ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3039/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată,

la data de 18 iunie 2009, reclamantul C.M. a chemat în judecată M.F.P.

și A.N.A.F., solicitând suspendarea executării ordinului nr. 1061 din

22 mai 2009 prin care a fost eliberat din funcția publică de

conducere de comisar șef de secție la G.F.B., precum și a

Ordinului nr. 1332/2009 prin care a fost numit director coordonator la

aceeași instituție S.S.

Curtea de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 199

din 13 octombrie 2009 prin care a admis acțiunea și a dispus

suspendarea ordinului nr. 1061 din 22 mai 2009 emis de A.N.A.F. până la

soluționarea în fond a cauzei precum și obligarea pârâtei la 1000 lei

cheltuieli de judecată.

De asemenea, instanța a respins

ca rămasă fără obiect cererea de intervenție în

interes propriu formulat de S.S., întrucât Ordinul nr. 1332/2009 și-a

încetat aplicabilitatea.

Pentru a pronunța suspendarea

executării, instanța a reținut că sunt întrunite

condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în privința

cazului bine justificat, cât și referitor la prevenirea unei pagube

iminente.

Împotriva sentinței au declarat

recurs M.F.P. prin D.G.F.P. Brăila și A.N.A.F., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, s-a învederat că reclamantul

nu a făcut dovada existenței cazului bine justificat, cât timp actul

administrativ contestat se bucură de prezumția de legalitate, fiind

emis în executarea O.U.G. nr. 37/2009 prin care au fost supuse

desființării posturile de conducători ai serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale

administrației publice centrale din unitățile

administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la ordonanța de

urgență.

Totodată, pârâții au

invocat faptul că nu este îndeplinită în cauză nici cerința

pagubei iminente, actul administrativ atacat neafectând dreptul la muncă

al reclamantului, care ocupă un alt post în cadrul aceleiași

autorități.

În fine, pârâta A.N.A.F. a criticat

sentința și sub aspectul greșitei sale obligări la plata

cheltuielilor de judecată, în condițiile în care autoritatea nu se

află în culpă procesuală.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că

recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Astfel, actul administrativ

solicitat a fi suspendat este Ordinul nr. 1061/2009 prin care, în temeiul art. III

alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, s-a dispus, urmare a desființării

funcției publice de conducere de comisar șef de secție,

eliberarea reclamantului din funcția de comisar șef de secție la

G.F.B. – Secția județeană Brăila.

Această măsură a fost

luată în regim de putere publică, în vederea organizării

executării unei norme cu putere de lege, respectiv a O.U.G. nr. 37/2009.

Suspendarea executării actelor

administrative constituie, în înțelesul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004

un instrument procedural eficient în vederea respectării principiului

legalității, respectiv al recunoașterii caracterului lor valabil

până în momentul anulării, în baza prezumției de legalitate.

În speță, instanța de

fond a constatat în mod întemeiat că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

Constatarea caracterului

neconstituțional al Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, prin

decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale

reprezintă un indiciu temeinic de nelegalitate a actului administrativ, un

argument suficient pentru a se constata îndeplinirea primei condiții de

admisibilitate a cererii de suspendare.

De menționat că prin

decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a

declarat neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009, precizându-se

în considerente că, potrivit deciziei nr. 1257/2009, la adoptarea O.U.G. nr.

37/2009 au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituție, precum

și statutul juridic al funcției publice de conducere reglementat prin

Legea nr. 188/1999.

Curtea reține că este

îndeplinită și cea de-a doua cerință prevăzută de

art. 14 din Legea nr. 554/2004, iminența producerii unei pagube,

față de împrejurarea că prin desființarea funcției

publice de conducere se produce un prejudiciu material viitor și

previzibil, constând în diminuarea drepturilor de natură salarială

ale reclamantului, precum și o posibilă perturbare gravă a

funcționării respectivului serviciu public.

Apare, ca nefondată, și

critica privind obligarea pârâtei A.N.A.F. la plata cheltuielilor de

judecată, în condițiile în care, prin admiterea acțiunii,

această autoritate a căzut în pretenții, fiind aplicabile

prevederile art. 274 alin. (2) C. proc. civ.

În raport de cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

pârâții M.F.P., prin D.G.F.P. Brăila și A.N.A.F. împotriva

sentinței nr. 199 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.