1ra-679/20 — art. art. 179 alin. 2, 192/1 alin. 2 lit. c, 186 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. art. 179 alin. 2, 192/1 alin. 2 lit. c, 186 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-679/20 — art. art. 179 alin. 2, 192/1 alin. 2 lit. c, 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-679/20
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
11 martie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte: Timofti Vladimir
Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Prisac Alexandru în numele inculpatului, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Căușeni (sediul Ștefan Vodă) din 22 aprilie 2019 și
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2019, în cauza
penală în privința lui
Mihalachi Boris xxxxx, născut la xxxxx,
originar și domiciliat xxxxx
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 02.07.2018 – 22.04.2019;
Instanța de apel: 07.10.2019 – 05.11.2019;
Instanța de recurs: 24.12.2019 – 11.03.2020.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Căușeni (sediul Ștefan Vodă) din 22 aprilie
2019, Mihalachi Boris a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art. 179 alin. (2) Cod penal (pe episodul din 20.07.2017 în privința părții
vătămate Sîrbu Svetlana), fiindu-i stabilită pedeapsa 1 (unu) an închisoare;
- art. 179 alin. (2) Cod penal (pe episodul din 17.09.2017 în privința părții
vătămate Oprea Ana), fiindu-i stabilită pedeapsa 1 (unu) an închisoare;
- art. 1921 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa 3 (trei) ani
închisoare;
- art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa 1 (unu) an
închisoare.
În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,
prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Mihalachi Boris i-a fost stabilită
pedeapsa definitivă 4 (patru) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip
semiînchis.
A fost admisă cererea înaintată de acuzatorul de stat cu privire la încasarea
cheltuielilor judiciare, fiind dispusă încasarea din contul inculpatului
Mihalachi Boris în beneficiul statului a sumei de 2 342,00 lei.
1
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că
inculpatul Mihalachi Boris la data de 20 iulie 2017, aproximativ la ora 13:30, cu
scopul de a cere de la fosta sa prietenă Sîrbu Svetlana, datoria în sumă de 300 euro,
a venit la domiciliul ultimei situat pe adresa xxxxx
Mihalachi Boris și Sîrbu Svetlana aflându-se pe scara blocului din
xxxxx în urma discuției lor, ultima refuza de a-i întoarce datoria în sumă de 300
euro, ca rezultat între ei s-a creat o ceartă.
Atunci Mihalachi Boris fără consimțământul proprietarului adică a lui
Sîrbu Svetlana, a pătruns în mod abuziv în domiciliul unde la cerința ultimei de
a-i părăsi domiciliul, Mihalachi Boris a refuzat să părăsească domiciliul și a aplicat
violența fizică asupra lui Sîrbu Svetlana manifestată prin sugrumarea gâtului părții
vătămate.
Partea vătămată văzând acțiunile violente ale lui Mihalachi Boris a fost de
acord să-i restituie ultimului datoria de 300 euro și sub pretextul de a lua bani pe
împrumut de la un prieten, a ieșit din apartamentul în care locuia și a mers la
sectorul de poliție din xxxxx, unde a depus o plângere pe acțiunile ilegale ale cet.
Mihalachi Boris.
În scurt timp la domiciliul părții vătămate au sosit angajații poliției ai IP
Ștefan Vodă care au solicitat în mod legal cet. Mihalachi Boris de a părăsi domiciliul
la ce ultimul în continuare refuza de a părăsi domiciliul până când cet. Sîrbu
Svetlana nu-i va restitui datoria de 300 euro.
Tot el, la data de 17 septembrie 2017, aproximativ la ora 05:30, fără
consimțământul proprietarului, în mod intenționat, a pătruns în gospodăria
cet. Oprea Ana, situată în xxxxx, unde a aplicat ultimei mai multe lovituri cu pumnii
în regiunea capului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 347
din 18 septembrie 2017, leziuni corporale care se califică ca vătămare corporală
neînsemnată.
Tot el, la data de 06 septembrie 2017, aproximativ la ora 12:00, cu scopul
răpirii mijlocului de transport de model „VW Passat”, cu nr. de înmatriculare
xxxxx, care aparține cet. Mihalachi Valeriu, a pătruns în curtea casei ultimului,
situată în xxxxx, de unde cu forțele proprii a scos în stradă mijlocul de transport
de model „VW Passat”, cu nr. de înmatriculare xxxxx, la care a încercat să-i
pornească motorul, însă nu i s-a reușit, până la momentul când la fața locului au
sosit angajații de poliție și cet. Mihalachi Boris a fugit de la locul infracțiunii.
Tot el, în perioada de timp 28.09.2017 - 01.10.2017, ora exactă de către
organul de urmărire penală nu a fost posibil de stabilit, cu scopul sustragerii pe
ascuns a bunurilor altei persoane, pe ascuns a sustras de pe lotul agricol cu
nr. cadastral 8512203091 situat în extravilanul xxxxx, ce aparține cu drept de
proprietate privată cet. Mihalachi Tamara și pe care a fost plantat și prelucrat
porumb de soțul acesteia pe nume Mihalachi Valeriu, 1500 kg de știulete de
porumb la prețul de 2500 lei, cauzând părții vătămate Mihalachi Valeriu un
prejudiciu material în proporții considerabile.
Inculpatul Mihalachi Boris și apărătorul său, Prisac Alexandru, au
2
contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu
adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă cu suspendarea executării
pedepsei închisorii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie
2019, apelurile au fost respinse, ca fiind depuse peste termen, cu menținerea
sentinței.
În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a menționat, că
potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 22 aprilie 2019, inculpatul
Mihalachi Boris a fost prezent la ședința de judecată în cadrul căreia a fost
deliberată și pronunțată sentința (f. d. 159).
De asemenea, potrivit recipisei anexate la dosar (f. d. 183), inculpatului
Mihalachi Boris, la aceeași dată, i-a fost înmânată copia sentinței motivate din
22 aprilie 2019 și i s-a adus la cunoștință despre termenul de atac cu apel de 15
zile.
Instanța de apel a constatat că termenul de atac al sentinței decurge din
momentul pronunțării ei integrale, adică din 22 aprilie 2019, iar apărătorul
Prisac Alexandru în numele inculpatului și inculpatul Mihalachi Boris au depus
apelurile la data de 21 august 2019 (f. d. 200), adică peste 3 luni și 28 zile cu
omiterea termenului prevăzut de lege.
Instanța de apel a remarcat, că deși apărătorul Prisac Alexandru nu a fost
prezent la ședința de judecată din 22 aprilie 2019, când a fost pronunțată sentința,
acest fapt nu constituie temei de repunere în termen a apelurilor, or, inculpatul a
cunoscut despre termenul de atac de 15 zile, fapt confirmat prin recipisa anexată
la dosar (f. d. 183).
Totodată, instanța de apel a notat că apelanții nu au prezentat careva motive
întemeiate prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală, de repunere
a apelurilor în termen.
Avocatul Prisac Alexandru în numele inculpatului, în temeiul art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a depus recurs ordinar în care solicită
casarea hotărârilor instanțelor de fond cu aplicarea în privința inculpatului a unei
pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei.
În argumentarea recursului apărarea menționează că sentința este ilegală și
neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei, iar instanța de apel nu s-a expus asupra
tuturor motivelor invocate în apel privitor la repunerea în termenul de apel.
Referitor la acest aspect menționează că inculpatul a declarat apel însă a
depus cererea la Curtea de apel Chișinău și într-o altă formă și conținut.
La fel, avocatul acestuia acordat din oficiu nu a declarat apel deși inculpatul
a cerut avocatului său, Cotovici Eugen, de a depune apelul în termen, ceea ce
constituie o încălcare a dreptului la apărare prin acordarea unei asistențe juridice
necorespunzătoare.
3
Procurorul a prezentat referință la recursul apărării, pledând pentru
inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din motiv că soluția instanței
de apel cu privire la tardivitatea apelurilor este întemeiată și legală.
Verificând argumentele recursului declarat în raport cu materialele
cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit
neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs
verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și
dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și
material.
Reieșind din conținutul recursului declarat de către apărare, Colegiul penal
atestă că acesta se bazează pe temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
În esență, titularul cererii de recurs își manifestă dezacordul cu soluția
instanței de apel cu privire la respingerea apelurilor declarate de către partea
apărării, ca fiind depuse peste termen.
La caz, instanța de recurs analizând materialele cauzei atestă că sentința cu
privire la condamnarea inculpatului Mihalachi Boris în baza art. art. 179 alin. (2),
1921 alin. (2) lit. c) și art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, a fost pronunțată integral
la data de 22 aprilie 2019, în prezența inculpatului (f.d. 159, vol.I).
Potrivit recipisei anexate la materialele dosarului se atestă că la aceeași dată,
sentința a fost recepționată de către inculpat, acestuia fiindu-i explicat termenul și
modalitatea de atac a sentinței.
Potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de
15 zile de la data pronunțării sentinței integrale.
În corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în
care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,
4
nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului
efectuat peste termen.
În conformitate cu art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea
termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici
ziua în care acesta se împlinește.
Raportând prevederile normelor citate la circumstanțele cauzei, instanța de
recurs consideră că instanța de apel corect a stabilit, că termenul de declarare a
apelului în speță a început să decurgă la 22 aprilie 2019 și a expirat la 08 mai 2019,
aceasta fiind și ultima zi de declarare a apelului.
Însă la caz, apelul a fost depus de către avocatul Prisac Alexandru în numele
inculpatului și inculpatul Mihalachi Boris la data de 21 august 2019 (f. d. 200),
respectiv cu omiterea termenului prevăzut de lege.
Se observă, că instanța de apel în mod argumentat și just a constatat că
întârzierea depunerii cererilor de apel nu a fost determinată de motive întemeiate,
fapt ce denotă că argumentele recurentului cu privire la faptul că instanța de apel
nu s-a expus la argumentele privind repunerea apelurilor în termen, sunt
declarative.
Așadar, instanța de recurs reține că instanța de apel întemeiat a menționat
faptul, că deși apărătorul Prisac Alexandru nu a fost prezent la ședința de judecată
din 22 aprilie 2019, când a fost pronunțată sentința, acest fapt nu constituie temei
de repunere în termen a apelurilor, or, inculpatul a cunoscut despre termenul de
atac de 15 zile, fapt confirmat prin recipisa anexată la dosar (f. d. 183).
În astfel de circumstanțe, instanța de recurs menționează, că soluția de
respingere a apelului ca depus peste termen nu implică o verificare a hotărârii
atacate, întrucât instanța de apel nu poate purcede la o verificare de fapt și de drept
a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod legal.
Prin urmare, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel încât
nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și
nulitatea oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen.
Pe lângă aceasta, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu poate
fi atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul nu a folosit calea apelului.
În sensul normei enunțate, se subînțelege că recursul ordinar nu are niciun
suport legal în aspectul vizat, deoarece apelul tardiv echivalează cu nefolosirea
acestei căi de atac.
Ca urmare, circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța
de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că
decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția, iar recursul
ordinar este unul vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
5
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Prisac Alexandru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui
Mihalachi Boris xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 15 mai 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Boico Victor
6