TALIRZ v. AUSTRIA

Reclamantul este un național austriac, născut în 1939 și locuiește în Innsbruck. El este reprezentat în fața Curții de către dl P. Wallnöfer, un avocat practicant în Innsbruck. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 aprilie 1991, Curtea Regională Innsbruck a instituit anchete preliminare împotriva reclamantului cu suspiciune că a comis fraudă agravată (schwerer Betrug) și conversia frauduloasă (Untreue). În special, a fost suspectat că a manipulat un apel de oferte (Ausschreibung) pentru construcția unui tunel în favoarea unei companii specifice. La 6 mai 1991, reclamantul a fost interogat de către judecătorul investigator cu privire la aceste acuzații pentru prima dată. Ulterior, acuzațiile împotriva reclamantului au fost extinse la peste 15 conturi de fraudă agravată și conversie frauduloasă. În 1992, judecătorul investigator a numit experți în geologie și explozivi. La 13 iulie 1992, judecătorul investigator a ordonat să aplice telefonul reclamantului. La 19 august 1992, telefonul a fost încheiat. În continuare, reclamantul a introdus o cerere la Comisia Europeană a Drepturilor Omului împotriva acestei măsuri (Declararea nr. 21837//93), care a fost declarată inadmisibilă de către Comisie la 2 martie 1994. În iunie și iulie 1993, două rapoarte ale instanței au desemnat experți în geologie și explozivi au prezentat rapoarte judecătorului investigator. Un al treilea raport privind geologie a fost depus în septembrie 1994. În februarie 1994, Procuratura a procurorului public de la Tribunalul Regional Innsbruck a depus primul proiect de lege de acuzație. În iunie 1994 a fost depusă a doua factură de acuzație. Curtea de Apel din Innsbruck a respins obiecțiile reclamantului (Einspuch) împotriva acestor acuzații. La 6 noiembrie 1995, a început procesul dinaintea Curții Regionale din Innsbruck. La 26 ianuarie 1996, după 40 de audieri în instanță, reclamantul a fost condamnat pentru două conturi de fraudă agravată și de conversie frauduloasă și a fost achitat de celelalte acuzații. El a fost condamnat la 4 ani de închisoare. La 13 decembrie 1996, Curtea Supremă a respins motivul de nulitate al reclamantului, dar a acordat motivul de nulitate depus de procurorul public și a anulat achitarea reclamantului pe cinci acuzații. Deși condamnarea reclamantului pentru două conturi a devenit finală, Curtea Supremă a trimis cazul Curții Regionale cu privire la cinci acuzații de fraudă și de conversie frauduloasă. La data de 13 august 1997, Curtea Regională Innsbruck a acordat parțial cererii de reluare a procedurii (Wideraufnahme). La 30 aprilie 1998, Curtea de Apel Innsbruck, cu privire la recursul reclamantului, a ordonat o reluare completă a procesului, inclusiv toate acuzațiile împotriva reclamantului. La 12 octombrie 1998, Curtea Regională Innsbruck a achitat reclamantul tuturor acuzațiilor împotriva acestuia. Secțiunea 91 din Legea Curților (Gerichtsorganizationsgesetz), care a fost în vigoare începând cu 1 ianuarie 1990, prevede următoarele. "(1) În cazul în care o instanță este dilatorie în luarea oricărei etape procedurale, cum ar fi anunțarea sau efectuarea unei audieri, obținerea raportului unui expert sau pregătirea unei decizii, orice parte poate depune o cerere la această instanță pentru instanța superioară de a impune un termen adecvat pentru luarea unei etape procedurale specifice; cu excepția cazului în care subsecțiunea (2) din prezenta secțiune se aplică, instanța este obligată să prezinte solicitarea la instanța superioară, împreună cu observațiile sale, imediat. (2) În cazul în care instanța ia toate etapele procedurale specificate în cererea în termen de patru săptămâni de la primire, și astfel informează partea în cauză, cererea se consideră retrasă, cu excepția cazului în care partea declară în termen de două săptămâni de la notificarea că dorește să își mențină cererea. (3) Cererea menționată în subsecțiunea (1) se stabilește cu expediție specială de către o cameră a instanței superioare constituită din trei judecători profesioniști, unul dintre care prezidează; dacă instanța nu a fost dilatorie, cererea este respinsă. Această decizie nu este supusă recursului."

The applicant is an Austrian national, born in 1939 and living in Innsbruck. He is represented before the Court by Mr P. Wallnöfer, a lawyer practising in Innsbruck. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 25 April 1991 the Innsbruck Regional Court instituted preliminary investigations against the applicant on suspicion of having committed aggravated fraud (schwerer Betrug) and fraudulent conversion (Untreue). In particular, he was suspected of having manipulated a call for tenders (Ausschreibung) for the construction of a tunnel in favour of a specific company. On 6 May 1991 the applicant was questioned by the Investigating Judge about these charges for the first time. Subsequently, the charges against the applicant were extended to more than 15 counts of aggravated fraud and fraudulent conversion. In 1992 the Investigating Judge appointed experts on geology and explosives. On 13 July 1992 the Investigating Judge ordered the tapping of the applicant’s telephone. On 19 August 1992 the telephone tapping was terminated. Subsequently, the applicant introduced an application with the European Commission of Human Rights against this measure (Application no. 21837/93), which was declared inadmissible by the Commission on 2 March 1994. In June and July 1993 two reports by the court appointed experts on geology and explosives submitted their reports to the Investigating Judge. A third one on geology was submitted in September 1994. In February 1994 the Public Prosecutor’s Office at the Innsbruck Regional Court lodged the first bill of indictment. In June 1994 the second bill of indictment was lodged. The Innsbruck Court of Appeal dismissed the applicant’s objections (Einspuch) against these indictments. On 6 November 1995 the trial before the Innsbruck Regional Court commenced. On 26 January 1996, after 40 court hearings, the applicant was convicted of two counts of aggravated fraud and fraudulent conversion and acquitted of the other charges. He was sentenced to 4 years’ imprisonment. On 13 December 1996 the Supreme Court dismissed the applicant’s plea of nullity, but granted the plea of nullity lodged by the Public Prosecutor and quashed the applicant’s acquittal on five charges. Although the applicant’s conviction in respect of two counts had become final, the Supreme Court remitted the case to the Regional Court in respect of five counts of fraud and fraudulent conversion. Thereupon, the Regional Court resumed the preliminary investigations concerning these charges. On 13 August 1997 the Innsbruck Regional Court partially granted the applicant’s request for the re-opening of the proceedings (Wiederaufnahme). On 30 April 1998 the Innsbruck Court of Appeal, on the applicant’s appeal, ordered a complete retrial, including all charges against the applicant. On 12 October 1998 the Innsbruck Regional Court acquitted the applicant of all the charges against him. Section 91 of the Courts Act (Gerichtsorganisationsgesetz), which has been in force since 1 January 1990, provides as follows. "(1) If a court is dilatory in taking any procedural step, such as announcing or holding a hearing, obtaining an expert’s report, or preparing a decision, any party may submit a request to this court for the superior court to impose an appropriate time-limit for the taking of the particular procedural step; unless sub-section (2) of this section applies, the court is required to submit the request to the superior court, together with its comments, forthwith. (2) If the court takes all the procedural steps specified in the request within four weeks after receipt, and so informs the party concerned, the request is deemed withdrawn unless the party declares within two weeks after service of the notification that it wishes to maintain its request. (3) The request referred to in sub-section (1) shall be determined with special expedition by a chamber of the superior court consisting of three professional judges, one of whom shall preside; if the court has not been dilatory, the request shall be dismissed. This decision is not subject to appeal."