CtEDO 19.12.2000 Auto

CASE OF S. v. AUSTRIA

RESPONDENT
AUT
HOTĂRÂRE
19.12.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF S. v. AUSTRIA (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

HOTĂRÂREA CAUZĂ DE S. AUSTRIA CAUZA DE CAUZĂ NR. 33732/96 JUDGMENTUL (Striking out) STRASBOURG 19 decembrie 2000 În cazul S. c. Austria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca o cameră compusă din: J.-P. Președintele Costa Fuhrmann Loucaides Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja Ugrekhelidze, judecători și dna Dolle Secțion Registrul Secțiunii După deliberarea în particular la 21 martie, 10 octombrie și 5 decembrie 2000, emite următoarea hotărâre, adoptată la ultima dată menționată: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 33732/96) împotriva Republicii Austria depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național austriac, dl J.S. („reclamantul”), la 2 octombrie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl J. Postlmayer, avocat practicant la Mattighofen. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns că condamnarea sa de către autoritățile administrative pentru conducere beat și condamnarea sa ulterioară de către instanțele penale, pentru cauzarea prejudiciului de neglijență, în timp ce sub influența băuturilor, a încălcat dreptul său de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7. În urma comunicării cererii către Guvern de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 21 martie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 10 octombrie 2000, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului (b) din Convenție. La 19 octombrie și 8 noiembrie 2000, reprezentantul reclamantului și, respectiv, agentul guvernului au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. La 2 iulie 1995, reclamantul, în timp ce conducea mașina, a provocat un accident cu o altă mașină, al căror șofer a fost rănit. La 23 august 1995, Autoritatea de District Braunau (Bezirkshaupt-mannschaft ) a ordonat reclamantului să plătească o amendă pentru conducerea sub influența băuturilor, în contravenția articolului 5 din Legea privind traficul rutier din 1960 ( Straßenverkehrsordnung ), care prevede că este o infracțiune pentru o persoană să conducă un vehicul în cazul în care proporția de alcool în sânge sau respirație este egală sau mai mare de 0,8 grame pe litru sau, respectiv, 0,4 miligrame pe litru. Reclamantul nu a apelat împotriva deciziei. La 17 aprilie 1996, Curtea de district Braunau ( Bezirksgericht ) a condamnat reclamantul în temeiul articolului 88 §§§ 1 și 3 din Codul Penal ( Strafgesetzbuch ) de a provoca leziuni prin neglijență „după ce s-a lăsat însuși... să devină intoxicat ... prin consumul de alcool, dar nu într-o măsură care exclude [d] responsabilitatea sa ...”, în conformitate cu art. 81 § 2 din Codul Penal. În temeiul unei presunții irefutabile aplicate de instanțele penale, un șofer care are un nivel de alcool în sânge de 0,8 grame pe litru sau mai mare este considerat „intoxicat” în sensul articolului 81 § 2 din Codul Penal. În cazul în care se aplică circumstanțele speciale ale prezentei dispoziții, sentința maximă posibilă este mai mare decât în cazul cauzării prejudiciului de neglijență. La 5 august 1996, Curtea Regională Ried (Landesgericht ) a respins recursul reclamantului asupra unor puncte de drept în care a susținut că condamnarea sa a încălcat art. 4 din Protocolul nr. 7. La 19 octombrie și, respectiv, 8 noiembrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului și de la agentul Guvernului: „În ceea ce privește art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, părțile în cadrul procedurii privind cererea nr. 33732/96, depusă de dl J. S., declară în vederea unei soluții prietenoase achiziționate cu ajutorul Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum urmează: 1. Guvernul Republicii Austriece va plăti reclamantului o sumă de 55 000 de șillinguri austriece ca compensare pentru orice posibilă reclamație legată de prezenta cerere. Această sumă va fi plătită reprezentantului reclamantului, dr. Johann Postlmayr din Mattighofen, imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenție. Reclamantul declară că cererea sa s-a rezolvat. Reclamantul renunțe la orice nouă reclamație împotriva Republicii Austrie în ceea ce privește faptele care se bazează pe prezenta cerere. Părțile se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 11. Curtea ia act de acordul atins între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 39 din Convenție). 12. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia act de faptul că părțile se angajează să nu solicite o recerere a cazului înainte de Marea Camera. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 decembrie 2000, în conformitate cu art. 77 §§§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă