CASE OF R. v. AUSTRIA

HOTĂRÂREA CAUZĂ DE R. AUSTRIA CAUZA DE CAUZĂ NR. 3202/96 JUDGMENTUL (Striking out) STRASBOURG 19 decembrie 2000 În cazul R. c. Austria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca o Cameră compusă din: J.-P. Președintele Costa Fuhrmann Loucaides Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja Ugrekhelidze , judecători și dna Dollé Secționar După deliberarea în particular la 21 martie, 19 septembrie și 5 decembrie 2000, emite următoarea hotărâre, adoptată la data menționată: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 32502/96) împotriva Republicii Austria depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național austriac, dl H.R. („reclamantul”), la 15 iulie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl G. Tews, avocat practicant la Linz (Austria). Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns că condamnarea sa de către autoritățile administrative pentru conducere beată și condamnarea sa ulterioară de către instanțele penale, pentru rănirea și moartea prin neglijență, în timp ce sub influența băuturii, a încălcat dreptul său de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori în conformitate cu art. 4 din Protocolul nr. 7. De asemenea, s-a plâns de încălcarea art. 13 din Convenție. În urma comunicării cererii către Guvern de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 21 martie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 19 septembrie 2000, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului (b) din Convenție. La 20 octombrie și 2 noiembrie 2000, Agentul Guvernului și, respectiv, reprezentantul reclamantului, au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTELE La 25 mai 1995, reclamantul a provocat un accident de trafic rutier în care o persoană a fost ucisă și o altă persoană a fost rănită. La 23 august 1995, Autoritatea de Poliție din Linz ( Bundespolizei-direktion ) a ordonat reclamantului să plătească o amendă pentru conducerea sub influența băuturilor, în contravenție cu art. 5 din Legea privind traficul rutier 1960 ( Straßen-verkehrsordnung ), care prevede că este o infracțiune pentru o persoană să conducă un vehicul în cazul în care proporția de alcool în sânge sau respirație este egală sau mai mare de 0,8 grame pe litru sau, respectiv, 0,4 miligrame pe litru. Reclamantul nu a apelat. La 10 noiembrie 1995, Tribunalul Regional Linz Landesgericht ) a condamnat reclamantul în temeiul articolului 81 § 2 și la art. 88 §§ 1 și 3 din Codul Penal Strafgesetzbuch ) pentru cauzarea decesului prin neglijență, precum și a prejudiciului prin neglijență, "după ce s-a lăsat ... să devină intoxicat ... prin consumul de alcool, dar nu într-o măsură care exclude [d] responsabilitatea sa ...", în contravenție cu art. 81 § 2 din Codul Penal. În temeiul unei presunții irefutabile aplicate de instanțele penale, un șofer cu un nivel de alcool în sânge de 0,8 grame pe litru sau mai mare se consideră „intoxicat” în sensul articolului 81 § 2. În cazul în care se aplică circumstanțele speciale ale prezentei dispoziții, sentința maximă posibilă este mai mare decât în cazul aceleiași infracțiuni fără elementul de intoxicare. Tribunalul a condamnat reclamantul la șapte luni de închisoare. La 8 iulie 1996, Curtea de Apel Linz (Oberlandesgericht ) a respins recursul reclamantului, în care a susținut, printre altele , că condamnarea sa a încălcat art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție. La 20 octombrie și, respectiv, 2 noiembrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului și de la reprezentantul reclamantului: „Cu privire la art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, părțile în procedura privind cererea nr. 3202/96 depus de dl H.R. declară, în vederea unei soluții prietenoase achiziționate cu asistența Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum urmează: Guvernul Republicii Austriece va plăti reclamantului o sumă de 60.000 de cheline austriece ca compensație pentru orice posibilă afirmație referitoare la prezenta cerere. Această sumă va fi plătită reprezentantului reclamantului, dr. Günter Tews din Linz, imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenție. Reclamantul declară că cererea sa a fost stabilită. Reclamantul renunțe la orice alte cereri împotriva Republicii austriece în legătură cu faptele care susțin prezenta cerere. Părțile se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 11. Curtea ia act de acordul atins între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 39 din Convenție). 12. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia act de faptul că părțile se angajează să nu solicite o recerere a cazului înainte de Marea Camera. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 decembrie 2000, în conformitate cu art. 77 §§§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa

THIRD SECTION

CASE OF R.

v.

AUSTRIA

(

Application no. 32502/96

)

JUDGMENT

(Striking out)

STRASBOURG

19 December 2000

In the case of R. v. Austria,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

J.-P.

Costa

,

President

,

Mr

W.

Fuhrmann

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mr

K.

Jungwiert

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

K.

Traja

,

Mr

M.

Ugrekhelidze

, judges

,

and

Mrs

S.

Dollé

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 21 March, 19 September and 5

December 2000, Delivers the following judgment, which was adopted on the last

‑

mentioned date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

32502/96) against the Republic of Austria lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article

25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Austrian national, Mr. H.R. (“the applicant”), on 15

July 1996.

2.

The applicant was represented by Mr. G. Tews, a lawyer practising in Linz (Austria). The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs.

3.

The applicant complained that his conviction by the administrative authorities for drunken driving and his subsequent conviction by the criminal courts, for causing injury and death by negligence whilst under the influence of drink, violated his right not to be tried or punished twice under Article 4 of Protocol No. 7. He also complained of a breach of Article 13 of the Convention.

4.

Following communication of the application to the Government by the Commission, the case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention. On 21

March 2000, having obtained the parties’ observations, the Court declared the application admissible.

5.

On 19 September 2000, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article

38

§

1

(b) of the Convention. On 20 October and 2 November 2000 the Agent of the Government and the applicant’s representative, respectively, submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

On 25 May 1995 the applicant caused a road traffic accident in which one person was killed and another person was injured.

7.

On 23 August 1995 the Linz Police Authority (

Bundespolizei-direktion

) ordered the applicant to pay a fine for driving under the influence of drink, contrary to section 5 of the Road Traffic Act 1960 (

Straßen-verkehrsordnung

), which provides that it is an offence for a person to drive a vehicle if the proportion of alcohol in his blood or breath is equal to or higher than 0,8 grams per litre or 0,4 milligrams per litre respectively. The applicant did not appeal.

8.

On 10 November 1995 the Linz Regional Court

(

Landesgericht

) convicted the applicant under Article 81 § 2 and Article 88 §§ 1 and 3 of the Criminal Code

(

Strafgesetzbuch

) for causing death by negligence as well as

injury by negligence, "after allowing himself ... to become intoxicated ... through the consumption of alcohol, but not to an extent which exclude[d] his responsibility ...", contrary to Article 81 § 2 of the Criminal Code. By virtue of an irrebuttable presumption applied by the criminal courts, a driver with a blood alcohol level of 0,8 grams per litre or higher is deemed to be “intoxicated” for the purposes of Article 81 § 2. Where the special circumstances of this provision apply, the maximum possible sentence is higher than in the case of the same offence without the element of intoxication. The court sentenced the applicant to seven months’ imprisonment.

9.

On 8 July 1996 the Linz Court of Appeal (

Oberlandesgericht

) dismissed the applicant’s appeal, in which he had claimed

inter alia

, that his conviction violated Article 4 of Protocol No. 7 to the Convention.

THE LAW

10.

On 20 October and 2 November 2000, respectively, the Court received the following declaration from the Agent of the Government and from the applicant’s representative:

“With reference to Article 38 § 1 (b) of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, the parties in the proceedings concerning application no.

32502/96 lodged by Mr. H.R. declare, with a view to a friendly settlement reached with the assistance of the European Court of Human Rights, as follows:

1.

The Government of the Republic of Austria will pay the applicant a sum of altogether 60,000 Austrian schillings as compensation in respect of any possible claims relating to the present application.

This sum will be payable to the applicant’s representative, Dr. Günter Tews in Linz, immediately after the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the Convention.

2.

The applicant declares his application settled.

3.

The applicant waives any further claims against the Republic of Austria relating to the facts underlying the present application.

4.

The parties undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.”

11.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article

37

§

1

in

fine

of the Convention and Rule

62

§

3 of the Rules of Court).

12.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 19 December 2000, pursuant to Rule 77 §§

2 and 3 of the Rules of Court.

S.

Dollé

J.-P. Costa

Registrar

President