1ra-94/2020 — art.151 alin.1, 287 alin. 3 CP

1ra-94/2020 — art.151 alin.1, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-94/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Burduh Victor,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Andronic Natalia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 22 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui,

Pavalachi Ion XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 19.07.2016 – 29.06.2018

instanța de apel: 17.07.2018 – 02.10.2018

11.03.2019 – 22.04.2019

instanța de recurs ordinar: 05.12.2018 – 05.02.2019

04.11.2019 – 15.09.2020

A C O N S T A T A T :

Pavalachi Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute la art. 287 alin. (3) și 151 alin.(1) Cod Penal, stabilindu-i-se

pedeapsa după cum urmează:

- pe art. 287 alin. (3) Cod Penal - pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 3 (trei) ani;

- pe art. 151 alin. (1) Cod Penal – pedeapsă sub formă de închisoarea

pe un termen de 7 (șapte) ani.

În baza art. 84 alin. (1) Cod Penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, stabilindu-i-se lui Pavalachi Ion

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei cu închisoarea urmând a fi calculat din

momentul reținerii, cu includerea duratei reținerii și deținerii inculpatului

Pavalachi Ion în stare de arest preventiv de la 30 mai 2016 până la 06 iulie

2016 inclusiv.

1

A fost aplicată în privința inculpatului Pavalachi Ion măsura

preventivă - arestarea preventivă, cu menținerea acesteia până la intrarea

sentinței în vigoare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost încasat de la Pavalachi Ion în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în mărime de 1583 (una mie cinci sute opt zeci și trei) lei, 00 bani

pentru serviciile de efectuare a expertizelor în prezenta cauză.

în noaptea de XXXXX, aproximativ la orele XXXXX, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, având scopul comiterii unui act de huliganism agravat,

intenționat, din motive huliganice, aflându-se pe una din străzile amplasate

în s. XXXXX, raionul Ialoveni, încălcând grosolan ordinea publică și

manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanei, fără careva motive, în rezultatul unui conflict

iscat spontan, l-a numit cu cuvinte necenzurate pe Opinca Ivan după care

i-a aplicat o lovitură cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, în regiunea

abdomenului, acțiuni care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită.

Ca consecință a actului de huliganism agravant a lui Pavalachi Ion, la

Opinca Ivan potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.

XXXXX din 24 iunie 2016, s-a constatat: plagă de cuțit penetrantă în

abdomen, cu lezarea peretelui posterior a stomacului, care putea fi produsă

prin acțiunea traumatică a unui obiect înțepător-tăietor, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui

criteriu și se califică ca vătămare gravă.

Tot el, în noaptea de XXXXX aproximativ la orele XXXXX, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, în scopul realizării intenției sale infracționale,

îndreptate spre vătămarea intenționată gravă a integrității corporale a

persoanei, aflându-se pe una din străzile amplasate în s. XXXXX, raionul

XXXXX, fără careva motive, în rezultatul unui conflict iscat spontan, l-a

numit cu cuvinte necenzurate pe Opinca Ivan după care i-a aplicat o lovitură

cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, în regiunea abdomenului.

Ca consecință a agresării intenționate ale lui Pavalachi Ion, la Opinca

Ivan potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX

din 24 iunie 2016, s-a constatat: plagă de cuțit penetrantă în abdomen, cu

lezarea peretelui posterior a stomacului, care putea fi produsă prin acțiunea

traumatică a unui obiect înțepător-tăietor, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu și se califică

ca vătămare gravă.

2

- avocatul Rudenco Mihai în numele inculpatului Pavalachi Ion prin

care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță, prin care inculpatul Pavalachi Ion

să fie achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

articolele 287 alin. (3) și 151 alin. (1) Cod penal din motivul că faptele

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunilor imputate;

- inculpatul Pavalachi Ion, prin care a solicitat casarea integrală a

sentinței, cu emiterea unei sentințe motivate de încetare a procesului penal

în cauza respectivă.

3.1 În motivarea apelului avocatul a invocat că:

- inculpatul pe parcursul procesului penal, a pledat nevinovat, iar

potrivit declarațiilor inculpatului rezultă, că în noaptea lunii mai, anul 2016

partea vătămată Opinica I. i-a aplicat lui Pavalachi I. mai multe lovituri și,

fiind nevoit să se apere, fără intenție, l-a împins într-un stativ în care era

amplasat un cuțit, iar partea vătămată nu are pretenții față de inculpat.

3.2 În motivarea apelului inculpatul a invocat că:

- toate acțiunile urmăririi penale care intenționat sânt îndreptate

pentru discriminarea sa și încălcarea drepturilor și libertăților sale, garantate

de Constituție cât și legislația CEDO, se confirmă prin rechizitoriul care a

fost întocmit de Railean Ludmila, ne cătând la faptul ca ordonanța de punere

a mea sub învinuire mi-a fost adusa la cunoștința la data de 13 iulie 2016,

rechizitoriul l-a primit abia în 2017, cu încălcări grave ale valorilor

enumerate mai sus, l-a lipsit de drepturile de a putea dispune de timp

rezonabil, pentru a se putea apăra legal și face cunoștința cu rechizitoriul,

cât și pentru a se pregăti pentru apărare;

- urmărirea penală condusă de Railean Ludmila prin diferite

manipulări de date eronate au întocmit o ordonanța de învinuire a sa fără

careva probe pertinente, care trebuie sa servească la constatarea

împrejurărilor care au importanta pentru justa soluționare a cauzei penale

de învinuire. Railean Ludmila știind precis ca Opinca I. și Bivol M. au venit

în gospodăria sa cu mult după ora permisa de lege, intenționat cu buna -

știință face însemnări false în acte publice,( vezi rechizitoriul f.d.nr. 1);

- prin depozițiile părții vătămate Opinca I. (vezi rechizitoriul f.d.nr. 2-

3), unde el din start clar cu buna - știință declară locul aflării lui. ora și

circumstanțele întâmplării. La fel declarațiile martorului Bivol M.. (vezi

rechizitoriul fi nr. 4), confirmă ora și locul aflării lor în gospodărie sa, tot

odată dezmințind înscrisurile de scop intenționat fără careva motive, tot

aceste declarații au fost întărite de Bivol Mihai și în timpul procesului de

judecata unde este dovedită nevinovăția sa;

3

- alt fapt ce dovedește nevinovăția sa sânt declarațiile martorului

Drosu A., (vezi rechizitoriul f. nr. 5), unde ea cu bună - știință minte că Bivol

M. la data de 30.05.2016, nu era în stare de ebrietate și din auzite, chipurile

el a tăiat o persoana pe care ea nu o cunoaște... martorul Donici C, clar

declară că ultimul nu am avut cuțit și nici urme de sânge ori alte lucruri sau

urine ce ar putea dovedi violenta nu se vedeau... Opinca I., care era în stare

avansata de ebrietate a căzut jos și cu ceva sa înțepat, fapt dovedit prin

cererea lui Opinca I. din 12.03.2018, precum si de cererile sale din: 08.02.2018,

28.02.2018, 14.03.2018, 15.03.2018. Prin diferite motivări neîntemeiate si

nejustificate Inspectoratul de Politie Ialoveni si Procuratura Ialoveni au

refuzat în nenumărate rânduri să își primească la înregistrare cererile,

plângerile și petițiile sale pentru a asigura efectuarea sub toate aspectele,

complet și obiectiv a atribuiților urmăririi penale.

octombrie 2018, au fost admise apelurile declarate, casată sentința în partea

condamnării în baza articolului 287 alin. (3) Cod penal, în partea pedepsei

definitive și în partea cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care:

- procesul penal în privința lui Pavalachi Ion pe art. 287 alin. (3) Cod

penal a fost încetat, pe motiv că fapta constituie contravenție;

- procesul contravențional pe art. 354 Cod contravențional în privința

lui Pavalachi Ion a fost încetat pe motivul expirării prescripției răspunderii

contravenționale.

S-au desființat dispozițiile cu privire la aplicarea prevederilor art. 84

alin. (1) Cod penal și privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare

în mărime de 1583 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

octombrie 2018, a fost atacată cu recurs ordinar de către:

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Săli, prin

care a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței;

- inculpatul Pavalachi Ion, prin care a solicitat casarea hotărârilor

adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care procesul penal să fie

încetat.

admise recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, și de inculpatul Pavalachi Ion, casată

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie

2018, fiind dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

4

aprilie 2019, au fost admise apelurile avocatului Rudenco Mihai în numele

inculpatului Pavalachi Ion și apelul inculpatului Pavalachi Ion, casată

sentința parțial, în partea condamnării lui Pavalachi Ion pe art.287 alin.3 Cod

penal, individualizării pedepsei, precum și a încasării cheltuielilor de

judecată, și, în această parte pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, potrivit cărei:

- a fost încetat procesul penal în privința lui Pavalachi Ion învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzută de art.287 alin. (3) Cod penal, deoarece

fapta constituie contravenție;

- Pavalachi Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției

prevăzute de art.354 Cod contravențional, încetând prezentul proces în

legătură cu expirarea termenului de prescripție atragerii la răspundere

contravențională.

Lui Pavalachi Ion, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.151 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă de 5 (cinci)

ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Pavalachi Ion, a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

A fost obligat Pavalachi Ion să nu-și schimbe domiciliul fără acordul

organului competent.

Măsura preventivă – arestul preventiv, aplicată în privința lui

Pavalachi Ion, a fost revocată.

A fost eliberat Pavalachi Ion de sub arest, dacă nu ispășește pedeapsa

în legătură cu altă hotărâre de condamnare privativă de libertate, sau dacă

nu este arestat pe altă cauză penală.

Au fost respinse ca fiind nefondate cerințele procurorului privind

încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1583 (una mie cinci sute

optzeci și trei) lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

7.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, actele de

violență exprimate sub forma vătămărilor grave nu pot fi reținute la

calificare potrivit art. 287 Codul penal. Acest raționament este dedus din

pedepsele prevăzute de art. 151, pe de o parte, și art. 287 Codul penal, pe ce

altă parte. Per a contrarlo, infracțiunea prevăzută la alin. (3) art. 287 Codul

penal prevede pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de la 3 ani la

7 ani. Prin urmare, infracțiunea de huliganism prevăzută de art. 287 Codul

penal nu poate să absoarbă violenta de la infracțiunea prevăzută de art. 151

Codul penal. Aceasta întrucât respectiva infracțiune prevede pedeapsa mai

aspră decât cea stabilită pentru infracțiunea de huliganism.

5

În continuarea gândului privind lipsa concursului ideal dintre

infracțiunea de huliganism prevăzută de art.287 Codul penal, pe de o parte,

și infracțiunea prevăzută de art.151 Cod penal, pe de altă parte, a reținut că,

sub raport subiectiv, există pluralitate de rezoluțiuni, iar sub raport obiectiv

o pluralitate de elemente materiale și că, vor fi atâtea infracțiuni câte

elemente se vor realiza din împerecherea elementelor imateriale și materiale.

Pentru a fi în prezența concursului ideal de infracțiuni, pe lângă condițiile

de existenta doar a unei singure acțiuni infracționale și comiterea a cel puțin

două infracțiuni din partea specială a Codului penal, mai este necesar ca

acțiunea infracțională comisă să înglobeze în totalitate normele infracționale

comise.

Având în vedere condițiile faptei examinate, este inadmisibil prin

aplicarea loviturilor (aceleași lovituri comise de către inculpat asupra părții

vătămate) comiterea simultană a infracțiunilor prevăzute de art. 151 Cod

penal și art. 287 Cod penal, întrucât ambele infracțiuni presupun violență.

Astfel, concluzia care se impune rezidă în faptul că, în cazul în care

violența aplicată de către făptuitor în legătură cu încălcarea grosolană a

ordinii publice se exprimă sub forma vătămării medii, calificarea se va face

potrivit art. 151 Cod penal și art. 354 Codul contravențional. Potrivit regulii

absorbției, infracțiunea de huliganism nu poate absorbi infracțiunea

prevăzută de art. 151 Cod penal, deoarece infracțiunea absorbantă trebuie să

prevadă o pedeapsă mai aspră decât infracțiunea absorbită.

Acceptarea unei asemenea variante de calificare (prin ordonanță, fiind

calificarea prin concurs ideal în baza art. 287 alin. (3) Codul penal și art. 151

alin. (1) Cod penal, ar însemna ignorarea principiului neadmiterii tragerii la

răspundere penală de două ori pentru aceeași faptă, prevăzut la art. 7 alin. 2

Codul penal și art. 22 alin. 1 Codul de procedură penală. Fiind aplicată o

singură dată, violența nu poate fi reținută de două ori la calificare: prima

dată în contextul infracțiunii prevăzute de art. 151 Codul penal; a doua oară

ca expresie a infracțiunii de huliganism.

În ceea ce privește respectarea principiului non bis in idem, aplicarea

acestui principiu este supusă triplei condiții de identitate a faptelor, unitatea

contravenientului și unitatea interesului juridic protejat. Prin urmare, în

temeiul acestui principiu, aceeași persoană nu poate fi sancționată mai mult

decât o dată pentru un mod unic de comportament ilegal conceput pentru

a proteja aceleiași valori juridice.

Astfel, este consacrat că criteriul relevant pentru excluderea dublei

încriminări este identitatea faptelor materiale, înțeles ca existența unui

ansamblu de circumstanțe concrete care sunt indisolubil legate între ele. La

caz, a constatat instanța de apel că aceleași fapte (lovirea cu provocarea

6

vătămării grave) materiale sunt atribuite ca element obiectiv al componenței

de infracțiune prevăzute de art. 151 alin. (1) Codul penal și ca element

obiectiv al componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (3) Codul

penal.

Fiecare dintre infracțiunile instituite solicită dovada unui element

diferit. Regula aplicabilă este faptul că, în cazul în care aceeași faptă sau

operațiune constituie o încălcare a două dispoziții legale distincte, testul care

urmează a fi aplicat pentru a stabili dacă există două infracțiuni sau doar

una, este dacă fiecare prevedere impune dovada unui fapt suplimentar pe

care cealaltă nu o cere.

Colegiul penal a considerat necesar de a aplica regula ce rezidă în

următoarele: dacă fiecare infracțiune conține un element care nu este inclus

în cealaltă; dacă nu, acestea sunt „aceeași infracțiune” în sensul clauzei, și

clauza interzicerii judecării de două ori pentru aceeași infracțiune interzice

pedepsirea ulterioară sau urmărirea penală.

Regula „de a nu fi judecat de două ori” este consfințită și în Convenția

Europeană a Drepturilor Omului (protocolul nr.7 art.4). Curtea a stabilit în

cauza Zolotukhin v. Federația Rusă că urmează a fi aplicat criteriul ”aceleași

elemente esențiale” pentru a stabili dacă este încălcat principiul non bis in

idem. În jurisprudența Curții, infracțiunile separate au fost distinse cu

ajutorul criteriului „aceleași elemente esențiale” în cinci circumstanțe. În

primul rând, în cazul în care comportamentul reclamantului nu era același

cu privire la cele două infracțiuni (la fel ca în Manasson, citată mai sus). În al

doilea rând, în cazul în care înseși infracțiunile au avut diferite aspecte

esențiale (la fel ca în Schutte c. Austriei, nr. 18015/03, 26 iulie 2007, în care

Codul penal se referea la utilizarea amenințării violente împotriva unui

agent public, în timp ce Codul rutier pedepsea doar omisiunea de a se opri

în scopul unui control rutier). În al treilea rând, în cazul în care o condiție

esențială a naturii vinovăției inculpatului a fost necesară pentru o

infracțiune, dar nu s-a aplicat la cealaltă (cum ar fi o dovadă de intenție sau

neglijență, la fel ca în Rosenquist, citată mai sus, sau o dovadă a unui eșec

intenționat, la fel ca în Ponsetti și Chesnel c. Franței (dec), nr. 36855/97 și

41731/98, ECHR 1999-VI). În al patrulea rând, în cazul în care scopul

măsurilor a fost diferit (de exemplu, prevenirea și disuadarea, spre deosebire

de reprimare, la fel ca în Mjelde c. Norvegiei (dec), nr. 11143/04, 04, 1 februarie

2007). În al cincilea rând, în cazul în care sancțiunile vizau două entități

juridice distincte (la fel ca în Isaksen c. Norvegiei (dec), nr. 13596/02, 2

octombrie 2003).

În jurisprudența Curții se pune accentul pe „elementele esențiale” ale

celor două infracțiuni. În Franz Fischer a. Austriei (nr. 37950/97, 29 mai 2001),

7

Curtea a confirmat că articolul 4 al Protocolului nr. 7 a tolerat urmărirea

penală pentru mai multe infracțiuni care decurg dintr-un act criminal unic

(concurs ideal de infracțiuni). Totuși, deoarece ar fi incompatibil cu această

dispoziție ca un reclamant să poată fi judecat sau pedepsit din nou pentru

infracțiunile care au fost pur și simplu „nominal diferite”, Curtea a statuat

că trebuie să examineze suplimentar dacă astfel de infracțiuni au avut sau

nu aceleași „elemente esențiale”. În cazul dlui Fischer, în care contravenția

administrativă de conducere a automobilului în stare de ebrietate și

infracțiunea de provocare a morții din neglijență din cauză că „s-a lăsat

intoxicat”, au avut aceleași „elemente esențiale”, Curtea a constatat o

încălcare a articolului 4 al Protocolului nr. 7. De asemenea, ea a subliniat

faptul că dacă cele două infracțiuni pentru care persoana în cauză a fost

judecată s-ar fi suprapus doar puțin, nu ar fi existat vreun motiv să se

considere că inculpatul nu ar fi putut fi urmărit penal pe rând pentru fiecare

dintre ele. Aceeași abordare a fost urmată în cauza W.F. c. Austriei (nr.

38275/97 30 mai 2002) și Sailer c. Austriei (nr. 38237/97, 6 iunie 2002), ambele

bazându-se pe un set similar de circumstanțe. În consecință, Curtea

consideră că articolul 4 al Protocolului nr. 7 trebuie să fie înțeles în sensul că

interzice urmărirea penală sau judecarea a celei de-a doua „infracțiuni” în

măsura în care aceasta decurge din fapte identice sau fapte care sunt în mod

substanțial aceleași.

Instanța de apel a constatat că, dacă aplicăm regula „elemente

esențiale”, care rezultă din jurisprudența Curții, atunci concluzionăm că,

elementul esențial - aplicarea violenței, este atribuit atât în cazul art. 151 alin.

(1) Codul penal cât și în cazul art. 287 alin. (3) Codul penal. Dacă aceleași

element esențial este prezent în ambele infracțiuni încriminate, atunci este

posibilă o încălcare a articolului 4 al Protocolului nr. 7.

Având în vedere cele mai sus statuate, instanța de apel a ajuns la

concluzia încetării procesului penal în privința lui Pavalachi Ion, pentru

fapta prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, comisă în privința părții

vătămate Opinca Ivan și soluționarea cauzei potrivit dispozițiilor Codului

contravențional.

Instanța de apel a reținut că, ca consecință a actului de huliganism

agravant a lui Pavalachi Ion, la Opinca Ivan potrivit concluziilor raportului

de expertiză medico-legală nr. 1640/D din 24 iunie 2016, s-a constatat plagă

de cuțit penetrantă în abdomen, cu lezarea peretelui posterior a stomacului,

care putea fi produsă prin acțiunea traumatică unui obiect înțepător-tăietor,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și

în baza acestui criteriu și se califică ca vătămare gravă.

8

De asemenea, instanța de apel a constatat că din materialele dosarului

reiese cu certitudine că, contravenția a fost comisă de către Pavalachi Ion în

noaptea de 30 mai 2016, considerând necesar de a înceta procesul în

conformitate cu art. 441 alin.(1) lit. b) Cod contravențional, din motivul

expirării termenul.

Cu referire la învinuirea adusă inculpatului Pavalachi Ion, în baza art.

151 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a reținut că, pentru aplicarea

răspunderii în baza alin. (1) art. 151 Cod penal, este suficient se producă una

din urmările prejudiciabile enumerate în dispoziția acestei norme penale și

anume: vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății,

care este periculoasă pentru viață ori care a provocat pierderea vederii,

auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcționării acestuia, o

boală psihică sau o altă vătămare a sănătății, însoțită de pierderea stabilă a

cel puțin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea

sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feței și/sau a regiunilor adiacente.

Pentru calificarea faptei infracționale imputate inculpatului potrivit

normei incriminate de art. 151 alin. (1) Cod penal, este necesară

determinarea semnelor și elementelor constitutive ale componenței de

infracțiune care ar cuprinde respectiva faptă.

Într-un prim reflex, fapta comisă de Pavalachi Ivan în noaptea de

XXXXX aproximativ la orele XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în

scopul realizării intenției sale infracționale, îndreptate spre vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale a persoanei, aflând-se pe una din

străzile amplasate în s. XXXXX, raionul XXXXX, fără careva motive, în

rezultatul unui conflict iscat spontan, l-a numit cu cuvinte necenzurate pe

Opinca Ivan după ca i-a aplicat o lovitură cu un cuțit pe care îl avea asupra

sa, în regiunea abdomenului. Ca consecință a agresării intenționate ale lui

Pavalachi Ion, la Opinca Ivan potrivit concluziilor raportului de expertiză

medico-legală nr. XXXXX din 24 iunie 2016, s-a constatat plagă de cuțit

penetrantă în abdomen, cu lezarea peretelui posterior a stomacului, care

putea fi produsă prin acțiunea traumatică a unui obiect înțepător-tăietor,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și

în baza acestui criteriu și se califică ca vătămare gravă.

Instanța de apel nu a reținut alegațiile apărării cât și a inculpatului

privind achitarea, deoarece vinovăția lui Pavalachi Ion în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 al. (1) Cod penal, a fost cert stabilită.

Referitor la pedeapsa penală aplicată inculpatului, Pavalachi Ion,

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod Penal și motivele

invocate de avocatul inculpatului în cererea de apel, instanța de apel

verificând legalitatea sentinței primei instanțe în privința ultimului constată

9

că, la aprecierea măsurii și mărimii pedepsei, instanța de fond n-a luat în

considerare în deplină măsură caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii săvârșite, de circumstanțele săvârșirii acesteia, de circumstanțele

atenuante.

Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului Pavalachi Ion, au

fost încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod Penal pentru care legea penală

prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 5 la 10 ani, iar din

interpretarea sistemică a prevederilor art. 151 alin. (1) Cod Penal și art. 16

alin.(4) Cod Penal infracțiunea incriminată inculpatului se califică ca

infracțiune gravă.

În acest sens, instanța de apel a menționat că reieșind din gravitatea

infracțiunii incriminate, gradul prejudiciabil al faptei săvârșite și persoana

inculpatului Pavalachi Ion, lipsa circumstanțelor agravante, instanța a

aplicat o pedeapsă prea aspră față de inculpat, considerând neîntemeiat că

în cazul de față este rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa închisorii.

Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanță neîntemeiat i-a

numit lui Pavalachi Ion pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 7

(șapte) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Or,

instanța de apel ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, a ajuns la concluzia că, nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită cu închisoare real, fiind dispusă suspendarea condiționată

a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Instanța de apel a menționat că, inculpatul a conștientizat urmările

faptei sale, și-a recunoscut vina parțial, acesta anterior nu a fost judecat, s-a

căit sincer de cele comise, i-a reparat benevol părții vătămate paguba

pricinuită, victima l-a iertat pe inculpat și solicită să nu fie aspru pedepsit,

infracțiunea comisă face parte din categoria infracțiunilor grave.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia că scopul prestabilit

al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului, Pavalachi Ion,

va fi pe deplin atins prin numirea unei pedepsei sub formă de închisoare pe

un termen de 5 (cinci) ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal a

suspenda condiționat executarea pedepsei lui Pavalachi Ion pe un termen de

probațiune de 2 (doi) ani.

Referitor la încasarea cheltuielilor judiciare, instanța de apel a conchis

că prima instanță greșit a admis încasarea cheltuielilor de judecată din contul

inculpatului în sumă de 1583 lei pentru efectuarea rapoartelor de expertiză

judiciare, or, conform art.75 alin.3 Legea cu privire la expertiza judiciară și

statul expertului judiciar, plata pentru serviciile de efectuare a expertizei judiciare,

în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sânt suportate de

10

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute

la art. 142 alin.2 Codul de procedură penală.

Prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare 09.02.2018 a fost exclus

alin.(2) din prezentul articol. Instanța de apel constatând că raportul de

expertiză medico-legală biologică nr. 401, din 24.06.2016 și raportul de

expertiză medico-legală criminalistică nr. 111 din 10.06.2016 au fost efectuate

la solicitarea organului de urmărire penală până la intrarea în vigoare a Legii

sus menționate prin care a fost exclus alin. (2) al art.143 Codul de procedură

penală.

2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, prin care invocând ca temei

pentru recurs ordinar prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel, cu

menținerea fără modificări a sentinței Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni

din 29 iunie 2018.

8.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat că:

- decizia instanței de apel prezintă deficiențe din punct de vedere al

insuficienței argumentelor vizavi de concluzia recalificării acțiunilor

inculpatului din art.287 alin.(3) Cod penal în art. 354 Cod contravențional,

în al doilea rând, desființând sentința, instanța de apel a pronunțat o soluție

neclară, nemotivată, fără o careva consecutivitate logică, reținând în sarcina

inculpatului același eveniment infracțional imputat prin rechizitoriu, doar

că cu o altă încadrare juridică și apreciere a faptelor;

- instanța de apel nu a ținut seama de dispozițiile legale și de orientările

jurisprudențiale pertinente trasând mai multe concluzii ce nu se conciliază

cu soluția adoptată în dispozitiv, totodată distorsionând înțelesul unor

prevederi expuse de Curtea Supremă de Justiție în Hotărârea Plenului nr. 4

din 19 iunie 2006 cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre

huliganism;

- la caz, instanța de apel eronat a conchis că Pavalachi Ion a săvârșit o

contravenție prevăzută de art. 354 Cod contravențional, după semnele:

huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice a

persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură ordinea publică și liniștea

persoanei fizice, or instanța de apel verificând cauza sub aspectul calificării

infracțiunii, urma să raporteze situația de fapt constatată la fiecare din

elementele constitutive ale infracțiuni imputate inculpatului să subsumeze

aceste fapte cu împrejurările cauzei, respectiv să desfășoare concluzia de

reîncadrare a acțiunilor, expunându-și punctul său de vedere supra fiecărei

probe aduse în sprijinul învinuirii imputate acestora, fapt ce pe caz n-a avut

11

loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general a

probelor și circumstanțelor de fapt;

- instanța de apel eronat a tratat Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 4 din 19.06.2006 „Cu privire ia practica judiciară în cauzele penale

despre huliganism” la analiza elementelor componente ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal imputat inculpatului, or, obiectul

juridic special al infracțiunii de huliganism are un caracter complex atunci

când această infracțiune se exprimă în acțiuni care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor;

- instanța de apel a omis faptul că prin aplicarea unui obiect special

adaptat-cuțitul care a creat un pericol real pentru viața și sănătatea părții

vătămate, or, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1640/D din

24.06.2016, lui Opinca Ivan i-a fost cauzată plagă de cuțit penetrantă în

abdomen, cu lezarea peretelui posterior al stomacului, care putea fi produsă

prin acțiunea traumatică a unui obiect înțepător-tăietor, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, ce prezintă pericol pentru viață și, în baza acestui

criteriu, se califică ca vătămare gravă;

- din raționamentele expuse în pct.6 în redacția Hotărârii Plenului

Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr.6 din 15.05.2017, instanța

de apel urma să delimiteze infracțiunea prevăzută de art. 287 alin.(3) Cod

penal de contravenția prevăzută de art. 354 Cod contravențional, devreme

ce dacă făptuitorul nu se limitează doar la: acostarea jignitoare, în locuri

publice, a persoanei fizice, tulburarea ordinii publice; tulburarea liniștii în

timpul nopții, alte acțiuni similare, însă mai recurge și la aplicarea violenței,

fapte care se regăsesc în speța supusă examinării, aceste acțiuni urmează a fi

încadrate juridic prin prisma legislației penale, or în astfel de circumstanțe,

fapta comisă depășește gradul de pericol social al unei contravenții, atingând

gradul de pericol social al unei infracțiuni;

- la adoptarea deciziei de reîncadrare a acțiunilor inculpatului

Pavalachi Ion de la art. 287 alin. (3) Cod penal, la art. 354 Cod

contravențional, instanța de apel nu a dat apreciere justă suportului

probatoriu prezentat de către acuzare, astfel încât concluzia instanței de apel

este inacceptabilă, deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase

cercetări în ambele instanțe, făcându-se referire la declarațiile detaliate ale

participanților la proces, iar în astfel de condiții, instanței îi rămânea doar să

aprecieze aceste probe, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor;

- instanța de apel urma să țină cont de explicațiile oferite de practica

judiciară constantă, unde a fost specificat, că doar în cazul în care

12

infracțiunea de huliganism este urmată de infracțiunea de omor intenționat

ori de vătămarea intenționată gravă sau medie a integrității corporale ori a

sănătății, cele săvârșite se vor încadra în baza concursului real de infracțiuni,

iar calificarea se va face, conform art. 287 și art. 145,151 sau 152 Cod penal;

- soluția instanței de apel, prin care a fost respinsă solicitarea

procurorului referitor la neîncasarea cheltuielilor de judecată contravine

normelor procesual penale în vigoare;

- obligația inculpatului condamnat de a suporta cheltuielile judiciare

este principială devreme ce săvârșirea infracțiunii atrage în mod inevitabil

desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, inclusiv pentru a i se

aplica infractorului pedeapsa de a suporta cheltuielile judiciare îi revine

acestuia în principal;

- prin Legea nr. 316 din 22.12.2017 (publicată în Monitorul Oficial c.40-

47/108 din 09.02.2018), alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală a fost

abrogat, prin ce se atestă intenția legiuitorului, de a pune cheltuielile

judiciare în sarcina inculpatului.

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis cu casarea totală a

deciziei instanței de apel, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. a) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea

totală sau parțială a hotărârii atacate și cu menținerea hotărârii primei

instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Colegiul penal lărgit regăsește incident speței, temeiul de casare

invocat de către recurent și stipulat la pct. 6), art.427 alin.(1), potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecând apelul, instanța de apel urmează să verifice legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate în ședința instanței

de apel.

Întrucât judecarea apelului constituie o continuare a examinării

fondului cauzei, prevederile art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală

instituie prerogativa instanței de apel de a da o nouă apreciere probelor

administrate în fața primei instanțe.

13

Colegiul penal lărgit constată că decizia instanței de apel prezintă

deficiențe în spațiul aprecierii multilaterale și obiective a circumstanțelor

cauzei în raport cu probele acumulate și administrate pe parcursul

examinării cauzei, demonstrându-se astfel neconformarea întocmai a

prevederilor legale nominalizate și, drept consecință, admiterea greșită a

apelurilor declarate de avocatul Rudenco Mihai în numele inculpatului și

apelul inculpatului Pavalachi Ion.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel, nejustificat a

ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului Pavalachi Ion, în partea ce se

referă la învinuirea în comiterea huliganismului, urmează a fi calificate în

baza art. 354 alin.(1) Cod contravențional, făcând trimitere eronat la regula

de a nu fi judecat de două ori și la elementul esențial – aplicarea violenței,

care este atribuit atât în cazul art. 151 alin.(1) Cod contravențional cât și în

cazul art. 287 alin.(3) Cod penal.

Instanța de recurs reține că sunt neîntemeiate alegațiile instanței de

apel precum că calificarea acțiunilor inculpatului prin concurs ideal în baza

art. 287 alin.(3) Cod penal și art. 151 alin.(1) Cod penal, ar însemna ignorarea

principiului neadmiterii tragerii la răspundere penală de două ori pentru

aceiași faptă, prevăzut la art. 7 alin.(2) Cod penal și art. 22 alin.(1) Cod de

procedură penală. Fiind aplicată o singură dată, violența nu poate fi reținută

de două ori la calificare: prima dată în contextul infracțiunii prevăzute de

art. 151 Cod penal, iar a doua oară ca expresie a infracțiunii de huliganism,

în situația în care, obiectul juridic special al infracțiunii de huliganism are un

caracter complex atunci când această infracțiune se exprimă în acțiuni care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violențelor asupra

persoanelor.

Colegiul penal lărgit constată că acțiunile inculpatului Pavalachi Ion

au fost săvârșite în public, în prezența lui Bivol Mihai, fiind tulburată liniștea

publică, acțiuni care ulterior au fost însoțite și de aplicarea violenței în

privința părții vătămate, prin aplicarea de lovituri cu folosirea obiectelor

special adaptate – un cuțit care îl avea asupra sa.

Prin urmare, Colegiul menționează că instanța de apel nu a dat

aprecierea corectă faptului că, prin acțiunile sale, inculpatul Pavalachi Ion a

creat un pericol real pentru viața și sănătatea părții vătămate, or, prin

raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 24.06.2016, lui Opinca

Ivan i-a fost cauzat plagă de cuțit penetrantă în abdomen, cu lezarea

peretelui posterior al stomacului, care putea fi produsă prin acțiunea

traumatică a unui obiect înțepător-tăietor, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, ce prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică

ca vătămare gravă.

14

Este necesar de menționat că fapta inculpatului Pavalachi Ion

constituie o acțiune intenționată ce încalcă grosolan ordinea publică, iar

această circumstanță delimitează componența de contravenție prevăzute la

art. 354 Cod contravențional de infracțiunea de huliganism, or, atunci când

are un caracter complex, infracțiunea de huliganism include, ca acțiune

principală, încălcarea grosolană a ordinii publice.

Astfel, Colegiul reține că instanța de apel eronat a reîncadrat acțiunile

inculpatului Pavalachi Ion de la art. 287 alin.(3) Cod penal la art. 354 Cod

contravențional, apreciind eronat materialelor cauzei și suportului

probatoriu, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și coroborării

lor.

Așadar, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare

a efectuării cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea adoptată

situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze

concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului

Pavalachi Ion.

Respectiv, Colegiul penal lărgit apreciază legală și întemeiată sentința

primei instanțe, considerând util de a menționa că acțiunile inculpatului

Pavalachi Ion în partea ce se referă la învinuirea în comiterea

huliganismului, au fost corect încadrate în baza art. 287 alin.(3) Cod penal,

dat fiind faptul că huliganismul incriminat de norma penală, în afară de

prezența acțiunii principale – încălcarea grosolană a ordinii publice,

presupune și prezența unei acțiuni adiacente, acțiune exprimată, alternativ

prin aplicarea violenței asupra persoanei.

Instanța de recurs reține că, instanța de apel a constatat că inculpatul

Pavalachi Ion, în noaptea de XXXXX, aproximativ la orele XXXXX, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, având scopul comiterii unui act de huliganism

agravat, intenționat, din motive huliganice, aflându-se pe una din străzile

amplasate în s. XXXXX, r-nul XXXXX, încălcând grosolan ordinea publică

și manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanei, fără careva motive, în rezultatul unui conflict

iscat spontan, l-a numit cu cuvinte necenzurate pe Opinca Ivan după care i-

a aplicat o lovitură cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, în regiunea

abdomenului, acțiuni care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, însă, nejustificat a reîncadrat acțiunile inculpatului în

baza art. 354 alin.(1) Cod contravențional.

Colegiul menționează că, instanța de apel inițial indică că pe capătul

de acuzare în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, probele administrate dovedesc

vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei constatate, apoi recalificând

acțiunile lui în baza art. 354 Cod contravențional, adică constatând

15

săvârșirea de către inculpat a infracțiunii s-a contrazis dispunând încetarea

procesului contravențional pe art. 354 Cod contravențional.

Colegiul constată că, vinovăția inculpatului Pavalachi Ion a fost

dovedită pe deplin și acțiunile acestuia corect fiind încadrate de către prima

instanță în baza art. 287 alin.(3) Cod penal – huliganismul, adică, acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicare

violenței asupra persoanei, acțiuni care prin conținutul lor, se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită, acțiuni săvârșite cu aplicarea altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Instanța de recurs consideră corectă și poziția primei instanțe privind

aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul penal, ținând cont de faptul

că acțiunile inculpatului Pavalachi Ion just au fost încadrate în baza art. 287

alin.(3) Cod penal și în baza art. 151 alin.(1) Cod penal.

Prima instanță a ținut cont de prevederile art. 33 alin. (1) Cod penal,

potrivit cărora se consideră concurs de infracțiuni săvârșirea de către o

persoană a două sau a mai multor infracțiuni, dacă persoana nu a fost

condamnată definitiv pentru vreuna din ele și dacă nu a expirat termenul de

prescripție de tragere la răspundere penală, cu excepția cazurilor când

săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni este prevăzută în articolele

părții speciale a prezentului cod în calitate de circumstanță care agravează

pedeapsa, iar, unica premisă pentru a aplica pedeapsa conform regulilor

prevăzute în art. 84 Cod penal este stabilirea concursului de infracțiuni în

cauză.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată motivarea eronată a

concluziei instanței de apel cu privire la emiterea unei noi hotărâri, apelul

astfel fiind greșit admis.

Colegiul penal lărgit reține că temeiul de recurs prevăzut la pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, indicat de recurent și-a găsit

confirmare la examinarea cauzei, deoarece din materialele cauzei rezultă că

instanța de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv

cu respectarea prevederilor art. 414, 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de

procedură penală și nu a făcut o analiză suficientă a tuturor probelor și

circumstanțelor cauzei, cu expunerea și argumentarea justificată a

concluziilor sale.

La fel, instanța de recurs observă că prima instanță corect a constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată

inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale

ultimului, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, toate fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1)

16

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității, veridicității și coroborării lor.

În context, odată cu depunerea cererilor de apel, inculpatul și

apărătorul acestuia nu au prezentat instanței de judecată probe noi sau

circumstanțe de fapt, ce nu au fost cunoscute primei instanțe și care puteau

permite instanței de apel de a concluziona o altă stare de fapt și de drept

asupra modalității de calificare a acțiunilor inculpatului, fiind în esență

eronat recalificate acțiunile acestuia.

Colegiul penal susține argumentul recurentului privind interpretarea

eronată de către instanța de apel a prevederilor Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr.4 din 19.06.2006 „Cu privire la practica judiciară în

cauzele penale despre huliganism” la analiza elementelor componente ale

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal imputat inculpatului,

or, obiectul juridic special al infracțiunii de huliganism are un caracter

complex atunci când această infracțiune se exprimă în acțiuni care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor

cu aplicarea altor obiecte (la caz aplicarea cuțitului) pentru vătămarea

integrității corporale și sănătății, deoarece în cazul dat, infracțiunea de

huliganism este însoțită de infracțiunea de vătămare intenționată gravă a

integrității corporale, or, cele săvârșite reprezintă un concurs ideal de

infracțiuni, acțiunile făptașului urmând a fi calificate în baza art.287 alin.(3)

și art.151 alin.(1) Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal reține că inculpatul a aplicat lovituri cu

cuțitul, acțiuni care nicidecum nu pot fi apreciate ca huliganism nu prea

grav. În asemenea circumstanțe, fapta comisă depășește gradul de pericol

social al unei contravenții.

Astfel, contrar concluziilor corecte ale instanței de fond, instanța de

apel nu a ținut cont de faptul că, infracțiunea de huliganism comisă de

inculpat, a fost urmată de infracțiunea de vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale, justificat astfel fiind calificarea faptelor în baza art.287

alin.(3) și art.151 alin(1) Cod penal.

Suplimentar, Colegiul penal reține ca eronată concluzia instanței de

apel precum că, în acțiunile inculpatului sunt evidențiate elementele

constitutive ale contravenției de huliganism nu prea grav, or, în speța dată,

delimitarea contravenția de huliganism nu prea grav de infracțiunea de

huliganism este determinată de constatarea acțiunilor exprimate prin

aplicarea violenței periculoase pentru viața persoanei.

Din considerentele menționate supra, întrucât apelurile inculpatului și

apărătorului acestuia greșit au fost admise, Colegiul penal lărgit conchide că

17

eroarea comisă de instanța de apel urmează a fi corectată prin casarea

deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2019, și menține

sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 29 iunie 2018, în cauza

penală în privința lui Pavalachi Ion XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Burduh Victor

18