CASE OF FREUNBERGER v. AUSTRIA

HOTĂRÂREA CAUZĂ DE AUSTRIA FREUNBERGER CAUZA DE FREUNBERGER CAUZA nr. 34186/96 JUDGMENTUL (Striking out) STRASBOURG 19 decembrie 2000 În cazul FREUNBERGER c. Austria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de camera compusă din: J.-P. Președintele Costa Fuhrmann Loucaides Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja Ugrekhelidze, judecători și grefierul secțiunii Dollé După ce a deliberat în particular la 8 februarie, 19 septembrie și 5 decembrie 2000, emite următoarea hotărâre, adoptată la ultima dată menționată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 34186/96) împotriva Republicii Austria depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național austriac, dl Christoph Freunberger („reclamantul”), la 15 noiembrie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl S. Gloss, avocat practicant la St. Pölten (Austria). Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns că condamnarea sa de către autoritățile administrative pentru conducere beat și condamnarea sa ulterioară de către instanțele penale, pentru cauzarea prejudiciului de neglijență, în timp ce sub influența băuturilor, a încălcat dreptul său de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7. În urma comunicării cererii către Guvern de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 8 februarie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 19 septembrie 2000, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului (b) din Convenție. La 12 octombrie și 20 octombrie 2000, reprezentantul reclamantului și, respectiv, agentul guvernului au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTELE La 15 iulie 1995, reclamantul a provocat un accident de trafic rutier în care doi pasageri au fost răniți. La 31 octombrie 1995, Autoritatea de District St. Pölten ( Bezirks-hauptmannschaft ) a ordonat reclamantului să plătească o amendă, printre altele, pentru conducerea sub influența băuturilor, în contravenție cu art. 5 din Legea privind traficul rutier 1960 ( Straβen ver kehrs ordnung ), care prevede că este o infracțiune pentru o persoană să conducă un vehicul în cazul în care proporția de alcool în sânge sau respirație este egală sau mai mare de 0,8 grame pe litru sau, respectiv, 0,4 miligrame pe litru. La 2 mai 1996, Curtea Regională St. Pölten ( Landesgericht ) a condamnat reclamantul în temeiul articolului 88 §§ 1 și 4 din Codul Penal ( Strafgesetzbuch ) de a provoca un prejudiciu grav prin neglijență „după ce s-a permis să devină intoxicat ... prin consumul de alcool, dar nu într-o măsură care exclude [d] responsabilitatea sa ...”, în conformitate cu art. 81 § 2 din Codul Penal. În temeiul unei presunții irefutabile aplicate de instanțele penale, un șofer cu un nivel de alcool în sânge de 0,8 grame pe litru sau mai mare se consideră „intoxicat” în sensul articolului 81 § 2 din Codul Penal. În cazul în care se aplică circumstanțele speciale ale prezentei dispoziții, sentința maximă posibilă este mai mare decât în cazul aceleiași infracțiuni fără elementul de intoxicare. Tribunalul a condamnat reclamantul la patru luni de închisoare. La 19 septembrie 1996, Curtea de Apel din Viena (Oberlandesgericht ) a respins recursul reclamantului asupra unor puncte de drept în care a susținut că condamnarea sa a încălcat art. 4 din Protocolul nr. 7. La 12 octombrie și, respectiv, 20 octombrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului și de la agentul Guvernului: „În ceea ce privește art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, părțile în cadrul procedurii privind cererea nr. 34186/96, depusă de dl Christoph Freunberger, declară în vederea unei soluții prietenoase achiziționate cu ajutorul Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum urmează: 1. Guvernul Republicii Austriece va plăti reclamantului o sumă de 53.000 de șhillinguri austriece ca compensare pentru orice posibilă reclamație legată de prezenta cerere. Această sumă va fi plătită reprezentantului reclamantului, dr Stefan Gloss din St. Pölten, imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenție. Reclamantul declară că cererea sa a fost stabilită. Reclamantul renunță la orice nouă reclamație împotriva Republicii Austrie în ceea ce privește faptele care se bazează pe prezenta cerere. Părțile se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 11. Curtea ia act de acordul atins între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 39 din Convenție). 12. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia act de faptul că părțile se angajează să nu solicite o recerere a cazului înainte de Marea Camera. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 decembrie 2000, în conformitate cu art. 77 §§§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa

THIRD SECTION

CASE OF FREUNBERGER

v.

AUSTRIA

(

Application no. 34186/96

)

JUDGMENT

(Striking out)

STRASBOURG

19 December 2000

In the case of FREUNBERGER v. Austria,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

J.-P.

Costa

,

President

,

Mr

W.

Fuhrmann

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mr

K.

Jungwiert

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

K.

Traja

,

Mr

M.

Ugrekhelidze,

judges

,

and

Mrs

S.

Dollé

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 8 February, 19 September and 5

December

2000,

Delivers the following judgment, which was adopted on the last

‑

mentioned date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

34186/96) against the Republic of Austria lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article

25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Austrian national, Mr Christoph Freunberger (“the applicant”), on 15 November 1996.

2.

The applicant was represented by Mr S. Gloss, a lawyer practising in St. Pölten (Austria). The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs.

3.

The applicant complained that his conviction by the administrative authorities for drunken driving and his subsequent conviction by the criminal courts, for causing injury by negligence whilst under the influence of drink, violated his right not to be tried or punished twice under Article 4 of Protocol No. 7.

4.

Following communication of the application to the Government by the Commission, the case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No.

11 to the Convention. On 8

February 2000, having obtained the parties’ observations, the Court declared the application admissible.

5.

On 19 September 2000, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article

38

§

1

(b) of the Convention. On 12 October and 20 October 2000 the applicant’s representative and the Agent of the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

On 15 July 1995 the applicant caused a road traffic accident in which two passengers were injured.

7.

On 31 October 1995 the St. Pölten District Authority (

Bezirks-hauptmannschaft

) ordered the applicant to pay a fine

inter alia

for driving under the influence of drink, contrary to section 5 of the Road Traffic Act 1960 (

Straβen

­

ver

­

kehrs

­

ordnung

), which provides that it is an offence for a person to drive a vehicle if the proportion of alcohol in his blood or breath is equal to or higher than 0,8 grams per litre or 0,4 milligrams per litre respectively.

8.

On 2 May 1996 the St. Pölten Regional Court (

Landesgericht

) convicted the applicant under Article 88 §§ 1 and 4 of the Criminal Code (

Strafgesetzbuch

) of causing serious injury by negligence “after allowing himself to become intoxicated ... through the consumption of alcohol, but not to an extent which exclude[d] his responsibility ...”, contrary to Article 81 § 2 of the Criminal Code. By virtue of an irrebuttable presumption applied by the criminal courts, a driver with a blood alcohol level of 0,8 grams per litre or higher is deemed to be “intoxicated” for the purposes of Article 81 § 2 of the Criminal Code. Where the special circumstances of this provision apply, the maximum possible sentence is higher than in the case of the same offence without the element of intoxication. The court sentenced the applicant to four months' imprisonment.

9.

On 19 September 1996 the Vienna Court of Appeal (

Oberlandesgericht

) dismissed the applicant's appeal on points of law in which he had claimed that his conviction violated Article 4 of Protocol No.

THE LAW

10.

On 12 October and 20 October 2000, respectively, the Court received the following declaration from the applicant’s representative and from the Agent of the Government:

“With reference to Article 38 § 1 (b) of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, the parties in the proceedings concerning application no. 34186/96, lodged by Mr Christoph Freunberger, declare with a view to a friendly settlement reached with the assistance of the European Court of Human Rights, as follows:

This sum will be payable to the applicants’ representative, Dr

Stefan Gloss in St.

Pölten, immediately after the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the Convention.

2.

The applicant declares his application settled.

3.

The applicant waives any further claims against the Republic of Austria relating to the facts underlying the present application.

4.

The parties undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.”

11.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article

37

§

1

in

fine

of the Convention and Rule

62

§

3 of the Rules of Court).

12.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 19 December 2000, pursuant to Rule 77 §§

2 and 3 of the Rules of Court.

S.

Dollé

J.-P. Costa

Registrar

President