1ra-584/2015 — art. 362 alin.1, art. 27,42 alin. 5,362 alin. 1 CP

1ra-584/2015 — art. 362 alin.1, art. 27,42 alin. 5,362 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-584/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte –Ursache Petru,

Judecători –Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Alerguș Constantin și

Moraru Petru,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Ropot Veaceslav în numele inculpatului Karimi Hamed, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 iulie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014, în

cauza penală privindu-1 pe

Karimi Hamed Abdulhusein, născut la 15 septembrie

1977, originar și domiciliat în or. Shiraz, Iran;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

CONSTATĂ:

Karimi Hamed Abdulhusein a fost condamnat:

- în baza art.27, 42 alin.(5), 362 alin.(1) Cod penal la 3 luni închisoare;

- în baza art. 362 alin. (1) Cod penal la 3 luni închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Hamed Abdulhusein la 01 decembrie 2012, aflîndu-se pe teritoriul Ucrainei și

avînd intenția de trecere ilegală a frontierei de stat a Republicii Moldova, în

vederea intrării și șederii, pe ascuns, într-un loc tainic din semiremorca de

1

model „SCHMITZ SO1” cu n/î C XK 777, tractată de camionul de model „MAN

TGA 18440” cu n/î C XK 777 condus de către Roșca Veaceslav, s-a tăinuit de

controlul de frontieră, trecând prin această modalitate ilegal frontiera de stat a

Republicii Moldova, prin punctul de trecere Tudora, din direcția Ucrainei.

2.1. Tot el, la 21 mai 2013, aproximativ la orele 04:30, acționînd prin

înțelegere prealabilă și complicitate cu cet. Hassan Mahmoud Abdalla Hassan,

cetățean al Egiptului și o persoană neidentificată de organul de urmărire

penală, prin eludarea și sustragerea de la controlul de frontieră, a încercat să

treacă ilegal frontiera de stat a Republicii Moldova peste rîul Prut, cu o barcă

gonflabilă în apropiere de s. Frăsinești, r-nul Ungheni, în regiunea stîlpului de

frontieră nr.1107 aval 100 m., însă din motive independente de voința sa, nu a

reușit deoarece a fost observat de către colaboratorii poliției de frontieră,

reușind să evadeze de la fața locului.

numele inculpatului Karimi Hamed Abdulhusein, prin care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri de achitare pe ambele

capete de acuzare, din motiv că în temeiul art.9 alin.(2) al Legii privind azilul

în Republica Moldova, inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală,

deoarece la 12 decembrie 2012, acesta s-a adresat pentru acordarea azilului la

organul competent, fapt confirmat prin decizia nr.62/14DAI din 17 martie 2014,

eliberată de Direcția Azil și Integrare a Biroului de Migrațiune și Azil. La fel,

apelantul a invocat că, în temeiul art.63 alin.(7) și art.94 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, nu pot fi reținute probele obținute în legătură cu audierea

martorului Hassan Mahmoud Abdalla, care încearcă să protejeze o altă

persoană, iar prin declarațiile celorlalți martori nu se confirmă învinuirea

adusă.

noiembrie 2014 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea

hotărîrii atacate.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că prima

instanță a cercetat în modul stabilit probele prezentate, adoptând o sentință

corectă, întemeiată și legală prin care l-a recunoscut pe Karimi Hamed

Abdulhusein vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 27, 42, 362

alin.(1) și art. 362 alin.(1) Cod penal, argumentând deplin poziția adoptată, atît

2

din punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, cît și din

punct de vedere a prevederilor legale.

Totodată, instanța de apel a respins argumentul apelantului referitor la

faptul că, în privința inculpatului urmau a se aplica prevederile art.9 alin.(2) al

Legii privind azilul în Republica Moldova, ce statuează că, solicitanții de azil nu

vor fi sancționați pentru intrare sau ședere ilegală pe teritoriul Republicii Moldova.

Tratamentul aplicat acestor persoane se va conforma standardelor internaționale

referitoare la drepturile omului și prevederilor prezentei legi, or, acesta a traversat

frontiera de stat la 01.12.2012, fiind reținut conform procesului-verbal de

reținere la 04.12.2012, iar solicitarea de azil a fost înaintată abia la 12.12.2012.

Referitor la argumentele apelantului privind inadmisibilitatea probelor

acumulate în legătură cu audierea în calitate de martor a lui Hassan Mahmoud

Abdalla, instanța de apel le-a respins, din motiv că audierea acestuia a avut loc

ca urmare a complicității lui la comiterea infracțiunii comise la 21.05.2013, iar

instanța nu a depistat nici un motiv pentru a aprecia critic declarațiile făcute de

acesta din urmă.

La stabilirea pedepsei inculpatului Karimi H., instanța de apel a statuat că

instanța de fond a ținut cont de comportamentul pertinent al inculpatului

precum și de gravitatea infracțiunii săvârșite, corect stabilindu-i pentru

infracțiunile comise, prin aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal, o pedeapsă

de 4 luni închisoare, fiind într-un raport rezonabil cu faptele comise și scopul

sancțiunii penale, astfel, nefiind posibilă corectarea inculpatului fără privarea

acestuia de libertate.

Ropot Veaceslav în numele inculpatului Hamed Karimi, prin care, indicînd

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărîri de

achitare, invocînd următoarele:

- instanța de apel, judecînd cauza, a încălcat prevederile art. 9 alin. (2) al Legii

Nr. 270 din 18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova, precum și art. 31 alin. (1)

al Convenției privind statutul refugiaților, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, tratat

intrat în vigoare pentru Republica Moldova din 11.12.2001,

- consideră că reieșind din materialele cauzei, și anume: decizia nr.62/14DAI din

17.03.2014 eliberată de Direcția Azil și Integrare al Biroului de Migrație și Azil,

documentul temporar nr. 12MD001400 din 03.04.2014, eliberat de Direcția Azil și

3

Integrare ca rezultat al depunerii cererii de azil, procesul-verbal de reținere a lui

Hamed Karimi Abdulhusein din 04.12.2012, ordonanța privind eliberarea persoanei

din 06.12.2012 (dosar penal nr.2012421906), se probează cert faptul că, solicitantul de

azil a reacționat imediat după ce Republica Moldova, reprezentată prin organele sale

de drept (procuror Dadu I. și ulterior reprezentanții Biroului de Migrație și Azil) i-au

oferit posibilitatea de a se adresa cu o cerere pentru a obține calitatea de refugiat.

Astfel, cererea inculpatului a fost întocmită în ziua eliberării acestuia și a parvenit la

Direcția Azil și Integrare al Biroului de Migrație și Azil abia la 12.12.2014, fiind depusă

conform legislaței în vigoare;

- instanțele inferioare nu au făcut diferența între solictanți de azil care încearcă să

intre ilegal și cei care au deja o ședere ilegală, ambele categorii căzînd sub incidența

art.9 alin.2 al Legii Nr. 270 din 18.12.2008 privind azilul în Republica Moldova;

- inculpatul Karimi Hamed este victima migrației ilegale, care datorită unei

persoane terțe pe numele “Arsen” a fost înșelat de 4000 dolari SUA și actele de

identificare "pașaportul său național” fiind tranportat contrar voinței sale în Republica

Moldova, sub pretextul că merge legal în una din țările europene. Hamed Karimi se

afla legal pe teritoriul Ucrainei, circumstanță probată prin prezentarea organului de

urmărire penală și instanței de fond a actului de ședere legală. Suplimentar, organul

de urmărire penală urma a verifica șederea legală a inculpatului pe teritoriul statului

vecin pentru a se convinge de circumstanțele corecte sau incorecte relatate de inculpat,

sarcină nerealizată de acuzare, care accentuiază neprobarea învinuirii aduse

persoanei;

- atitudinea instanțelor naționale poate fi condamnată de CEDO, precum în

cauza Suso Musa vs. Malta, nr. 42337/12, 23 iulie 2013;

- în privința capătului de acuzare în baza art. 362 alin. (1) Cod penal, și anume

trecerea ilegală a frontierei de stat situată între Republica Moldova și România, peste

rîul Prut, consideră că instanțele inferioare l-au condamnat ilegal pe Karimi Hamed,

neavînd probe în genere în acest sens, denaturînd pe altele pentru a face posibilă

condamnarea persoanei și evitînd intenționat a indica în întregime conținutul

celorlalte acte procedurale pentru a nu ajunge la o decizie de achitare a persoanei;

- consideră că condamnarea inculpatului Karimi Hamed doar în baza

declarațiilor unei persoane (Hassan Mahmoud Abdalla) constituie o încălcare

flagrantă a unui șir de prevederi legale, cum ar fi art. 389 Cod penal, pct.7 din

Hotărîrea explicativă a CSJ nr.5 din 19.06.2006 privind sentința judecătorească,

art. 6 alin. (2), (3) lit. d) din Convenția CEDO;

4

- partea apărării nu a avut acces la martorul acuzării nici în instanța de fond și

nici în instanța de apel, fapt pentru care nu a fost posibil de a pune întrebări

presupusului martor pentru a verifica corectitudinea circumstanțelor conținute în

procesul-verbal de audiere a martorului și a procesului-verbal de confruntare între

acesta și inculpat;

- reieșind din conținutul dosarului penal, organul de urmărire penală la indicația

procurorului de fapt au încălcat prevederile art. 63 alin. (7) Cod de procedură penală,

prin faptul că nu doar au audiat pe inculpatul Hassan Mahmoud Abdalla în calitate

de martor, dar inclusiv au efectuat și alte acțiuni păstrîndu-i calitatea de martor

(confruntarea cu Karimi Hamed și recunoașterea persoanei după fotografie);

- apărătorul a solicitat datorită erorilor grave comise de acuzare excluderea din

lista probelor acuzării a procesului-verbal de confruntare între Karimi Hamed și

Hassan Mahmoud Abdalla (f.d 54); a procesului-verbal de prezentare spre

recunoaștere a persoanei după fotografie (f.d 24); a procesului-verbal de audiere a

martorului Hassan Mahmoud Abdalla, însă niciunul din argumentele expuse mai sus

nu au fost combătute de instanța de apel.

5.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat de către avocatul Ropot Veaceslav în numele inculpatului Karimi

Hamed, invocînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece

temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală.

penal consideră, că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

6.1. Referitor la învinuirea adusă în baza art. 362 alin. (1) Cod penal.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală (red. 27.10.2012), instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

5

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa

a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal

sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la examinarea apelului

declarat de avocatul Ropot Veaceslav în numele inculpatului nu a respectat

cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu a răspuns la modul cuvenit la

toate motivele invocate de apelant, în legătură cu ce în baza temeiurilor pentru

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală

urmează a fi casată parțial sentința primei instanțe și decizia instanței de apel

pe capătul de învinuire înaintat inculpatului Karimi Hamed în baza art. 362

alin. (1) Cod penal, din următoarele motive.

Art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală prevede ca temei

pentru recurs ordinar cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

astfel, Colegiul penal lărgit, conchide că, în acest aspect sentința instanței de

fond și decizia instanței de apel adoptate în prezenta cauză, urmează a fi

casate cu dispunerea achitării inculpatului Karimi Hamed de sub învinuirea

în baza art. 362 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Potrivit art. 113 alin. (2) Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se

efectuează la toate etapele procedurii penale, astfel, în sensul acestei norme de

drept, instanța de apel era obligată să deducă din actele cauzei „...determinarea

și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală”.

Astfel spus, instanța de apel nu a respectat aceste prevederi legale și nu

s-a pronunțat argumentat asupra faptului existenței infracțiunii în acțiunile

inculpatei în sensul art.52 Cod penal „se consideră componență a infracțiunii

totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă

prejudiciabilă drept infracțiune concretă”.

Conform art. 385 Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunile, inclusiv: dacă a avut loc fapta de

săvîrșirea căreia este învinuit inculpatul și, dacă fapta întrunește elementele

6

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea și, respectiv în partea

descriptivă a sentinței de condamnare, potrivit art. 394 Cod de procedură

penală, trebuie să cuprindă nu numai descrierea faptei criminale, dar și

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

În acest aspect, se relevă, că potrivit rechizitoriului (Vol. I, f.d. 95-100),

Karimi Hamed a fost învinuit de faptul că „la 01 decembrie 2012, aflîndu-se pe

teritoriul Ucrainei și avînd intenția de trecere ilegală a frontierei de stat a Republicii

Moldova, în vederea intrării și șederii, pe ascuns, într-un loc tainic din semiremorca de

model „SCHMITZ SO1” cu n/î C XK 777, tractată de camionul de model „MAN TGA

18440” cu n/î C XK 777 condus de către Roșca Veaceslav, s-a tăinuit de controlul de

frontieră, trecând prin această modalitate ilegal frontiera de stat a Republicii Moldova,

prin punctul de trecere Tudora, din direcția Ucrainei”.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit enunță, că atît prima

instanță, cît și instanța de apel, condamnîndu-l pe inculpatul Karimi Hamed în

baza art. 362 alin. (1) Cod penal la 3 luni închisoare, nu au ținut cont de

prevederile art. 9 alin. (2) al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul

politic în Republica Moldova, care stipulează că „Solicitanții de azil nu vor fi

sancționați pentru intrare sau ședere ilegală pe teritoriul Republicii Moldova.

Tratamentul aplicat acestor persoane se va conforma standardelor internaționale

referitoare la drepturile omului și prevederilor prezentei legi”.

Astfel, din materiale cauzei, Colegiul lărgit constată că, prin decizia nr.62/14

DAI din 17 martie 2014 eliberată de Direcția Azil și Integrare al Biroului de Migrație

și Azil a fost respinsă cererea de azil depusă de către Karimi Hamed Abdulhusein

(Vol. II, f.d. 62).

Prin comunicarea nr. 12MD001400 din 03 aprilie 2014, eliberată de Direcția Azil

și Integrare ca rezultat al depunerii cererii de azil, Karimi Hamed Abdulhusein a fost

informat despre respingerea cererii de azil (Vol. II, f.d. 61).

Conform procesului-verbal de reținere din 04 decembrie 2012, Karimi Hamed

Abdulhusein a fost reținut, în conformitate cu prevederile art. 166, 167, 173 Cod de

procedură penală (Vol. II, f.d.67).

Prin ordonanța procurorului Dadu Ion privind eliberarea persoanei din 06

decembrie 2012, Karimi Hamed Abdulhusein, în legătură cu lipsa temeiurilor de

aplicare a măsurii preventive – arest preventiv, a fost eliberat (Vol. I, f.d. 48).

În acest context, Colegiul lărgit remarcă că Karimi Hamed Abdulhusein – fiind

solicitant de azil, îndată ce Republica Moldova, fiind reprezentată prin instituțiile de

7

drept – reprezentanții Biroului de Migrațiune și azil, precum și procurorul Dadu Ion,

i-a oferit posibilitatea de a se adresa cu o cerere pentru a obține calitatea de refugiat,

Karimi Hamed s-a folosit de acest drept, cererea acestuia fiind întocmită în ziua

eliberării sale, însă această cererea a parvenit la Direcția Azil și Integrare al Biroului de

Migrație și Azil abia la 12 decembrie 2012.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit enunță că instanțele de judecată

inefrioare au dat o interpretare greșită solicitantului de azil care încearcă să intre ilegal

pe teritoriul unei țări și între solicitantul de azil care deja are o ședere ilegală, deși

ambele categorii de solicitanți cad sub incidența art. 9 alin. (2) al Legii nr. 270 din 18

decembrie 2008 privind azilul politic în Republica Moldova.

Totodată, Colegiul lărgit reține că instanța de apel invocînd că „Instanța de

apel respinge argumentul apelantului referitor la faptul că, în privința inculpatului urmau a se

aplica prevederile art. 9 alin. (2) al Legii privind azilul în Republica Moldova, ce statuează că,

solicitanții de azil nu vor fi sancționați pentru intrare sau ședere ilegală pe teritoriul Republicii

Moldova. Tratamentul aplicat acestor persoane se va conforma standardelor internaționale

referitoare la drepturile omului și prevederilor prezentei legi, or acesta a traversat frontiera de

stat la 01.12.2012, fiind reținut conform procesului-verbal de reținere la 04.12.2012, iar

solicitarea de azil a fost înaintată abia la 12.12.2012”, a lasat fără argumentare care atunci

ar fi în opinia sa termenul obligatoriu de înaintare a cererii de acordare a azilului și

unde este prevăzut termenul în cauză, fiindcă de altfel asemenea argumente sunt

lipsite de forță juridică.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit ajunge la concluzia, că temeiul pentru

recurs ordinar, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de porcedură penală și-a găsit

reflectarea în speța dată, și anume, lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de

art. 362 alin. (1) Cod penal, fiindcă art. 9 alin. (2) al Legii nr. 270 din 18 decembrie

2008 privind azilul politic în Republica Moldova interzice sancționarea

solicitanților de azil pentru intrare ilegală pe teritoriul Republicii Moldova, ce

persistă în speța dată.

Or, din cele relatate mai sus, rezultă că instanțele de judecată inferioare

n-au constatat în sensul noțiunii de infracțiune prevăzute de art. 14 Cod penal,

elementele obligatorii a componenței de infracțiune – latura obiectivă, motiv

din care rezultă că, nu există în speța data, pe acest episod al învinuirii

componența de infracțiune prevăzută de art. 362 alin. (1) Cod penal.

În consecință, vis-a-vis de motivele și considerentele relevate, se impune

soluția de casare parțială a sentinței primei instanțe, cît și a deciziei instanței

8

de apel, cu achitarea inculpatului Karimi Hamed pe capătul de învinuire

înaintat în baza art. 362 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

6.2. Referitor la învinuirea adusă în baza art. 27, 42 alin. (5), 362 alin. (1)

Cod penal.

Privitor la învinuirea înaintată inculpatului Karimi Hamed în baza art. 27,

42 alin. (5), 362 alin. (1) Cod penal, Colegiul lărgit enunță că instanțele de

judecată, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au

examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub

aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi

penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării,

și anume: declarațiile martorilor Lazari V., Bulicanu I., Artemciuc V., procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 21 mai 2013; procesul-verbal de

examinare și ridicare a documentelor anexate la procesul –verbal de cercetare

la fața locului; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

03 iunie 2013; procesul –verbal de confruntare din 14 iunie 2013; ordonanța și

procesul verbal de ridicare a declarațiilor lui Hasan Mahmoud Abdalla Hassan

din instanța de judecată a r-ului Ungheni, fapt ce face, ca concluzia despre

vinovăția lui Karimi Hamed privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 27,

42 alin. (5), 362 alin. (1) Cod penal, să fie întemeiată și legală.

Astfel, argumentul apărătorului, precum că învinuirea înaintată

inculpatului Karimi Hamed în baza art. 27, 42 alin. (5), 362 alin. (1) Cod penal

se bazează doar pe declarațiile martorului Hassan Mahmoud Abdalla Hassan,

poartă un caracter declarativ, fiindcă vinovăția inculpatului pe capătul dat de

învinuire a fost dovedită prin cumulul de probe enumerate mai sus, descrise

amănunțit în sentința și decizia atacată.

Referindu-se la motivul că martorul decisiv pe acest episod al învinuirii

Hassan Mahmoud Abdalla Hassan nu a fost interogat în prima instanță și nici

în instanța de apel, Colegiul lărgit invocă că, cum normele Codului de

procedură penală, așa și prevederile art. 6 CEDO cer ca judecătorul să poată

aprecia probele examinate de el, care au fost prezentate în fața acuzatului, în

ședință publică și în vederea unei dezbateri în condiții de contradictorialitate

(Hotărîrea CEDO din 15 iunie 1992 în cauza Ludi vs Suedia). Dar, se admite ca

unele din aceste cerințe să nu fie stabilite material în instanță. Așa stau lucrurile

9

cu audierea martorilor a căror prezență în ședința de judecată nu este

întotdeauna utilă (martor stabilit în străinătate). Este suficient ca acești martori

să fie interogați în cursul urmăririi penale și inculpatului să-i fie acordată

posibilitatea să conteste mărturia care-l incriminează și să pună întrebări

autorului acesteia la momentul depoziției sau mai tîrziu (Hotărîrea CEDO,

cauza Kamasinski vs Austria din 19 decembrie 1989).

În speța dată, Colegiul penal lărgit constată că cu martorul decisiv de

acuzare pe acest episod al învinuirii, pe parcursul urmăririi penale s-a efectuat

confruntarea (Vol. II, f.d. 54), prevăzută de art. 113 Cod de procedură penală,

deoarece existau divergențe între declarațiile martorului Hassan Mahmoud

Abdalla Hassan și bănuitul Karimi Hamed, cu participarea apărătorului,

avocatul Grițco Andrei, și a traducătorului, unde s-a explicat și dreptul de a

pune întrebări unul altuia și ei au dat declarații. Aceste declarații au fost

examinate în cadrul primei instanțe și instanței de apel și puse la baza

condamnării, deoarece martorul Hassan Mahmoud Abdalla Hassan nu a fost

posibil de adus în ședințele de judecată, el avînd domiciliul în Egipt, or Asachia

(Vol. I, f.d. 20). Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că instanțele inferioare

corect au pus la baza condamnării declarațiile martorului acuzării Hassan

Mahmoud Abdalla Hassan.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea

acestuia, de vreme ce vina lui în comiterea infracțiunii imputate este dovedită

prin cumulul de probe nominalizate în hotărîrile judecătorești, fiind apreciată

de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la

apărare.

Totodată, motivele invocate de recurent pe acest capăt de învinuire au fost

verificate minuțios în instanța de apel și actele cauzei dovedesc legalitatea

temeiurilor de fapt și de drept, care au dus la respingerea apelului în această

parte. Careva motive relevante în susținerea argumentelor invocate recurentul

instanței de recurs nu a prezentat.

Din cele expuse supra, Colegiul lărgit conchide că prin sentința primei

instanțe, menținute prin decizia instanței de apel, corect Karimi Ahmed a fost

condamnat în baza art. 27, 42 alin. (5), 362 alin. (1) Cod penal la 3 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

10

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Ropot Veaceslav în

numele inculpatului Karimi Hamed, casează parțial sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 07 iulie 2014 și decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014 în cauza penală privindu-l pe Karimi

Hamed Abdulhusein, rejudecă cauza pronunțînd următoarea hotărîre.

Se achită Karimi Hamed pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 362

alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Se consideră condamnat Karimi Hamed în baza art. 27, 42 alin. (5), 362 alin.

(1) Cod penal, la 3 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 august 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Moraru Petru

11