W.F. împotriva Austriei

La 21 mai 1995, reclamantul a fost implicat într-un accident de trafic rutier și, la 19 octombrie 1995, a fost constatat de către Autoritatea Administrativă de District Braunau (Bezirkshauptmannschaft) că a condus sub influența alcoolului, în contravenție cu art. 5 § 1 și § 1 litera (a) din Legea privind traficul rutier din 1960 (Straßenverkehrsordnung). El a fost condamnat să plătească o amendă de 14,000,00 ATS. La 1 august 1996, Curtea de district Mattighofen l-a condamnat în temeiul articolului 88 §§ 1 și 3 din Codul Penal de negligență care a provocat prejudicii corporale în condiții deosebit de periculoase (fahrlässige Körperverletzung unter besonders gefährlichen Verhältnissen) și l-a condamnat la o amendă de ATS 8.000.00.

11. La 2 iunie 1997, Curtea Regională Ried a respins recursul reclamantului. Curtea Regională a distins prezentul caz din cauza Gradinger a Curții Europene a Drepturilor Omului (decizia Gradinger c. Austria din 23 octombrie 1995, Serie A nr. 328-C) din cauza faptului că, în cazul Gradinger, procedurile administrative au fost după procedura penală, în timp ce în acest caz ordinul procesului penal și administrativ a fost anulat. 12. Secțiunea 5 din Legea privind traficul rutier din 1960 prevede că este o infracțiune pentru o persoană să conducă un vehicul în cazul în care proporția de alcool în sânge sau respirație este egală sau mai mare de 0,8 grame pe litru sau, respectiv, 0,4 miligrame pe litru.

13. Secțiunea 99 din Legea din 1960 prevede, în măsura în care este cazul, că: „(1) Este o infracțiune administrativă (Verwaltungsשbertretung), pedepsită cu o amendă de cel puțin 8 000 ATS și nu mai mare de 50 000 ATS sau, în lipsa plății, cu o până la șase săptămâni de închisoare, pentru orice persoană: (a) să conducă un vehicul atunci când este sub influența băuturilor ...” 14. Secțiunea 99 § 6 din Legea privind traficul rutier reglementează relația dintre infracțiunile prevăzute la art. 99 §§ 1-5 din legea respectivă și infracțiunile legislației penale obișnuite care intră sub jurisdicția instanțelor obișnuite.

Deși în ceea ce privește unele infracțiuni în temeiul articolului 99 din Legea privind traficul rutier prevede o relație de subsidiaritate – în cazul în care același set de fapte ar putea constitui o infracțiune a dreptului penal obișnuit și al Legii privind traficul rutier este comis doar o infracțiune care intră sub jurisdicția instanțelor ordinare – acest lucru nu este cazul cu infracțiunile în temeiul Legii privind traficul rutier al conducerii unui vehicul sub influența băuturilor. 15. În hotărârea sa din 5 decembrie 1996, Curtea Constituțională a trebuit să examineze constituționalitatea articolului 99 alineatul (6) litera (c) din Legea privind traficul rutier, prin care infracțiunea administrativă a conducerii sub influența băuturilor nu era subsidiară la o infracțiune care intră sub jurisdicția instanțelor.

Curtea Constituțională a remarcat că nu este contrar articolului 4 din Protocolul nr. 7 dacă un singur act constituie mai mult de o infracțiune, ceea ce reprezintă o caracteristică comună în dreptul penal al multor țări europene. Cu toate acestea, s-a acceptat, de asemenea, în doctrina dreptului penal faptul că uneori un singur act pare să constituie mai mult de o infracțiune, în timp ce interpretarea a arătat că o infracțiune a acoperit în întregime greșitul conținut în celălalt, astfel încât să nu fie necesară o nouă pedeapsă. 7 a interzis procesul și pedeapsa cuiva pentru infracțiuni diferite dacă interpretarea a arătat că una exclude aplicarea celuilalt.

În cazul în care, ca în cazul în cauză, legea prevede în mod explicit că o infracțiune nu este subsidiară cu alta, aceasta trebuie să fie condusă de art. 4 din Protocolul nr. Hotărârea Curții privind gradul de judecată din 23 octombrie 1995 a arătat că există încălcarea prezentului articol în cazul în care un aspect esențial al unei infracțiuni, care era deja judecat de instanțe, a fost judecat din nou de către autoritățile administrative. Secțiunea 99 subsecțiunea (1) litera (a) și (6) litera (c) din Legea privind traficul rutier, luată împreună, a însemnat că infracțiunile administrative de conducere beat ar putea fi urmărite chiar și în cazul în care o infracțiune care intră în competența instanțelor penale normale a fost, de asemenea, aparentă.

În conformitate cu jurisprudența constantă a instanțelor penale în temeiul articolului 81 alineatul (2) din Codul penal (citat mai jos), conducerea beată a fost, de asemenea, un aspect esențial al anumitor infracțiuni judecate de aceste instanțe. În măsura în care art. 99 alineatul (6) litera (c) din Legea privind traficul rutier a limitat subsidiaritatea infracțiunilor administrative la cele enumerate în secțiunea 99 paragrafele (2)- (4), excluzând astfel subsidiaritatea pentru infracțiunile de conducere beat conținute în secțiunea 99 alineatul (1) litera (a), aceasta a încălcat art. 4 din Protocolul nr. 16. În conformitate cu art. 88 § 1 din Codul Penal, este o infracțiune pedepsită cu până la trei luni de închisoare sau cu o amendă pentru a provoca prejudicii fizice prin neglijență.

17. Secțiunea 88 § 3 crește condamnarea în ceea ce privește prejudiciul de până la șase luni de închisoare , în cazul în care se aplică circumstanțele speciale de la secțiunea 81 § 2. Secțiunea 88 § 4 crește sentința în ceea ce privește cauzarea prejudiciului de până la doi ani de închisoare, în cazul în care se aplică circumstanțele speciale de la secțiunea 81 § 2 și prejudiciul este deosebit de grav. 18. Secțiunea 81 § 2 se aplică atunci când o persoană comite infracțiunii „deși să se permită, chiar dacă este neglijent, să devină intoxicată ... prin consumul de alcool, ...”. 19. În temeiul unei presunții irefutabile aplicate de instanțele penale, un șofer cu un nivel de alcool în sânge de 0,8 grame pe litru sau mai mare este considerat „intoxicat” în sensul articolului 81 § 2.

9. On 21 May 1995 the applicant was involved in a road traffic accident and, on 19 October 1995, he was found by the Braunau District Administrative Authority (Bezirkshauptmannschaft) to have been driving under the influence of alcohol, contrary to sections 5 § 1 and 99 § 1 (a) of the Road Traffic Act 1960 (Straßenverkehrsordnung). He was sentenced to pay a fine of ATS 14,000.00. It does not appear that the applicant appealed against this decision. 10. On 1 August 1996 the Mattighofen District Court convicted him under Article 88 §§ 1 and 3 of the Penal Code of negligently causing bodily harm in particularly dangerous conditions (fahrlässige Körperverletzung unter besonders gefährlichen Verhältnissen), and sentenced him to a fine of ATS 8,000.00.

11. On 2 June 1997 the Ried Regional Court dismissed the applicant’s appeal. The Regional Court distinguished the present case from the Gradinger case of the European Court of Human Rights (Gradinger v. Austria judgment of 23 October 1995, Series A no. 328-C) on the ground that in the Gradinger case the administrative proceedings were after the criminal proceedings, whereas in the present case the order of the criminal and administrative criminal proceedings was reversed. 12. Section 5 of the Road Traffic Act 1960 provides that it is an offence for a person to drive a vehicle if the proportion of alcohol in his blood or breath is equal to or higher than 0.8 grams per litre or 0.4 milligrams per litre respectively.

13. Section 99 of the 1960 Act provides, so far as relevant, that: “(1) It shall be an administrative offence (Verwaltungsűbertretung), punishable with a fine of not less than ATS 8,000 and not more than ATS 50,000 or, in default of payment, with one to six weeks’ imprisonment, for any person: (a) to drive a vehicle when under the influence of drink ...” 14. Section 99 § 6 of the Road Traffic Act regulates the relation between the offences under section 99 §§ 1-5 of that Act and offences of ordinary criminal law coming within the jurisdiction of the ordinary courts.

While in respect of some offences under the Road Traffic Act Section 99 of that Act stipulates a relation of subsidiarity – if the same set of facts might constitute an offence of ordinary criminal law and the Roads Traffic Act only an offence falling within the jurisdiction of the ordinary courts is committed – this is not the case with the offence under the Road Traffic Act of driving a vehicle under the influence of drink. 15. In its judgment of 5 December 1996 the Constitutional Court had to examine the constitutionality of Section 99 subsection (6)(c) of the Road Traffic Act, by virtue of which the administrative offence of driving under the influence of drink was not subsidiary to an offence falling within the jurisdiction of the courts.

The Constitutional Court noted that that it was not contrary to Article 4 of Protocol No. 7 if a single act constituted more than one offence. This was a feature common to the criminal law of many European countries. However, it was also accepted in criminal law doctrine that sometimes a single act only appeared to constitute more than one offence, whereas interpretation showed that one offence entirely covered the wrong contained in the other so that there was no need for further punishment. Thus, Article 4 of Protocol No. 7 prohibited the trial and punishment of someone for different offences if interpretation showed that one excluded the application of the other.

Where, as in the present case, the law explicitly provided that one offence was not subsidiary to another, it had to be guided by Article 4 of Protocol No. 7. The Court’s Gradinger judgment of 23 October 1995 had shown that there was a breach of this Article if an essential aspect of an offence, which had already been tried by the courts, was tried again by the administrative authorities. Section 99 subsections (1)(a) and (6)(c) of the Road Traffic Act, taken together, meant that the criminal administrative offence of drunken driving could be prosecuted even when an offence falling within the competence of the normal criminal courts was also apparent. According to the criminal courts’ constant case-law under Article 81 § 2 of the Criminal Code (cited below), drunken driving was also an essential aspect of certain offences tried by these courts.

In so far as section 99 (6)(c) of the Road Traffic Act limited the subsidiarity of administrative offences to those enumerated in subsections (2) to (4) of Section 99, thus excluding subsidiarity for the offence of drunken driving contained in section 99 (1)(a), it violated Article 4 of Protocol No. 7. 16. Under Article 88 § 1 of the Criminal Code, it is an offence, punishable by up to three months’ imprisonment or a fine, to cause physical injury by negligence. 17. Section 88 § 3 increases the sentence in respect of causing injury by up to six months’ imprisonment , if the special circumstances of Section 81 § 2 apply. Section 88 § 4 increases the sentence in respect of causing injury by up to two years’ imprisonment, if the special circumstances of Section 81 § 2 apply and the injury is particularly serious.

18. Section 81 § 2 applies where a person commits the offence “after allowing himself, even if only negligently, to become intoxicated ... through the consumption of alcohol, ...”. 19. Under an irrebuttable presumption applied by the criminal courts, a driver with a blood alcohol level of 0.8 grams per litre or higher is deemed to be “intoxicated” for the purposes of section 81 § 2.