1 — Hotărîre privind activitatea Curții Supreme de Justiție în anul 2015

1 — Hotărîre privind activitatea Curții Supreme de Justiție în anul 2015 (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

PLENUL

CURȚII SUPREME DE JUSTIȚIE

Hotărâre privind activitatea Curții Supreme de Justiție pe anul 2015

Audiind informațiile prezentate de domnul Petru Ursache, președintele

Colegiului penal și doamna Iulia Sîrcu, președintele-interimar al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ, cu privire la activitatea Colegiilor respective,

rapoartele prezentate de șeful secretariatului, șefii de direcții și secții cu privire la

activitatea efectuată pe anul 2015, Plenul Curții Supreme de Justiție

c o n s t a t ă:

În perioada de referință, organul suprem al puterii judecătorești și-a desfășurat

activitatea în conformitate cu atribuțiile ce îi revin, în baza Legii cu privire la Curtea

Supremă de Justiție nr.789-XIII din 26.03.1996, stabilindu-și următoarele obiective:

- eficientizarea activității de efectuare a justiției la examinarea recursurilor

ordinare, a recursurilor în anulare și a cererilor de revizuire, în condițiile prevăzute de

lege;

- asigurarea aplicării corecte și uniforme a legislației de către instanțele

judecătorești;

- acordarea asistenței metodice judecătorilor în chestiunile de aplicare a

legislației, perfecționarea formelor și metodelor de acordare a asistenței metodice.

UNIFICAREA PRACTICII JUDICIARE

Activitatea Plenului Curții Supreme de Justiție

privind unificarea practicii judiciare

Hotărâri explicative

În conformitate cu art. 2 lit. c), art.16 lit. c) din Legea cu privire la Curtea

Supremă de Justiție nr.789-XIII din 26.03.1996, Plenul Curții Supreme de Justiție

elaborează și adoptă hotărâri explicative în chestiuni de practică judiciară, în vederea

aplicării uniforme a legislației penale și procesuale, de către toate instanțele

judecătorești.

Plenul Curții Supreme de Justiție a adoptat, pe parcursul anului 2015,

următoarele hotărâri explicative:

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 24.12.2012 „Cu privire la

practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor

(art. 145-148 CP al RM)”.

Hotărârea a fost adoptată, în scopul corectării erorii strecurate în conținutul

Hotărârii supuse modificării, fiind înlocuită sintagma „art. 27 CP al RM” din pct.

1

5.6.alin. 5 al Hotărârii, cu sintagma „tentativă de omor, după caz, simplu sau calificat,

aflate în concurs”.

instanțele de judecată a prevederilor legale la soluționarea unor chestiuni în cadrul

examinării litigiilor, în care părțile au încheiat convenția de arbitraj.

Hotărârea a fost adoptată, în scopul aplicării uniforme a normelor juridice ce

vizează acțiunile instanțelor de judecată, la soluționarea unor chestiuni în cadrul

examinării litigiilor, în care părțile au încheiat convenția de arbitraj.

Deși arbitrajul reprezintă o cale alternativă de soluționare a litigiilor, chiar și în

cazul încheierii unei convenții de arbitraj, există situații ce implică instanțele de

judecată de a examina litigiul propriu-zis și, de asemenea, participarea instanțelor de

judecată, atât până la examinarea litigiului pe cale arbitrară și în cadrul examinării unui

asemenea litigiu, cât și după examinarea acestuia.

Intervenția instanței judecătorești pentru rezolvarea unor incidente procedurale

se întemeiază pe respectul forței obligatorii a oricărui contract, instanța asigurând, în

această privință, eficiența unor clauze ale convenției arbitrale.

Hotărârea explicativă specifică și dezvăluie conținutul:

- tipurilor de convenții arbitrale;

- formei convenției arbitrale;

- pretențiilor care nu pot face obiectul unei convenții arbitrale;

- efectelor convenției arbitrale și opozabilitatea;

- invocării convenției de arbitraj în instanța de judecată;

- statuării instanței de judecată asupra competenței sale.

Au fost acordate și alte prerogative (competențe) instanței de judecată, inclusiv:

- aplicarea măsurilor de asigurare (art. 10 și art. 23 alin.(1) din Legea nr.

23/22.02.2008);

- dispunerea executării măsurilor asiguratorii (art. 23 alin. (4) din Legea nr.

23/22.02.2008);

- competența de numire a arbitrului în arbitrajul ad-hoc și de numire a

supraarbitrului în arbitrajul ad-hoc (art. 13 alin.(2) din Legea nr.24/22.02.2008);

- soluționarea chestiunilor privind recuzarea arbitrului (art.14 alin. (5) din

lege);

- soluționarea cererii de acordare a asistenței la obținerea probelor art. 27 din

Legea nr. 24/22.02.2008).

Au fost prezentate explicații ce vizează contestarea hotărârilor arbitrale. A fost

precizat conținutul cererii în anulare sau cererii de desființare a hotărârii arbitrale,

precum și a actelor ce se anexează la cererea de desființare a hotărârii arbitrale.

Au fost expuse explicații privind procedura de examinare a cererii de desființare

a hotărârii arbitrale.

Au fost interpretate temeiurile pentru desființarea hotărârii arbitrale. A fost

relatat modul de contestare a încheierii judecătorești privind desființarea sau refuzul de

a desființa hotărârea arbitrală, procedura de executare a hotărârilor arbitrale.

Alte explicații au vizat:

- cererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărârii arbitrale;

- procedura examinării cererii de eliberare a titlului executoriu;

- temeiurile de refuz în eliberarea titlului executoriu;

2

- încheierea privind eliberarea titlului executoriu.

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 04.07.2005 ,,Despre aplicarea

de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației naționale și

internaționale privind aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității și executarea acestei pedepse”.

Hotărârea a fost adoptată, în scopul ralierii prevederilor acesteia la modificările

care au survenit în Codul penal și Codul contravențional.

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 39 din 22.11.2004 „Cu privire la

practica judiciară în cauzele penale privind minorii”.

Hotărârea a fost adoptată în legătură cu modificările și completările apărute în

Codul penal și Codul contravențional și abordează astfel de aspecte, precum vârsta

minorilor, stabilirea stării de responsabilitate/iresponsabilitate a acestora și aspectele

relevante ce țin de încadrarea juridică a faptelor infracționale, în baza art. 208-209 Cod

penal.

soluționare a pricinilor privind atestarea provenienței copilului.

Necesitatea adoptării hotărârii în cauză a derivat din erorile admise de instanțele

judecătorești la soluționarea pricinilor ce vizează atât stabilirea paternității, cât și

contestarea acesteia.

Una din sarcinile de bază ale instanțelor judecătorești constă în asigurarea

principiului constituțional privind ocrotirea maternității și copiilor de către stat, dreptul

copilului la ajutor și ocrotire specială, indiferent de proveniența copilului și starea civilă

a părinților.

Examinarea problemei paternității unui copil de către instanțele judecătorești

izvorăște din principii deosebit de importante, care guvernează material acest domeniu:

cel al ocrotirii interesului superior al copilului, stabilirii adevărului cu privire la

paternitate, al egalității în drepturi dintre copilul din căsătorie și cel din afara ei.

De aceea, orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie

luată, cu respectarea interesului superior al copilului. Totodată, judecătorul urmează să

soluționeze litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, având îndatorirea

ca, prin toate mijloacele legale, să prevină orice greșeală privind aflarea adevărului în

cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării

unei hotărâri temeinice și legale.

Aceste principii trebuie să concorde cu adevărul obiectiv cu privire la raporturile

dintre părțile în litigiu, deoarece clasificarea statutului civil al copilului, prin acțiunea în

cercetarea paternității, vizează un interes major al acestuia care interesează, totodată, și

ordinea publică.

În hotărâre se definește noțiunea de „acțiune în stabilirea paternității”, ca fiind

mijlocul procesual, prin care copilul născut în afara căsătoriei, în nume propriu sau prin

reprezentantul legal, urmărește să-și stabilească paternitatea față de pretinsul său tată, pe

cale judecătorească. Se menționează modalitățile, prin care se acționează în justiție,

pentru stabilirea paternității, precum și persoanele care nu sunt în drept să se adreseze

cu cerere în stabilirea paternității. Se stabilesc acțiunile instanței de judecată, în cazul în

3

care, la cererea de chemare în judecată, lipsește dovada înregistrării copilului la organul

de stare civilă.

Se mai specifică exigențele pentru conținutul cererii de chemare în judecată în

această categorie de litigii.

În hotărâre se exemplifică mijloacele de probă, prin care urmează să se facă

dovada paternității.

Se precizează că acțiunea, în stabilirea paternității, formulată de către mamă, în

numele copilului acesteia, odată formulată, nu mai poate fi retrasă, prin renunțarea la

cererea de chemare în judecată. Principiul disponibilității, în acest caz, suferă o

îngrădire justificată de împrejurarea că acțiunea aparține copilului, iar, pe de altă parte,

dacă introducerea acțiunii este în mod sigur un act în interesul copilului, renunțarea la

aceasta, indiferent de motivele ce o determină, poate dăuna copilului.

De rând cu stabilirea paternității, hotărârea oferă explicații ce vizează

proveniența copilului de la mamă (stabilirea maternității), precum și contestarea

paternității și maternității.

Se mai fac explicații privind termenul de prescripție al acțiunilor, taxei de stat,

instanței competente în soluționarea cererilor.

Avize consultative

Pe parcursul anului 2015, au fost înregistrate 30 de demersuri cu privire la

emiterea avizelor consultative, în condițiile art. 122 CPC, dintre care 10 demersuri au

fost admise, 18 demersuri – respinse și 2 – în restanță.

Astfel, Plenul a emis următoarele avize consultative:

 Avizul consultativ nr.4ac-1 din 30.03.2015 cu privire la aplicabilitatea legii,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a S.R.L. „Prodiafarm”

împotriva Primăriei or. Strășeni cu privire la contestarea actului administrativ;

 Avizul consultativ nr.4ac-4 din 18.05.2015 cu privire la modul de aplicare a

prevederilor art. 388 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, ca temei de casare a

hotărârii judecătorești contestate, cu remiterea pricinii la rejudecare, pentru admiterea

intervenției în proces, invocată în apel, de către o persoană care nu este în drept să

declare apel;

 Avizul consultativ nr. 4ac-5 din 18.05.2015 ce vizează aplicarea legislației la

soluționarea litigiilor cu privire la verificarea legalității actelor de constatare, adoptate

de Comisia Națională de Integritate;

 Avizul consultativ nr. 4ac-6 din 18.05.2015 cu privire la modul de aplicare a

prevederilor art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie

2000 și art. 38 din Codul de procedură civilă;

 Avizul consultativ nr. 4ac-7 din 18.05.2015 ce vizează modul de aplicare a

art. 8 lit. c) din Legea nr. 269-XIII din 09 noiembrie 1994 cu privire la ieșirea și intrarea

în Republica Moldova, prin prisma hotărârii Curții Constituționale nr.15 din 30

septembrie 2008 cu privire la controlul constituționalității art. 8 lit. a), b), c), d), e) din

Legea nr. 269-XIII din 09 noiembrie 1994 cu privire la ieșirea și intrarea în Republica

Moldova;

 Avizul consultativ nr. 4ac-8 din 15.06.2015 referitor la modul de aplicare a

prevederilor art. 39 alin. 11 din Legea cu privire la Poliția de Frontieră nr. 283 din

28.12.2011;

4

 Avizul consultativ nr. 4ac-10 din 15.06.2015 ce ține de modul de examinare a

cererilor privind întoarcerea executării și restituirea din contul statului a sumei încasate

sub formă de amendă;

 Avizul consultativ nr. 4ac-11 din 19.10.2015 cu privire la modul de punere în

aplicare a art. 119 alin. 2 în coroborare cu art. 43 alin. 1 al Legii insolvabilității nr. 149-

2012, în cadrul procesului de insolvabilitate al debitorului SA „Termocom”;

 Avizul consultativ nr. 4ac-22 din 16.11.2015 ce vizează modul de aplicare a

art. 33 alin. (1) și (2) Legea nr. 1100-XIV din 30 iunie 2000 cu privire la fabricarea și

circulația alcoolului etilic și a producției alcoolice și art. 343 alin. (1) Cod civil;

 Avizul consultativ nr. 4ac-25 din 21.12.2015 cu privire la modul de aplicare a

art. 40 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Activitatea Plenului Colegiului penal privind unificarea practicii judiciare

Decizii asupra recursurilor în interesul Legii

În anul 2015 nu au fost examinate recursuri în interesul legii.

Recomandările cu privire la unificarea practicii judiciare

În perioada de referință, Curtea Supremă de Justiție a elaborat următoarele

recomandări, în scopul unificării practicii judiciare:

măsurii preventive sub formă de arest în privința condamnatului care urmează a fi

transferat sau lăsat în izolatorul de urmărire penală, pentru efectuarea unor acte de

procedură;

din Legea contenciosului administrativ și a art. 11 din Legea cu privire la Banca

Națională a Moldovei;

din Codul de executare;

aplicare a art. 116 alin. (4) CPC;

prevederilor art. 77 alin. 5 din Legea privind administrația publică locală nr. 436-XVI

din 28.12.2006;

calendaristic, în corelație cu art. 34 alin.(22) și (23) Cod Contravențional;

din Codul de procedură penală care reglementează procedura de examinare a recursului

în anulare împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție;

achitarea sumelor bănești izvorâte din litigiile intentate de angajații Ministerului

Afacerilor Interne și subdiviziunilor subordonate acestuia;

art.126 alin.(9) și art. 5 alin.(2) Legea insolvabilității;

executare a hotărârilor date de instanțele de judecată, în cauzele de contencios

administrativ;

5

din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21.04.2011.

Sesizările Plenului Curții Supreme de Justiție la Curtea Constituțională

În anul 2015, Plenul Curții Supreme de Justiție a sesizat Curtea Constituțională

privind efectuarea controlului constituționalității prevederilor unor acte normative și

interpretarea articolelor din Constituția Republicii Moldova, și anume:

- Hotărârea nr. 4 din 23 februarie 2015 cu privire la adoptarea sesizării privind

ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 473 alin. (1) pct. 2) din

Codul contravențional;

- Hotărârea nr. 5 din 23 februarie 2015 cu privire la adoptarea sesizării privind

ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr.

320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului;

- Hotărârea nr. 6 din 30 martie 2015 cu privire la adoptarea sesizării privind

ridicarea excepției de neconstituționalitate a unei sintagme din alin. (1) al art. 287 Cod

de procedură penală;

- Hotărârea nr. 9 din 19 octombrie 2015 cu privire la sesizarea Curții

Constituționale privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4

alin. (4) din Legea nr. 333 din 10.11.2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală,

în particular, se are în vedere sintagma: „prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne se

înființează subdiviziunea specializată a Poliției, care va avea calitatea de organ de

urmărire penală”;

- Hotărârea nr. 10 din 19 octombrie 2015 cu privire la sesizarea Curții

Constituționale pentru efectuarea controlului constituționalității și declararea

neconstituțională a pct. 118 art. I din Legea nr. 155 din 05.07.2012 pentru modificarea

și completarea Codului de procedură civilă;

- Hotărârea nr. 11 din 16 noiembrie 2015 ce ține de sesizarea Curții

Constituționale pentru efectuarea controlului constituționalității dispozițiilor art. 53 lit.

c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158-XVI

din 04.07.2008 și a dispozițiilor art. 76 lit. g) din Codul muncii;

- Hotărârea nr. 13 din 07 decembrie 2015 privind sesizarea Curții

Constituționale referitor la interpretarea art. 135 lit. g) din Constituție;

- Hotărârea nr. 14 din 21 decembrie 2015 cu privire la sesizarea Curții

Constituționale pentru efectuarea controlului constituționalității sintagmei „doar în

partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare”, cuprinsă în art. 25 al Legii cu

privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947-XIII din 19 iulie 1996, în redacția

Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 153 din 05 iulie 2012.

Suport didactic pentru judecători

În perioada de referință, cu concursul judecătorilor Curții Supreme de Justiție, a

fost elaborat și lansat următorul suport didactic pentru actorii din justiție:

- Monografia Obligațiile pozitive și negative ale statului prin prisma

Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

6

În monografie sunt fundamentate teoretic obligațiile pozitive și negative puse în

sarcina statului, inclusiv obligațiile extrateritoriale, cu prescrierea caracterelor și

elementelor inerente acestora și enumerarea condițiilor exercitării jurisdicției statelor, la

capitolul respectării obligațiilor asumate, inclusiv dincolo de limitele spațiale ale

Consiliului Europei. În lucrare sunt analizate conceptele de obligații extrateritoriale,

rezultate din controlul general sau efectiv asupra unui teritoriu străin și criteriul agent-

stat la stabilirea răspunderii unui stat, pentru acte săvârșite în afara teritoriului său. Din

punct de vedere practic, sunt trecute în revistă principalele obligații pozitive și negative

fundamentate în textul Convenției Europene, în rezultat, devenind clare limitele

concrete ale respectivelor obligații și putând fi stabilite unele tipare cu privire la

eventualele soluții prezentate de forul european, la cazul plângerilor nesoluționate la

moment de Înalta Curte.

- Monografia Extrateritorialitatea Convenției Europene a drepturilor omului:

Obligații pozitive și jurisdicție.

Lucrarea reflectă actualele probleme ale extrateritorialității Convenției și ale

obligațiilor pozitive ale statelor, care vine să deschidă publicului interesat o abordare

complexă și multilaterală a informației relevante și să elucideze lacunele, avantajele și

perspectivele aplicării extrateritoriale ale Convenției Europene, atât în limitele

continentului european, cât și dincolo de acestea.

- Modele de acte procedurale în procesul penal.

Culegerea de modele a fost elaborată în contextul necesității oferirii unui suport

suplimentar, dar absolut necesar, în perfectarea diferitor acte în procesul de efectuare a

justiției și a avut drept scop fortificarea practicii procedurale, fără a fi afectată, astfel,

independența subiecților care emit asemenea acte.

Asistența metodică acordată judecătorilor

în chestiunile de aplicare a legislației

În conformitate cu orarul deplasărilor judecătorilor Curții Supreme de Justiție, în

judecătorii, pentru acordarea asistenței metodice, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 2

din 23 februarie 2015, judecătorii Curții Supreme de Justiție (Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ) au participat, împreună cu judecătorii instanțelor din

circumscripțiile curților de apel, la seminarele zonale, în cadrul cărora a fost supusă

discuției tematica juridică cu privire la erorile judiciare comise de către instanțele de

judecată, inclusiv în contextul hotărârilor CtEDO împotriva Republicii Moldova.

Judecătorii instanței supreme au efectuat, periodic, întruniri de lucru la curțile de

apel pentru soluționarea problemelor de interpretare a legislației prin prisma

modificărilor care au avut loc pe parcursul anului în Codul civil, Codul de procedură

civilă, Codul penal și Codul de procedură penală, precum și a problemelor de drept

susceptibile să creeze o practică neunitară.

În cadrul unor asemenea întrevederi, a fost expusă poziția Curții Supreme de

Justiție pe marginea particularităților examinării unor categorii de cauze, anticipându-se

elaborarea de recomandări și avize consultative referitor la anumite probleme de drept.

Astfel, a fost unificată practica judiciară, în ceea ce privește examinarea pricinilor

civile, la cererile de chemare în judecată a Serviciului Piscicol al Ministerului Mediului

al Republicii Moldova împotriva agenților economici cu privire la repararea

prejudiciului material cauzat resurselor biologice acvatice (r.Nistru), în rezultatul

7

exploatării prizei de captare a apei și desfășurării activității economice, fiind clarificată

aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) și (3) din Legea privind fondul piscicol, pescuitul

și piscicultura nr. 149 din 08 iunie 2006, în asemenea cauze.

Totodată, a fost elucidată aplicarea prevederilor Legii cu privire la leasing nr. 59

din 28 aprilie 2005 și art. 48 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 în

cauzele civile, la cererile persoanelor fizice și juridice, împotriva companiilor de leasing

în proces de insolvabilitate (spre exemplu, Pro-Leasing), intervenienți accesorii – Bănci

comerciale, cu privire la separarea bunului din masa debitoare a societății insolvabile,

recunoașterea dreptului de proprietate asupra automobilului și radierea gajului.

Judecătorilor li s-a explicat și modalitatea în care urmează a fi interpretate

prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545

din 25 februarie 1998, referitoare la subiectul care poate pretinde repararea

prejudiciului, astfel încât reprezentantul legal (inclusiv părintele) al bănuitului,

învinuitului, inculpatului, de asemenea, are dreptul să ceară și să primească repararea

prejudiciului cauzat de acțiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale

instanței de judecată.

În cadrul Institutului Național al Justiției, cu concursul magistraților Curții

Supreme de Justiție, au fost organizate cursuri de instruire continuă a judecătorilor din

instanțele de fond și curțile de apel.

EXERCITAREA ACTULUI DE JUSTIȚIE

Potrivit datelor statistice, pe parcursul anului 2015, pe rolul Curții Supreme de

Justiție, din totalitatea dosarelor înregistrate pe rol – de 12 249 de cauze, au fost

soluționate 11 109 cauze, ceea ce reprezintă un procent de soluționare de 90,7%,

rămânând un stoc final (restanța) ce se va reporta pentru anul 2016, de 1140 de dosare

sau 9,3%.

S-a înregistrat o scadență a volumului de activitate, ținând cont de micșorarea

numărului cauzelor parvenite cu 1073 de cauze sau 8%, comparativ cu anul 2014.

Reducerea numărului de dosare s-a înregistrat atât în materia civilă, cât și în

materia penală. Astfel, în cazul cauzelor penale, s-a înregistrat o diminuare cu 10% sau

329 de cauze, iar în cauzele civile, cu 7% sau 744 de dosare.

În același timp, la capitolul operativității se poate conchide că instanța păstrează

un nivel înalt al ratei de soluționare a cauzelor.

Grafic, situația pe ultimii 5 ani se prezintă, după cum urmează:

14000

12000

10000

8000 Înregistrate

Soluționate

6000

Restanța

4000

2000

0

2011 2012 2013 2014 2015

8

Sub aspectul încărcăturii, per judecător, s-a înregistrat o diminuare neesențială

de 7 dosare sau 1,6 %, față de anul 2014, constituind 422 de cauze per judecător,

calculată din numărul total de dosare aflate pe rol sau 383 de cauze din numărul celor

judecate.

Notă: sarcina per judecător este calculată prin raportarea numărului total de

dosare aflate pe rol/judecate la numărul posturilor efectiv ocupate, în anul 2015 – 29

de judecători.

Colegiul penal

Plenul Colegiului penal

Recurs în anulare (indicele 4-1re)

În temeiul art. 452 alin. (1) CPP, Curtea Supremă de Justiție judecă recursurile

în anulare declarate împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor

ordinare de atac.

Potrivit raportului statistic, în perioada raportată, pe rolul instanței au fost

înregistrate, în total – 372 de dosare de această categorie, inclusiv restanța de 46 de

cauze din anul 2014. Din numărul dosarelor înregistrate, au fost examinate 325 de cauze

sau 87,3%, în privința a 366 de persoane, restanța la sfârșitul perioadei de referință

constituind 47 de cauze sau 12,7%.

Din numărul de 326 de dosare înregistrate în anul curent (cu excepția restanței

din 2014), recursurile au fost declarate:

- de procurori – în 5 dosare;

- de condamnați sau avocații lor – în 314 dosare;

- de părți vătămate sau avocații acestora – în 7 dosare.

În urma soluționării admisibilității în principiu, conform prevederilor art.456 din

Codul de procedură penală, a fost declarată inadmisibilitatea recursurilor în 307 cauze

sau 94%, în privința a 348 de persoane. Spre judecare, în Plenul Colegiului penal al CSJ

au fost transmise 18 cauze referitor la 18 persoane ce constituie 6% din numărul total de

325 de dosare, judecate de această categorie.

În rezultatul judecării recursurilor în anulare, Plenul Colegiului penal a adoptat

următoarele soluții:

 cu privire la 12 persoane, recursurile au fost respinse ca inadmisibile;

 în cazul a 6 persoane, recursurile au fost admise, pronunțându-se noi hotărâri,

cu referire la:

 încetarea procesului penal – pentru 3 persoane;

 casarea deciziilor anterior adoptate – pentru o singură (1) persoană;

 remiterea cauzei la rejudecare – pentru 2 persoane.

Examinarea recursurilor ordinare

Recursul împotriva hotărârilor instanțelor de apel (indicele 1ra)

În conformitate cu prevederile art. 420 alin. (1) CPP, în secțiunea I (întâi),

Colegiul penal examinează recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de

curțile de apel, ca instanțe de apel.

9

Potrivit datelor statistice, pe parcursul anului 2015, pe rolul instanței au fost

înregistrate în total – 1774 de dosare, dintre care 156 de cauze au constituit restanța la

începutul perioadei de referință rămasă din anul precedent. Colegiul penal a examinat în

ordine de recurs ordinar 1404 cauze (79%), cu privire la 1717 persoane, restanța la

sfârșitul perioadei de referință constituind 370 de cauze (21%).

Analiză statistică a cauzelor examinate de Colegiul penal atestă o diminuare în

anul 2015, a numărului cauzelor penale înregistrate de această categorie, față de aceeași

perioadă a anului trecut – cu 140 de dosare sau 7%.

În urma examinării celor 1813 recursuri ordinare în 1404 cauze, referitor la 1717

persoane, s-a hotărât:

- referitor la 1116 persoane (65%), recursurile au fost declarate

inadmisibile, la etapa examinării admisibilității, în principiu, a recursurilor;

- cu privire la 601 persoane (35%), recursurile au fost transmise spre

judecare în Colegiul penal lărgit.

La etapa judecării cauzelor în Colegiul penal lărgit:

- au fost respinse recursurile privitor la 171 de persoane (28%),

- referitor la 430 de persoane (72%), recursurile au fost admise, dintre

care:

 cu privire la 101 persoane, a fost casată decizia instanței de apel și

sentința primei instanțe, respectiv:

 cu achitarea inculpatului – pentru 7 persoane;

 cu încetarea procesului penal – pentru 10 persoane;

 cu pronunțarea unei noi hotărâri – pentru 84 de persoane, după cum

urmează:

- cu modificarea calificării faptei și reducerea pedepsei – pentru 38 de

persoane;

- cu reducerea pedepsei, fără modificarea calificării – pentru 24 de

persoane;

- cu modificarea calificării, fără reducerea pedepsei – pentru 22 de

persoane;

 pentru 329 de persoane au fost casate integral deciziile instanței de

apel, inclusiv:

 cu menținerea sentinței primei instanțe – pentru 70 de persoane;

 cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel – pentru 259 de

persoane.

Din numărul total de 1618 dosare, înregistrate în anul curent (cu excepția

restanței din 2014), au fost declarate recursuri:

 de procurori – în 386 de dosare;

 de condamnați, apărătorii lor sau reprezentanții legali – în 1127 de

dosare;

 de părțile vătămate, avocații lor sau reprezentanții legali – în 105

dosare.

Recursul declarat împotriva hotărârilor judecătorești, pentru care nu este

prevăzută calea de atac apelul

10

Cu privire la examinarea recursurilor împotriva încheierilor instanțelor de

judecată ce vizează:

 prelungirea măsurii preventive (art.312-313 CPP)

În perioada de referință, au fost declarate 18 recursuri împotriva încheierilor

instanțelor de apel privind prelungirea arestului preventiv, ce vizează 18 persoane în 18

dosare penale. Prin deciziile Colegiului penal, recursurile în privința a 13 persoane au

fost respinse și 5 recursuri referitor la 5 persoane au fost admise, cu casarea încheierii

atacate.

 transferul persoanelor condamnate (art.551-557 CPP)

În perioada de referință, au fost declarate 35 de recursuri împotriva încheierilor

instanțelor de apel privind transferul persoanelor condamnate ce vizează 35 de persoane,

în 34 de dosare penale. Prin deciziile Colegiului penal, 15 recursuri referitor la 15

persoane au fost respinse și 20 recursuri privitor la 20 persoane au fost admise, dintre

care:

- cu casarea încheierii atacate, pentru 5 persoane;

- cu casarea încheierii și încetarea procesului, pentru 15 persoane.

 aplicarea amenzii judiciare/sechestrului (art.201-203 CPP)

În perioada de referință, au fost declarate 16 recursuri împotriva încheierilor

instanțelor de apel privind aplicarea amenzii judiciare/sechestrului, în cadrul a 16 dosare

penale ce vizează 17 persoane. Prin deciziile Colegiului penal au fost respinse – 2

recursuri, cu referire la 2 persoane iar 15 recursuri cu referire la 15 persoane au fost

admise, cu casarea încheierii atacate.

Astfel, toate 35 de dosare (indicele 1r,1r-arest) aflate pe rol, au fost judecate.

Din numărul total de 35 de dosare înregistrate în anul curent, recursuri împotriva

încheierilor au fost declarate de condamnați, apărătorii lor sau reprezentanții lor legali.

Examinarea recursurilor în anulare

Indicele 1re

În temeiul art. 452 alin. (1) CPP, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

judecă recursurile în anulare declarate împotriva hotărârii judecătorești irevocabile,

după epuizarea căilor ordinare de atac.

În perioada de referință, pe rolul instanței au fost înregistrate 192 de dosare,

inclusiv 20 de cauze, restanța din 2014. Din numărul total, au fost judecate 159 de

dosare (83%) ce vizează 165 de persoane, restanța constituind 33 de dosare (17%).

Reieșind din cele reflectate, comparația datelor statistice atestă o descreștere a

numărului dosarelor înregistrate față de aceeași perioadă a anului 2014, cu 93 de dosare

sau 33%, tendința oglindită pe parcursul a ultimilor 2 ani consecutiv.

a. recursurile în anulare declarate împotriva hotărârii judecătorești irevocabile,

după epuizarea căilor ordinare de atac.

Ca urmare judecării a 39 dosare înregistrate, referitor la 39 de persoane:

- pentru 37 de persoane (95%), recursurile au fost declarate inadmisibile în

principiu;

- pentru 2 persoane (5%) recursurile au fost transmise spre judecare în Colegiul

penal lărgit.

La etapa judecării cauzelor în Colegiul penal lărgit:

- a fost respins recursul, pentru o persoană;

11

- a fost admis recursul, referitor la o persoană,cu casarea hotărârii contestate și

modificarea calificării faptei și reducerea pedepsei.

b. judecarea recursurilor în anulare declarate împotriva încheierilor instanțelor

judecătorești.

Ca urmare judecării a 120 dosare înregistrate ce țin de 126 de persoane:

- pentru 10 persoane, încheierile au fost casate (8%);

- pentru 116 persoane, încheierile au fost menținute (92%).

Din numărul total de 172 de cauze parvenite în 2015 (cu excepția restanței din

2014) din această categorie, au fost declarate recursuri:

- de procurori, într-o singură cauză;

- de condamnați, avocați în interesele lor și reprezentanții lor legali, în 133 de

dosare;

- de părțile vătămate, avocații și reprezentanții lor legali, în 38 de dosare.

Indicele 1reab, 4-1reab

Pe parcursul anului 2015, au fost înregistrate, în total – 74 de dosare, pe

marginea recursurilor în anulare privind reabilitarea persoanelor supuse represiunilor

politice, în anii 1930-1940, 1950-1977, inclusiv cele 17 cauze penale aflate în restanță

din anul 2014. Din numărul total aflate pe rol, au fost examinate 61 de cauze penale

referitor la 74 de persoane, restanța recursurilor la sfârșitul anului 2015 constituind 13

cauze penale.

Din cele 61 de dosare judecate, au fost declarate recursuri de către procurori, în

59 de cauze, în 3 cazuri fiind formulate de către condamnați.

Examinarea cererilor de revizuire ( indicele 1rh)

În perioada de referință, pe rolul instanței au fost înregistrate 10 cauze, dintre

care au fost judecate 8 cauze, restanța constituind 2 cauze.

Ca urmare a judecării cauzelor:

- într-o singură cauză procedura a fost încetată;

- respinsă cererea de revizuire – în 2 cauze;

- au fost admise cererile de revizuire – în 5 cauze.

Drept consecință a admiterii cererilor de revizuire, Colegiul a decis:

- desființarea hotărârilor atacate, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

fond – în 3 cauze;

- desființarea hotărârilor atacate, cu achitarea persoanei – în 2 cauze.

Temei de admitere a cererilor de revizuire au constituit prevederile art.464¹

CPP:

- Hotărârea CtEDO din 01 iulie 2014, adoptată în cauza Pareniuc împotriva

Republicii Moldova, fiind constatată violarea art. 6 § 1 din Convenție ce se manifestă

prin faptul că procesul penal intentat împotriva revizuentului, nu a fost echitabil

(dosarul nr.1rh-1/15);

- Hotărârea CtEDO din 15 iulie 2015, în cauza Tcaci împotriva Republicii

Moldova, fiind constatată violarea art. 3 din Convenție, atât sub aspect material, prin

aplicarea relelor tratamente față de revizuent, cât și sub aspect procedural, condiționat

de lipsa unei investigații eficiente a cazului dat (dosarul nr.1rh-4/15);

12

- Hotărârea CtEDO din 11 februarie 2014, adoptată în cauza Sandu împotriva

Republicii Moldova, fiind constatată violarea art. 6 §1 din Convenție ce se manifestă

prin faptul că procesul penal intentat împotriva revizuentului, nu a fost echitabil

(dosarul nr.1rh-5/15);

- Hotărârea CtEDO din 10.09.2014, în cauza Bulgaru împotriva Republicii

Moldova, fiind constatată violarea art. 3 CEDO, atât în aspect material, cât și procedural

(dosarul nr.1rh-6/15);

- Hotărârea CtEDO din 01 iulie 2014, în cauza Ciobanu împotriva Republicii

Moldova, Curtea a constatat violarea art. 2 din Convenție, în aspect procedural (dosarul

nr.1rh-7/15).

Examinarea cererilor de strămutare, de abținere și conflictele de

competență (indicele cs, cc, ac)

Pe parcursul anului 2015, pe rolul Colegiului penal au fost înregistrate 228 de

proceduri, în baza cererilor de strămutare parvenite (a. 2014 – 216 proceduri), inclusiv 3

cereri – restanța din 2014, toate cererile fiind judecate (100%). Ca urmare a judecării

cererilor, 120 de cereri au fost admise (53%), 108 cereri au fost respinse (47%).

Referitor la conflictele de competență apărute între instanțele ierarhic inferioare,

pe rolul instanței au fost înregistrate 14 proceduri (a.2014 – 18 proceduri), dintre care:

12 cereri au fost admise (86%), 2 cereri au fost respinse (14%).

Cu privire la declarațiile de abținere, în perioada raportată au fost înregistrate 76

de proceduri (a. 2014 – 102 proceduri), dintre care fiind judecate, 60 de cereri au fost

admise (79%), iar 16 cereri au fost respinse (21%).

Se constată că majoritatea declarațiilor de abținere au parvenit de la Curțile de

Apel Comrat și Cahul. Temeiurile de declarare a acestor cereri au constituit insuficiența

de cadre în instanțele de apel (imposibilitatea formării completului de judecată din trei

judecători, pentru examinarea cererilor de apel sau de recurs declarate).

Reieșind din datele statistice prezentate, în anul 2015 s-a înregistrat o micșorare

a numărului de dosare (indicele cs, ac,cc), cu 18 proceduri sau 5%, față de aceeași

perioadă a anului 2014.

La finele perioadei de referință nu au rămas cereri neexaminate.

Termenul de judecare a recursurilor

În conformitate cu art.431 Cod de procedură penală, termenul întocmirii

raportului nu poate fi mai mare de 3 luni, pentru cauzele cu inculpați minori sau deținuți

în stare de arest și nu mai mare de 6 luni, pentru celelalte cazuri.

În perioada raportată, încălcări de procedură la acest capitol nu au fost

înregistrate.

Potrivit art. 435 alin. (3) Cod de procedură penală, adoptarea deciziei instanței

de recurs și întocmirea acesteia se efectuează în conformitate cu prevederile art. 417 și

418 Cod de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

Astfel, conform art. 418 alin. (1) CPP, deliberarea și adoptarea deciziei se

efectuează potrivit prevederilor art. 338 și 339 CPP. Conform art. 338 alin. (3) CPP,

Hotărârea motivată se pronunță în termen de până la 30 de zile. În situații excepționale,

13

când, raportat la complexitatea cauzei, pronunțarea nu poate avea loc în termenul

prevăzut, instanța poate amâna pronunțarea pentru cel mult 15 zile.

Ținând cont de prevederile legale, termenul prevăzut pentru redactarea deciziilor

și transmiterea lor în secția Evidență a cauzelor penale a fost respectat de către

judecătorii Colegiului penal. Chestiunea privind necesitatea redactării deciziilor

judecătorești în termenele stabilite de Codul de procedură penală a fost discutată la toate

ședințele operative ale Colegiului penal, judecătorii fiind atenționați asupra respectării

acestor prevederi imperative ale legii.

Evoluția sarcinii de lucru în Colegiul penal pentru anul 2015

Ținând cont de datele statistice reflectate în secțiunile anterioare și

concluzionând asupra evoluției sarcinii de lucru în Colegiul penal pentru anul 2015, se

constată că, în perioada respectivă, de către magistrații Colegiului penal au fost judecate

2311 dosare sau 83 % din cele 2777 aflate pe rol, restanța constituind 466 de dosare sau

17%.

Sarcina medie pentru fiecare judecător al Colegiului constituie 252 de cauze

aflate în procedură, micșorându-se cu 30 de cauze sau 10%, față de aceeași perioadă a

anului 2014.

Notă: sarcina per judecător este calculată prin raportarea numărului total de

cauze aflate pe rol la numărul posturilor efectiv ocupate în anul 2015 – 11 judecători.

În aceeași perioadă a anului 2014, din cele 3106 de cauze aflate pe rol, Colegiul

penal a judecat 2864 de cauze sau 92%, restanța constituind 242 de cauze sau 8 %.

Reieșind din cele menționate, în anul 2015, numărul de cauze parvenite față de

anul precedent s-a diminuat cu 329 de cauze sau 10%, numărul cauzelor examinate – cu

553 de cauze sau 19%, restanța a crescut cu 184 de cauze sau 39%.

Temeiurile de casare a hotărârilor

(erorile și deficiențele esențiale)

Conform Planului de activitate al Curții Supreme de Justiție pentru anul 2015,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție a efectuat analiza statisticii judiciare

privind judecarea cauzelor în ordine de apel, parvenite în instanța de recurs ordinar.

I. Analiza statisticii judiciare privind judecarea cauzelor de către instanța de

apel, pentru anul 2015, este reflectată în următorul tabel:

e Casate deciziile instanțelor de apel (în persoane)

Cu a rț p i l e e l de e t a c e d u j e z u a C e d l u r ă m u N t a c e d u j e n a o s r e p e t u n i ț n e M e l i r â r ă t o h i t ș e r o t ă c e d u j / e r a t i h c A e r a t e c n î s e c o r p ă u o n e r â r ă t o H s . I ț n . e t n M e - e ț n a t s n i a e r e t i m e r u C e r a c e d u j e r a l to Î t n a l c a s % ăr i c a j T u a t o e d u t e z % a c e l

Chișinău 990 de 1245 de 912 7/6 70 de 50 de 200de 333 de 36,51 70,51

cauze pers. pers. pers. pers. pers. pers. pers. % %

Bălți 287 de 338 de 264 de -/3 17 12 42 de 74 28,03 20,45

cauze pers. pers. pers. pers. pers. pers. pers. %

14

Cahul 87 de 98 de 78 de -/1 1 5 pers. 13 20 de 25,64 6,19

cauze pers. pers. pers. pers. pers. pers. % %

Bender 9 9 9 - - - - - 0% 0,64

cauze pers. pers. %

Comrat 31 de 31 de 24 de - 1 2 p. 4 pers. 7 pers. 29,16 2,20

cauze pers. pers. pers. % %

În total: 1404 1721 de 1287de 7/10 89 de 69 de 259 de 434 de 23,86

cauze pers. pers. pers. pers. pers. pers. pers. %

Comparativ cu perioada respectivă a anului 2014, se observă o scădere minoră a

procentului casării deciziilor Curților de Apel – de la 24,8 % la 23,86 %, pe persoane.

Reieșind din cele relatate, se constată că există rezerve la capitolul calității înfăptuirii

justiției efectuate de către instanțele ierarhic inferioare.

În aspectul categoriilor de infracțiuni, în perioada de referință predomină

infracțiunile contra patrimoniului (furtul/pungășia – 121 de cauze; jaful – 89 de cauze;

tâlhăria – 61 de cauze; escrocheria – 118 cauze), contra vieții și sănătății persoanelor

(omorul intenționat – 80 de cauze; vătămarea integrității corporale sau a sănătății, de

diferit grad – 117 cauze), infracțiunile în domeniul transporturilor – 116 cauze și

infracțiuni contra securității publice – 129 de cauze.

Analiza activității Curților de Apel pentru anul 2015

Recursuri ordinare

Curtea de Apel Chișinău

Pentru anul 2015, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție a examinat 990

de cauze, parvenite din Curtea de Apel Chișinău, referitor la 1245 de persoane.

În temeiul art. 432 alin. (2) CPP, ca instanță de recurs ordinar care examinează

admisibilitatea în principiu a recursului, s-a pronunțat asupra inadmisibilității recursului

înaintat privitor la 777 de persoane (62,4%).

În temeiul art. 435 alin. (1) pct. 1) CPP, ca instanță de recurs ordinar împotriva

hotărârilor instanțelor de apel, a respins recursurile drept inadmisibile, cu menținerea

hotărârii atacate, referitor la 135 de persoane (10,84%).

În temeiul art. 435 alin. (2) CPP, ca instanță de recurs ordinar împotriva

hotărârilor instanțelor de apel, a admis recursurile ordinare,cu privire la 333 de persoane

(26,75%), dintre care:

- cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a fost admis greșit –

referitor la 50 de persoane (15,1%);

- cu achitarea inculpatului –pentru 7 persoane (2,1%);

- cu încetarea procesului penal –privitor la 6 persoane (1,8%);

- cu remiterea cauzelor la rejudecare în instanța de apel –referitor la 200 de

persoane (60%);

- cu pronunțarea unei noi hotărâri –pentru 70 de persoane (21%), dintre care:

15

 cu reducerea pedepsei fără a modifica calificarea (în latura pedepsei) –

referitor la17 persoane (24,29%);

 cu modificarea calificării și reducerea pedepsei (reîncadrarea acțiunilor) – cu

referire la 21 de persoane (30%);

 cu modificarea calificării faptei – pentru 27 de persoane (38,57%);

 în latura civilă sau episoade– cu privire la 5 persoane (7,14%).

Conform art. 427 CPP, drept temei, pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, au servit următoarele motive:

- instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.

30, 31 și 33 CPP – 3 cauze;

- judecata a avut loc, fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a

apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie, potrivit

legii – 2 cauze;

- cauza a fost judecată în prima instanță sau în apel, fără citarea legală a unei

părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința

instanța despre această imposibilitate – 2 cauze;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele, pe care se întemeiază soluția, ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, ori instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței – 167 de cauze;

- instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau apelul a fost introdus

tardiv – 3 cauze;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre

de condamnare pentru o altă faptă, decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui, în baza unei legi

mai blânde – 10 cauze;

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale – 63 de cauze;

- persoana condamnată a fost judecată anterior, în mod definitiv, pentru aceeași

faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, ori aplicarea pedepsei a fost

înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul

inculpatului, ori a intervenit împăcarea părților, în cazul prevăzut de lege – 4 cauze;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită – 30 de cauze;

- instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în

această cauză – o (1) cauză.

Curtea de Apel Bălți

Pentru anul 2015, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție a examinat 287

de recursuri ordinare (cauze), parvenite din Curtea de Apel Bălți, care se raportează la

338 de persoane.

În temeiul art. 432 alin. (2) CPP, ca instanță de recurs ordinar care examinează

admisibilitatea în principiu a recursului, s-a pronunțat asupra inadmisibilității recursului

înaintat, referitor la 241 de persoane (71,3%).

În temeiul art. 435 alin. (1) pct. 1) CPP, ca instanță de recurs ordinar împotriva

hotărârilor instanțelor de apel, a respins recursurile ca inadmisibile, cu menținerea

hotărârii atacate, cu privire la 23 de persoane (6,8%).

16

În temeiul art. 435 alin. (1) pct. 2) CPP, ca instanță de recurs ordinar împotriva

hotărârilor instanțelor de apel, a admis recursurile ordinare, în raport cu 74 de persoane

(21,89%), dintre care:

- cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a fost admis greșit –

pentru 12 persoane (16,22%);

- cu încetarea procesului penal – referitor la 3 persoane (4,05%);

- cu remiterea cauzelor la rejudecare în instanța de apel – pentru 42 de persoane

(56,76%);

- cu pronunțarea unei noi hotărâri – ce vizează 17 persoane (22,97%), dintre

care:

 cu modificarea calificării și reducerea pedepsei – pentru 11 persoane

(64,71%);

 cu modificarea calificării faptei – privitor la 5 persoane (29,41%);

 în latura civilă sau episoade – cu referire la 1 ( singură) persoană (5,88%).

Conform art. 427 CPP, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, au fost aplicate următoarele temeiuri:

- cauza a fost judecată în prima instanță sau în apel, fără citarea legală a unei

părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința

instanța despre această imposibilitate – 1 cauză;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele, pe care se întemeiază soluția, ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, ori instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței – 41 de cauze;

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale – 14 cauze;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită – 6 cauze;

- Curtea Constituțională a recunoscut neconstituțională prevederea legii

aplicate în cauza respectivă – 1 cauză.

Curtea de Apel Cahul

Pentru anul 2015, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție a examinat 87 de

cauze parvenite din Curtea de Apel Cahul ce vizează 98 de persoane.

În temeiul art. 432 alin. (2) CPP, ca instanță de recurs ordinar care examinează

admisibilitatea în principiu a recursului, s-a pronunțat asupra inadmisibilității recursului

înaintat, referitor la 68 de persoane (69,39%).

În temeiul art. 435 alin. (1) pct. 1) CPP, ca instanță de recurs ordinar împotriva

hotărârilor instanțelor de apel, a respins recursurile ca inadmisibile, cu menținerea

hotărârii atacate, pentru 10 persoane (10,2%).

În temeiul art. 435 alin. (2) CPP, ca instanță de recurs ordinar împotriva

hotărârilor instanțelor de apel, a admis recursurile ordinare a 20 de persoane (20,41%),

dintre care:

- cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a fost admis greșit –

pentru 5 persoane (25%);

- cu încetarea procesului penal – pentru o singură persoană (5%);

- cu remiterea cauzelor la rejudecare în instanța de apel – pentru 13 persoane

(65%).

17

 cu pronunțarea unei noi hotărâri cu modificarea calificării și reducerea

pedepsei – pentru o singură persoană (5%).

Conform art. 427 CPP, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, au fost aplicate următoarele temeiuri:

- judecata a avut loc, fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a

apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie, potrivit

legii – 1 cauză;

- cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel, fără citarea legală a unei

părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința

instanța despre această imposibilitate – 1 cauză;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele, pe care se întemeiază soluția, ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, ori instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței – 12 cauze;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre

de condamnare, pentru o altă faptă, decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui, în baza unei legi

mai blânde – 1 cauză;

- s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor legale – 4 cauze;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită – 3 cauze;

- norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme, date anterior de către Curtea Supremă de Justiție – 1 cauză.

Curtea de Apel Comrat

În anul 2015, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție a examinat 31 de

cauze, parvenite din Curtea de Apel Comrat, referitor la 31 de persoane.

În temeiul art. 432 alin. (2) CPP, ca instanță de recurs ordinar care examinează

admisibilitatea în principiu a recursului, s-a pronunțat asupra inadmisibilității recursului

înaintat în raport cu 21 de persoane (67,74%).

În temeiul art. 435 alin. (1) pct. 1) CPP, ca instanță de recurs ordinar împotriva

hotărârilor instanțelor de apel, a respins recursurile ca inadmisibile, cu menținerea

hotărârii atacate, cu referire la 3 persoane (9,68%).

În temeiul art. 435 alin. (2) CPP, ca instanță de recurs ordinar împotriva

hotărârilor instanțelor de apel, a admis recursurile ordinare, în privința a 7 persoane

(22,58%), dintre care:

- cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a fost admis greșit – în

privința a 2 persoane (28,57%);

- cu remiterea cauzelor la rejudecare în instanța de apel – în privința a 4

persoane (57,14%);

 cu pronunțarea unei noi hotărâri cu reducerea pedepsei – în privința unei

persoane (14,28%).

Conform art. 427 CPP, ca temei, pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, a servit:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele, pe care se întemeiază soluția, ori motivarea

18

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, ori instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței – 7 cauze;

- s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor legale – 1 cauză.

Curtea de Apel Bender

Pentru anul 2015, Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție a examinat 9

cauze, parvenite din Curtea de Apel Bender ce vizează 9 persoane.

În temeiul art. 432 alin. (2) CPP, ca instanță de recurs ordinar care examinează

admisibilitatea în principiu a recursului, s-a pronunțat asupra inadmisibilității recursului

înaintat, în privința tuturor persoanelor.

II. Erorile depistate la judecarea recursurilor ordinare declarate împotriva

hotărârilor instanțelor de apel:

I. ERORI PROCEDURALE

Instanța de fond

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26 septembrie 2013, G.C.

a fost condamnat, în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de amendă, în mărime de 300 de unități convenționale, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții în organele de drept, pe un termen de 5 ani și S.P. condamnat,în baza art.

327 alin. (1), 90 Cod penal; executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată, pe un

termen de probă de 2 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept,

pe un termen de 5 ani.

Au declarat apeluri: procurorul, pe motiv că nu este de acord cu pedeapsa,

considerând-o prea blândă, inculpatul S.P., care a solicitat achitarea sa de sub învinuirea

adusă, avocații P.C., în numele inculpatului G.C., și avocatul D.B., în numele

inculpatului M.A., care au solicitat achitarea inculpaților de sub învinuirea înaintată,

motivând că sentința adoptată este ilegală.

Instanța de apel

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2015, a fost

dispusă admiterea apelurilor declarate, inclusiv și din oficiu, iar, în baza art. 409 alin.

(2) Cod de procedură penală, sentința contestată a fost casată, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care s-a dispus încetarea

procesului penal, referitor la inculpații C.V., G.C., O.V., S.P. și M.A., în legătură cu

expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

Au declarat recurs ordinar inculpatul G.C., avocatul inculpatului C.P. și

inculpatul S.P., care au solicitat achitarea de sub învinuire, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală.

Instanța de recurs

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 17

noiembrie 2015, s-a dispus admiterea recursurilor, s-a casat integral decizia instanței de

apel și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Colegiul penal lărgit, la judecarea recursurilor, s-a expus asupra încălcărilor

constatate de către instanța de apel, care reprezintă o încălcare flagrantă a art. 6

19

paragraful 1 din CEDO, ce reflectă dreptul la un proces echitabil, și anume, dreptul la

judecarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege.

Conceptul „instanță instituită de lege” vizează existența unui organ de

jurisdicție ce este organizat în conformitate cu voința legiuitorului, care privește nu

numai legislația referitoare la stabilirea și competența organelor judiciare, dar și orice

altă dispoziție de drept intern, a cărei nerespectare ar fi de natură să conducă la

constatarea iregularității participării unui membru al completului de judecată, la

soluționarea unei anumite cauze. Astfel, dispoziția art. 61 din Legea cu privire la

organizarea judecătorească, care prevede reguli precum că orice cauză penală, din

momentul parvenirii în instanță, urmează să fie repartizată unui judecător în mod

aleatoriu, care oferă garanții suplimentare independenței funcționale a judecătorului și

imparțialitatea actului de justiție, însă instanța nu a ținut cont de aceste prevederi, iar,

prin aceasta, nu a respectat principiul repartizării aleatorii a cauzei penale, reglementat

potrivit Regulamentului aprobat prin Hotărârea CSM nr. 110/5 din 05.02.2013 care, la

pct. 61 stipulează că: „Distribuirea aleatorie a dosarelor se efectuează conform

prevederilor art. 61 din Legea privind organizarea judecătorească, art. 334 Cod de

procedură penală și art. 168 Cod de procedură civilă, fiind obligatorii pentru toate

instanțele judecătorești. Fișa cu datele privind distribuirea aleatorie a dosarelor și

încheierile ulterioare de redistribuire aleatorie a cauzei se anexează în mod obligatoriu

la fiecare dosar.”

În speță, Colegiul penal lărgit a constatat că, la judecarea apelului, potrivit

rezoluției președintelui Curții de Apel Chișinău din 28.10.2013, inițial, cauza dată a fost

repartizată judecătorului M.B. Ulterior, prin încheierea președintelui Curții de Apel

Chișinău din 25.04.2014, s-a dispus redistribuirea cauzei penale, pe motiv că M.B. a

fost eliberat din funcția de judecător, prin decretul Președintelui Republicii Moldova. În

baza încheierii nominalizate, dosarul penal a fost repartizat repetat, potrivit fișei de

repartizare a dosarului din 25.04.2014, judecătorului Gh.I. În continuare, pe motiv că,

prin Dispoziția Președintelui Curții de Apel Chișinău nr. 54 din 31.12.2014, judecătorul

Gh.I. a fost inclus în completul nr. 5, care este antrenat zilnic la examinarea cauzelor

contravenționale, a mandatelor de arest și a recursurilor împotriva încheierilor emise

asupra plângerilor împotriva acțiunilor organelor de urmărire penală și care exercită

activitatea specială de investigații, pentru a asigura respectarea termenului de examinare

a acestor cauze, s-a concluzionat asupra redistribuirii cauzei penale altui judecător.

Respectiv, în baza încheierii președintelui Curții de Apel Chișinău din

12.01.2015, dosarul penal a fost distribuit judecătorului S.F. Ulterior, din materialele

cauzei se constată că, după fila dosarului 79 – volumul VII al cauzei penale, este

anexată o fișă de repartizare a dosarului, nenumerotată, care este identică, după date, cu

cea anexată la fila 21 – volumul VII, potrivit căreia dosarul este repartizat repetat

judecătorului Gh.I., care face parte din completul ce a pronunțat decizia contestată, cu

recurs ordinar. Mai mult ca atât, fișa de repartizare repetată a dosarului este

nenumerotată, ceea ce trezește dubii asupra respectării procedurii de repartizare repetată

a dosarului, întrucât nu există nici o încheiere emisă de președintele instanței privind

redistribuirea repetată a dosarului, așa precum este indicat în prevederile pct. 2 al

Regulamentului privind modul de distribuire aleatorie a dosarelor pentru examinare în

instanțele judecătorești. Or, la data de 25.04.2014, prin PIGD, a fost deja distribuită

cauza judecătorului Gh.I., însă, la 12.01.2015, aceasta a fost redistribuită judecătorului

20

S.F.. Situația constatată mai sus, reprezintă o încălcare, fiind semnalizat temeiul pentru

recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 2) CPP.

(Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-1303/2015)

încălcare a dreptului inculpatului la apărare și la un proces echitabil

Instanța de fond

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 22 octombrie 2009, P.A. a

fost condamnat, în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 7 ani de închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul educației, pe un termen de 2 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Procurorul a declarat apel, solicitând adoptarea unei noi hotărâri de condamnare,

conform învinuirii, inculpatul și avocatul său R.P., au solicitat achitarea inculpatului, pe

motiv că nu sunt stabilite probe pertinente și concludente care, în coroborare cu

circumstanțele pricinii, ar demonstra existența vinovăției inculpatului.

Instanța de apel

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2010,

apelul procurorului a fost respins ca nefondat, iar apelul avocatului a fost admis, cu

casarea sentinței, inculpatul P.A. a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute la art. 165 alin. (3) lit. a) Cod penal, din motivul lipsei elementelor

infracțiunii.

Procurorul a declarat recurs ordinar și, prin decizia Colegiului Penal din 10 mai

2011, recursul a fost admis, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet.

Rejudecarea cauzei în instanța de apel

Conform deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 decembrie

2011, s-a pronunțat aceeași hotărâre de respingere a apelului procurorului și admiterii

apelului apărării.

Procurorul a declarat recurs ordinar, invocând ca temei că instanța de apel nu s-a

expus asupra tuturor motivelor invocate de către procuror în apelul declarat, nefiind

respectate cerințele art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 02 octombrie

2012, recursul a fost admis, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel. Cauza fiind rejudecată, prin decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2014, apelurile declarate de procuror și

avocatul inculpatului au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței primei

instanțe.

Avocatul S.B. a declarat recurs ordinar, în numele inculpatului, invocând

temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 6) Cod de procedură penală și a

solicitat achitarea inculpatului sau dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 29

septembrie 2015, s-a dispus admiterea recursului ordinar declarat de către avocatul B.S.,

în numele inculpatului P.A., casându-se total decizia Curții de Apel Chișinău din 06

februarie 2014, cu rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel din același motiv

că instanța de apel a apreciat doar probele puse la baza sentinței de condamnare a

21

inculpatului, judecata având loc în lipsa inculpatului și a părții vătămate, ceea ce

constituie o încălcare a dreptului inculpatului la apărare și la un proces echitabil.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din

06.02.2014, a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului, cu indicarea că inculpatul

a fost citat legal, la dosar fiind anexate copiile citațiilor expediate inculpatului pentru

ședințele din 30.09.2013 și 09.12.2013, însă la materialele dosarului lipsesc date privind

recepționarea acestora de către inculpat.

În concluzie: Colegiul penal lărgit a constatat că judecarea cauzei în instanța de

apel a avut loc în lipsa inculpatului care a fost anunțat în căutare, în baza încheierii din

17 decembrie 2013, însă aceasta a fost trimisă spre executare Inspectoratului de Poliție

al r-nului Căușeni care, pe data de 13.01.2014, a fost restituită Curții de Apel Chișinău,

pentru a fi remisă spre executare, după competență. Ulterior, la 24 februarie 2014, în

adresa instanței de apel a parvenit o informație de la Centrul pentru combaterea

traficului de persoane al MAI, precum că dosarul operativ de căutare privitor la

inculpatul P.A., cu domiciliul în or. Tiraspol, str. T. Șevcenco, 81/3, ap.11, a fost

intentat doar pe data de 13.02.2014 și se întreprind măsuri pentru găsirea și reținerea

acestuia. Reieșind din cele expuse, instanța de recurs conchide că, deși încheierea, prin

care inculpatul a fost anunțat în căutare, a fost emisă la 17.12.2013, dosarul operativ de

căutare a fost intentat abia la 13.02.2014, adică după examinarea în fond a cauzei penale

în privința inculpatului, care a avut loc pe data de 06.02.2014.

Prin aceste acțiuni, au fost violate prevederile art. 6 al CEDO, care garantează

dreptul învinuitului de a participa efectiv la desfășurarea procesului penal, inclusiv și

dreptul de a fi prezent și de a urma toate procedurile în fața instanței. Mai mult, acest

drept rezultă și din principiul contradictorialității și poate să derive din garanțiile

conținute în art. 6 § 3 lit. c), d) și e) al CEDO – dreptul acuzatului de a se apăra el

însuși, de a solicita audierea martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea

martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării, fapt ce se apreciază ca

erori procesuale, ce constituie temei pentru recurs, prevăzut de pct. 4), 5), 6) alin. (1)

art. 427 CPP.

(Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-882/2015)

apelul declarat de către partea „apărării”, care echivalează cu nerezolvarea

fondului cauzei ce prezintă temei de recurs

Instanța de fond

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12 aprilie 2013, D.I. a

fost condamnat, în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 10 ani de închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul de a ocupa și a

exercita funcții cu caracter dispozitiv-economic, pe un termen de 5 ani. Acțiunea civilă

înaintată de SA „JLC”, cu încasarea din contul lui D.I. în beneficiul S.A. „JLC” a sumei

în mărime de 1115971,9 lei, cu titlu de prejudiciu material, a fost admisă.

Avocatul K.V. a declarat apel, în numele inculpatului D.I., considerând că

sentința este ilegală și neîntemeiată, deoarece probele puse la baza sentinței nu au fost

cercetate și apreciate corect, iar pe parcursul procesului penal, inculpatului i-au fost

încălcate drepturile procesuale, în special dreptul la un proces echitabil, solicitându-se

22

emiterea unei soluții noi de achitare din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii imputate.

Instanța de apel

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2014, a

fost admis apelul, prin care a fost dispusă casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul D.I. a fost condamnat, în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

la 7 ani de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate cu

răspundere materială, în domeniul administrativ-economic, pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, parțial, și s-a dispus încasarea de la D.I. în

beneficiul SA „JLC”, mun. Chișinău, prejudiciul material, în mărime de 62194,54 lei, în

rest, celelalte cerințe au fost respinse.

Au declarat recursuri ordinare procurorul, reprezentantul părții vătămate,

inculpatul și avocatul său, care au indicat temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) 12) Cod de procedură penală.

Instanța de recurs

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 07

octombrie 2014, recursurile au fost admise, fiind dispusă rejudecarea cauzei în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Rejudecarea cauzei în instanța de apel

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2015,

apelurile declarate de inculpatul D.I. și avocatul său, au fost admise, casată sentința în

partea admiterii acțiunii civile, în legătură cu lipsa acesteia în procesul penal, în rest,

sentința a fost menținută.

Au declarat apeluri procurorul și reprezentantul părții vătămate – S.A. „JLC”,

inculpatul și avocatul său K.V., indicând temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod

de procedură penală.

Instanța de recurs

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 01

decembrie 2015, recursurile au fost admise și a fost dispusă rejudecarea cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet.

Ca motive s-au reținut precum că, instanța de apel a neglijat prevederile art. 414

- 419 Cod de procedură penală și alin. (3) pct. 14) din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție din 12.12.2005 „cu privire la practica examinării cauzelor penale

în ordine de apel”, care obligă instanța de apel să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar nerespectarea acestei obligații, în final, echivalează cu nerezolvarea

fondului cauzei.

Mai mult, instanța de apel, în soluția adoptată, s-a expus prin fraze generale, fără

argumentare corespunzătoare, a respins raționamentele invocate în apelurile declarate,

fără a se expune care au fost motivele și temeiurile, pentru a le respinge.

Potrivit speței, instanța de recurs a conchis că, din totalul de 33 de martori în 33

de episoade, nu au fost interogați 20 de martori, declarațiile cărora sunt probe directe și

decisive, puse la baza condamnării,inculpatul D.I., în acest mod, fiind lipsit de

posibilitatea de a le pune întrebări. S-a constatat că instanța de fond a făcut referire doar

la 3 martori, care nu au fost posibil de audiat în ședința de judecată, fiind cercetare doar

declarațiile scrise din cadrul urmăriri penale, conținutul cărora nu înlătură vinovăția

23

inculpatului, prin cumul cu alte probe s-a demonstrat vina parțial dovedită. O mare parte

din martorii acuzării nu au fost audiați în ședințele de judecată, iar la baza hotărârilor de

condamnare sunt puse ca probe decisive declarațiile lor din cadrul urmăririi penale, fapt

ce contravine prevederilor alin. (4) art. 101 Cod de procedură penală. Instanța de apel

urma să se conducă de prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, care indică

că sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine în exclusivitate procurorului, fapt

prevăzut și în art. 6 §2 CEDO.

Astfel, probatoriul, pe care instanța de apel și-a întemeiat hotărârea de menținere

a condamnării, a fost obținut contrar principiilor nemijlocirii, oralității și

contradictorialității judecării cauzei, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil

prevăzut de art. 6 al CEDO.

Colegiul Penal lărgit a constatat că probele administrate în cadrul urmăririi

penale, cât și cele cercetate în prima instanță, inclusiv și versiunea inculpatului D.I.,

urmau a fi verificate în strictă conformitate cu prevederile art. 100-101 Cod de

procedură penală, pe fiecare episod aparte, prin cercetarea nemijlocită și aprecierea lor

din punct de vedere al coroborării între ele.

Mai mult, s-a constatat că instanța de apel s-a pronunțat superficial asupra

expertizei contabile nr. 2228 din 27.11.2013 care, potrivit art. 22 din Legea cu privire la

expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice, prevede: „(1) Raportul de expertiză

este apreciat, în conformitate cu legislația de procedură, sub aspectul

exactității,obiectivității și plenitudinii cercetărilor, precum și al eficienței și

caracterului fundamental al metodelor de cercetare folosite la efectuarea expertizei și

alin. (2): Concluziile expertului nu sunt obligatorii pentru instanța de judecată,

procuror și ofițerul de urmărire penală, însă respingerea lor trebuie să fie

motivată”.Erorile menționate sunt erori de drept procedural și se încadrează în

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP.

(Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-1181/2015)

II. ERORI MATERIALE

1.Instanța de apel în mod greșit a dispus admiterea unui apel tardiv

Instanța de fond

Prin sentința Judecătoriei Hâncești din 29 august 2014, cauza fiind judecată în

procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, M.I. a fost

condamnat, în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul

comunității, pe un termen de 140 de ore. Acțiunea civilă înaintată de către

reprezentantul părții vătămate a fost admisă, în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța civilă.

Avocatul Ț.V. a declarat apel, în numele părții vătămate B.A., care a solicitat ca

inculpatului M.I. să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, iar acțiunea civilă să fie admisă

integral, cu încasarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat.

Instanța de apel

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2015,

apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, conform

căruia inculpatul M.I. a fost condamnat, în baza art. 152 alin.(1), 90 Cod penal,

stabilindu-i pedeapsa care a fost suspendată condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial.

24

Avocatul B.M. a declarat recurs ordinar, în interesele inculpatului, care a

solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel a dispus

greșit admiterea unui apel tardiv, introdus de către avocatul părții vătămate, invocând ca

temei de drept dispozițiile art. 427 alin. (1) pct. 7) Cod de procedură penală.

Instanța de recurs

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 17

noiembrie 2015, recursul a fost admis și s-a dispus casarea totală a deciziei instanței de

apel, cu menținerea sentinței.

În concluzie: Colegiul penal lărgit a constatat că apelul avocatului Ț.V. este

declarat peste termenul prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală, instanța de apel

greșit a considerat apelul declarat în termen, având în vedere că sentința a fost

pronunțată public la 29.08.2014 și expediată în adresa părții vătămate, pe data de

29.08.2014, la materialele cauzei nefiind anexate probe, care ar confirma faptul

recepționării sentinței integrale de către aceasta. Colegiul penal lărgit a conchis că o

asemenea argumentare nu poate fi reținută ca fondată, întrucât nu a fost elucidate

motivele întemeiate solicitate de legiuitor, la art. 403 Cod de procedură penală.

Referitor la prevederile la care face referință avocatul Ț.V. în cererea sa, în baza

art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu a putut reține în sarcina

acestuia, deoarece apelul nu se regăsește în niciuna din situațiile descrise, conform

procesului-verbal al ședinței de judecată din 18.08.2014, avocatul părții vătămate și

partea vătămată au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului sentinței, unde li s-a adus

la cunoștință data pronunțării integrale a sentinței – 29.08.2014, iar, pe data de

29.08.2014, a fost prezentă doar partea vătămată. Mai mult, la materialele cauzei sunt

anexate dovezi de primire a copiei sentinței, care a fost înmânată procurorului,

inculpatului și apărătorului inculpatului, cu excepția părții vătămate. Colegiul penal

lărgit a subliniat că partea vătămată a avut dreptul și posibilitatea reală de a lua

cunoștință de sentința integrală, la data indicată, însă, din cauze necunoscute, aceasta a

refuzat să ia cunoștință.

În condițiile respective, refuzul de a primi sentința integrală și expedierea

acesteia prin poștă, nu constituie o circumstanță imputabilă instanței de judecată și nici

nu prezintă un motiv întemeiat la introducerea tardivă a apelului, deoarece este vorba de

o opțiune de natură subiectivă, care a ținut expres de voința părții vătămate, ce

constituie un motiv întemeiat de ordin obiectiv, care nu a depins de voința ultimului. În

acest sens,instanța de apel a comis o eroare de drept procesual, care este prevăzută în

art. 427 alin. (l) pct. 7) CPP.

(Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-1187/2015)

săvârșite de inculpat, or, în speță, lipsește latura obiectivă

Instanța de fond

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 iulie 2014, K.H. a fost

condamnat, în baza art. 27, 42 alin. (5), 362 alin. (1), 362 alin. (1), cu aplicarea art. 84

Cod penal, la 4 luni de închisoare.

Avocatul R.V. a declarat apel, în numele inculpatului, solicitând achitarea pe

ambele capete de acuzare, motivând că, în temeiul art. 9 alin. (2) al Legii privind azilul

în Republica Moldova, inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală, deoarece, la 12

decembrie 2012, acesta s-a adresat pentru acordarea azilului la organul competent, fapt

25

confirmat prin decizia nr.62/14DAI din 17 martie 2014, eliberată de Direcția Azil și

Integrare a Biroului de Migrațiune și Azil. La fel, apelantul a invocat că, în temeiul art.

63 alin. (7) și art. 94 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu pot fi reținute probele

obținute în legătură cu audierea martorului H.M., care încearcă să protejeze o altă

persoană, iar, prin declarațiile celorlalți martori, nu se confirmă învinuirea adusă.

Instanța de apel

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2014,

a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.

Avocatul R.V. a declarat recurs ordinar, în numele inculpatului, care a indicat

temeiurile prevăzute la pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicitând

achitarea inculpatului.

Instanța de recurs

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 21 iulie

2015, a fost admis recursul avocatului, sentința instanței de fond și decizia instanței de

apel au fost casate, parțial, cu dispunerea achitării inculpatului K.H. de sub învinuire, în

baza art. 362 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii. În acest sens, Colegiul penal lărgit a reținut că, potrivit art. 113 alin. (2)

Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii

penale, instanța de apel fiind obligată să deducă din actele cauzei „...determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite

și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală”.

În motivarea soluției: Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel nu a

respectat prevederi legale menționate și nu s-a pronunțat argumentat asupra faptului

existenței infracțiunii în acțiunile inculpatului, în pofida faptului că apelantul a invocat

aceste motive în apelul său.

În acest aspect, se relevă că, potrivit rechizitoriului, K.H. a fost învinuit de faptul

că „la 01 decembrie 2012, aflându-se pe teritoriul Ucrainei și având intenția de trecere

ilegală a frontierei de stat a Republicii Moldova, în vederea intrării și șederii, pe

ascuns, într-un loc tainic din semiremorca tractată de camionul condus de către R.V., s-

a tăinuit de controlul de frontieră, trecând prin această modalitate ilegal frontiera de

stat a Republicii Moldova,prin punctul de trecere Tudora, din direcția Ucrainei”.

Colegiul penal lărgit a enunțat că instanțele inferioare, au recunoscut vinovăția

inculpatul K.H., în baza art. 362 alin. (1) Cod penal, însă nu au ținut cont de prevederile

art. 9 alin. (2) al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul politic în Republica

Moldova, care stipulează că „Solicitanții de azil nu vor fi sancționați pentru intrare sau

ședere ilegală pe teritoriul Republicii Moldova. Tratamentul aplicat acestor persoane

se va conforma standardelor internaționale, referitoare la drepturile omului și

prevederilor prezentei legi”.

Astfel, din materialele cauzei, Colegiul penal lărgit a constatat că, prin decizia

nr.62/14 DAI din 17 martie 2014, eliberată de Direcția Azil și Integrare al Biroului de

Migrație și Azil, a fost respinsă cererea de azil depusă de către inculpat, prin care a fost

informat despre respingerea cererii de azil.

În conformitate cu procesul-verbal de reținere din 04 decembrie 2012, K.H. a

fost reținut, potrivit prevederilor art. 166, 167, 173 Cod de procedură penală. Prin

ordonanța procurorului privind eliberarea persoanei din 06.12.2012, inculpatul, în

legătură cu lipsa temeiurilor de aplicare a măsurii preventive – arest preventiv, a fost

26

eliberat. În acest context, Colegiul penal lărgit remarcă că inculpatul K.H. – fiind

solicitant de azil, îndată ce Republica Moldova, fiind reprezentată prin instituțiile de

drept – reprezentanții Biroului de Migrațiune și azil, precum și procurorul, i-a oferit

posibilitatea de a se adresa cu o cerere, pentru a obține calitatea de refugiat. K.H. s-a

folosit de acest drept, cererea acestuia fiind întocmită în ziua eliberării sale, însă această

cerere a parvenit la Direcția Azil și Integrare al Biroului de Migrație și Azil, abia pe

data de 12 decembrie 2012.

Colegiul lărgit reține că instanța de apel, invocând că: „Instanța de apel respinge

argumentul apelantului referitor la faptul că, în privința inculpatului urmau a se aplica

prevederile art. 9 alin. (2) al Legii privind azilul în Republica Moldova, ce statuează că

solicitanții de azil nu vor fi sancționați pentru intrare sau ședere ilegală pe teritoriul

Republicii Moldova. Tratamentul aplicat acestor persoane se va conforma standardelor

internaționale referitoare la drepturile omului și prevederilor prezentei legi, or, acesta

a traversat frontiera de stat la 01.12.2012, fiind reținut conform procesului-verbal de

reținere la 04.12.2012, iar solicitarea de azil a fost înaintată, abia la 12.12.2012”, a

lăsat fără argumentare, care atunci ar fi, în opinia sa, termenul obligatoriu de înaintare a

cererii de acordare a azilului și unde este prevăzut termenul în cauză, fiindcă, de altfel,

asemenea argumente sunt lipsite de forță juridică.

Colegiul penal lărgit enunță că instanțele de judecată inferioare au dat o

interpretare greșită solicitantului de azil, care a încercat să intre ilegal pe teritoriul unei

țări și referitor la solicitantul de azil, care deja are o ședere ilegală, deși ambele categorii

de solicitanți cad sub incidența art. 9 alin. (2) al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008

privind azilul politic în Republica Moldova.

Instanțele inferioare n-au constatat în sensul noțiunii de infracțiune, prevăzute

de art. 14 Cod penal, elementele obligatorii ale componenței de infracțiune, și anume,

latura obiectivă, motiv din care rezultă că nu există în speța respectivă, pe acest episod

al învinuirii, componenta de infracțiune prevăzută de art. 362 alin. (1) Cod penal. În

sensul celor expuse, Colegiul Penal reține argumentul invocat de recurenți drept unul

valabil, care constituie temei pentru admiterea recursului declarat, în conformitate cu

art. 427 alin. (1) pct. 8) CPP.

(Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-584/2015)

individualizarea pedepsei

Instanța de fond

Prin sentința Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 iunie 2014, R.A. a fost

condamnat, în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f), 90 Cod penal, i-a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei, pe un termen de probă de 5 ani.

Procurorul și avocatul P.I. au declarat apel, în interesele inculpatului.

Instanța de apel

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2015, a

fost respins apelul, declarat de către avocatul inculpatului, ca fiind unul nefondat și

admis apelul declarat de către procuror, prin care a fost casată sentința, în partea

aplicării pedepsei și s-a dispus pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul R.A. a

fost condamnat, în baza art. 18 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 5 ani de închisoare, cu

executare, în penitenciar de tip închis.

27

Avocatul P.I. a declarat recurs ordinar, în numele inculpatului, care a solicitat

casarea sentinței, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) 8) 12) Cod de procedură penală.

Instanța de recurs

Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 01 decembrie

2015, recursul avocatului P.I. a fost a admis, fiind casată total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău, cu menținerea sentinței primei instanțe, prin care inculpatul

R.A. a fost condamnat, în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f), 90 Cod penal, i-a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei, pe un termen de probă de 5 ani.

În concluzie: Colegiul penal lărgit a constatat că instanța de apel în mod greșit a

motivat soluția, potrivit căruia inculpatul a comis infracțiunea imputată în prezența

recidivei periculoase, pe când acestea, în instanța de fond, au fost reținute ca stinse.

Astfel, instanța de apel în mod eronat a susținut poziția procurorului, referitor la

faptul că este prezentă starea de recidivă periculoasă prevăzută de prevederile art. 34

alin. (1) Cod penal, iar potrivit art. 82 alin. (2) Cod penal, mărimea pedepsei nu poate fi

mai mică de 2/3 din maximumul celei mai aspre pedepse prevăzute de sancțiunea

infracțiunii la ziua comiterii acesteia și că instanța de fond neîntemeiat a aplicat

prevederile art. 90 Cod penal.

Potrivit speței, Colegiul penal lărgit a reținut că inculpatul anterior a fost

condamnat, în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 16.09.2010, la 200 de ore de muncă neremunerată, în

folosul comunității. Din motivul neexecutării sentinței, prin încheierea Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău din 04.05.2012, inculpatului i-a fost înlocuită munca

neremunerată în folosul comunității, cu 76 de zile de închisoare, pedeapsa fiind

executată integral de către inculpat, care a fost eliberat din detenție, pe data de

08.10.2012. Deci, la 02.06.2013, când inculpatul a comis fapta imputată, antecedentul

era stins.

Astfel, instanța de apel injust a considerat că inculpatul a săvârșit infracțiunea,

în prezența recidivei periculoase, stabilindu-i o pedeapsă mai aspră decât cea numită de

prima instanță. Circumstanțele expuse atestă că instanța de apel a comis o eroare de

drept, în sensul art. 427 alin. (1) pct. 10) CPP.

(Decizia Colegiului Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-1427/15)

procesului penal în instanța de apel, în legătură cu împăcarea părților, prevăzută

de prevederile art. 276 alin. (1)Cod de procedură penală

Instanța de fond

Prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 12 februarie 2015, cauza penală fiind

examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, C.M. a fost

condamnat, în baza art. 152 alin. (1), 287 alin. (1), 84 Cod penal, la 3 ani și 6 luni de

închisoare, cu executarea pedepsei, în penitenciar de tip semiînchis.

Avocatul C.A. a declarat apel, în numele inculpatului, care a solicitat achitarea

de sub învinuire a inculpatului M.C., în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, pe motivul

lipsei elementelor constitutive a infracțiunii și încetarea procesului penal, referitor la

infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților,

prin prisma art. 276 alin. (5) Cod de procedură penală.

28

Instanța de apel

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2015, a

fost respins ca nefundat, apelul avocatului C.A., declarat în interesele inculpatului C.M.

și menținută sentința, fără anumite modificări.

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a menționat că, în cadrul ședinței în

instanța de apel, partea vătămată a declarat că s-a împăcat cu inculpatul, anumite

pretenții în adresa lui nu are și a solicitat să fie încetat procesul penal, în baza art. 152

alin. (1) Cod penal, însă instanța de apel nu a reținut aceste solicitări, considerând că nu

sunt aplicabile prevederilor art. 109 Cod penal, făcând referire și la: Recomandarea nr.

56 a Curții Supreme de Justiție, referitor la împăcarea părților.

Astfel, luând în considerare faptul că cererea de împăcare nu a fost înaintată la

judecarea cauzei în prima instanță, până la pronunțarea sentinței, instanța de apel a

conchis că procedura dată nu poate fi aplicată în instanța de apel și a respins cererea de

împăcare, invocată atât de inculpat, cât și de partea vătămată.

Avocatul A.C. a declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei și

pronunțarea unei noi hotărâri, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 11)

Cod de procedură penală.

Instanța de recurs

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22

septembrie 2015, s-a admis, parțial, recursul avocatului C.A.,casând sentința

Judecătoriei Dubăsari din 12 februarie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 01 aprilie 2015, în cauza penală ce-l vizează pe C.M., în partea

condamnării acestuia, în baza art. 152 alin. (1), 287 alin. (1), 84 Cod penal și a

pronunțat o nouă hotărâre.

În baza art. 276 alin. (5) Cod de procedură penală – prin care a fost încetat

procesul penal, în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților, în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 8 luni de închisoare, anulând aplicarea prevederilor

art. 84 Cod penal.

În motivarea soluției, Colegiul penal lărgit a menționat că instanța de apel,

respingând cerința părților privind încetarea procesului, în legătură cu împăcarea

părților, a invocat prevederile art. 109 Cod penal, fără a lua în considerație că acordul de

împăcare, încheiat între partea vătămată și inculpatul C.M., cât și cererea părții

vătămate, referitor la încetarea procesului penal în privința inculpatului, au fost

întocmite, în baza prescripției art. 276 alin.(1) și (5) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de recurs a reținut că, una din circumstanțe care condiționează

pornirea unui proces penal,este depunerea de către victimă a unei plângeri cu privire la

săvârșirea unei infracțiuni, enumerate în art. 276 Cod de procedură penală, infracțiunea

prevăzută în art. 152 alin. (1) Cod penal, potrivit speței, este prevăzută în articolul

menționat supra, urmărirea penală fiind începută în baza plângerii părții vătămate.

Referitor la procesul penal, pornit în cazul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 109 Cod penal și art. 276 Cod de procedură penală, perioada până la care poate să

intervină împăcarea părților este diferită. Potrivit alin. (2) art. 109 Cod penal, împăcarea

produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și până la retragerea

completului de judecată pentru deliberare. Însă alin. (5) art. 276 Cod de procedură

penală stipulează: împăcarea produce efecte, doar dacă intervine până la rămânerea

definitivă a hotărârii judecătorești.

29

Colegiul penal lărgit reține că, prin sintagma „până la rămânerea definitivă a

hotărârii judecătorești”, legislatorul și-a spus cu claritate voința până când poate

interveni împăcarea părților, în privința infracțiunilor prevăzute de alin. (1) art. 276 Cod

de procedură penală, adică oricând în cursul procesului penal: la urmărirea penală, în

instanța de fond, de apel, de recurs – dacă pentru unele infracțiuni nu există calea

apelului, dar numai până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Totodată, instanța de recurs a dedus că sentința adoptată de instanța de fond,

rămâne definitivă după verificarea ei de către instanța de apel, chestiunea de împăcare a

părții vătămate cu inculpatul C.M., la faza judecării apelului, putea avea loc, iar instanța

de apel s-a referit greșit, respingând împăcarea părților la faza judecării apelului, la

prevederile art. 109 Cod penal. În sensul celor expuse, Colegiul reține încălcarea art.

427 alin. (1) pct. 11) CPP, care prevede instituția împăcării părților și care constituie

temei pentru admiterea recursului declarat.

(Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-826/2015)

aceeași faptă sau în situația când Curtea Constituțională a recunoscut

neconstituțională prevederea legii aplicate în cauza respectivă

Instanța de fond

Prin sentința Judecătoriei Edineț din 19 februarie 2015, Ț.V. a fost condamnat,

în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, la o pedeapsă sub formă de amendă, în mărime de

150 de unități convenționale, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate.

Avocatul M.G. a declarat apel, în interesele inculpatului, care a solicitat

încetarea procesului penal, ce-l vizează pe Ț.V., dat fiind faptul că acestuia i-au fost

încălcate dispozițiile art. 7 alin. (2) Cod penal, art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală

și art. 4 al Protocolului nr.7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale, deoarece inculpatul a recunoscut învinuirea, în baza art. 312

alin. (1) Cod penal și a depus o cerere privind încetarea urmăririi penale în privința sa,

cu tragerea lui la răspundere contravențională, cererea fiind admisă, iar inculpatul –

achitând amenda stabilită. Ulterior, ordonanța de încetare a urmăririi penale din 27

decembrie 2013 a fost anulată de procurorul ierarhic superior, pentru verificare

suplimentară, învinuirea nu a fost modificată, apoi cauza penală a fost expediată în

instanța de judecată. Astfel, apărarea consideră că inculpatul a fost urmărit de două ori

pentru aceeași faptă.

Instanța de apel

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 15 aprilie 2015, apelul

apărătorului a fost respins ca nefondat și menținută sentința atacată.

Avocatul M.V. a declarat recurs ordinar, în interesele inculpatului, care a

solicitat achitarea inculpatului Ț.V., în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, invocând

aceleași motive expuse în apel și susținând că, la baza sentinței, cât și a deciziei

instanței de apel, nu au fost puse anumite probe sau circumstanțe noi, decât cele care au

stat la baza adoptării ordonanței procurorului, din 27 decembrie 2013, prin care a fost

încetat procesul penal, în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea conform

prevederilor art. 55 Cod penal, a sancțiunii contravenționale, în privința inculpatului

Ț.V.

Instanța de recurs

30

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 04 august

2015, se constată că, în baza recursului declarat de apărător, criticile invocate sunt

întemeiate și se încadrează în prevederile pct. 11) și pct. 14) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care prevede că: „Persoana condamnată a fost judecată anterior, în

mod definitiv, pentru aceeași faptă” și „Curtea Constituțională a recunoscut

neconstituțională prevederea legii aplicate în cauza respectivă”.

În concluzie: Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, la adoptarea

soluției de respingere a apelului apărătorului în interesele inculpatului, nu a respectat

absolut prevederile legale, adoptând o astfel de soluție greșită, în ceea ce privește

condamnarea lui Ț.V.,în baza art. 312 alin. (1) Cod penal.

În primul rând, este remarcabil faptul că, la 14 mai 2015, Curtea Constituțională,

examinând sesizarea Curții Supreme de Justiție privind excepția de neconstituționalitate

a unor prevederi din art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, a declarat drept

neconstituțională dispoziția articolului nominalizat. Potrivit art. 7 alin. (6), hotărârile

Curții Constituționale privind interpretarea Constituției sau privind

neconstituționalitatea unor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de

urmărire penală, instanțele de judecată și pentru persoanele participante la procesul

penal.

În speță, s-a stabilit că, potrivit ordonanței procurorului din 27 decembrie 2013,

s-a dispus încetarea urmăriri penale, încetarea urmăririi cu clasarea cauzei penale și cu

eliberarea de răspundere penală și tragerea la răspundere contravențională a inculpatului

Ț.V., fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională, sub formă de amendă, în mărime de

50 u.c., care urma a fi achitată în termen de 10 zile, fiind anexată la materialele

dosarului, dovada de plată din 27 decembrie 2013.

Colegiul penal lărgit estimează că, potrivit legislației procesual penale naționale,

ordonanța procurorului din 27 decembrie 2013, prin care a fost încetat procesul penal în

privința lui Ț.V., cu aplicarea unei sancțiuni contravenționale, în conformitate cu art. 55

Cod penal, care nu a fost contestată, se echivalează cu o hotărâre judecătorească

irevocabilă și reprezintă autoritatea de lucru judecat.

Ulterior, prin ordonanța prim-adjunctului Procurorului General din 22 aprilie

2014, s-a dispus anularea ordonanței din 27 decembrie 2013 și reluarea urmăririi penale,

în baza prevederilor art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, fără invocarea unor

temeiuri prevăzute în alin. (4) al acestui articol, care permit reluarea urmăririi penale.

Colegiul penal lărgit a stabilit că, la caz, nu au fost indicate sau constatate anumite

circumstanțe noi ori recent descoperite, sau un viciu care ar fi condiționat reluarea

urmăririi penale. Astfel, Colegiului penal lărgit îi revine rolul să înfăptuiască necesitatea

de a schimba practica judiciară în vigoare, conducându-se de hotărârea Curții

Constituționale nr. 12 din 14 mai 2015 privind excepția de neconstituționalitate a art.

287 alin. (1) Cod de procedură penală, de prevederile art. 22 alin. (2) și art. 287 alin. (4)

Cod de procedură penală, precum și de art. 7 al Protocolului nr. 7 ale Convenției

Europene a Drepturilor Omului și libertăților fundamentale, or, aceste prevederi legale

stipulează că: „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile

aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunilor, pentru care a fost deja condamnat,

printr-o hotărâre definitivă, conform legii și procedurii penale ale aceluiași stat”.

Respectiv, Colegiul Penal lărgit a concluzionat că: „Ordonanța de reluare a urmăriri

penale, în cazul în care anterior a fost încetată urmărirea penală, cu aplicarea unei

31

sancțiuni, în conformitate cu art. 55 Cod penal, nu este întemeiată pe circumstanțele

prevăzute în art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, este lovită de nulitate absolută

și nu produce anumite consecințe juridice”.

Prin urmare, potrivit sentinței Judecătoriei Edineț din 19 februarie 2015, prin

care inculpatul Ț.V. a fost condamnat, după ce ultimul, prin ordonanța procurorului din

27 decembrie 2013 a fost deja sancționat, potrivit art. 55 Cod penal, este contrară

principiului non bis in idem, existentă în situațiile când o persoană a fost urmărită de

mai multe ori, pentru aceeași faptă. În atare circumstanțe, inculpatului Ț.V. i-a fost

încălcat în mod vădit dreptul la un proces echitabil, drepturile garantate de Constituție,

cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de Codul de procedură penală. În

sensul celor expuse, Colegiul penal lărgit reține încălcarea art. 427 alin. (1) pct. 11),

14) CPP.

(Decizia Colegiului Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-799/2015)

Instanța de apel nu a ținut cont că instanța de fond a examinat cauza în procedura

prevăzută la dispozițiile art. 3641 Cod de procedură penală

Instanța de fond

Prin sentința Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 13 februarie 2015, T.I. a

fost condamnat, în baza art. 2641 alin. (4), 2641 alin. (4), 84 Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă, sub formă de amendă, în mărime de 1000 u.c.

Avocatul V.P. a declarat apel, în numele inculpatului, care a solicitat casarea,

parțial, în partea stabilirii pedepsei, pe care o consideră prea aspră.

Instanța de apel

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2015, a fost

admis, din alte motive, apelul avocatului, în numele inculpatului, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care T.I.

a fost condamnat, în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub

formă de amendă, în mărime de 600 u.c.

Procurorul a declarat recurs ordinar, invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, cu menținerea

sentinței, argumentând că instanța de apel a ajuns eronat la concluzia că infracțiunile

comise de inculpat sunt una singură, din care motiv a calificat incorect fapta, doar în

baza art. 2641 alin. (4) Cod penal. Potrivit ordonanței de punere sub învinuire, lui A.T.

i-a fost incriminată comiterea a două fapte infracționale, prevăzute de art. 2641 alin. (4)

Cod penal.

Instanța de recurs

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 17

noiembrie 2015, se constată că, în baza recursului declarat de procuror, criticele

invocate sunt întemeiate și se încadrează în prevederile pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, care prevede că: „Faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită”, recursul a fost admis și s-a dispus casarea deciziei instanței de apel,cu

menținerea sentinței instanței de fond.

În concluzie: Colegiul penal lărgit constată că partea apărării a contestat sentința

primei instanțe, prin ce a solicitat casarea în partea individualizării pedepsei, însă

instanța de apel a judecat apelul din alte considerente, prin care a pronunțat o nouă

32

hotărâre, în baza căreia l-a recunoscut vinovat pe inculpatul T.I., în temeiul art. 2641

alin. (4) Cod penal, fără a ține seama de situația aplicării dispozițiilor art. 3641 Cod de

procedură penală, aceasta din urmă fiind obligată să verifice îndeplinirea cerințelor

procedurii simplificate și este în imposibilitate să rețină o altă situație sau o încadrare

juridică, decât cea constatată în rechizitoriu și de către prima instanță, făcând o abatere

în situația când, în prima instanță s-a judecat, în procedură simplificată.

Astfel, instanța de apel în mod greșit a casat sentința instanței de fond și a reținut

o altă încadrare juridică, decât cea constatată în rechizitoriu și de către instanța de fond.

În privința temeiului care a stat la baza încadrării faptei inculpatului, este vădit

neîntemeiat, deoarece inculpatul a comis două episoade a unei și aceeași infracțiuni, este

una incorectă, încadrându-i într-o singură normă faptele inculpatului, ca o infracțiune

unică. În așa mod, au fost comise erori prevăzute în art. 427 alin. (l) pct. 6), 12) CPP.

(Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-1213/2015)

III. Deficiențele rejudecării cauzelor de către instanțele de apel

Examinând deciziile instanței de recurs, prin care a fost dispusă rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, trebuie menționat faptul că, în majoritatea cazurilor,

instanțele de apel se conformează indicațiilor, pe care Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție le expune în deciziile adoptate.

În contextul dat, în 25 de cauze (din 259), dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel a fost realizată repetat, cel puțin o dată, această soluție fiind adoptată de

instanța de recurs, anterior soluției curente, după cum urmează:

- în 20 de cauze – 1 dată;

- în 4 cauze – de 2 ori;

- într-o cauză – de 4 ori.

Examinând cauzele respective, s-a stabilit că în majoritatea cauzelor, instanțele

de apel, rejudecând cauzele, nu înlătură omisiunile ce țin de indicarea motivelor de fapt

și de drept, care întemeiază soluția adoptată, probele fiind apreciate în mod

necorespunzător. În anumite cauze s-a stabilit că instanța de apel nu asigură în mod

eficient principiul contradictorialității procesului penal (ex. reține declarațiile martorilor

acuzării, în lipsa audierii pe viu a acestora, fapt contrar exigențelor impuse de CoEDO și

jurisprudența relevantă a Curții), precum și nemotivat respinge cererile părții apărării de

audiere a martorilor apărării.

Deși în majoritatea cazurilor dispunerea rejudecării cauzei este motivată, prin

comiterea de către instanța de apel a unor erori de natură procedurală, au fost atestate

cauze, în care o astfel de soluție a fost adoptată, în prezența unor erori materiale (ex.

temeiul de achitare a persoanei din dispozitivul hotărârii nu corespunde cu cel din partea

motivatoare).

IV. Deficiențele examinării și judecării recursurilor ordinare

Pentru anul 2015, în 5 cauze, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție a

dispus admiterea recursurilor în anulare și casarea deciziilor Colegiului penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție.

Examinând cauzele respective, au fost depistate următoarele motive de casare:

- Intervenirea, la momentul judecării recursului ordinar, a prescripției tragerii la

răspundere penală, care nu a fost aplicată de către instanța de recurs ordinar;

- Omisiunea de a corecta erorile comise de instanța de apel:

33

 depășirea limitelor învinuirii (constatarea unui prejudiciu material diferit de

cel indicat în actul de învinuire, precum și reținerea anumitor circumstanțe ce nu se

regăsesc în rechizitoriu);

 omisiunea de a constata și descrie fapta infracțională, prin expunerea

mijloacelor și modului de săvârșire, gradului de vinovăție, a motivelor și consecințelor

infracțiunii;

 întemeierea soluției de condamnare pe probe neverificate în ședința de

judecată și neconsemnate în procesul-verbal al ședinței:

a) selectarea și invocarea din oficiu a probelor acuzării;

b) condamnarea pentru săvârșirea unei infracțiuni mai grave, decât cea pentru

care inculpatul a fost condamnat inițial, prin sentință;

- Constatări contradictorii în conținutul deciziilor instanței de recurs (ex.

instanța de recurs ordinar a conchis asupra legalității și temeiniciei hotărârilor atacate,

deși acestea erau diametral opuse – una de achitare, iar alta de condamnare a persoanei);

- Concluzionarea eronată și asupra corectitudinii repunerii de către instanța de

apel, în termen, a apelului declarat, nefiind bazată pe normele legale.

COLEGIUL CIVIL, COMERCIAL ȘI DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV

Recurs. Secțiunea I. Recurs împotriva încheierilor judecătorești

În conformitate cu art.424 alin.(2) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție examinează recursurile declarate

împotriva încheierilor emise de către curțile de apel.

În anul 2015, de către Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ, în

Secțiunea I, au fost examinate în total – 2238 de cauze sau 93,7% din cele 2387 de

proceduri înregistrate, restanța constituind 149 de cauze. Reieșind din cele reflectate,

comparația datelor statistice atestă o scadență neesențială a numărului dosarelor

înregistrate în ordine de recurs secțiunea I, față de aceeași perioadă a anului 2014, cu 51

dosare sau 2%.

a) cauze civile (indicele 2r)

În perioada de referință au fost înregistrate 1073 de dosare, inclusiv restanța din

2014 – de 61 de cauze, dintre care au fost examinate 1001 cauze (93,3%), restanța

constituind 72 de cauze (6,7%).

Din numărul cauzelor examinate:

- a fost încetată procedura în 3 cauze sau 0,3 %;

- au fost respinse 820 de recursuri sau 82%;

- au fost admise 178 de recursuri sau 17,7%.

În urma admiterii recursurilor:

- în 4 cauze, încheierile contestate au fost modificate;

- în 13 cauze problema a fost soluționată în fond;

- 161 de cauze au fost remise spre rejudecare.

b) cauze comerciale (indicele 2rc)

În perioada de referință au fost înregistrate 1021 de dosare din această categorie,

inclusiv restanța din 2014 – de 46 de cauze, dintre care au fost examinate 961 de cauze

(94,1%), restanța constituind 60 de cauze (5,9%).

34

Din numărul cauzelor examinate:

- a fost încetată procedura în recurs – în 6 cauze sau 0,6%;

- au fost respinse 719 recursuri sau 75%;

- au fost admise 236 de recursuri sau 24,4%.

În urma admiterii recursurilor:

- în 5 cauze – încheierile contestate au fost modificate;

- în 47 de cauze – problema a fost soluționată în fond;

- 184 de cauze au fost remise spre rejudecare.

c) cauze în ordinea contenciosului administrativ (indicele 3r)

În perioada de referință au fost înregistrate 293 de dosare, inclusiv restanța din

2014 – de 8 cauze, dintre care au fost examinate 276 de cauze (94%), restanța

constituind 17 de cauze (6%).

Din numărul cauzelor examinate:

- a fost încetată procedura – în una (1) din cauze sau 0,4%;

- au fost respinse 233 de recursuri sau 84,4%;

- au fost admise 42 de recursuri sau 15,2%.

În urma admiterii recursurilor:

- în una (1) din cauze – încheierile contestate au fost modificate;

- în 3 cauze– problema a fost soluționată în fond;

- 38 de cauze au fost remise spre rejudecare.

Pe parcursul organizării și desfășurării Alegerilor locale generale, Curtea

Supremă de Justiție a judecat, în total 27 de cauze, în ordine de recurs secțiunea I,

împotriva încheierilor adoptate pe marginea contestațiilor concurenților electorali și a

altor persoane privind legalitatea acțiunilor/inacțiunilor și hotărârilor Comisiei

Electorale Centrale. La acest compartiment e necesar de remarcat respectarea

termenului de judecare a dosarelor – de 3 zile, de la primirea dosarului.

Recurs. Secțiunea II. Examinarea recursurilor împotriva actelor de

dispoziție ale curților de apel (indicele 2ra, 2rac, 2ri, 3ra)

În conformitate cu art.429 alin.(1) CPC, pot fi atacate cu recurs deciziile

pronunțate de curțile de apel, în calitatea lor de instanțe de apel, cât și hotărârile

pronunțate de curțile de apel, în procedura de insolvabilitate.

În perioada de referință, în total, s-au aflat pe rol 5913 cauze dintre care au fost

examinate 5432 de cauze (92%), restanța constituind 481 de cauze (8%).

Comparația datelor statistice atestă o descreștere a numărului dosarelor

înregistrate în ordine de recurs secțiunea II, față de aceeași perioadă a anului 2014, cu

567 de dosare (8%) din numărul dosarelor de aceeași categorie aflate pe rol, respectiv și

a numărului dosarelor judecate cu 535 de cauze (9%), în același timp fiind redus

numărul dosarelor aflate în restanță, cu 32 de dosare.

a) examinarea cauzelor civile (indicele 2ra)

În total, pe rolul instanței, în perioada de referință, au fost înregistrate 3192 de

dosare, inclusiv restanța din 2014 – de 287 de cauze, dintre care au fost examinate 2929

de cauze (92%), restanța constituind 263 de cauze (8%).

În urma judecării cauzelor, au fost:

- declarate inadmisibile – 2139 ( 73%);

- dispusă încetarea procedurii în recurs – 5 (0,2%);

35

- transmise spre examinare în Colegiul lărgit – 785 de dosare (26,8%).

La etapa judecării cauzelor în Colegiul lărgit:

● au fost respinse 184 de recursuri (23,4%);

● au fost admise 601 recursuri (76,6%).

În rezultatul admiterii recursurilor, s-a decis:

- modificarea actelor judecătorești contestate în 17 cauze:

● în 14 cauze – a fost modificată decizia instanței de apel;

● în 3 cauze – a fost modificată atât decizia instanței de apel, cât și hotărârea

instanței de fond.

- casarea deciziei CA, cu menținerea hotărârii primei instanțe, în 109 cauze;

- casarea actelor judecătorești contestate, cu remiterea cauzei la rejudecare, în

266 de cauze:

● 245 de cauze remise în instanța de apel;

● 21 de cauze remise în instanța de fond.

- casarea atât a deciziei instanței de apel, cât și a hotărârii primei instanțe, în

209 cauze, inclusiv:

● în 205 cauze (98%) – cu pronunțarea unei noi hotărâri;

● în 4 cauze (2%) – a fost încetat procesul judiciar.

Comparând datele statistice ale anului 2015, care atestă 2929 de cauze

examinate, în raport cu cele ale anului precedent (în 2014 examinate – 3535 de cauze),

se observă o scădere a numărului de cauze, diferența fiind de 606 cauze, care se

datorează diminuării cu 630 de dosare sau 16% din numărul total al dosarelor

înregistrate în 2015 (3192 de cauze), față de anul 2014 (3822 de cauze).

În același timp, se păstrează aceeași tendință, în ceea ce privește termenele de

judecare a cauzelor, rata dosarelor aflate în restanță păstrându-se la același nivel.

b) examinarea cauzelor în materie comercială(indicele 2rac)

În perioada raportată, pe rolul instanței au fost înregistrate 595 de dosare,

inclusiv 57 de dosare – restanță din anul 2014, dintre care au fost examinate – 548

(92%), restanța la sfârșitul perioadei de referință constituind – 47 de cauze.

În urma judecării cauzelor:

- a fost încetată procedura în ordine de recurs într-o singură (1) cauză (0,1%);

- au fost declarate inadmisibile recursuri – în 373 de dosare (68%);

- transmise spre judecare în Colegiul lărgit – 174 de dosare (31,9%).

La etapa judecării cauzelor în Colegiul lărgit:

- au fost respinse recursurile în 48 cauze (27,6%);

- au fost admise recursurile în 126 cauze (72,4%).

În rezultatul admiterii recursurilor, s-a decis:

- modificarea actelor judecătorești contestate în 3 cauze:

● în 2 dintre aceste cauze, modificată decizia instanței de apel;

● în una (1) din cauze, modificată atât decizia instanței de apel, cât și hotărârea

instanței de fond.

- casarea deciziei CA, cu menținerea hotărârii primei instanțe, în 35 de cauze;

- casarea actelor judecătorești contestate, cu remiterea cauzei la rejudecare, în

52 de cauze:

● 49 de cauze remise în instanța de apel;

● 3 cauze remise în instanța de fond.

36

- casarea atât a deciziei instanței de apel, cât și a hotărârii primei instanțe – în 36

de cauze, inclusiv:

● în 34 cauze – cu pronunțarea unei noi hotărâri;

● în 2 cauze – a fost încetat procesul judiciar.

Comparând datele statistice ale anului 2015, în raport cu cele ale anului

precedent, se observă o scădere de 73 de dosare sau 10% a numărului de cauze

înregistrate. În același timp, se păstrează aceeași tendință, în ceea ce privește termenele

de judecare a cauzelor, rata dosarelor aflate în restanță, păstrându-se la același nivel.

c) Examinarea recursurilor împotriva hotărârilor instanței de

insolvabilitate (indicele 2ri)

În perioada raportată, pe rolul instanței au fost înregistrate 369 de dosare,

inclusiv 19 dosare – restanța din anul 2014, dintre care au fost examinate 343 (93%),

restanța la sfârșitul perioadei de referință constituind – 26 de cauze (7%).

Din numărul dosarelor judecate, 228 de recursuri au fost respinse (66,5%), 2

recursuri au fost retrase, cu încetarea procedurii în recurs (0,5%), iar 113 recursuri au

fost admise (33%), cu pronunțarea următoarelor soluții:

- în 24 de cauze – au fost pronunțate hotărâri noi;

- 87 de cauze au fost remise spre rejudecare;

- în 2 cauze – a fost încetat procesul judiciar.

Comparând datele statistice ale anului 2015, în raport cu cele ale anului

precedent, se observă o creștere cu 150 de cauze înregistrate, față de anul 2014 (219

cauze) și, respectiv, majorarea numărului de dosare judecate (cu 143 de dosare). Astfel,

pe parcursul ultimilor 2 ani, se păstrează tendința de creștere a acestei categorii de

dosare, cu 40% anual.

d) Examinarea cauzelor în ordinea contenciosului administrativ (indicele

3ra)

În perioada raportată, pe rolul instanței au fost înregistrate 1757 de cauze,

inclusiv 150 de cauze – restanța din anul 2014, dintre care au fost examinate 1612

(91,7%), restanța la sfârșitul perioadei de referință constituind – 145 de cauze (8,3%).

În urma judecării cauzelor:

- a fost încetată procedura în ordine de recurs – în 2 cauze (0,2%);

- au fost declarate inadmisibile recursuri – în 1182 de cauze (73,3%);

- transmise spre judecare în Colegiul lărgit – 428 de cauze (26,5%).

La etapa judecării cauzelor în Colegiul lărgit:

- au fost respinse recursurile în 123 de cauze;

- au fost admise recursurile în 305 cauze.

În rezultatul admiterii recursurilor s-a decis:

- modificarea deciziei instanței de apel – în 3 cauze;

- casarea deciziei CA, cu menținerea hotărârii primei instanțe, în 65 de cauze;

- casarea actelor judecătorești contestate, cu remiterea cauzei la rejudecare, în

104 cauze:

● 99 de cauze remise în instanța de apel;

● 5 cauze remise în instanța de fond.

37

- casarea, atât a deciziei instanței de apel, cât și a hotărârii primei instanțe, în

133 de cauze, inclusiv:

● în 129 de cauze – cu pronunțarea unei noi hotărâri;

● în 4 cauze – a fost încetat procesul judiciar.

În cazul examinării cauzelor în ordinea contenciosului administrativ, se

păstrează aceeași tendință, în ceea ce privește atât numărul de dosare, cât și termenele

de judecare a cauzelor, rata dosarelor aflate în restanță, păstrându-se la același nivel.

Temeiurile de casare a hotărârilor

(erorile și deficiențele esențiale)

În 2014, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ, din 1439 de

recursuri admise în total (cu excepția cauzelor de insolvabilitate), potrivit Secțiunii II

CPC, a remis la rejudecare – 519 cauze (36%), dintre care – 489 de cauze, ceea ce

constituie (94%), la Curțile de Apel, după cum urmează:

- Curtea de Apel Chișinău – 366 cauze;

- Curtea de Apel Bălți – 75 cauze;

- Curtea de Apel Cahul – 20 cauze;

- Curtea de Apel Bender – 19 cauze;

- Curtea de Apel Comrat – 9 cauze.

26 de cauze (6%) au fost remise în instanțele de fond.

În 2015, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al CSJ, din

1032 de recursuri admise în total (fără insolvabilitate), potrivit Secțiunii II CPC, a remis

la rejudecare 482 de cauze (46,7%), dintre care – 393 de cauze, ceea ce constituie

(81,5%), la Curțile de Apel, după cum urmează:

- Curtea de Apel Chișinău – 299 de cauze;

- Curtea de Apel Bălți – 77 de cauze;

- Curtea de Apel Cahul – 10 cauze;

- Curtea de Apel Bender – 5 cauze;

- Curtea de Apel Comrat – 2 cauze.

Astfel, indicii statistici arată că numărul total al recursurilor admise, precum și a

cauzelor remise spre rejudecare, potrivit Secțiunii II CPC, este în descreștere,

comparativ cu anul trecut, de la 519 la 482 (cauze total remise) și pe curți – de la 489 la

393.

Totodată, se relevă o tendință nesemnificativă de micșorare a cauzelor remise

spre rejudecare, la Curtea de Apel Chișinău, de la 366 (în 2014) la 299 (în 2015).

Dacă ne referim la categoriile de litigii, care mai des sunt remise la rejudecare a

cauzelor în ordine de recurs (2ra), în anul 2015, menționăm:

- executarea obligațiilor – 18 cauze;

- nulitatea actului juridic – 18 cauze;

- alte obligații de muncă – 17 cauze;

- desfacerea căsătoriei – 16 cauze.

Privitor la categoriile de dosare de contencios administrativ examinate în ordine

de recurs Secțiunea II (3ra) în 2015 și remise la rejudecare, predomină acțiunile privind

controlul legalității actelor administrative ale autorităților publice din raion, municipiu,

38

unitate teritorială autonomă, cu statut special (46 de cauze), precum și acțiunile privind

controlul legalității actelor administrative ale Ministerelor, Departamentelor și altor

organe ale administrației publice centrale de specialitate (35 de cauze) din numărul de

99 de cauze remise în total, la rejudecare în apel.

După cum rezultă din prevederile CPC, instanța de recurs remite cauzele la

rejudecare, potrivit următoarelor temeiuri legale:

 instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces (art. 432 alin. (3) lit. d) CPC);

 hotărârea a fost pronunțată, cu încălcarea competenței jurisdicționale (art. 432

alin. (3) lit. f) CPC);

 pricina a fost judecată, în absența unui participant la proces, căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată (temeiul poate servi pentru remiterea

cauzei la rejudecare, numai la solicitarea participanților la proces) (art. 432 alin. (3) lit.

b) CPC);

 cazuri în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs, ultima va casa integral decizia instanței de apel și va trimite pricina spre

rejudecare în instanța de apel (art. 445 alin. (1) lit. c) CPC).

În același timp, dacă ne referim la motive concrete de casare a hotărârilor și

deciziilor judecătorești, ca urmare a încălcărilor procedurale, se evidențiază:

- pricina a fost judecată în absența unui participant la proces, căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

- în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

- pricina a fost judecată, cu încălcarea regulilor privind limba de desfășurare a

procesului;

- instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane, care nu au fost

implicate în proces;

- instanța a examinat cauza înainte de ora stabilită pentru ședință;

- pricina a fost examinată, cu încălcarea prevederilor art. 50 alin. (1) lit. d) și 52

alin. (1) CPC, privind abținerea de la examinarea cauzei;

- lipsa semnăturii unui judecător în decizie;

- nesoluționarea demersurilor înaintate instanței de judecată.

Privitor la interpretarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material, se

reține că deseori instanțele judecătorești omit să elucideze pe deplin circumstanțele,

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii în fond și care formează ipoteza

normei de drept potrivite, în rezultat, greșind la alegerea normei aplicabile și, în final,

emițând o hotărâre ilegală. La acest subiect, se evidențiază că controlul de către instanța

de recurs a aplicării corecte a normelor de drept material impune, în mod obligatoriu, și

verificarea corectitudinii de stabilire a obiectului probațiunii. Stabilirea incompletă de

către instanța de fond și de apel a circumstanțelor de fapt, care au importanță pentru

soluționarea justă a pricinii, are ca efect aplicarea eronată a normelor de drept material

și, prin urmare, conduce la casarea deciziei instanței de apel.

Este necesar de menționat faptul că situația, comparativ cu perioada semestrului

precedent, nu s-a schimbat esențial, ceea ce atrage necesitatea unei responsabilități

sporite a judecătorilor instanțelor ierarhic inferioare, în scopul aplicării corecte și

uniforme a normelor de drept material și procedural, la examinarea dosarelor civile,

comerciale și de contencios administrativ.

39

În ceea ce urmează, sunt prezentate exemple concrete de erori judiciare grave,

care au condiționat casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare.

Interpretarea și aplicarea eronată a art. 203 alin. (1) CPC

În speță, asociația „C.” a depus cerere de chemare împotriva Agenției Relații

Funciare și Cadastru, Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău, intervenienți accesorii

T.A., T.I., Consiliul municipal Chișinău, Agenția Proprietății Publice, cu privire la

recunoașterea dreptului ilegal al refuzului Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău de

reînregistrare a dreptului de proprietate asupra bunului imobil, obligarea înregistrării

dreptului de proprietate, prezentării informației și corectării erorilor admise în planurile

geometrice ale imobilului.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, acțiunea asociației „C.” a fost

admisă, parțial. Reprezentantul Î.S. „Cadastru” a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, solicitând repunerea apelului în termenul legal de

declarare. Curtea de Apel Chișinău a admis cererea de apel înaintată, a casat hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău și a emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

fără a se pronunța însă asupra cererii de repunere în termenul de declarare a apelului.

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că Curtea de Apel Chișinău,

la examinarea cauzei, a încălcat normele de drept procedural. Or, potrivit art. 203 alin.

(1) CPC, cererile și demersurile participanților la proces, în problema judecării pricinii,

se soluționează prin încheiere judecătorească, după audierea opiniilor celorlalți

participanți la proces, iar repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel, în

cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116 din același Cod.

Din sensul normelor de drept citate, rezultă că actul procedural, prin care se

efectuează repunerea sau refuzul de a repune în termen se emite sub formă de încheiere.

Curtea de Apel Chișinău, încălcând aceste prevederi imperative ale legii, nu a

soluționat demersul reprezentantului Î.S. „Cadastru” și a examinat în fond apelul Î.S.

„Cadastru”, fără a se expune asupra repunerii acestuia în termen.

(Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție nr. 3ra-362/15)

Interpretarea și aplicarea eronată a art. 42 din Codul Familiei

În speță, L.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui L.I. cu privire

la partajul proprietății comune în devălmășie. În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat

că a încheiat căsătoria cu pârâtul, însă relațiile dintre ei s-au înrăutățit, din care

considerente s-a adresat în instanța de judecată privind partajarea averii comune în

devălmășie, agonisite în timpul căsătoriei. Și L.I.,ulterior, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva L.A. cu privire la declararea nulității căsătoriei, indicând că, „de

jure” a încheiat căsătoria cu L.A., însă, de fapt, această căsătorie este fictivă, deoarece

atât el, cât și L.A., nu au avut intenția de crea o familie.

Instanța de fond a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea L.A. împotriva lui L.I.

cu privire la partajul proprietății comune în devălmășie și a admis acțiunea lui L.I.

împotriva L.A. cu privire la declararea nulității căsătoriei, fiind declarată nulă căsătoria

încheiată între L.I. și L.A. Instanța de apel, la rândul său, a respins apelul declarat de

către L.A. și a menținut hotărârea primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție a admis recursul, cu casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de

40

apel, în partea ce ține de cererea de chemare în judecată a lui L.I. împotriva L.A. cu

privire la declararea nulității căsătoriei, dispunând scoaterea cererii de pe rol în această

parte; și casarea deciziei instanței de apel ce ține de cererea de chemare în judecată a

L.A. împotriva lui L.I. cu privire la partajul proprietății comune în devălmășie și

remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în această parte.

În suport, instanța de recurs a invocat prevederile art.42 alin. (1) lit. d) din

Codul Familiei, potrivit cărora, în cazul în care a fost încheiată o căsătorie fictivă,

dreptul de a cere declararea nulității căsătoriei îl au soțul de bună-credință și procurorul.

Astfel, în condițiile în care însuși intimatul-reclamant L.I. a recunoscut în

cererea de chemare în judecată, în declarațiile și explicațiile sale, că nu a avut intenția

de a crea o familie cu recurenta, acesta nu poate fi considerat de bună-credință și nu este

în drept de a depune o astfel de acțiune în instanța de judecată.

Instanța de recurs a ajuns la concluzia că cererea de chemare în judecată a lui

L.I. împotriva L.A. cu privire la declararea nulității căsătoriei urmează a fi scoasă de pe

rol, ca fiind depusă de către o persoană, care nu are dreptul de a depune o astfel de

cerere.

Totodată, instanțele inferioare, admițând acțiunea lui L.I. cu privire la declararea

nulității căsătoriei, nu s-au expus în fond asupra argumentelor și probelor invocate de

părți, instanța de apel urmând a se expune asupra fondului acțiunii L.A. împotriva lui

L.A. cu privire la partajul proprietății comune în devălmășie.

(Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție nr. 2ra-144/15)

Interpretarea și aplicarea eronată a art. 6 și 35 din Legea insolvabilității

În speță, prin Hotărârea Curții de Apel Bălți, instanța de insolvabilitate a hotărât

intentarea procedurii de insolvabilitate față de SC „G-N” S.R.L. Termenul-limită de

înregistrare a cererii de admitere a creanțelor a fost stabilit până la 12 ianuarie 2015, iar

termenul de verificare a creanțelor, întocmire și comunicare a tabelului definitiv al

creanțelor a fost stabilit până la 24 ianuarie 2015.

La 30 martie 2015, avocatul N.C., în interesele SC „MAM” S.R.L., a depus

cerere de repunere în termen și validarea creanței. Prin încheierea Curții de Apel Bălți,

instanța de insolvabilitate a respins cererea depusă de SC „MAM” S.R.L. privind

repunerea în termen a cererii de validare a creanțelor. Întru motivarea încheierii, instanța

de insolvabilitate a reținut că din materialele pricinii s-a constatat faptul că creditorul a

fost notificat și a avut posibilitate reală de a înainta cererea în cauză, anterior.

Încheierea în cauză a fost contestată de către creditor cu recurs la Curtea

Supremă de Justiție, ultimul fiind admis, iar încheierea casată, cu remiterea cauzei spre

rejudecare.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție a reținut că însuși debitorul SC „G-N” S.R.L. a catalogat S.C.„MAM”

S.R.L., ca fiind creditor, indicând în cererea introductivă creanța față de acesta. Iar

abordarea instanței de insolvabilitate precum că, publicarea în Monitorul Oficial și pe

site-ul instanței de judecată a informației necesare creditorilor, decade necesitatea

repunerii în termen a cererii de validare a creanței, din motiv că persoanele juridice

nerezidente ale RM au acces la această informație publică, a fost apreciată de instanța

de recurs ca fiind formală și neîntemeiată, or, aspectul repunerii în termen a cererii de

41

validare a creanței urma a fi soluționat, reieșind din circumstanțele reale ale pricinii și

nu a operării în mod declarativ cu prevederile Legii.

Însă, conform art.35 alin. (4) al Legii citate supra, odată cu Hotărârea de

intentare a procedurii de insolvabilitate, administratorul insolvabilității expediază o

notificare tuturor creditorilor cunoscuți, pentru ca aceștia să înainteze creanțele față de

debitorul insolvabil. Astfel, în condițiile în care S.C. „MAM” S.R.L. este persoană

juridică, rezidentă a României, iar la materialele dosarului lipsesc probe care ar

confirma informarea S.C. „MAM” S.R.L. despre procesul de insolvabilitate, nu poate fi

constatată posibilitatea reală a creditorului de a înainta cererea de validare a creanței,

doar prin faptul că informația necesară în acest sens a fost publicată în Monitorul Oficial

al RM și pe site-ul instanței de judecată din RM.

(Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție nr. 2rc-489/15)

Examinarea cererilor de revizuire (indicele 2rh, 2rhe,3rh)

În perioada analizată, au fost înregistrate în total – 669 de cauze în ordine de

revizuire, dintre care – 623 de cauze parvenite în 2015 și restanța din 2014 – de 46 de

cauze.

Din numărul total de cauze, au fost examinate 631 de cauze (94,3%), dintre care

582 (92%) au fost respinse ca fiind inadmisibile, 34 de cereri (5,6%) au fost admise, 15

cereri (2,4%) au fost retrase.

Restanța, la finele perioadei raportate, constituie 38 de cauze (5,7%).

Se constată micșorarea numărului de dosare înregistrat de această categorie, cu

86 de dosare sau 11% față de aceeași perioadă a anului precedent.

Numărul redus al cererilor de revizuire admise se justifică prin respectarea

prevederilor Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, în special prin respectarea principiului res judecata, adică principiul

caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești.

Temeiuri de admitere a cererilor de revizuire au constituit următoarele situații,

prevăzute de art. 449 CPC:

- art. 449 lit. b) CPC (au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte

esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă

acesta dovedește că a întreprins toate măsurile, pentru a afla circumstanțele și faptele

esențiale, în timpul judecării anterioare a pricinii) – 14 cauze;

- art. 449 lit. c) CPC (instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile

persoanelor care nu au fost implicate în proces) – 4 cauze;

- art. 449 lit. a) CPC (s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea

unei infracțiuni în legătură cu pricina care se judecă) – 3 cauze;

- art. 449 lit. h) CPC (Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat,

printr-o hotărâre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o

încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin

parțial, prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță de judecată națională) – 3 cauze.

În 2 cauze, cererile de revizuire sunt admise, instanța constatând că

redeschiderea procesului a fost generată de necesitatea înlăturării unor consecințe

negative serioase, generate în urma încălcării flagrante a normelor constituționale și a

prevederilor Convenției la etapa judecării cauzei în ordine de recurs astfel, care au lezat

interese publice și care nu pot fi rectificate decât prin reexaminarea cauzei.

42

Examinarea cererilor de strămutare, de abținere și referitoare la conflictele

de competență (indicele 2cc)

Pe parcursul anului 2015, au fost înregistrate 318 cauze parvenite în baza

cererilor de strămutare, cererilor de abținere și conflictului de competență dintre alte

instanțe, inclusiv și restanța de 6 cauze din anul 2014. Din numărul total, aflate pe rol,

au fost judecate 314 cauze (99%), restanța la finele perioadei nominalizate constituind 4

cauze (1%).

Din numărul cauzelor examinate, în 201 cauze, cererile au fost admise (64%), în

113 cauze, cererile au fost respinse (36%).

De cele mai dese ori, drept temei ale acestor cereri a servit imposibilitatea

formării completelor de judecată, pentru examinarea cererilor de apel sau de recurs, din

motivul insuficienței de cadre în aceste instanțe.

În mai puține cazuri, drept temei ale cererilor respective au constituit relațiile de

rudenie sau prietenie între participanții la proces și judecătorii acestor instanțe.

Conform datelor statistice, în comparație cu anul 2014, numărul de cauze din

această categorie a scăzut cu 28 de cauze (8%).

Examinarea cererilor de emitere a unei decizii suplimentare (indicele ds)

În perioada de referință, pe rolul instanței au fost înregistrate și examinate, în

total, 152 de dosare de această categorie, fiind înregistrată o descreștere cu 14 cauze,

față de perioada anului 2014.

În urma judecării, cererile au fost respinse în 75 de cauze, iar în 77 de cauze au

fost admise, cu emiterea unei decizii suplimentare de explicare a hotărârii sau corectarea

greșelii.

Examinarea contestațiilor împotriva hotărârilor

Consiliului Superior al Magistraturii (indicele 3, 3d)

Indicele 3

În conformitate cu prevederile articolului 25 din Legea cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii, Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi

contestate la Curtea Supremă de Justiție, de orice persoană interesată, în termen de 15

zile de la data comunicării, doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare.

Contestațiile se examinează de un complet format din 9 judecători.

În perioada de referință, pe rolul instanței au fost înregistrate 26 de contestații,

dintre care – 6 au fost conexate într-o singură procedură, au fost judecate – 18 (70%), o

(1) contestație a fost restituită (4%), restanța constituind o (1) contestație (4%).

Dintre cele judecate:

- au fost respinse contestațiile– în 16 cauze;

- au fost scoase de pe rol contestațiile – în 2 cauze.

Indicele 3d

În conformitate cu prevederile articolului art.40 al Legii cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor nr.178 din 25.07.2014, Hotărârile Consiliului

Superior al Magistraturii pot fi contestate de către persoanele care au depus sesizarea,

inspecția judiciară sau judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 20 de zile de la data

recepționării hotărârii motivate, la Curtea Supremă de Justiție.

43

Cererile de contestare sunt examinate de un complet format din 5 judecători.

Cererile privind contestarea deciziilor Consiliului Superior al Magistraturii, adoptate în

condițiile art.39, se examinează în mod prioritar.

În perioada de referință, pe rolul instanței au fost înregistrate 7 contestații,

dintre care au fost judecate 6 (86%), restanța constituind o (1) contestație (14%).

Dintre cele judecate:

- au fost respinse contestațiile – în 5 cauze;

- a fost admisă contestația într-o singură (1) cauză.

Termenul de judecare a cauzelor

Ținând cont de rezultatele analizei statisticii, se poate concluziona că judecarea

cauzelor a fost efectuată în termeni rezonabili. Astfel, termenul de judecare a dosarelor

în secțiunea I și în ordine de revizuire, nu depășește 3 luni de zile, din momentul

înregistrării procedurii. Termenul de judecare a dosarelor în secțiunea II, nu depășește 6

luni, termenul mediu de judecare în Colegiul lărgit, fiind de 2-3 luni. Astfel, instanța a

respectat pe parcursul anului de activitate prevederile legale ce statuează obligativitatea

judecări cauzei în termen rezonabil.

Evoluția sarcinii de lucru în Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ

La acest capitol, e de menționat că, în total, pe rolul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ, au fost înregistrate 9472 de dosare (de toate categoriile),

dintre care au fost judecate – 8798 de dosare sau 93%, numărul dosarelor aflate în

restanță (nejudecate) constituind – 674 de dosare sau 7%.

În aceeași perioadă a anului 2014, din cele 10216 dosare aflate pe rol, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ a judecat 9533 de dosare sau 93,3%,

restanța constituind 683 de dosare sau 6,7%.

În acest mod, în anul 2015, a fost înregistrată o diminuare a numărului dosarelor

înregistrate pe rol, cu 744 de dosare sau 7%.

Totodată, se păstrează aceeași tendință, în ce privește rata dosarelor judecate,

termenele de judecare a acestora, precum și rata dosarelor aflate în restanță.

În lumina celor arătate, sarcina medie pentru fiecare judecător al Colegiului a

constituit 526 de cauze, majorându-se neesențial, față de aceeași perioadă a anului 2014

(510 cauze).

Notă: sarcina per judecător este calculată, prin raportarea numărului total de

cauze aflate pe rol la numărul posturilor efectiv ocupate, în anul 2014 – 18 judecători.

Secretariatul Curții Supreme de Justiție

Grefa Secretariatului

Direcția Monitorizare și relații cu publicul

În perioada 01.01.2015 - 31.12.2015 au parvenit 1500 de petiții, cereri și

adresări.

Pe parcursul anului, 40 de petiții, cereri și scrisori au fost readresate Curții

Supreme de Justiție de la organele publice centrale – Parlamentul RM, Aparatul

44

Președintelui RM, Centrul pentru Drepturile Omului din RM, precum și de la alte

instituții – Procuratura Generală, Ministerul Justiției, Comisariatele de poliție,

instituțiile penitenciare și instanțele de judecată. În urma examinării acestora, s-a

constatat că se solicita: informații privind cauzele aflate în procedura instanței de

recurs, copiile unor acte judecătorești, precum și exprimarea dezacordului cu deciziile

emise.

În vederea asigurării unui acces rapid al publicului la informații, Direcția a

soluționat și cereri telefonice (în medie, de 20 de cereri pe zi), care au avut ca obiect, în

principal, furnizarea informației cu privire la cauzele aflate pe rolul instanței, dar și

alte informații ce țin de activitatea Curții Supreme de Justiție.

Analizând conținutul petițiilor, cererilor și scrisorilor adresate Curții Supreme de

Justiție, se constată că 1090 – se referă la cauzele penale, iar 410 – la cauzele civile,

dintre care:

- în 268 de cazuri au fost depuse cereri, în care a fost solicitată informația

privind etapa de examinare a dosarelor, data examinării, expedierea cauzelor în

instanțele ierarhic inferioare etc.;

- în 163 de cazuri se solicită implicarea conducerii Curții Supreme de Justiție în

chestiunile ce țin de legalitatea hotărârilor judecătorești sau în procesul de judecare a

cauzelor, petiționarii fiind informați despre inadmisibilitatea imixtiunii în procesul de

înfăptuire a justiției;

- 70 de cereri se referă la activitatea judecătorilor din instanțele de judecată din

Republica Moldova, care au fost remise Consiliului Superior al Magistraturii pentru

examinare, potrivit competenței;

- 124 de cereri au parvenit din partea condamnaților, care își exprimă dezacordul

referitor la modul de examinare a dosarelor, la pedeapsa aplicată, precum și la

calcularea termenului pedepsei;

- în 109 cazuri persoanele își expun dezacordul față de deciziile Curții Supreme

de Justiție, în cazuri, referindu-se atât la aplicarea neuniformă a legii, cât și la

dezacordul cu actul judecătoresc;

- 20 de cereri se referă la organizarea insuficientă a înfăptuirii justiției,

tergiversarea judecării pricinilor civile, cauzelor penale și administrative, încălcarea

termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești;

- în 116 cazuri au fost solicitate copii din materialele dosarelor aflate atât pe

rolul Curții Supreme de Justiție, cât și în arhiva acesteia;

- în 121 de cazuri se solicită explicații și consultații juridice;

- 12 cazuri se referă la petițiile precedente, care nu conțin argumente sau

informații noi și care, în conformitate cu prevederile art. 20 al Legii cu privire la

petiționare, nu se reexaminează, fapt despre care au fot informați petiționarii;

- 50 de cereri de recuzare, strămutare, pe marginea cauzelor civile aflate în

instanțele ierarhic inferioare, iar, în legătură cu acest fapt, răspunsurile poartă mai mult

un caracter de explicare a modului de înaintare a cerințelor invocate, față de instanța

competentă;

- 306 cereri și adresări au fost transmise altor secții, potrivit competenței.

De asemenea, nu au fost examinate 20 de petiții, datorită faptului că textul

petiției nu era lizibil și nu putea fi citit sau petiția conținea informații insuficiente și

neconcludente, referitor la problema abordată. În aceste cazuri, petiționarii au fost

45

informați despre motivul neexaminării și despre prevederile art. 10 alin.(5) din Legea cu

privire la petiționare.

În cazurile, când soluționarea chestiunilor invocate în petiții nu a ținut de

competența Curții Supreme de Justiție, acestea au fost expediate organelor competente

(73).

Petiționarii și-au exercitat dreptul de petiționare și acces la informație, în

condițiile legii, fără a fi restricționați, beneficiind din partea Direcției de îndrumare și de

consiliere, în limita competențelor stabilite.

Direcția Drepturile omului și cooperare externă

Activitatea Direcției a fost divizată în trei compartimente:

– drepturile omului;

– colaborarea internațională a CSJ;

– asigurarea ceremonialului în cadrul activităților extrajudiciare a CSJ.

Sistematizarea jurisprudenței CtEDO

Activitatea de bază a Direcției, la compartimentul „drepturile omului”, s-a axat

pe sistematizarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, prin rezumarea

hotărârilor Curții pronunțate împotriva Republicii Moldova și a altor state, considerate

relevante pentru practica națională. Astfel, pe parcursul anului, au fost întocmite, în total

– 32 de rezumate, 19 rezumate asupra hotărârilor pronunțate contra Moldovei și 13

rezumate – asupra hotărârilor pronunțate împotriva altor state, fiind sistematizate

conform articolelor Convenției (anexa). Toate rezumatele au fost plasate pe pagina web

a CSJ (http://despre.csj.md/index.php/jurisprudenta-cedo1/rezumat-hotararilor-

relevante-ale-cedo) și diseminate judecătorilor Curții și instanțelor judecătorești din țară.

Colaborarea cu Agentul Guvernamental

O altă direcție de activitate a fost colaborarea cu Agentul Guvernamental.

Colaborarea este divizată pe două segmente. Unul ține de prezentarea opiniei Curții

Supreme de Justiție asupra cauzelor contra Republicii Moldova aflate pe rol la Curtea

Europeană a Drepturilor Omului și comunicate Guvernului, iar celălalt se referă la

întreprinderea măsurilor cu caracter general și individual, în cadrul executării hotărârilor

definitive, pronunțate de către Înalta Curte împotriva Republicii Moldova. În perioada

raportată, în adresa CSJ au parvenit 45 de demersuri de la Agentul Guvernamental, la

care au fost oferite răspunsurile relevante.

La finele anului, la CSJ a parvenit demersul Agentului Guvernamental cu privire

la întocmirea opiniei supra a 61 de cauze, actualmente, pendinte în fața Curții Europene

a Drepturilor Omului și comunicate Guvernului, în care reclamanții au pretins, în

special, încălcarea art. 6 par. 1 și art. 1 Protocol 1, la CEDO, prin adjudecarea la nivel

intern a unor compensații insuficiente, cu titlu de satisfacție echitabilă în cadrul

examinării cauzelor, în care s-a pretins încălcarea Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011

(privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat, prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil

a hotărârii judecătorești).

Drept urmare a demersului în cauză, la Curtea Supremă de Justiție a fost creat

un grup de lucru, prezidat de judecătorul Maria Ghervas, în urma activității căruia au

46

fost perfectate și expediate, în adresa Agentului guvernamental, note informative,

pentru fiecare dintre cele 61 de cereri pendinte, în fața Curții Europene a Drepturilor

Omului și comunicate Guvernului Republicii Moldova.

Colaborare externă

În partea ce ține de exercitarea atribuțiilor de protocol, asigurarea relațiilor de

colaborare internațională a Curții Supreme de Justiție, colaboratorii direcției s-au axat

pe următoarele acțiuni:

 au fost perfectate și semnate două acorduri de colaborare:

 Acordul de cooperare între Curtea de Casație și Justiție și Curtea Supremă

de Justiție a Republicii Moldova;

 Memorandumul de colaborare și schimb de informație juridică între

Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova și Judecătoria Supremă

a Republicii Belarus;

 au fost organizate întrevederi și asigurat ceremonialul, în cadrul a 35 de vizite

ale delegațiilor străine (șeful Delegației Uniunii Europene în RM și experți ai Delegației

UE, Șeful Oficiului CoE în RM, Ambasadori acreditați în RM și experți din statele

respective, reprezentanți ai diferitor Proiecte de asistență internațională în domeniul

justiției, inclusiv constituțională etc.);

 au fost organizate două întrevederi, cu participarea Șefului Delegației UE în

RM, Reprezentantului Oficiului CoE în RM, a 14 ambasadori ai statelor europene,

Ambasadorul SUA și alți membri ai corpului diplomatic acreditat în RM, reprezentanți

ai societății civile și mass-media, unde au fost discutate aspecte privind modificările

legislației propuse de către președintele CSJ;

 au fost organizate două conferințe, în colaborare cu CSM și cu sprijinul tehnic

al Proiectului ATRECO ale Delegației UE în RM, în vederea lansării Centrului de

Reformă în Sistemul Judecătoresc (CRSJ) și a dezbaterilor publice ale modificărilor

legislative propuse de membrii CRSJ. În rezultatul evenimentului, a fost semnat

Memorandumul de înțelegere privind cooperarea și susținerea Reformei Sistemului

Judecătoresc, încheiat între Centrul de Reformă în Sistemul Judecătoresc și

reprezentanții Societății Civile;

 a fost organizată, în colaborare cu Ambasada Republicii Franceze,Conferința

internațională, cu tema: „Bunele practici în combaterea și prevenirea corupției în

justiție. Promovarea integrității și transparenței în viața publică a magistraților”, cu

participarea experților francezi și naționali, reprezentanți ai organelor de prevenire și

combatere a corupției din Republica Moldova, reprezentanți ai societății civile și mass-

media. Rapoartele vorbitorilor au fost publicate pe site-ul Curții.

Concomitent, colaboratorii Direcției asigură regulile de protocol în relațiile de

colaborare cu instituții și organizații internaționale, instituții similare din alte state,

autorități publice centrale naționale. La fel, participă la organizarea activităților

extrajudiciare interne ale Curții Supreme de Justiție.

Direcția Generalizare și sistematizare a practicii judiciare

Complexitatea și universalitatea infinită a cauzelor, cărora li se aplică o lege

concretă,conduce la apariția unei diversități de soluții judiciare pronunțate în urma

47

examinării cauzelor. Acest fapt implică necesitatea studierii permanente a practicii

judiciare.

Activitatea analitică a Direcției de generalizare și sistematizare a practicii

judiciare a Curții Supreme de Justiție s-a realizat în anul 2015, în conformitate cu Planul

anual, având drept scop depistarea momentelor discutabile ce apar în practica judiciară

și oferirea unor soluții pentru omogenizarea acesteia.

Generalizarea practicii judiciare, cu diverse tematici, se axează pe următoarele

obiective:

- constatarea lacunelor, a erorilor comise de instanțele judecătorești și modul de

aplicare de către acestea a dispozițiilor legale, care suscită interpretare, dat fiind gradul

insuficient de claritate a acestora;

- oferirea de explicații, pentru aplicarea corectă și uniformă a acestor norme,

reieșind din dificultățile și omisiunile depistate.

Activitatea Secției Civile și de contencios administrativ

Potrivit Planului de activitate al Secției Civile, comerciale și de contencios

administrativ pentru anul 2015, a fost preconizată efectuarea a 8 note informative,

vizând practica judiciară, și anume:

- Notă informativă cu privire la constatarea faptelor care au valoare juridică;

- Notă informativă cu privire la constatarea și contestarea paternității;

- Notă informativă cu privire la soluționarea pricinilor civile privind protecția

consumatorilor;

- Notă informativă cu privire la contestarea actelor de aplicare a sancțiunilor

fiscale;

- Notă informativă cu privire la soluționarea litigiilor privind dreptul de autor și

drepturile conexe;

- Revista erorilor judiciare comise de către instanțele judecătorești la judecarea

pricinilor civile;

- Generalizarea practicii judiciare cu privire la succesiune;

- Notă informativă cu privire la soluționarea litigiilor privind încasarea

prejudiciului legat de prestarea și achitarea serviciilor comunale.

Toate notele sus-menționate au fost realizate în termenele prevăzute în Planul de

activitate.

Totodată, în perioada de raportare, a fost efectuată o generalizare în afara

Planului de activitate, referitoare la examinarea cauzelor în ordine de revizuire.

Activitatea Secției Penale

Pe parcursul anului 2015, colaboratorii Secției Penale au efectuat următoarele

note informative:

- Notă informativă privind calitatea efectuării justiției de către judecătorii

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți;

- Notă informativă privind calitatea efectuării justiției de către Colegiul penal

al Curții de Apel Chișinău;

- Notă informativă privind erorile comise de instanțele de apel pe cauze penale,

sem. I;

48

- Notă informativă cu privire la judecarea cauzelor despre violența în familie

(art. 2011 CP);

- Notă informativă cu privire la evoluția practicii judiciare în ceea ce privește

necesitatea de a oferi motive suficiente și relevante în deciziile referitoare la arestul

preventiv;

- Notă informativă privind erorile comise de instanțele de apel pe cauze penale,

sem. II.

Secția Legislație

Activitatea Secției Legislație, în anul 2015, s-a axat preponderent pe:

 examinarea proiectelor de acte normative și legislative, a sesizărilor Curții

Constituționale parvenite spre avizare la Curtea Supremă de Justiție;

 evidența completă a actelor normative și legislative ale RM, actelor juridice

internaționale,la care RM este parte;

 controlul privind menținerea actelor juridice în stare de control;

 evidența jurisprudenței și formarea bazei de date „Practica judiciară” și site-ul

www.weblex.md.;

 editarea și publicarea Buletinului CSJ.

Direcția evidență și documentare procesuală

Ținând cont de rezultatele activității Direcției în anul 2014, în perioada de

referință, activitatea a fost orientată în mod prioritar spre:

- înregistrarea cererilor parvenite la CSJ, în ordinea prevăzută de Instrucțiune;

- asigurarea înregistrării procedurilor aferente în PIGD și pe pagina web a

instanței;

- asigurarea evidenței cererilor/dosarelor înregistrate;

- asigurarea interpelării rapide a dosarelor din instanțele ierarhic inferioare;

- prelucrarea materialelor dosarelor în termene rezonabile și transmiterea

acestora în mod operativ, în vederea intentării procedurii de recurs/revizuire;

- remiterea în termen, participanților la proces, a copiilor actelor judecătorești

adoptate de către Curtea Supremă de Justiție.

Secția Documentare procesuală a cauzelor penale

Indicatori statistici relevanți

În perioada 01.01.2015 – 31.12.2015, în Secție au fost înregistrate 3249 de

cereri și 265 de cereri – restanța din 2014. Astfel, în total, pe rolul Secției se aflau 3514

cereri, dintre care:

- 709 recursuri în anulare (20,2%);

- 2790 de recursuri ordinare (79,4%);

- 15 cereri de revizuire (0,4%).

Ca urmare a prelucrării cererilor:

- 2943 de cereri ce constituie 83,7% (a.2014 – 81%), au fost remise împreună

cu dosarele, în secția evidență, pentru înregistrarea procedurilor;

- 25 de cereri ce constituie 0,7% (a.2014 – 1,4 %), au fost transmise, după

competență;

49

- 98 de cereri ce constituie 2,8% (a.2014 – 8,2%), au fost restituite (retrocedate)

recurenților, pentru perfectarea cererilor, în conformitate cu cerințele prevăzute de

Codul de procedură penală;

- 448 de cereri sau 12,7% (a.2014 – 9,6 %) constituie restanța.

Astfel, se atestă o creștere neesențială a numărului de recursuri transmise pentru

intentarea procedurilor, cu aceeași perioadă a anului trecut, precum și majorarea

numărului recursurilor aflate în restanță.

Ca urmare a analizei datelor statistice, pentru aceeași perioadă a anului 2014, se

atestă o creștere a numărului de cereri declarate – cu 746 de cereri sau cu 21%.

De asemenea, se păstrează tendința predominării numărului recursurilor

ordinare, față de recursurile în anulare.

Înregistrarea cererilor

Pe parcursul perioadei de referință, toate cererile parvenite în Secție au fost

înregistrate, în registre interne, pe suport de hârtie, în Programul Integrat de Gestionare

a Dosarelor, totodată fiind reflectate și pe pagina web a instanței.

Recursuri ordinare

În perioada de referință, au fost analizate 2790 de recursuri ordinare (în a.2014 –

2077 de cereri), ca urmarea analizei și prelucrării cererilor:

- 2326 de cereri (83,4%) au fost transmise Secției Evidență procesuală a

Colegiului penal;

- 51 de recursuri (1,8%) au fost remise pentru perfectare recurenților;

- 7 – transmise, după competență (0,3%);

- 406 recursuri constituie restanța (14,5%.).

Numărul recursurilor ordinare, față de perioada similara a anului 2014, s-a

majorat cu 25,5 %, fiind înregistrată o creștere, cu 713 recursuri.

Recursuri în anulare

În perioada de referință, în Secția Documentare procesuală a cauzelor penale au

parvenit 709 (a.2014 – 687) recursuri în anulare, ca urmare a analizei și prelucrării

cererilor:

- 605 recursuri (85,3 %) au fost transmise în Secția Evidență procesuală;

- 15 recursuri ( 2,2%) au fost transmise, după competență;

- 47 de recursuri (6,6%) au fost remise părților pentru perfectare;

- 42 de recursuri (5,9%) constituie restanța.

Astfel, în anul 2015, se atestă o creștere cu 22 de recursuri în anulare, parvenite

sau 3%, comparativ cu anul precedent, spre deosebire de perioada anilor 2012-2014, în

care a fost monitorizată descreșterea continuă a acestei categorii de cereri.

Cereri de revizuire

În total, în perioada de referință, au fost înregistrate 15 cereri de revizuire care,

în urma prelucrării și analizei, au fost transmise în Secția Evidență procesuală a

Colegiului penal.

Restanța înregistrată

În ceea ce privește vizarea restanțelor cererilor, e de menționat că, la începutul

perioadei de referință, aceasta a constituit 265 de recursuri (176 de recursuri ordinare și

89 de recursuri în anulare).

50

La sfârșitul perioadei de referință, restanța o constituie 468 de recursuri (406

recursuri ordinare și 42 de recursuri în anulare), practic, dublându-se, față de aceeași

perioadă a anului precedent.

Totuși restanța înregistrată se datorează unor factori obiectivi, întrucât, practic,

majoritatea cererilor a fost declarată la finele perioadei de referință. Astfel, din

recursurile rămase în restanță – 422 de recursuri (90% ) au fost înregistrate în luna

decembrie, iar instanța de fond nu a reușit să expedieze dosarele vizate.

În 10 cazuri, în urma prelucrării dosarelor se constată faptul că, contrar

prevederilor art. 16 alin. (4) Cod de procedură penală, actele procedurale ale instanței de

judecată nu au fost înmânate recurenților, fiind traduse în limba lor maternă sau în limba

pe care aceștia o cunosc, în modul stabilit. Astfel, dosarele menționate sunt restituite, pe

adresa Curților de apel, pentru înlăturarea greșelilor admise la acest capitol.

Remiterea recursurilor, în temeiul art. 430 și 455 alin. (31)

Cod de procedură penală

Conform raportului statistic, în perioada de referință, condamnaților le-au fost

remise 98 de cereri (a.2014 – 226). Motivul general al restituirii constituie nerespectarea

prevederilor legii procesuale, și anume, lipsa informației privind denumirea instanței

care a pronunțat sentința, data pronunțării sentinței, denumirea instanței care a adoptat

decizia în apel, data pronunțării deciziei în apel – factori principali ce împiedică și fac,

practic, imposibilă interpelarea dosarelor din instanțele ierarhic inferioare.

Interpelarea dosarelor

Activitatea secției la acest capitol se desfășoară în conformitate cu prevederile

legale. Astfel, interpelările, în baza cererilor înregistrate, sunt întocmite și expediate în

instanțe, într-un termen de cel mult 5 zile din momentul declarării recursului, termen

care este unul rezonabil, respectându-se prevederile Instrucțiunii.

În ceea ce privește termenul de expediere a dosarelor din instanțele judecătorești

în adresa CSJ, trebuie de menționat că, în majoritatea cazurilor, acesta constituie o lună

de zile din data expedierii interpelării, astfel, înregistrându-se o îmbunătățire, față de

situația anului precedent. În unele cazuri, se evidențiază o tergiversare în acest sens și,

în asemenea situații, se recurge la practica interpelării repetate a dosarelor.

Totuși situația la acest capitol se îmbunătățește treptat, față de anii precedenți.

Astfel, subliniem progresele înregistrate de Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău, aceasta

fiind exclusă din „lista neagră”.

Ca și în anii precedenți, factorii principali care influențează asupra termenului

aflării recursului în secție până la parvenirea dosarului, sunt: lipsa traducerilor deciziilor

Curților de Apel Chișinău în limba rusă și tergiversarea admisă la etapa expedierii

dosarelor din curțile de apel către instanțele inferioare.

Volumul de lucru

Sub aspectul repartizării volumului de lucru în Secție, sarcina pentru un

funcționar a constituit 585 de recursuri, majorându-se față de anul precedent. Datele

prezentate relevă că sarcina de muncă pentru un colaborator poate fi calificată, ca fiind

proporțională, inclusiv fiind raportată la volumul de lucru al colaboratorilor Secției

Civile, comerciale și de contencios administrativ din cadrul Direcției.

51

Secția Evidență procesuală a cauzelor penale

Indicatori statistici relevanți

Potrivit datelor statistice, în cursul perioadei de referință, de către Secție au fost

înregistrate, în total – 2777 de dosare, cuprinzând dosarele rulate, adică stocul existent

la 31 decembrie 2014 – de 242 de dosare, la care se adaugă 2535 de dosare nou-intrate,

pe parcursul anului 2015.

Înregistrarea dosarelor și materialelor

Pe parcursul perioadei de referință, toate dosarele parvenite în Secție au fost

înregistrate în Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor, pagina web a instanței,

precum și în fișe statistice. Astfel, se ține o evidență triplă. Ținând cont de faptul

existenței mai multor categorii de dosare, acestea sunt înregistrate în diferite categorii,

corespunzător indicelui atribuit.

Remiterea dosarelor și copiilor deciziilor

În urma efectuării controlului realizat în Secție, s-a constatat că activitatea

acesteia, la acest capitol, poate fi apreciată ca una eficientă, ținând cont de numărul

suficient de personal. Astfel, dosarele judecate au fost restituite în instanța

corespunzătoare, într-un termen mediu de 3 zile.

În conformitate cu prevederile art. 418, 435 Cod de procedură penală, remiterea

dosarului, după redactarea deciziei, se efectuează în termen de cel mult 5 zile, în

instanța de fond, pentru executare. Termenul stabilit este respectat, dosarele fiind remise

în adresa instanțelor competente, iar, în conformitate cu prevederile art. 418, 435 Cod

de procedură penală, de către Secție a fost asigurată informarea părților despre

expedierea dosarelor penale, pentru executarea și remiterea deciziei instanței redactate

inculpatului și celorlalte părți.

Volumul de activitate

Sarcina de muncă pentru un colaborator reflectă numărul de dosare, pe care le-a

înregistrat/prelucrat în perioada de referință și se calculează, prin raportarea numărului

total de dosare la numărul posturilor efectiv ocupate, în anul 2015, și constituie 555 de

dosare (a.2014 – 517 dosare).

Datele prezentate relevă că sarcina de muncă pentru un colaborator poate fi

calificată ca fiind disproporțională, raportându-se la volumul de lucru al colaboratorilor

din Secția Civilă din cadrul Direcției.

Secția Documentare procesuală a cauzelor civile, comerciale

și de contencios administrativ

Indicatori statistici relevanți

Potrivit datelor raportului statistic, pe parcursul anului 2015, Secția a efectuat o

activitate amplă, în vederea examinării preventive a recursurilor și a cererilor de

revizuire declarate de către justițiabili, conform prevederilor art. 429, 436 și, respectiv,

art. 446, 448 Cod de procedură civilă.

Astfel, colaboratorii Secției au recepționat, înregistrat și au prelucrat

următoarele categorii de cereri:

● cererile de recurs, secțiunea II (civile - 02c);

● cererile de recurs, secțiunea II (comerciale - 02e);

● cererile de recurs, secțiunea II (contencios administrativ - 03c);

● cererile de recurs, secțiunea II (insolvabilitate - 02i);

52

● cererile de revizuire (civile - 02r);

● cererile de revizuire (contencios administrativ - 03r);

● cererile de revizuire (comerciale - 02re);

● cererile de recurs, secțiunea I (02s);

● cererile privind emiterea deciziilor suplimentare (corectarea greșelii,

explicarea hotărârii).

În total, în perioada de referință, în Secție au parvenit și au fost prelucrate 7776

de cereri. Comparativ cu aceeași perioadă a anului 2014 (8209 de cereri), în 2015 s-a

înregistrat diminuarea numărului de recursuri cu 433 sau cu 5,6 %, păstrându-se, astfel,

tendința de scădere a cererilor.

Evidența cererilor de recurs, secțiunea II (indiciile 02c, 02e, 03c, 02i),

declarate împotriva deciziilor/hotărârilor instanțelor de apel

În perioada de referință, în Secție au fost înregistrate, în total – 6674 de cereri de

recurs, secțiunea II, declarate împotriva deciziilor instanțelor de apel (a.2014 – 7068 de

cereri). Ca urmare a examinării preventive a recursurilor:

- 5956 de cereri au fost remise Secției Evidență procesuală pentru înregistrarea

procedurii în recurs (89,2%);

- 224 de cereri au fost restituite pentru lichidarea neajunsurilor (3,5%);

- 34 – restituite, în temeiul art. 428, 429 CPC (0,5%);

- 450 de cereri constituie restanța (6,8%).

La capitolul restituirii cererilor de recurs, în baza art. 437, 438 CPC, e de

menționat că, în majoritatea cazurilor, recursurile sunt remise pentru lichidarea

neajunsurilor, pe motivul neachitării taxei de stat prevăzute de lege sau nemotivarea

recursului depus, și anume: nu se indică dispozitivul deciziei, argumentele admiterii sau

respingerii apelului, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei

atacate.

La acest capitol, subliniem că avocații/recurenții, în continuare recurg la

depunerea unui recurs nemotivat imediat după adoptarea deciziei contestate, fără a se

ține cont de prevederile art.434 și art.438 alin.(2), care statuează obligativitatea

restituirii cererii, în termen de 5 zile. Acest fapt se soldează cu efectuarea acțiunilor ce

majorează atât cheltuielile instanței (remise prin poștă, cu aviz de recepție), cât și

volumul de lucru al executorilor.

În cazul celor 450 de cereri ce constituie restanța, urmează de subliniat că

majoritatea cererilor dețin indicele 02c și se datorează faptului că majoritatea cererilor

au fost declarate la finele perioadei de referință. Astfel, din numărul total de recursuri

rămase în restanță – 212 recursuri (47%) au fost înregistrate la finele lunii decembrie,

iar în celelalte cazuri, dosarele fiind interpelate, dar nu au parvenit în instanță.

Evidența cererilor de revizuire (indiciile 02r, 03r, 02re)

În perioada de referință, în Secție au fost înregistrate, în total – 719 cereri de

revizuire (a.2014 – 749 de cereri), declarate împotriva deciziilor adoptate de către

Curtea Supremă de Justiție, cât și împotriva actelor judecătorești adoptate de instanțele

ierarhic inferioare. Ca urmare a examinării preventive a cererilor:

- 661 de cereri au fost remise Secției Evidență procesuală pentru înregistrarea

intentării procedurii (92%);

- 6 cereri au fost restituite (0,8%);

- 52 de cereri – constituie restanța (7,2%).

53

Restanța reflectată e o consecință a depunerii cererilor la finele perioadei de

referință, iar, în unele cazuri, se datorează faptului neexpedierii dosarelor din instanțele

ierarhic inferioare, în termenul ce depășește o lună de zile din momentul interpelării.

Evidența cererilor de recurs, secțiunea I (indiciile 02s)

În perioada de referință, în Secție au fost înregistrate în total – 226 de cereri de

recurs, declarate împotriva încheierilor adoptate de către Curțile de apel, care au fost

remise, conform prevederilor art. 426 CPC, pentru a fi anexate la materialele cauzei.

Evidența cererilor de emiterea deciziilor suplimentare (indicele 02ds)

De asemenea, pe parcursul perioadei de referință au fost înregistrate 157 de

cereri privind emiterea deciziilor suplimentare/corectarea greșelilor pentru intentarea

procedurii, fiind transmise 144 de cereri, iar 13 cereri constituie restanța.

Înregistrarea cererilor

Pe parcursul perioadei de referință, toate cererile parvenite în Secție au fost

înregistrate în registre interne, pe suport de hârtie, în Programul Integrat de Gestionare a

Dosarelor, fiind, totodată, reflectate și pe pagina web a instanței.

Ținând cont de faptul existenței mai multor categorii de cereri, acestea sunt

înregistrate în diferite registre, corespunzător indicelui atribuit. Cererile parvenite sunt

înregistrate în aceeași zi, în registru, pe suport de hârtie, în PIGD, însă din motive

obiective (lipsa conexiunii între PIGD și pagina web), acestea nu pot fi imediat plasate

și pe pagina web. Astfel, informația respectivă de facto este plasată în cel mult 3 zile din

momentul depunerii cererii.

Interpelarea dosarelor

În urma efectuării unei analize, la acest capitol, s-a constatat că activitatea

Secției poate fi apreciată ca una eficientă. Astfel, interpelările, în baza cererilor

înregistrate, sunt întocmite și expediate în judecătorii, într-un termen de 5 zile din

momentul recepționării cererii, termen care poate fi apreciat ca fiind rezonabil,

respectându-se prevederile Instrucțiunii.

În ceea ce privește termenul de expediere a dosarelor din instanțele judecătorești

pe adresa CSJ, trebuie de menționat că, în medie, acesta constituie până la 2 luni de zile

din data expedierii interpelării. Însă, în unele cazuri, se evidențiază o tergiversare în

acest sens și, în asemenea situații, se recurge la practica interpelării repetate a dosarelor.

În același timp, ținem să remarcăm că, deși există unele progrese, totuși se

menține tendința de tergiversare în cazul Curții de Apel Chișinău, în special în cazul

dosarelor de insolvabilitate, precum și în cazul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

Inacțiunile colaboratorilor cancelariilor instanței respective, în multiple cazuri, pe

parcursul anului, au sporit volumul de lucru al colaboratorilor CSJ, influențând negativ

asupra termenului de aflare a cererii pe rolul instanței de recurs.

Ținând cont de tergiversarea admisă, precum și de plângerile/adresările

justițiabililor, au fost întreprinse măsurile de rigoare în acest sens, inclusiv expedierea,

pe adresa președinților instanțelor vizate a demersurilor, cu descrierea problemei, în

vederea/eliminarea deficiențelor depistate.

Volumul de activitate

Sub aspectul repartizării volumului de lucru în Secție, sarcina pentru un

funcționar a constituit, în medie, 777 de cereri.

54

E de menționat că în acest număr nu se includ 907 cereri de recurs suplimentare

și 668 de proiecte de încheieri întocmite pe marginea cererilor justițiabililor, în baza art.

85, 86, 435 CPC.

E de subliniat că cererile sunt reflectate pe pagina web a instanței, nefiind

implementată conexiunea acesteia cu PIGD. Cele din urmă înseamnă și creșterea

volumului de lucru al colaboratorilor Secției, dar și a celorlalți colaboratori ai Grefei

CSJ.

În același timp, se atestă în continuare parvenirea unui număr mare de adresări ai

justițiabililor, formulate în temeiul art. 85 alin. (4), 86 CPC. Astfel, în perioada de

referință, în Secție au fost înregistrate, în total – 445 de cereri.

Reieșind din cele sus-menționate, fiecare a 9-a cerere de recurs din cele 4498 de

recursuri, secțiunea II (02c, 02e, 02i), este însoțită de cerința privind acordarea

facilității la achitarea timbrului de stat, prevăzută de legea procesual civilă. La acest

capitol, e de menționat că majoritatea cererilor formulate sunt depuse, fără a se invoca

anumite argumente, în vederea acordării facilității prevăzute de lege și fără a se anexa

probe justificative ce ar demonstra situația materială grea, o condiție imperativă,

stabilită de legea procesuală civilă.

De asemenea, în perioada de referință, în Secție au fost înregistrate 223 de cereri

de suspendare a executării hotărârilor contestate cu recurs/revizuire sau aplicarea

măsurilor de asigurare a acțiunii.

Cuantumul taxei de stat încasate de la persoanele fizice și juridice pentru

examinarea cererilor de recurs, în anul 2015 a constituit 4 152 396,11

lei (a.2014 – 4 511 199 lei). Astfel, se oglindește o scadență a sumei încasate în bugetul

public, cu titlul timbrului de stat, față de anul precedent.

Secția Evidență procesuală a cauzelor civile, comerciale

și de contencios administrativ

Indicatori statistici relevanți

Potrivit datelor statistice întocmite de către Direcție, în cursul perioadei de

referință, Secția a ținut evidența a 9466 de dosare aflate pe rol în această perioadă, adică

stocul existent la 31.12.2014 – de 682 de dosare, la care s-au adăugat dosarele nou-

intrate, pe parcursul anului 2015 – de 8784 de dosare.

Înregistrarea cererilor și dosarelor

Pe parcursul perioadei de referință, toate dosarele parvenite în Secție au fost

înregistrate în Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor, pagina web a instanței,

precum și în fișe statistice. Astfel, se ține o evidență triplă.

Ca urmare intrării în vigoare a prevederilor art. 40 a Legii nr. 178 din

25.07.2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, Secția a recurs la

înregistrarea unei noi categorii de dosare, cu indicele „03d”.

Remiterea dosarelor și copiilor deciziilor

Activitatea Secției, în această ordine de idei, poate fi apreciată ca una eficientă,

ținând cont de numărul suficient de personal. Astfel, dosarele judecate au fost restituite

în instanța corespunzătoare, într-un termen de 5 zile, termen care poate fi apreciat ca

fiind rezonabil, respectându-se prevederile Instrucțiunii.

Instanța de recurs respectă prevederile art. 445 CPC, potrivit cărora copia

deciziei instanței de recurs se remite părților, în termen de 5 zile de la data emiterii, cu

55

scrisoare simplă. Menționăm că actele judecătorești adoptate sunt plasate în ziua

emiterii pe pagina web a instanței.

Volumul de activitate

Sarcina de muncă pentru un colaborator reflectă numărul de dosare, pe care le-a

înregistrat în perioada de referință și se calculează prin raportarea numărului total de

dosare la numărul posturilor efectiv ocupate în anul 2015 și constituie 1183 de dosare.

Serviciul evidență și documentare procesuală a activității Plenului

Înregistrarea, evidența și prelucrarea materialelor

Pe parcursul perioadei de referință, conform datelor prezentate de către

Serviciu, au fost înregistrate 30 de demersuri ce vizează emiterea avizului consultativ

privind modul de punere în aplicare a legii, dintre care:

● 10 demersuri au fost admise;

● 18 demersuri au fost respinse;

● 2 demersuri constituie restanța.

În perioada raportată, Plenului i-au parvenit 7 demersuri ce țin de ridicarea

excepției de neconstituționalitate, care au fost admise, fiind sesizată Curtea

Constituțională, precum și adoptată o sesizare privind interpretarea art. 135 din

Constituție, formulată de CSJ.

De către Serviciu a fost asigurată înregistrarea și prelucrarea materialelor,

întocmirea listelor ședințelor Plenului pe pagina web a instanței și în incinta acesteia.

Referitor la termenele de prelucrare a materialelor parvenite, e de menționat faptul că

acestea sunt respectate. Activitatea Serviciului poate fi apreciată ca una eficientă, la

capitolul asigurării organizării și desfășurării atât a ședințelor Plenului Curții, cât și a

ședințelor Consiliului Științific Consultativ, precum și a remiterii proiectelor hotărârilor

explicative ale Plenului spre avizare.

Serviciul administrativ

Direcția Resurse umane

În conformitate cu Statul de personal al Curții Supreme de Justiție, pentru anul

2015, au fost aprobate 253 de unități de personal.

În perioada de referință, 3 judecători au demisionat.

Au fost încetate raporturile de serviciu, prin demisie, cu 20 de funcționari din

funcționarii demisionați, iar 9 – au fost numiți în funcția de judecător.

Ca urmare a desfășurării concursurilor cu privire la ocuparea funcției publice, au

fost angajați 15 asistenți judiciari, 1 șef secție, 2 consultanți și 10 specialiști.

La evaluarea anuală a performanțelor profesionale ale funcționarilor publici, 67

de funcționari au fost evaluați cu calificativul „foarte bine”, 80 de funcționari cu

calificativul „bine”. Cu calificativul „satisfăcător”, „nesatisfăcător” nu a fost evaluat

niciun funcționar.

În cadrul evaluării performanței colective, subdiviziunilor structurale ale Curții

li s-au stabilit calificative, conform tabelului de jos:

Evaluare

Nr.

Denumirea subdiviziunii structurale Calificativul stabilit de

d/o Punctaj

Comisia de evaluare

56

Justiție 1,68

și relații cu publicul

cooperare externă

4 Asistenții 1,75 bine

judiciari

sistematizare a practicii judiciare

Legislație

și documentare procesuală

și traduceri

Resurse umane

economică-administrativă

Drept urmare a evaluării perioadei de probă, 6 funcționari publici debutanți au

fost confirmați în funcție publică, cu conferirea gradului de calificare al funcționarului

public.

Direcția Asigurare organizatorică și economico-administrativă

Pentru întreținerea Curții Supreme de Justiție, pe anul 2015, bugetul instanței a

fost aprobat în mărime de 35 676,0 mii lei. Spre finele anului, bugetul a fost executat în

proporție de 99,85 %

Au fost restituite de Trezoreria de Stat și nu au fost achitate, în anul 2015 – 2 din

dispozițiile de plată, în sumă de 55 mii lei. În situația în care dispozițiile de plată

menționate ar fi fost achitate, proporția executării bugetului ar fi constituit 99,99%. Pe

parcursul anului, au fost încheiate 53 de contracte, cu mai mulți agenți economici, fiind

integral executate și achitate de către Trezoreria de Stat.

Ținând cont de cele expuse și, în conformitate cu prevederile articolului 16 din

Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție, Plenul

hotărăște:

privind activitatea de înfăptuire a justiției, efectuată pe parcursul anului 2015.

desfășurată în conformitate cu Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție,

Planul de activitate și prioritățile stabilite prin hotărârile Plenului, adoptate pe

parcursul anului 2015.

acordarea asistenței metodice judecătorilor din Curțile de Apel.

57

Grefei vor întreprinde măsurile organizatorice necesare pentru executarea

calitativă și în termen a acțiunilor prevăzute în Planul de activitate pentru anul

2016.

Curții Supreme de Justiție și șefului Secretariatului CSJ.

web a Curții Supreme de Justiție.

Președintele

Curții Supreme de Justiție Mihai Poalelungi

Chișinău,

08 februarie 2016

nr. 1

58