat declarațiile inculpatului, precum că între inculpat și

directorul SRL „Conrep” – Gîrbu V. a fost o înțelegere referitor la exploatarea

automobilului, cu condiția că inculpatul îl va anunța și va achita câte 1,5 lei pentru

fiecare km pe care l-a parcurs, acestea fiind confirmate prin transferurile de bani

indicate pe foaia de parcurs, în care este indicată suma încasată din salariu, în urma

exploatării autovehiculului.

Totodată, la 20 aprilie 2012, Gîrbu V. a fost înștiințat telefonic de către

inculpat despre dorința de a se deplasa spre r-nul Dondușeni, unde locuiesc părinții

săi, fiindu-i permisă deplasarea.

3.2. Administratorul părții civile SC „Conrep” SRL, Gîrbu Veaceslav, la fel

a declarat apel, solicitând casarea sentinței în privința separării acțiunii civile din

procesul penal și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea civilă să-i fie

admisă.

Apelantul a invocat, că instanța de fond neîntemeiat a respins, prin

încheierea din 05.01.2016, cererea SRL „Conrep” privind recunoașterea în calitate

de parte vătămată în procesul penal, neexpunându-se asupra modului și ordinii de

contestare a acesteia, astfel reieșind că aceasta se contestă o dată cu fondul

cauzei.

Încheierea respectivă contravine prevederilor art. 7, 59 alin. (1) Cod de

procedură penală, fiind limitate drepturile procesuale ale persoanelor fizice,

precum Gîrbu V., cât și ale persoanelor juridice SRL „Conrep”, de a participa în

instanța de judecată și de a beneficia de drepturile stabilite în conformitate cu

prevederile art. 60 Cod de procedură penală.

Instanța de fond a ignorat prevederile art. 98-109 Cod de procedură penală,

în partea separării acțiunii civile de procesul penal.

4

2016, toate apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că reprezentantul părții civile nu a prezentat probe

veridice, admisibile și concludente care să demonstreze indubitabil cuantumul

prejudiciului material cauzat, invocat a fi în mărime de 405.705 lei, în acest sens

fiind prezentat doar raportul de constatare auto-merceologică din 24.05.2015, în

care concluziile nu sunt invocate, or specialistul a conchis că paguba produsă

autocamionului de model Mercedes 312, fabricat în 1997, număr de înmatriculare

CKV 416, accidentat la 21 aprilie 2012, constituie 405.705 lei, iar valoarea de piață

a autocamionului respectiv, constituie 132.878 lei.

Instanța de fond, corect a conchis asupra necesității de respingere a cererii

părții civile SC „Conrep” SRL, privind încasarea sumei de 103.042,41 lei și 5000

lei, reprezentând dobânda de întârziere și cheltuielile de asistență juridică, or

cerința de încasare a dobânzii de întârziere este subsecventă, accesorie și reiese din

cuantumul cerinței de încasare a prejudiciului material, care urmează a fi stabilit cu

certitudine, iar cheltuielile de judecată nu au fost probate și prin urmare, nu sunt

reale, necesare și rezonabile.

Sunt neîntemeiate argumentele reprezentantului părții civile SC „Conrep”

SRL, invocate în cererea de apel, precum că este neîntemeiată încheierea instanței

de fond din 05.01.2016, prin care a fost respinsă cererea SC „Conrep” SRL,

privind recunoașterea acesteia în calitate de parte vătămată în prezentul proces

penal. Or, reieșind din ordonanța de recunoaștere din 16.01.2013, Gîrbu V. a fost

recunoscut în calitate de reprezentant al victimei și părții civile SRL

„Primplast&Co” iar prin ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată

din 16.01.2013, Gîrbu V. a fost recunoscut ca reprezentant al părții vătămate

SRL „Primplast&Co”.

Astfel, instanța de fond, corect a conchis că în timpul urmăririi penale ca

parte vătămată și parte civilă a fost recunoscut Gîrbu V. ca reprezentant al SRL

„Primplast&Co”, dar nu SC „Conrep” SRL, care a înaintat acțiunea civilă în baza

art. 219 Cod de procedură penală, respingând astfel, ca neîntemeiată cererea

înaintată de SC „Conrep” SRL privind recunoașterea acesteia în calitate de parte

vătămată în procesul penal și admițând cererea acesteia de recunoaștere în calitate

de parte civilă a SC „Conrep” SRL, în cadrul prezentului proces penal.

Totodată, instanța de apel a statuat ca este neîntemeiat și argumentul invocat

de inculpat, precum că instanța de fond a admis în mod neîntemeiat acțiunea

civilă, invocând în acest sens că nu este vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal. Or, supra s-a dovedit cu certitudine că

în acțiunile inculpatului se întrunesc semnele componenței de infracțiune de

violență în familie, inculpatul fiind corect recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, iar prin aplicarea față de

partea vătămată Stoianov N. a violenței fizice și psihice, inculpatul în mod cert i-

a cauzat acesteia suferințe fizice și psihice având în vedere și caracterul

leziunilor provocate, locul comiterii faptei, comportamentul inculpatului,

precum și faptul că partea vătămată a fost internată în spital, fiind privată de

posibilitatea de a munci.

5

Prin urmare, instanța de fond corect a conchis asupra admiterii parțiale a

acțiunii civile intentate în cauza penală Stoianov S., cu privire la încasarea

prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată.

acestor hotărâri, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul a invocat, că potrivit prevederilor art. 101 alin. (3) Cod de

procedură penală, nici o probă nu are valoare dinainte stabilită pentru organul de

urmărire penală sau instanța de judecată, însă aceste prevederi au fost încălcate la

examinarea cauzei.

Instanța de judecată nu a verificat declarațiile inculpatului, precum că între

inculpat și directorul SRL „Conrep” – Gîrbu V. a fost o înțelegere referitor la

exploatarea automobilului, cu condiția că inculpatul îl va anunța și va achita câte

1,5 lei pentru fiecare km pe care l-a parcurs, acestea fiind confirmate prin

transferurile de bani indicate pe foaia de parcurs în care este indicată suma încasată

din salariu, în urma exploatării autovehiculului.

Totodată, la 20 aprilie 2012, Gîrbu V. a fost înștiințat telefonic, de către

inculpat despre dorința de a se deplasa spre r-nul Dondușeni, unde locuiesc părinții

acestuia, fiindu-i permisă deplasarea.

În cadrul cercetării judecătorești inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un

proces echitabil.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Liliana Bînzari, solicitând casarea

hotărârilor menționate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul să fie achitat, din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii

în acțiunile sale.

Recurentul a invocat, că noțiunea de samavolnicie presupune revendicarea

prin metode ilegale a bunului propriu sau bunului la care persoana admite că ar

avea dreptul, or samavolnicie ar fi realizarea acestui drept prin metode ilegale.

Exercitarea unui drept presupus legitim, presupune că făptașul consideră că

partea vătămată datorează ceva, ori are dreptul la un bun oarecare ce-i aparține

părții vătămate, și fără a respecta ordinea stabilită, adică fără a se adresa în

judecată, și-l revendică în mod samavolnic, făcându-și în închipuirea sa, dreptate.

La caz, contrar ordinii stabilite, înseamnă contrar căii judecătorești,

extrajudiciare, respectării termenelor (daca ar fi existat vreun contract de locațiune,

ar fi fost proprietar al automobilului, l-ar fi deținut cu titlu de locator, arendator și

l-ar fi valorificat în mod arbitrar de la partea vătămată).

Mai mult, pentru calificarea acțiunilor inculpatului conform prevederilor art.

352 Cod penal, atât în situația exercitării unui drept presupus, cât și în cazul

exercitării unui drept legitim, situația – premiză constă în existența unui conflict

(litigiu) între victimă și făptuitor. În lipsa unei asemenea situații – premiză,

răspunderea urmează a fi aplicată nu conform art. 352 Cod penal, dar potrivit altor

norme.

Gîrbu V. și Niculina T. refuză să recunoască, că îi permiteau inculpatului să

folosească automobilul pentru el, percepând plata pentru combustibil, fapt care nu

contribuie în nici un fel la calificarea acțiunilor inculpatului, ca fiind infracționale

deoarece, inculpatul a folosit automobilul de model Mercedes cu numărul de

6

înmatriculare C KV 416, în interesul său, în afara orelor de muncă, însă nu s-a

pretins că folosește automobilul în scopul revendicării unui oarecare drept al său pe

care considera că-l are față de SRL „Conrep”, iar SRL „Conrep” i-ar fi negat acest

drept.

Inculpatul nu a invocat că SRL „Conrep” ar avea careva datorii față de sine

și prin folosirea automobilului de model Mercedes cu numărul de înmatriculare C

KV 416 și le-ar fi revendicat.

Pentru ca acțiunile inculpatului să fie calificate conform art. 352 Cod penal,

acesta ar fi trebuit să considere că are un drept față de SRL „Conrep” și să existe

un litigiu între el și partea vătămată cu referire la acest presupus drept al său. Însă

aceste circumstanțe nu s-au constatat, ci dimpotrivă, s-a constatat că el era în

raporturi juridice de muncă cu SRL „Conrep”, deci, avea obligații și nu drepturi,

iar cu referire la folosirea automobilului de model Mercedes cu numărul de

înmatriculare C KV 416, ea a fost totuși legală, fiind eliberată foaia de parcurs BN

526 467 din 17.04.2012, valabilă până la 30.04.2012.

Este cert că inculpatul a cauzat un prejudiciu material firmei SRL „Conrep”,

însă aceasta nu este în niciun caz samavolnicie, ci mai degrabă, un prejudiciu ce

urmează a fi solicitat de către SRL „Conrep” în ordine civilă, rezultat din

raporturile juridice pe care le-a avut cu inculpatul.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12)

Cod de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

dar fără a agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. În corespundere

cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie

să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de

7

procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează

chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă

această faptă a fost săvârșită de inculpat. Potrivit art. 52 Cod penal, se consideră

componență a infracțiunii totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de

legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă. Totodată,

potrivit legislației penale, persoana este supusă răspunderii penale dacă, în

acțiunile acesteia sunt constatate toate patru elemente obligatorii: obiectul

infracțiunii, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. În corespundere cu art.

113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Potrivit

art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței

de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază

concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte

probe.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținutul cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1.- 2.1. din decizie):

a) a depășit limitele învinuirii formulate inculpatului, constatând că: „în

rezultatul acțiunilor lui Jolnovatîi O., microbuzul de model Mercedes 312 D cu

numărul de înmatriculare C KV 414 a fost parțial deteriorat, prin ce i-a fost

cauzată SRL „Conrep” o daună materială în sumă de 405.705 lei, ceea ce

potrivit prevederilor art. 126 alin. (1) Cod penal, depășește cuantumul de 5000

unități convenționale și se califică drept proporții deosebit de mari”. Or,

asemenea acuzații nu i-au fost imputate inculpatului prin rechizitoriu, în acest act

procedural fiind indicată mărimea pagubei de 132.878 lei.

În același timp, în descriptivul sentinței a descris ca fiind dovedit că

inculpatul a cauzat o daună de 132.878 lei, apoi a constatat divergent că:

„...reprezentantul părții civile, Gîrbu V., nu a probat instanței cuantumul

prejudiciului material cauzat... ”, și în final s-a contrazis indicând în dispozitivul

sentinței soluția că: „...asupra cuantumului despăgubirilor urmează să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile”.

Prin urmare, instanța a operat cu estimări absolut confuze în raport cu

elementul obligatoriu din art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal – daune în proporții

deosebit de mari;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate

în rechizitoriu. Nu a indicat în hotărâre motivele pentru care a respins probele

apărării și versiunile inculpatului, cât și care ar fi esența încălcării de către inculpat

8

a ordinii stabilite de instrucțiunea nr. 10 din 03 iunie 2011, incriminate ultimului

prin rechizitoriu;

c) a constatat neclar și divergent, atât în sentință cât și în încheierea din

05.01.2016, date cu privire la cine totuși este parte vătămată în cauza de pe rol: „i-

a fost cauzată SRL „Conrep”, reprezentată de Gîrbu V., o daună materială în

sumă de 132.887 lei..., cauzat drepturilor și intereselor ocrotite de lege a

persoanei juridice „Conrep” SRL..., părții vătămate SRL „Conrep” i-a fost

cauzat prejudiciu în proporții deosebit de mari.., reprezentantul părții civile

Gîrbu V..., a respinge ca neîntemeiată cererea S.C „Conrep” SRL, privind

recunoașterea S.C „Conrep” SRL, în calitate de parte vătămată în procesul

penal..., a admite cererea administratorului S.C „Conrep” SRL – Veaceslav

Gîrbu, privind recunoașterea S.C „Conrep” SRL în calitate de parte civilă în

procesul penal..., în timpul urmăririi penale ca parte vătămată și parte civilă a

fost recunoscut Gîrbu Veaceslav ca reprezentant al SRL „Primplast&Co” și nu

S.C „Conrep” SRL, care a înaintat acțiunea civilă...”.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5), (6), 417 alin. (1) pct. 8) și

9), 419, 400 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, verifică declarațiile și

probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de

judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel, nefiind în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate

de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de

apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date, una din soluțiile prevăzute în

art. 415. Încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai o dată cu

sentința cu excepția cazurilor în care, potrivit legii, pot fi atacate separat.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din

decizie):

9

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată legal;

b) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi probele scrise de la

f.d 90-91, 94, 136 v. I, 43-44, 48 v. II;

c) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile apărării și repetate

în recursurile ordinare, inclusiv în felul în care acestea sunt reproduse la pct. 3., 3.1

și 5., 51. din prezenta decizie;

d) a omis să expună în dispozitivul deciziei și soluția referitor la încheierea

Judecătoriei Botanica din 05 ianuarie 2016, contestată o dată cu sentința;

e) și-a fondat aprecierile și pe împrejurări improprii cauzei penale de pe

rol, cum ar fi că: „...instanța de fond a admis în mod neîntemeiat acțiunea civilă,

invocând în acest sens că nu este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (1) Cod penal. Or, supra s-a dovedit cu certitudine că în acțiunile

inculpatului se întrunesc semnele componenței de infracțiune de violență în

familie, inculpatul fiind corect recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, iar prin aplicarea față de partea

vătămată Stoianov N. a violenței fizice și psihice, inculpatul în mod cert i-a

cauzat acesteia suferințe fizice și psihice având în vedere și caracterul leziunilor

provocate, locul comiterii faptei, comportamentul inculpatului, precum și faptul

că partea vătămată a fost internată în spital, fiind privată de posibilitatea de a

munci. Prin urmare, instanța de fond corect a conchis asupra admiterii parțiale

a acțiunii civile intentate în cauza penală Stoianov S., cu privire la încasarea

prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată”.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și că recursurile de pe rol sunt întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor declarate, casării totale a deciziei și

încheierii contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

10

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de avocatul Liliana Bînzari și de

inculpatul Jolnovatîi Oleg Filip, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 iunie 2016, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 13

decembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

11

12