CtEDO 18.11.2004 Auto

CASE OF REINMULLER v. AUSTRIA

RESPONDENT
AUT
HOTĂRÂRE
18.11.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF REINMULLER v. AUSTRIA (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ [1] CAUZA DE REINMÜLLER c. AUSTRIA (Documentul nr. 69169/01) HOTĂRÂREA (Striking out) STRASBOURG 18 noiembrie 2004 FINAL 18/02/2005 În cazul Reinmüller c. Austria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), ședința în calitate de ședință compusă din: Ress Președintele Caflisch Zupančič doamna Tsatsa-Nikolovska dna H.S. Greve Traja dna Steiner, judecători și dl Berger După deliberarea în particular la 26 octombrie 2004, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 69169/01) împotriva Republicii Austria depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național austriac, dl Florian Reinmüller („reclamantul”), la 2 martie 2001. Reclamantul a fost reprezentat de dna I. Neyer, avocat practicant la Feldkirch. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. În temeiul articolului 6 § 2 din Convenție, motivul judecătorilor care și-au respins reclamația de compensație a încălcat presunția de nevinovăție, cererea a fost alocată celei de-a treia secțiune a Curții (art. 52 § 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, camera care va lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit nouului capitol al treilea compus (art. 52 § 1). Prin decizia din 1 aprilie 2004, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. Reclamantul și Guvernul au depus fiecare observații cu privire la fondurile (art. 59 § 1). FACTE Reclamantul s-a născut în 1964 și trăiește în Tamsweg, Austria. La 3 iulie 2000, Curtea Regională Innsbruck ( Landesgericht ), care a stat în calitate de instanță cu doi judecători profesioniști și doi judecători laici ( Schöffengericht ), a achitat reclamantul acuzațiilor de trafic de droguri pe scară largă și alte infracțiuni în temeiul Legii privind drogurile ( Suftmittelgesetz ) pe baza principiului dubio pro reo . . A respins cererea reclamantului de a auzi alte martori, constatând că nu există dovezi suplimentare necesare pentru a dovedi lipsa de credibilitate a declarației incriminatoare. 10. Imediat după declararea achitării și, în aceeași ședință, Curtea regională a respins cererea de compensare a reclamantului pentru detenția sa în reținere în timpul de 2 mai 1999 până la 23 de judecată. Decembrie 1999 și de la 27 decembrie 1999 la 22 mai 2000. - "Legea din 1969"), compensarea pentru detenție în reținere se acordă dacă acuzatul a fost achitat și suspiciunile că a comis infracțiunea a fost dispășită. " În plus, a constatat că „ceriunile pentru acordarea compensației pentru detenție în reținere în temeiul art. 2 alin. (1) b) din Legea din 1969 nu au fost îndeplinite deoarece reclamantul a fost achitat doar pe baza principiului La 19 septembrie 2000, Curtea de Apel din Innsbruck (Oberlandesgericht ) a respins apelul reclamantului. Referindu-se la cazul Sekanina c. Austria (alegerea din 25 august 1993, Serie A nr. 266-A, pp.15-16, § 30), a considerat că numai o decizie care, după achitarea acuzatului, a exprimat opinia că acesta din urmă a fost vinovat ar putea încălca presunția de nevinovăție și că, în acest caz, nu s-a constatat o astfel de suspiciune asupra reclamantului. În plus, s-a constatat că, având în vedere declarația incriminatoare a martorului P.R., a persistat o suspiciune împotriva reclamantului. 12. La 11 august 2004, Curtea Supremă (Oberster Gerichtshof), pe motivul procurorului general de nulitate pentru conservarea legii (Nichtigkeitsbeschwerde zur Wahrung des Gesetzes ), a anulat hotărârile Curții Regionale și Curții de Apel și a înmânat cazul Curții Regionale. Acesta a constatat că instanța nu a organizat o audiere publică în procedura de compensare și a anunțat hotărârile în public încălcat drepturile reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. De asemenea, Comisia a remarcat că, în cadrul procedurii ulterioare, Curtea Regională ar trebui să decidă, în sensul articolului 6 § 2 din Convenție, în cazul cererii de compensare a reclamantului, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește exprimarea suspiciunilor în urma unei achitații. 2004 Guvernul a informat Curtea că, la 11 august 2004, Curtea Supremă a anulat hotărârile Curții Regionale Innsbruck din 3 iulie 2000 și Curtea de Apel Innsbruck din 19 septembrie La 30 septembrie 2004, reclamantul a confirmat argumentele guvernamentale, însă a solicitat Curtea să continue examinarea cazului în ceea ce privește costurile suportate. 14. Curtea reiterează termenii prevăzute la art. 37 § 1 din Convenție care, în ceea ce privește materialul, citează după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să decidă să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele duc la concluzia că [...] (b) a fost rezolvată chestiunea; sau ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia, este necesar.” 15. În cazul în cauză, Curtea consideră că această chestiune a fost rezolvată din moment ce plângerea reclamantului se referă la procedurile care au fost anulate de Curtea Supremă, printre altele , din cauza faptului că pronunțarea suspiciunilor în urma unui achitament a trebuit să fie formulată în conformitate cu jurisprudența acesteia în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție. Noile proceduri vor fi conduse acum de către Curtea regională. Curtea consideră, de asemenea, că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție nu necesită continuarea examinării cazului. În consecință, acesta decide să pună în aplicare cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din Convenție. 16 În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă. Adoptat în listă în listă și notificat în scris la 18 noiembrie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Vincent Președintele grefierului Berger Georg Ress [1] În compoziția sa înainte de 1 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă