1ra-1153/2019 — art. 152 alin. 1, 287 alin. 3 CP

1ra-1153/2019 — art. 152 alin. 1, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1153/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Mocanu Serghei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2019, în cauza

penală în privința lui

Mahnoveț Ionuț xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.08.2018 - 01.10.2018;

Instanța de apel: 02.11.2018 - 14.02.2019;

Instanța de recurs: 26.04.2019 - 17.07.2019.

A C O N S T A T A T:

2018, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Mahnoveț Ionuț a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza:

- art. 152 alin. (1) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare, cu executarea în

penitenciar pentru minori;

- art. 287 alin. (3) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea în

penitenciar pentru minori.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă pe termen

de 2 (doi) ani 2 (două) luni, cu executarea în penitenciar pentru minori.

Conform prevederilor art. art. 85 alin. (1), 87 alin. (1) Cod penal, prin cumul

de sentințe, la pedeapsa stabilită a fost adăugată total, pedeapsa neexecutată

aplicată prin sentința Judecătoriei Hîncești din 12 iulie 2018 sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității cu o durată de 120 (una sută douăzeci) ore,

fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa închisorii pe termen de 2 (doi) ani 3 (trei) luni,

cu executare în penitenciar pentru minori.

1

Prin aceeași sentință au fost condamnați și Vranie Daniel și Cociug Vasile,

însă în privința acestora hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs.

Mahnoveț Ionuț, împreună cu alte persoane, acționând împreună, de rând cu alte

persoane în privința cărora materialele cauzei au fost disjungate, la 14 iulie 2018,

aproximativ la orele 03:00, au intrat în localul de agrement din s. Bobeica,

r-nul Hîncești, care potrivit art. 131 Cod penal, se clasifică drept un loc public,

acționând cu intenție și manifestând o neglijare premeditată a conduitei în

societate, dând dovadă de necuviință și neobrăzare, urmărind manifestarea

bravurii și a forței grosolane, intenționat au aplicat cu pumnii, picioarele, tacuri și

alte obiecte adaptate, multiple lovituri peste diferite părți ale corpului lui

Diviza Nicolae, Ioniță Dionisie, Pîrău Igor, Stropșa Dumitru, Cimpoeșu Simion,

Rusu Gheorghe, Zubcu Mihail, Cimpoeșu Igor, Vlas Simion, Comîndaru Simion,

cauzându-le ultimilor vătămări corporale.

Mahnoveț Ionuț, suplimentar comiterii infracțiunii de huliganism în

circumstanțele descrise, acționând intenționat, în scopul cauzării leziunilor

corporale, i-a aplicat o lovitură cu bățul peste antebrațul mâinii stângi lui

Oancea Adrian, astfel provocându-i ultimului conform raportului de expertiză

judiciară nr. 201822D0120 din 20 iulie 2018, fractură închisă a osului ulnar a

antebrațului mâinii stângi în 1/3 medie, care în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare corporală medie, care a dus la dereglarea sănătății pe o perioadă de

lungă durată.

acesteia din motivul blândeții pedepsei, urmând ca lui Mahnovet Ionuț să-i fie

stabilite următoarele pedepse:

- în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 70 Cod

penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, 2 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar pentru minori;

- în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 70 Cod

penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, 1 an 6 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar pentru minori.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor, să-i fie aplicată pedeapsa definitivă 3 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar pentru minori.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

aplicată să-i fie adăugată parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința

Judecătoriei Hîncești din 12 iulie 2018, în baza art. 287 alin. (1) Cod penal - 120

ore muncă neremunerată în folosul comunității, urmând să-i fie aplicată pedeapsa

definitivă de 3 ani și 1 lună închisoare, cu executarea în penitenciar pentru minori.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că la stabilirea pedepsei

instanța de judecată nu a reținut că pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa

trebuie să corespundă sub aspectul naturii, gravității faptei și potențialului pericol

social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii

2

acestuia de a se corecta sub influența pedepsei penale.

A menționat, că Mahnoveț Ionuț anterior a fost condamnat pentru săvârșirea

unor infracțiuni similare, de aceea nu s-a ținut cont în măsură cuvenită de gradul

de pericol social al infracțiunii comise de către acesta, de cruzime - în rezultatul

căreia părților vătămate le-au fost cauzate vătămări corporale medii, ușoare și

neînsemnate, de personalitatea inculpatului, de comportamentul acestuia care a

acționat organizat în grup cu alte persoane, cu deplasarea într-o altă localitate, cu

pregătirea de la domiciliu a obiectelor.

3.1. Avocatul Caracuian Victoria în numele inculpatului a contestat

sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, privind aplicarea față de

Mahnovet Ionuț a unei pedepse non-privative de libertate.

În argumentarea apelului a menționat, că sentința este nemotivată, iar

pedeapsa stabilită este una prea aspră, din care motiv solicită stabilirea față de

Mahnovet Ionuț a unei pedepse mai blânde, non-privative de libertate cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

A mai invocat apărarea, că examinarea cauzei a avut loc în procedură

simplificată, conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, respectiv

inculpatul Mahnovet Ionuț și-a recunoscut pe deplin vina în comiterea faptelor

incriminate prin rechizitoriu, se căiește sincer de cele comise, și-a cerut scuze de

la părțile vătămate.

Partea vătămată, Oancea Adrian, căreia i-a cauzat vătămare corporală medie

nu a înaintat față de acesta nici o acțiune civilă, deci nu există vreun prejudiciu ce

urmează a fi recuperat.

Astfel, analizând toate circumstanțele, luând în considerație faptul că

inculpatul este minor, se căiește sincer de cele comise și reieșind din prevederile

art. 70 alin. (3) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, apărarea

a solicitat aplicarea unei pedepse minime posibile cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal.

Referitor la faptul că inculpatul Mahnovet Ionuț are neexecutate 120 de ore

muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsă stabilită prin sentința

Judecătoriei Hîncești din 12 iulie 2018, apărarea a solicitat executarea separată a

pedepselor.

3.2. Avocatul Mocanu Serghei în numele inculpatului, la fel a contestat

sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei

cu dispunerea suspendării executării pedepsei închisorii, în temeiul art. 90

alin. (1) Cod penal, pentru perioada de probațiune de 1 an și dispunerea executării

separate a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Hîncești din 12 iulie 2018

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității cu o durată de 120 ore.

În argumentarea apelului a invocat că, analizând circumstanțele privind

personalitatea inculpatului, circumstanțele comiterii infracțiunii cât și gravitatea

faptei consideră că aplicarea unei pedepse privative de libertate față de inculpatul

Mahnoveț Ionuț este inoportună și neproporțională infracțiunii comise, cât și

3

urmărilor prejudiciabile survenite.

În opinia apărării prima instanță nu a ținut cont de totalitatea condițiilor

expres prevăzute de lege, inclusiv conduita inculpatului după săvârșirea faptei, în

timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului,

bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești,

fapt ce permitea aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal.

2019, apelul procurorului a fost respins ca neîntemeiat, au fost admise apelurile

declarate de avocații Caracuian Victoria și Mocanu Serghei în numele inculpatului,

inclusiv și din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casată

parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

- lui Mahnovet Ionuț, recunoscut vinovat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal,

cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (3), 79 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 3 (trei) luni;

- lui Mahnovet Ionuț, recunoscut vinovat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (3), 79 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 1 (unu) ani 6 (șase) luni.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total

al pedepselor stabilite, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 1 (unu) an 9 (nouă)

luni, cu executarea în Centrul de detenție pentru minori și tineri.

Conform art. 85 alin. (1), art. 87 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe,

la pedeapsa aplicată a fost adăugată total partea neexecutată a pedepsei stabilite

prin sentința Judecătoriei Hîncești din 12 iulie 2018 sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, cu o durată de 120 ore, fiindu-i stabilită

pedeapsa definitivă lui Mahnovet Ionuț sub formă de închisoare pe un termen de

1 (unu) an 10 (zece) luni, cu executarea în Centrul de detenție pentru minori și

tineri.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute.

4.1. La pronunțarea soluției menționate, instanța de apel a ținut cont de

circumstanțele reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de pericol social

al infracțiunilor incriminate, că au fost săvârșite intenționat, de personalitatea

inculpatului Mahnovet Ionuț, care anterior a mai comis infracțiuni fiind

condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, ultima

dată prin sentința Judecătoriei Hîncești nr. 1-174/2018 a fost condamnat în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității cu o durată de 120 ore, care nu a fost pusă în executare și din

nou a comis un cumul de infracțiuni, una dintre care, potrivit art. 16 alin. (4) Cod

penal, se atribuie la categoria celor grave.

În baza circumstanțelor relatate, instanța de apel a ajuns la concluzia că

inculpatul Mahnovet Ionuț nu a pornit pe calea corectării și reeducării, nu a tras

4

concluziile necesare și a continuat să comită infracțiuni, fapt ce denotă că

solicitarea avocaților Caracuian Victoria și Mocanu Serghei privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii în privința lui Mahnovet Ionuț nu va

duce la scopul prevăzut de lege, de îndreptare și corectare a lui.

Din aceste considerente, instanța de apel a conchis că pedeapsa închisorii,

nu poate fi alta, decât cu executare în Centrul de detenție pentru minori și tineri.

Totuși, reieșind din faptul că la momentul comiterii infracțiunilor

incriminate inculpatul Mahnovet Ionuț era minor, instanța de apel a atribuit aceste

circumstanțe la cele atenuante și excepționale, stabilindu-i pedeapsa cu aplicarea

prevederilor art. art. 70 alin. (3), 79 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală,

Totodată, ținând cont de prevederile art. 87 alin. (1) Cod penal, potrivit căror

la cumularea diferitelor pedepse principale aplicate în cazul unui concurs de

infracțiuni sau al unui cumul de sentințe, unei zile de închisoare îi corespund 4 ore

de muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de apel a stabilit că

cuantumului de 120 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, îi

corespund 30 zile, adică 1 lună, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an 10 luni, cu executarea în Centrul de detenție

pentru minori și tineri.

instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii

pedepsei cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care în privința lui Mahnoveț Ionuț să fie

aplicate prevederile art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării

pedepsei pentru perioada de probațiune de 1 an și dispunerea executării separate

a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Hîncești nr. 1-174/2018 din 12 iulie

2018 sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității cu o durată de 120

ore.

În argumentarea recursului apărarea menționează că instanța de apel nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 90 Cod penal, nu a ținut cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv întreaga conduită a

condamnatului după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte

ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei

administrate în cadrul cercetării judecătorești.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență

prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

5

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat se atestă că apărarea invocă temeiurile

pentru declararea recursului prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, însă critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume invocă dezacordul cu modalitatea de individualizare a

pedepsei penale, motive care se subscriu temeiului de casare prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de casare

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de

corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului

Mahnoveț Ionuț, întrucât în privința celorlalte temeiuri de casare nominalizate

recursul nu a fost motivat de către apărare, iar în circumstanțele în care recursul

nu este motivat sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Această afirmație își găsește suport juridic în conținutul art. 24 alin. (2) Cod

de procedură penală, unde este statuat, că instanța judecătorească nu este organ

de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, Colegiul penal menționează și faptul, că invocarea prevederilor

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, vine în contradicție și cu specificul judecării cauzei pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală, conform prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală. Or, potrivit practicii judiciare constante, din momentul

pronunțării încheierii prin care se dispune judecarea cauzei în procedura

simplificată, inculpatul și apărătorul lui nu mai pot renunța pe parcursul

6

procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecată cauza potrivit procedurii

simplificate.

Astfel, împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma judecării

cauzei în procedura simplificată părțile pot exercita calea de atac a apelului, de

regulă sub aspectul individualizării pedepsei, inculpatul neavând posibilitatea de

a renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.

Revenind la esența recursului, Colegiul penal apreciază ca fiind lipsite de

suport juridic cerințele apărării cu privire la aplicarea în privința lui

Mahnoveț Ionuț a prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru o perioadă de probațiune pe termen de 1 an.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, instanța de apel respingând cerința apărării cu privire la suspendarea

condiționată a executării pedepsei, corect a ținut cont de caracterul și gradul de

pericol social al infracțiunilor incriminate inculpatului Mahnovet Ionuț, care au

fost săvârșite cu intenție, precum și de personalitatea inculpatului, care anterior a

mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, ultima dată prin

sentința Judecătoriei Hîncești nr. 1-174/2018 a fost condamnat în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității cu o durată de 120 ore, care nu a fost pusă în executare și din nou a

7

comis un cumul de infracțiuni, una dintre care, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal,

se atribuie la categoria celor grave.

Astfel, deși la data săvârșirii infracțiunilor incriminate inculpatul

Mahnoveț Ionuț era minor, instanța de apel cu respectarea prevederilor art. art. 70

alin. (3), 79 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, corect a

conchis că în privința inculpatului Mahnovet Ionuț urmează a fi aplicată doar o

pedeapsă cu executare în Centrul de detenție pentru minori și tineri, deoarece

fiind anterior condamnat acesta nu a tras concluziile necesare și a continuat să

comită infracțiuni.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel corect a aplicat și prevederile

art. 87 alin. (1) Cod penal, stabilind că pedeapsa neexecutată în cuantum de 120

ore de muncă neremunerată în folosul comunității, aplicată lui Mahnoveț Ionuț

prin sentința Judecătoriei Hîncești din 12 iulie 2018, urmează a fi cumulată la

pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe termen de 1 an 10 luni, cu executarea în Centrul de detenție

pentru minori și tineri.

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal constată, că pedeapsa

individualizată de instanța de apel, corespunde atât principiului proporționalității,

cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane.

În consecință, instanța de recurs concluzionează că nu există temei legal

pentru admiterea recursului ordinar declarat, iar potrivit legii se impune

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Mocanu Serghei în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Mahnoveț Ionuț xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

8