1ra-175/2016 — art. 217-5 al.1, 217 al.3 lit.c,e, 322 al.1 CP

1ra-175/2016 — art. 217-5 al.1, 217 al.3 lit.c,e, 322 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-175/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 septembrie 2015, declarat de avocatul Ion Popescu, în numele

inculpatului

Cristea Serghei Ion, născut la

15 mai 1974 în Federația Rusă, locuitor al mun.

Chișinău, str. Doina 150, ap. 3, cetățean al R. Moldova,

condamnat anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 09 iunie 1994, în baza art. 15, 127, 43 Cod

penal (1961), la 5 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 2 ani;

2) prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 25 septembrie 1996, în baza art. 96 alin. 1,

119 alin. 3 Cod penal (1961) la 4 ani închisoare,

amnistiat în temeiul art. 2,4 al Legii nr. 972/XIII din 24

iulie 1996;

3) prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 02 iunie 1998, în baza art. 119 alin. 3, 43

Cod penal (1961), la 5 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 5 ani;

4) prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 30 septembrie 1999 și decizia Curții

Supreme de Justiție din 19 aprilie 2010, în baza art. 42,

145 alin. (2) lit. b), k), 188 alin. (3), 39, 40 Cod penal

(1961) la 17 ani închisoare.

1

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 22 ianuarie 2013 – 03 aprilie 2015,

în instanța de apel: 01 iunie – 23 septembrie 2015,

în instanța de recurs: 27 noiembrie 2015 – 03 februarie 2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Cristea Serghei a fost condamnat în baza art. 2175 alin. (1), 87 Cod penal la 160

ore de muncă neremunerată în folosul comunității, transformate în 80 zile de

închisoare, în baza art. 217 alin. (3) lit. c), e) Cod penal la 2 ani 8 luni închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții legate de gestionarea legală a

substanțelor narcotice sau psihotrope sau de a exercita asemenea activități pe un

termen de 5 ani, în baza art. 322 alin. (1) Cod penal la 1 an și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, prin absorbirea pedepselor mai ușoare de

pedeapsa mai aspră, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani 8 luni închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții legate de gestionarea legală a

substanțelor narcotice sau de a exercita asemenea activități psihotrope pe un

termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, începând cu 03 aprilie

2015.

13.00, Cristea S. aflându-se pe teritoriul Penitenciarului nr. 4, or. Cricova, unde

execută pedeapsa sub formă de închisoare din 27 aprilie 1999, fiind suspectat de

consum de droguri, prin ordinul nr. 98 din 07 noiembrie 2012 al șefului

Penitenciarului nr. 4, or. Cricova, V. Corlăteanu, a fost escortat la Dispanserul

Narcologic mun. Chișinău unde, conform procesului-verbal al examinării medicale

nr. 9372 din 07 noiembrie 2012, la condamnatul Cristea S. s-a stabilit consecință a

consumului de stupefiante – amfetamin, canabinoide.

Tot el, la 05 aprilie 2013, aproximativ ora 17.10, aflându-se în secția de

primire-predare a deținuților din incinta Penitenciarului nr. 13, amplasat în str.

Bernardazzi 3, mun. Chișinău, în timpul controlului corporal și a lucrurilor

personale, efectuat în legătură cu transferul din Penitenciarul nr. 4, or. Cricova, de

către colaboratorii Penitenciarului nr. 13 a fost depistat și ridicat un tub învelit în

peliculă, în interiorul cărui se afla o masă vegetală de culoare verde, și un pachețel,

în interiorul cărui se afla o substanță solidă de culoare cafeniu-deschis.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 2194 din 25 aprilie

2013, masa vegetală de culoare verde reprezintă marihuana, care se atribuie la

substanțele narcotice neutilizate în scopuri medicale, obținută artizanal din plante

de cânepă, cu masa totală, în stare uscată de 5,32 gr, care conform listei nr. 1,

tabelul nr. 1 al substanțelor narcotice inutilizabile în scopuri medicale, aprobate

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1088 din 05 octombrie 2004, cu modificările și

completările din Hotărârea Guvernului RM nr. 43 din 26 ianuarie 2009, Hotărârea

2

Guvernului RM nr. 626 din 02 iunie 2006 și prin Hotărârea Guvernului RM nr. 79

din 23 ianuarie 2006 se atribuie la cantități mari, iar substanța de culoare cafeniu-

deschisă reprezintă heroină – substanță narcotică neutilizată în scopuri medicale,

cu masa totală a substanței narcotice de 0,25 gr., care conform listei nr. 1, tabelul

nr. 1 al substanțelor narcotice inutilizabile în scopuri medicale aprobate prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 1088 din 05 octombrie 2004, cu modificările și

completările din Hotărârea Guvernului RM nr. 43 din 26 ianuarie 2009, Hotărârea

Guvernului RM nr. 626 din 02 iunie 2006 și prin Hotărârea Guvernului RM nr. 79

din 23 ianuarie 2006 se atribuie la cantități mari.

Tot el, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, intenționat

a camuflat un tub învelit în peliculă, în interiorul cărui se afla o masă vegetală de

culoare verde, cu miros specific, despre care știa cu certitudine că este marihuana

și un pachețel, în interiorul cărui se afla o substanță solidă de culoare cafeniu-

deschis, despre care știa cu certitudine că este heroină, și care la 05 aprilie 2013,

aproximativ ora 17.10, a încercat să le introducă în Penitenciarul nr. 13, mun.

Chișinău, însă nu și-a dus intenția până la capăt, din motiv că în cadrul percheziției

corporale, au fost depistate și ridicate de către colaboratorii Penitenciarului nr. 13.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 2194 din 25 aprilie

2013, masa vegetală, de culoare verde, ridicată la 05 aprilie de la inculpat,

reprezintă marihuana, care se atribuie la substanțele narcotice neutilizate în scopuri

medicale, obținută artizanal din plante de cânepă, cu masa totală, în stare uscată de

5,32 gr, care conform listei nr. 1, tabelul nr. 1 al substanțelor narcotice inutilizabile

în scopuri medicale, aprobate prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1088 din 05

octombrie 2004, cu modificările și completările din Hotărârea Guvernului RM nr.

43 din 26 ianuarie 2009, Hotărârea Guvernului RM nr. 626 din 02 iunie 2006 și

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 79 din 23 ianuarie 2006 se atribuie la cantități

mari, iar substanța de culoare cafeniu-deschisă reprezintă heroină – substanță

narcotică neutilizată în scopuri medicale, cu masa totală a substanței narcotice de

0,25 gr., care conform listei nr. 1, tabelul nr. 1 al substanțelor narcotice

inutilizabile în scopuri medicale aprobate prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1088

din 05 octombrie 2004, cu modificările și completările din Hotărârea Guvernului

RM nr. 43 din 26 ianuarie 2009, Hotărârea Guvernului RM nr. 626 din 02 iunie

2006 și prin Hotărârea Guvernului RM nr. 79 din 23 ianuarie 2006 se atribuie la

cantități mari.

Deși inculpatul nu a recunoscut vina, aceasta este dovedită prin probele

administrate.

Astfel, martorii Andrușca V. și Dimitriu V. au declarat că în cadrul

percheziției în celula în care se deținea inculpatul, de pe raftul de pe perete a fost

ridicat un pachețel cu o masă vegetală, de culoare verde, asemănătoare marihuanei.

A fost întocmit proces-verbal, ulterior inculpatul fiind condus la expertiză.

Martorii Popa I. și Gușan V. au relatat că în cadrul percheziției corporale

amănunțite, s-a depistat asupra inculpatului un tub de 5 ml., cu o substanță de

culoare cafenie, care a fost transmis pentru efectuarea expertizei.

3

Potrivit procesului-verbal de examinare medicală nr. 9372 la inculpat s-a

stabilit consecință a consumului de stupefiante – amfetamin, canabinoide.

Vinovăția inculpatului este dovedită și prin procesul-verbal de cercetare la

fața locului cu tabelul foto, prin care s-a ridicat un tub de la seringă, în care se afla

o substanță vegetală de culoare verde, procesul-verbal de percheziție, raportul de

expertiză prin care s-a constatat că masa vegetală uscată, mărunțită, presată, de

culoare verde, prezentată spre cercetare, care a fost depistată la 05 aprilie 2013, în

timpul percheziției corporale la inculpat de către angajații Penitenciarului nr. 13,

mun. Chișinău, pe care a predat-o benevol, reprezintă marihuana. Marihuana se

atribuie la substanțele narcotice de origine vegetală, neutilizate în scopuri

medicale, obținută din plante de cânepă. Masa substanței narcotice – marihuana, în

stare uscată, prezentată la cercetare, constituie 5,32 gr. Substanța solidă de culoare

cafeniu-deschisă, pachețelul de hârtie, o parte a cărui este acoperită cu staniol de

culoare argintie, reprezintă heroină – substanță narcotică neutilizată în scopuri

medicale.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2175 alin. (1) Cod penal,

ca consumul ilegal de substanțe narcotice, săvârșit pe teritoriul penitenciarelor, în

baza art. 217 alin. (3) lit. c), e) Cod penal, ca prelucrarea, păstrarea și transportarea

substanțelor narcotice în proporții mari, fără scop de înstrăinare, cu utilizarea

substanțelor narcotice a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, și în

baza art. 322 alin. (1) Cod penal, ca încercarea de a transmite prin orice mijloace,

persoanelor deținute în penitenciare a drogurilor, a căror transmitere este interzisă,

săvârșită în proporții mari.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal,

de caracterul și gravitatea infracțiunilor comise, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării inculpatului, de persoana inculpatului, că

infracțiunile au fost săvârșite în stare de recidivă periculoasă, că pedeapsa anterior

stabilită a fost insuficientă pentru corectarea inculpatului, că mărimea pedepsei

pentru recidivă periculoasă nu poate fi mai mică de cel puțin 2/3 din mărimea celei

mai aspre pedepse prevăzute de articolele infracțiunilor incriminate, concluzionând

că reeducarea și corectarea inculpatului este posibilă doar prin izolare de societate.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el.

Apelantul a indicat că acuzarea nu a administrat și nu a prezentat probe

concludente și pertinente, care ar demonstra vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunilor incriminate.

Urmărirea penală a fost efectuată superficial și cu încălcări flagrante ale

procedurii penale.

Din depozițiile martorilor Andrușca V., Dimitriu V., Popa I., Gușan V. și

Tanas A., toți colaboratori de poliție, care au efectuat investigațiile pe ambele

episoade, rezultă că aceștia sunt direct cointeresați de a-și susține și menține

investigațiile, și de a-și îndreptăți acțiunile ilegale întreprinse pe cauza dată.

4

Declarațiile acestor martori nu corespund circumstanțelor reale și probelor

dobândite în cadrul anchetei judiciare și în nici un mod nu indică direct că

inculpatul ar fi fost implicat în comiterea infracțiunilor imputate. Totodată,

martorii acuzării au dat declarații diferite.

Astfel, aceste circumstanțe înlătură caracterul penal al faptei incriminate

inculpatului, în acțiunile acestuia lipsind vinovăția, ca element obligatoriu al

componenței de infracțiune.

Instanța de fond a apreciat eronat legea material-penală și probele

administrate.

septembrie 2015, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre.

Cristea Serghei a fost achitat în baza art. 322 alin. (1) Cod penal, pe motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Tot el, a fost condamnat în baza art. 2175 alin. (1) Cod penal la 160 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității și în baza art. 217 alin. (3) lit. c), e)

Cod penal la 2 ani 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții legate de gestionarea legală a substanțelor narcotice sau psihotrope pe un

termen de 5 ani.

Conform art. 84 Cod penal, prin absorbirea pedepsei mai blânde de pedeapsa

mai gravă, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani 8 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții legate de gestionarea legală a

substanțelor narcotice sau psihotrope pe un termen de 5 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis, începând cu 23 septembrie 2015, deducându-se durata

aflării în arest preventiv din 03 aprilie 2015 până la 23 septembrie 2015.

Instanța de apel a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunilor incriminate, însă vinovăția acestuia a fost dovedită prin probele

administrate, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează

între ele și combat argumentele apărării.

Fiind audiat în instanța de apel, inculpatul a recunoscut pe deplin vina

privind consumul ilegal al substanțelor narcotice pe teritoriul penitenciarului.

Totodată, vinovăția acestuia a fost dovedită și prin declarațiile martorilor

Andrușca V., Dimitriu V., Popa I., Gușan V. și Tanas A., procesul-verbal de

examinare medicală nr. 9372 al inculpatului, prin care s-a stabilit consecință a

consumului de stupefiante – amfetamin, canabinoide, procesul-verbal de cercetare

la fața locului cu tabelul foto, prin care s-a ridicat un tub de la seringă, în care se

afla o substanță vegetală de culoare verde, procesul-verbal de percheziție, raportul

de expertiză prin care s-a constatat că masa vegetală uscată, mărunțită, presată, de

culoare verde, prezentată spre cercetare, care a fost depistată la 05 aprilie 2013, în

timpul percheziției corporale la inculpat de către angajații Penitenciarului nr. 13,

mun. Chișinău, pe care a predat-o benevol, reprezintă marihuana. Marihuana se

atribuie la substanțele narcotice de origine vegetală, neutilizate în scopuri

medicale, obținută din plante de cânepă. Masa substanței narcotice – marihuana, în

stare uscată, prezentată la cercetare, constituie 5,32 gr. Substanța solidă de culoare

5

cafeniu-deschisă, pachețelul de hârtie, o parte a cărui este acoperită cu staniol de

culoare argintie, reprezintă heroină – substanță narcotică neutilizată în scopuri

medicale.

Instanța de apel a exclus din învinuire calificativul ”cu utilizarea

substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, a căror circulație în

scopuri medicinale este interzisă”, ca fiind nedovedit.

La fel, a statuat că nu au fost prezentate probe care ar demonstra că

inculpatul a încercat să transmită substanțele narcotice persoanelor deținute în

penitenciar, adică comiterea de către acesta a infracțiunii prevăzute de art. 322 alin.

(1) Cod penal.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont că infracțiunile comise de

inculpat se atribuie la categoria celor ușoare și mai puțin grave, de lipsa

circumstanțelor atenuante, că inculpatul anterior a fost condamnat pentru

infracțiuni similare, de personalitatea acestuia și atitudinea lui față de cele comise,

concluzionând că corectarea lui este posibilă doar prin izolare de societate.

Totodată, aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal nu este posibilă, din motiv

că instanța de fond nu s-a expus referitor la aceasta și în cazul dat instanța de apel

îi va înrăutăți inculpatului situația în propriul apel, urmând ca asupra acestei

chestiuni să se expună judecătorul de instrucție.

hotărârilor adoptate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul a invocat că hotărârile adoptate au fost emise în baza unor probe

contradictorii, bazate pe presupuneri, lipsind dovezi incontestabile ce ar confirma

vinovăția inculpatului, acuzarea neprezentând probe în acest sens.

Din depozițiile martorilor Popa Iu., Gușan V. și Tanas A., toți colaboratori

de poliție, care au efectuat investigațiile în acest caz, rezultă că aceștia sunt direct

cointeresați de a-și susține și menține investigațiile, și de a-și îndreptăți acțiunile

ilegale întreprinse pe cauza dată.

Declarațiile acestor martori nu corespund circumstanțelor reale și probelor

dobândite în cadrul anchetei judiciare, și în nici un mod nu indică direct că

inculpatul ar fi fost implicat în comiterea infracțiunii imputate.

Astfel, aceste circumstanțe înlătură caracterul penal al faptei incriminate

inculpatului, în acțiunile acestuia lipsind vinovăția, ca element obligatoriu al

componenței de infracțiune, inculpatul urmând a fi achitat.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și

12) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

6

În primul rând, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare

gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor,

prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept pe art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, care prevăd, inclusiv, următoarele temeiuri

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită (pct. 5 din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu împrejurările relevate în descriptivul instanței de apel,

asupra căror motive concrete invocate în apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel

și care ar fi esența circumstanțelor că motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt,

raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a afectat

soluția instanței, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și care ar fi

încadrarea juridică corectă a faptei în asemenea caz, fiind omisă în totalitate și

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește

condițiile de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6, 8) și 12) Cod de

procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

7

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

declarat, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică a acțiunilor lui, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, martorilor Andrușca V.,

Dimitriu V., Popa I., Gușan V. și Tanas A., procesul-verbal de examinare medicală

nr. 9372 al inculpatului, prin care s-a stabilit consecință a consumului de

stupefiante – amfetamin, canabinoide, procesele-verbale de cercetare la fața locului

și de percheziție a inculpatului, prin care au fost depistate și ridicate respectivele

substanțele narcotice, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2194 din 25

aprilie 2013, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul avocatului.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport

legal (pct. 5. din decizie).

Este de observat că motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 4. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse

8

la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO (hotărârea din 16

ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în

acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii, că faptelor săvârșite

li s-a dat o încadrare juridică corectă, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, acesta urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ion Popescu

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie

2015, în privința inculpatului Cristea Serghei Ion, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 februarie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9