CASE OF W.F. v. AUSTRIA

La 21 mai 1995, reclamantul a fost implicat într-un accident de trafic rutier și, la 19 octombrie 1995, a fost constatat de către Autoritatea Administrativă de District Braunau (Bezirkshauptmannschaft) că a condus sub influența alcoolului, în contravenție cu art. 5 § 1 și § 1 litera (a) din Legea privind traficul rutier din 1960 (Straßenverkehrsordnung). El a fost condamnat să plătească o amendă de 14,000,00 ATS. La 1 august 1996, Curtea de district Mattighofen l-a condamnat în temeiul articolului 88 §§ 1 și 3 din Codul Penal de negligență care a provocat prejudicii corporale în condiții deosebit de periculoase (fahrlässige Körperverletzung unter besonders gefährlichen Verhältnissen) și l-a condamnat la o amendă de ATS 8.000.00. 11. La 2 iunie 1997, Curtea Regională Ried a respins recursul reclamantului. Curtea Regională a distins prezentul caz din cauza Gradinger a Curții Europene a Drepturilor Omului (decizia Gradinger c. Austria din 23 octombrie 1995, Serie A nr. 328-C) din cauza faptului că, în cazul Gradinger, procedurile administrative au fost după procedura penală, în timp ce în acest caz ordinul procesului penal și administrativ a fost anulat. 12. Secțiunea 5 din Legea privind traficul rutier din 1960 prevede că este o infracțiune pentru o persoană să conducă un vehicul în cazul în care proporția de alcool în sânge sau respirație este egală sau mai mare de 0,8 grame pe litru sau, respectiv, 0,4 miligrame pe litru. 13. Secțiunea 99 din Legea din 1960 prevede, în măsura în care este cazul, că: „(1) Este o infracțiune administrativă (Verwaltungsשbertretung), pedepsită cu o amendă de cel puțin 8 000 ATS și nu mai mare de 50 000 ATS sau, în lipsa plății, cu o până la șase săptămâni de închisoare, pentru orice persoană: (a) să conducă un vehicul atunci când este sub influența băuturilor ...” 14. Secțiunea 99 § 6 din Legea privind traficul rutier reglementează relația dintre infracțiunile prevăzute la art. 99 §§ 1-5 din legea respectivă și infracțiunile legislației penale obișnuite care intră sub jurisdicția instanțelor obișnuite. Deși în ceea ce privește unele infracțiuni în temeiul articolului 99 din Legea privind traficul rutier prevede o relație de subsidiaritate – în cazul în care același set de fapte ar putea constitui o infracțiune a dreptului penal obișnuit și al Legii privind traficul rutier este comis doar o infracțiune care intră sub jurisdicția instanțelor ordinare – acest lucru nu este cazul cu infracțiunile în temeiul Legii privind traficul rutier al conducerii unui vehicul sub influența băuturilor. 15. În hotărârea sa din 5 decembrie 1996, Curtea Constituțională a trebuit să examineze constituționalitatea articolului 99 alineatul (6) litera (c) din Legea privind traficul rutier, prin care infracțiunea administrativă a conducerii sub influența băuturilor nu era subsidiară la o infracțiune care intră sub jurisdicția instanțelor. Curtea Constituțională a remarcat că nu este contrar articolului 4 din Protocolul nr. 7 dacă un singur act constituie mai mult de o infracțiune, ceea ce reprezintă o caracteristică comună în dreptul penal al multor țări europene. Cu toate acestea, s-a acceptat, de asemenea, în doctrina dreptului penal faptul că uneori un singur act pare să constituie mai mult de o infracțiune, în timp ce interpretarea a arătat că o infracțiune a acoperit în întregime greșitul conținut în celălalt, astfel încât să nu fie necesară o nouă pedeapsă. 7 a interzis procesul și pedeapsa cuiva pentru infracțiuni diferite dacă interpretarea a arătat că una exclude aplicarea celuilalt. În cazul în care, ca în cazul în cauză, legea prevede în mod explicit că o infracțiune nu este subsidiară cu alta, aceasta trebuie să fie condusă de art. 4 din Protocolul nr. Hotărârea Curții privind gradul de judecată din 23 octombrie 1995 a arătat că există încălcarea prezentului articol în cazul în care un aspect esențial al unei infracțiuni, care era deja judecat de instanțe, a fost judecat din nou de către autoritățile administrative. Secțiunea 99 subsecțiunea (1) litera (a) și (6) litera (c) din Legea privind traficul rutier, luată împreună, a însemnat că infracțiunile administrative de conducere beat ar putea fi urmărite chiar și în cazul în care o infracțiune care intră în competența instanțelor penale normale a fost, de asemenea, aparentă. În conformitate cu jurisprudența constantă a instanțelor penale în temeiul articolului 81 alineatul (2) din Codul penal (citat mai jos), conducerea beată a fost, de asemenea, un aspect esențial al anumitor infracțiuni judecate de aceste instanțe. În măsura în care art. 99 alineatul (6) litera (c) din Legea privind traficul rutier a limitat subsidiaritatea infracțiunilor administrative la cele enumerate în secțiunea 99 paragrafele (2)- (4), excluzând astfel subsidiaritatea pentru infracțiunile de conducere beat conținute în secțiunea 99 alineatul (1) litera (a), aceasta a încălcat art. 4 din Protocolul nr. 16. În conformitate cu art. 88 § 1 din Codul Penal, este o infracțiune pedepsită cu până la trei luni de închisoare sau cu o amendă pentru a provoca prejudicii fizice prin neglijență. 17. Secțiunea 88 § 3 crește condamnarea în ceea ce privește prejudiciul de până la șase luni de închisoare , în cazul în care se aplică circumstanțele speciale de la secțiunea 81 § 2. Secțiunea 88 § 4 crește sentința în ceea ce privește cauzarea prejudiciului de până la doi ani de închisoare, în cazul în care se aplică circumstanțele speciale de la secțiunea 81 § 2 și prejudiciul este deosebit de grav. 18. Secțiunea 81 § 2 se aplică atunci când o persoană comite infracțiunii „deși să se permită, chiar dacă este neglijent, să devină intoxicată ... prin consumul de alcool, ...”. 19. În temeiul unei presunții irefutabile aplicate de instanțele penale, un șofer cu un nivel de alcool în sânge de 0,8 grame pe litru sau mai mare este considerat „intoxicat” în sensul articolului 81 § 2.