ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3323/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 14 septembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - A.N.A.F., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie anulată măsura dispusă prin Ordinul nr. 1061 din 22 mai 2009 emis de autoritatea pârâtă, reintegrarea sa în funcția de comisar șef secție, avută anterior precum și obligarea autorității pârâte la plata drepturilor salariale începând cu data de 22 mai 2009 și până la reintegrarea efectivă; totodată reclamantul a mai solicitat și anularea Ordinului 1332 din 25 mai 2009 prin care s-a dispus numirea în funcția de director coordonator al Gărzii Financiare Brăila, în baza O.U.G.

nr. 37/2009, a domnului S.S. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul contestat, s-a dispus nelegal eliberarea sa din funcția publică de conducere de comisar-sef secție, în baza art. 99 din Legea nr. 188/1999, ca efect al desființării respectivei funcții publice în baza O.U.G. nr. 37/2009, în condițiile în care în realitate nu a fost vorba de o desființare a postului de comisar șef secție, ci doar de o redenumire a lui, iar în plus a fost înființat postul de director coordonator adjunct ceea ce duce la un excedent de cheltuieli, nu la o reducere a lor, nefiind atins scopul declarat al O.U.G. nr. 37/2009. Mai susține reclamantul, în esență, că ordinul contestat încalcă, pe de o parte, dispozițiile art. 3 alin. (4) din H.G.

nr. 533/2007, în condițiile în care este dat fără avizul conform al Președintelui A.N.A.F., iar pe de altă parte nesocotește mai multe texte din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici precum și din Codul Muncii.

2. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 255 din 18 noiembrie 2009 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, în sensul că a dispus anularea ordinului nr.1061 din 22 mai 2009, emis de autoritatea pârâtă pe care a obligat-o să-l reintegreze pe reclamant în funcția de conducere corespunzătoare postului pe care l-a deținut și să-i plătească drepturile bănești de care a fost lipsit, cu începere de la data de 22 mai 2009 și până la reintegrarea efectivă; totodată instanța de fond a respins capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 1332 din 25 mai 2009. Pentru a pronunța această soluție Curtea de apel a reținut următoarele: Măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât O.U.G.

nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale a României. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că O.G. nr. 137/2009 afectează grav activitatea tuturor instituțiilor publice ale statului vizate de acest act normativ, ceea ce contravine dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție potrivit cărora „ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului”. Printre instituțiile fundamentale ale statului și care fac obiectul criticii de neconstituționalitate a Legii de aprobare a O.G. nr. 37/2009 se identifică și serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, prin raportare la art. 123 alin. (2) din Constituție.

A conchis Curtea Constituțională că prin O.G. nr. 37/2009 așa cum a fost aprobată prin Lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce-i atrage neconstituționalitate. Astfel prin modificările aduse de O.G. nr. 37/2009 art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcțiilor publice de conducere funcțiile de „ director executiv” și „director executiv adjunct” ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale..

Potrivit art. III din această ordonanță de urgență, funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale , precum și adjuncții acestuia se desființează. În locul acestor funcții este instituită funcția de „director coordonator” al serviciului public deconcentrat, care va fi ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează. Această construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al „directorului coordonator”și a naturii juridice a contractului de management încheiat de acesta în urma numirii în funcția publică prin act administrativ al ordonatorului principal de credite.

Pentru aceste considerente instanța de fond a apreciat că actul administrativ atacat este lipsit total de justificare legală contravenind legii fundamentale, fapt ce a atras anularea lui, ca fiind lipsit de temei juridic. Întrucât ineficacitatea actului anulat este legată de încălcarea legii fundamentale instanța de fond a apreciat că nu mai este necesar a analiza și celelalte motive invocate în cererea de chemare în judecată, în raport și de încălcarea altor dispoziții legale . De asemenea a fost respins capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 1332 din 25 mai 2009, ca nesusținut și nedovedit de către reclamant. 3. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 255 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - A.N.A.F., invocând dispozițiile art. 304 1 coroborat cu art. 312 alin. (3) și alin. (5) C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurenta a formulat critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care pot fi sistematizate după cum urmează: Astfel, s-a solicitat casarea pentru nelegalitate a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât la pronunțarea sentinței nu s-a ținut seama de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituția României, în temeiul cărora, de la data publicării deciziile Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, acestea sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. În acest sens susține recurenta că la data când s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului, prevederile O.U.G. nr. 37/2009 erau în vigoare și constituționale așa încât toate actele administrative încheiate sub imperiu acestei ordonanțe de urgență sunt legale și își produc efecte, fapt ce a fost, însă, ignorat de instanța de fond.

Mai arată recurenta-pârâtă că nu pot fi reținute aprecierile instanței de fond referitoare la lipsa totală de justificare legală a actului administrativ contestat, în condițiile în care acesta a fost emis cu respectarea O.U.G. nr. 37/2009, care producea efecte juridice la acel moment, precum și a dispozițiilor Legii nr. 188/1999. În acest sens, mai arată recurenta-pârâtă, că reducerea funcțiilor publice care confereau calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate, în categoria cărora intră și funcția deținută de intimatul-reclamant, prin O.U.G.

nr. 37/2009 s-a făcut ca urmare a recomandărilor Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, ca urmare a necesității adoptării unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanță în organizarea și coordonarea unor autorități și instituții publice. 4.Hotărârea instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenta-pârâtă, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 indice 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 1061 din 22 mai 2009, intimatul-reclamant, după un preaviz de 30 de zile, a fost eliberat din funcția publică de conducere-comisar sef secție la Garda Financiară - secția județeană Brăila. Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice locale, art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 Curtea Constituțională a declarat neconstituțională Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar din analiza considerentelor deciziei rezultă că viciul neconstituționalității afectează însuși actul normativ aprobat prin această lege.

Conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României; de la data publicării deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Ca atare, Deciziile Curții Constituționale privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate sunt de imediată aplicare, cu consecința înlăturării normei declarate neconstituționale din sistemul normativ. Cu alte cuvinte în situația în care soluția Curții Constituționale nu ar avea aplicare directă și imediată, întreaga procedură de control a constituționalității legilor și ordonanțelor ar fi lipsită de finalitate.

Față de cele mai sus expuse și reținând că Decizia nr. 1257/2009 a fost pronunțată și publicată în Monitorul Oficial al României anterior soluționării prezentului litigiu, Înalta Curte constată că susținerea autorității recurente privind efectele viitoare ale deciziei prin care Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile unui act normativ se dovedește a fi nefondată. Totodată, Înalta Curte reține că, în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, efectele acestei decizii a instanței constituționale se extind și asupra celorlalte cauze având ca obiect anularea actelor administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

Așadar, neconformitatea actului normativ aplicat de recurentă cu prevederile constituționale a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcție a intimatului-reclamant, astfel că, în mod corect instanța de fond a dispus anularea acestuia, ca efect al admiterii acțiunii, motivarea în fapt și în drept fiind pertinentă. Pentru considerentele arătate, și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 255 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.