CAUZA DE C.H. c. AUSTRIA (Doc. nr. 27629/95) JUGG (Striking out) STRASBOURG 3 octombrie 2000 În cazul C.H. c. Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: Președintele Kūris Fuhrmann dna Tulkens, Jungwiert, Sir Nicolas Bratza, dna H.S. Greve, judecătorii Traja și dna Dr. Dollé După deliberarea în particular la 12 septembrie 2000, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 27629/95) împotriva Austriai depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național austriac, C.H. („Reclamantul”), la 8 martie 1995. Reclamantul a fost reprezentat de Dl. G. Liedermann, avocat practicant la Viena (Austria). Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. , că el a fost victim de o încălcare a articolului 6 § 2 din Convenție în sensul că instanțele austriece nu au respectat presunția de nevinovăție atunci când refuză cererea de compensare în temeiul Legii privind compensarea de procedură penală, deoarece au constatat că o suspiciune împotriva lui continuă să existe în ciuda achitării sale de către Curtea Regională. În urma comunicării plângerii cu privire la presupusa încălcare a presunției de nevinovăție către Guvern și respingerea restului cererii de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenția. La 14 decembrie 1999, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în măsura în care aceaceasta a fost comunicată guvernului. La 2 august 2000, după schimbul de corespondență, grefierul secțiunii a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul art. (b) din Convenție. La 4 august 2000 și la 10 august 2000 reprezentantul reclamantului și, respectiv, agentul Guvernului au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Între 14 și 17 septembrie 1992, reclamantul a fost retras în custodie, deoarece se suspectează că, în cursul unei demonstrații, a încercat să reziste la actele unei autorități publice și a provocat un prejudiciu corporal unui ofițer de poliție. La 7 octombrie 1993, Curtea Regională de la Viena ( Landesgericht) a achita reclamantul acestor acuzații. La 11 februarie 1994, Curtea Regională de la Viena a respins cererea de compensare, deoarece a constatat că, în ciuda achitării reclamantului, suspectul că a comis infracțiuni penale nu a fost complet dissipată. La 30 august 1994, Curtea de Apel a Viena ( Oberlandesgericht ) a respins recursul reclamantului. HOTĂRÂREA La 4 august 2000 și, respectiv, 10 august 2000, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern și reprezentantul reclamantului: „Declarări ale părților în vederea unei soluții prietenoase În ceea ce privește art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, părțile în procedura privind cererea nr. 27629/95 depusă de dl C.H., declară, în vederea unei soluții prietenoase achiziționate cu ajutorul Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum urmează: 1. Guvernul Republicii Austriece va plăti reclamantului o sumă de 50.000 de cheline austriece ca compensație pentru orice posibilă reclamație legată de prezenta cerere. Această sumă va fi plătită reprezentantului reclamantului, dl Gabriel Liedermann, din Viena. 2. Reclamantul își declară cererea stabilită. 3. Reclamantul renunță la orice nouă plângere împotriva Republicii Austria în ceea ce privește faptele care se bazează pe prezenta cerere.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amendă al Convenției și al Regulaui) 3 din Regulamentul Curții). În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZE să elimine cazul din listă. Efectuat în engleză și notificat în scris la 3 octombrie 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Dollé Kūris
THIRD SECTION
v. AUSTRIA
(Application no. 27629/95)
(Striking out)
STRASBOURG
3 October 2000
In the case of C.H. v. Austria
,
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of:
Mr
P.
Kūris
,
President
,
Mr
W.
Fuhrmann
,
Mrs
F.
Tulkens,
Mr
K.
Jungwiert,
Sir
Nicolas
Bratza,
Mrs
H.S
. Greve,
Mr
K.
Traja
,
judges
,
and
Mrs
S.
Dollé
,
Section Registrar
,
Having deliberated in private on 12 September 2000,
Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
1.
The case originated in an application (no.
27629/95) against Austria lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article
25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Austrian national, C.H. (“the applicant”), on 8 March 1995.
2.
The applicant was represented by Mr. G. Liedermann, a lawyer practising in Vienna (Austria). The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs.
3.
The applicant complained,
inter alia
, that he had been the victim of a violation of Article 6 § 2 of the Convention in that the Austrian courts disregarded the presumption of innocence when refusing his claim for compensation under the Criminal Proceedings Compensation Act because they found that a suspicion against him continued to exist despite his acquittal by the Regional Court.
4.
Following communication of the complaint about the alleged violation of the presumption of innocence to the Government and rejection of the remainder of the application by the Commission, the case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No.
11 to the Convention. On 14 December 1999, having obtained the parties’ observations, the Court declared the application admissible in so far as it had been communicated to the Government.
5.
On 2 August 2000, after an exchange of correspondence, the Section Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article
38
§
1
(b) of the Convention. On 4 August 2000 and on 10 August 2000 the applicant’s representative and the Agent of the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.
6.
Between 14 and 17 September 1992 the applicant was remanded in custody as it was suspected that in the course of a demonstration he had attempted to resist the acts of a public authority and had caused bodily harm to a police officer. On 7 October 1993 the Vienna Regional Court (
Landesgericht
) acquitted the applicant of these charges. Thereupon the applicant requested compensation for the detention on remand under the Criminal Proceedings Compensation Act. On 11 February 1994 the Vienna Regional Court dismissed the compensation claim as it found that, notwithstanding the applicant's acquittal, the suspicion that he had committed criminal offences had not been completely dissipated. On 30 August 1994 the Vienna Court of Appeal (
Oberlandesgericht
) dismissed the applicant's appeal.
7.
On 4 August 2000 and 10 August 2000, respectively, the Court received the following declaration from the Government and the applicant’s representative:
“Statements of the parties with a view to a friendly settlement
With reference to Article 38 § 1 (b) of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, the parties in the proceedings concerning application no. 27629/95 lodged by Mr. C.H., declare, with a view to a friendly settlement reached with the assistance of the European Court of Human Rights, as follows:
1.The Government of the Republic of Austria will pay the applicant a sum of altogether 50,000 Austrian schillings as compensation in respect of any possible claims relating to the present application.
This amount will be paid to the applicants’ representative Mr Gabriel Liedermann in Vienna.
2.The applicant declares his application settled.
3.The applicant waives any further claims against the Republic of Austria relating to the facts underlying the present application.”
8.
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article
37
§
1
in
fine
of the Convention and Rule
62
§
3 of the Rules of Court).
9.
Accordingly, the case should be struck out of the list.
Decides
to strike the case out of the list.
Done in English, and notified in writing on 3 October 2000, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.
S.
Dollé
P.
Kūris
Registrar
President