ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3039/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, la data de 18 iunie 2009, reclamantul C.M. a chemat în judecată M.F.P. și A.N.A.F., solicitând suspendarea executării ordinului nr. 1061 din 22 mai 2009 prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere de comisar șef de secție la G.F.B., precum și a Ordinului nr. 1332/2009 prin care a fost numit director coordonator la aceeași instituție S.S. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 199 din 13 octombrie 2009 prin care a admis acțiunea și a dispus suspendarea ordinului nr. 1061 din 22 mai 2009 emis de A.N.A.F. până la soluționarea în fond a cauzei precum și obligarea pârâtei la 1000 lei cheltuieli de judecată.

De asemenea, instanța a respins ca rămasă fără obiect cererea de intervenție în interes propriu formulat de S.S., întrucât Ordinul nr. 1332/2009 și-a încetat aplicabilitatea. Pentru a pronunța suspendarea executării, instanța a reținut că sunt întrunite condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât în privința cazului bine justificat, cât și referitor la prevenirea unei pagube iminente. Împotriva sentinței au declarat recurs M.F.P. prin D.G.F.P. Brăila și A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, s-a învederat că reclamantul nu a făcut dovada existenței cazului bine justificat, cât timp actul administrativ contestat se bucură de prezumția de legalitate, fiind emis în executarea O.U.G.

nr. 37/2009 prin care au fost supuse desființării posturile de conducători ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la ordonanța de urgență. Totodată, pârâții au invocat faptul că nu este îndeplinită în cauză nici cerința pagubei iminente, actul administrativ atacat neafectând dreptul la muncă al reclamantului, care ocupă un alt post în cadrul aceleiași autorități. În fine, pârâta A.N.A.F. a criticat sentința și sub aspectul greșitei sale obligări la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care autoritatea nu se află în culpă procesuală. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Astfel, actul administrativ solicitat a fi suspendat este Ordinul nr. 1061/2009 prin care, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, s-a dispus, urmare a desființării funcției publice de conducere de comisar șef de secție, eliberarea reclamantului din funcția de comisar șef de secție la G.F.B. – Secția județeană Brăila. Această măsură a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv a O.U.G. nr. 37/2009. Suspendarea executării actelor administrative constituie, în înțelesul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 un instrument procedural eficient în vederea respectării principiului legalității, respectiv al recunoașterii caracterului lor valabil până în momentul anulării, în baza prezumției de legalitate.

În speță, instanța de fond a constatat în mod întemeiat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ. Constatarea caracterului neconstituțional al Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale reprezintă un indiciu temeinic de nelegalitate a actului administrativ, un argument suficient pentru a se constata îndeplinirea primei condiții de admisibilitate a cererii de suspendare. De menționat că prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională și O.U.G. nr. 105/2009, precizându-se în considerente că, potrivit deciziei nr. 1257/2009, la adoptarea O.U.G.

nr. 37/2009 au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituție, precum și statutul juridic al funcției publice de conducere reglementat prin Legea nr. 188/1999. Curtea reține că este îndeplinită și cea de-a doua cerință prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iminența producerii unei pagube, față de împrejurarea că prin desființarea funcției publice de conducere se produce un prejudiciu material viitor și previzibil, constând în diminuarea drepturilor de natură salarială ale reclamantului, precum și o posibilă perturbare gravă a funcționării respectivului serviciu public. Apare, ca nefondată, și critica privind obligarea pârâtei A.N.A.F. la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care, prin admiterea acțiunii, această autoritate a căzut în pretenții, fiind aplicabile prevederile art. 274 alin. (2) C. proc.

civ. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții M.F.P., prin D.G.F.P. Brăila și A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 199 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.