CASE OF FREUNBERGER v. AUSTRIA

HOTĂRÂREA CAUZĂ DE AUSTRIA FREUNBERGER CAUZA DE FREUNBERGER CAUZA nr. 34186/96 JUDGMENTUL (Striking out) STRASBOURG 19 decembrie 2000 În cazul FREUNBERGER c. Austria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de camera compusă din: J.-P.

Președintele Costa Fuhrmann Loucaides Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja Ugrekhelidze, judecători și grefierul secțiunii Dollé După ce a deliberat în particular la 8 februarie, 19 septembrie și 5 decembrie 2000, emite următoarea hotărâre, adoptată la ultima dată menționată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 34186/96) împotriva Republicii Austria depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național austriac, dl Christoph Freunberger („reclamantul”), la 15 noiembrie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl S. Gloss, avocat practicant la St.

Pölten (Austria). Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns că condamnarea sa de către autoritățile administrative pentru conducere beat și condamnarea sa ulterioară de către instanțele penale, pentru cauzarea prejudiciului de neglijență, în timp ce sub influența băuturilor, a încălcat dreptul său de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7. În urma comunicării cererii către Guvern de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție.

La 8 februarie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 19 septembrie 2000, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului (b) din Convenție. La 12 octombrie și 20 octombrie 2000, reprezentantul reclamantului și, respectiv, agentul guvernului au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTELE La 15 iulie 1995, reclamantul a provocat un accident de trafic rutier în care doi pasageri au fost răniți. La 31 octombrie 1995, Autoritatea de District St.

Pölten ( Bezirks-hauptmannschaft ) a ordonat reclamantului să plătească o amendă, printre altele, pentru conducerea sub influența băuturilor, în contravenție cu art. 5 din Legea privind traficul rutier 1960 ( Straβen ver kehrs ordnung ), care prevede că este o infracțiune pentru o persoană să conducă un vehicul în cazul în care proporția de alcool în sânge sau respirație este egală sau mai mare de 0,8 grame pe litru sau, respectiv, 0,4 miligrame pe litru. La 2 mai 1996, Curtea Regională St. Pölten ( Landesgericht ) a condamnat reclamantul în temeiul articolului 88 §§ 1 și 4 din Codul Penal ( Strafgesetzbuch ) de a provoca un prejudiciu grav prin neglijență „după ce s-a permis să devină intoxicat ... prin consumul de alcool, dar nu într-o măsură care exclude [d] responsabilitatea sa ...”, în conformitate cu art. 81 § 2 din Codul Penal.

În temeiul unei presunții irefutabile aplicate de instanțele penale, un șofer cu un nivel de alcool în sânge de 0,8 grame pe litru sau mai mare se consideră „intoxicat” în sensul articolului 81 § 2 din Codul Penal. În cazul în care se aplică circumstanțele speciale ale prezentei dispoziții, sentința maximă posibilă este mai mare decât în cazul aceleiași infracțiuni fără elementul de intoxicare. Tribunalul a condamnat reclamantul la patru luni de închisoare.

La 19 septembrie 1996, Curtea de Apel din Viena (Oberlandesgericht ) a respins recursul reclamantului asupra unor puncte de drept în care a susținut că condamnarea sa a încălcat art. 4 din Protocolul nr. 7. La 12 octombrie și, respectiv, 20 octombrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului și de la agentul Guvernului: „În ceea ce privește art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, părțile în cadrul procedurii privind cererea nr. 34186/96, depusă de dl Christoph Freunberger, declară în vederea unei soluții prietenoase achiziționate cu ajutorul Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum urmează: 1. Guvernul Republicii Austriece va plăti reclamantului o sumă de 53.000 de șhillinguri austriece ca compensare pentru orice posibilă reclamație legată de prezenta cerere.

Această sumă va fi plătită reprezentantului reclamantului, dr Stefan Gloss din St. Pölten, imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenție. Reclamantul declară că cererea sa a fost stabilită. Reclamantul renunță la orice nouă reclamație împotriva Republicii Austrie în ceea ce privește faptele care se bazează pe prezenta cerere. Părțile se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 11. Curtea ia act de acordul atins între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 39 din Convenție).

12. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia act de faptul că părțile se angajează să nu solicite o recerere a cazului înainte de Marea Camera. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 decembrie 2000, în conformitate cu art. 77 §§§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa

THIRD SECTION

CASE OF FREUNBERGER

v. AUSTRIA ( Application no. 34186/96 ) JUDGMENT (Striking out) STRASBOURG 19 December 2000 In the case of FREUNBERGER v. Austria, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of: Mr J.-P. Costa , President , Mr W. Fuhrmann , Mr L. Loucaides , Mr K. Jungwiert , Sir Nicolas Bratza , Mr K. Traja , Mr M. Ugrekhelidze, judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having deliberated in private on 8 February, 19 September and 5 December 2000, Delivers the following judgment, which was adopted on the last ‑ mentioned date: PROCEDURE

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 19 December 2000, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. S. Dollé J.-P. Costa Registrar President