ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2728/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

340/32/2009 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul N.C. a solicitat

constatarea nulității absolute a ordinului nr. 1080 din 25 mai 2009,

emis de Ministerul Finanțelor Publice, Președintele A.N.A.F.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că:

- ordinul 1080 din 22 mai 2009 al Președintelui

a fost înaintat titularului în afara termenului prevăzut de art. 99 alin.

(1) din Legea nr. 188/1999 republicată, respectiv 5 zile lucrătoare

de la emitere. Astfel, ordinul a fost emis la data 22 mai 2009 și a fost

primit de reclamant la data de 01 iunie 2009.

- ordinul contestat a fost emis cu

încălcarea prevederilor H.G. nr. 533/2007 privind organizarea și funcționarea

Gărzii Financiare, care la art. 3 alin. (4) prevede „comisarii șefi

ai secțiilor județene și ai secției Municipiului București,

care sunt numiți în condițiile Legii nr. 188/1999 republicată

prin ordin al președintelui A.N.A.F., cu avizul conform al ministrului

finanțelor publice".

Ordinul nu este și nu poartă

avizul cerut de art. 3 alin. (4) din H.G. 533/2007.

În ordinul 1080 din 22 mai 2009 nu este

prevăzut dreptul la apărare, respectiv termenul în care se poate

contesta actul administrativ și instanța căreia trebuie să

se adreseze cu această contestație.

Conform H.G. nr. 1344/2007 privind

măsurile de funcționare și organizare a comisiilor de

disciplină, art. 50 alin. (3) lipsa elementelor privind termenul de

contestare [lit. d)] și instanța căreia trebuie adresată

contestația [lit. e)] atrag nulitatea absolută a deciziei sau actului

dat. Același lucru este prevăzut și de art. 268 din Legea nr.

53/2003 - Codul Muncii.

Pe fondul cauzei reclamantul a solicitat

anularea Ordinului 1080 din 22 mai 2009 ca fiind nelegal și netemeinic,

deoarece prin O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire a activității administrației publice

nu s-au modificat prevederile legale specifice, respectiv:

- O.U.G. 91/2003 privind organizarea

Gărzii Financiare aprobată prin Legea nr. 132/2004 cu

modificările ulterioare;

- H.G. 533/2003 privind organizarea și

funcționarea Gărzii Financiare cu modificările ulterioare, care

la art. 6 prevede „ secțiile județene și secția

Municipiului București sunt conduse fiecare de către un comisar șef

de secție ."

- Ordinul 152/2008 a M.E.F.P. pentru

aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Gărzii

Financiare care la art. 4, alin. (4) au înscris aceeași prevedere ca cea

din H.G. nr. 533/2003, iar în Secțiunea a 15-a, art. 19 prevede atribuțiile

funcției de comisar șef de secție;

Pârâta, prin întâmpinarea formulată

a invocat lipsa de interes a acțiunii, iar pe fond, respingerea acesteia

ca nefondată.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

169 din 24 noiembrie 2009 a respins acțiunea formulată de N.C. ca

nefondată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut

următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 1080 din 25 mai 2009

emis de Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F. s-a dispus ca începând cu

data de 25 martie 2009, ca urmare a desființării funcției

publice de conducere de comisar șef secție, reclamantul N.C. a fost

eliberat din funcția de comisar șef la Garda Financiară, Secția

Județeană Neamț, și numirea sa pe funcția publică

de comisar șef divizie la garda financiară, Secția Județeană

Neamț.

Critica recurentului privind

necomunicarea ordinului contestat în termenul prevăzut de art. 99 din

Legea nr. 188/1999 este neîntemeiată întrucât Ordinul a fost emis la data

de 22 mai 2009; adresa nr. 604432 din 29 mai 2009 a fost înregistrată la

Garda Financiară, Secția Neamț, iar la 01 iunie 2009, reclamantul

a semnat de primirea acestuia.

În ceea ce privește avizul conform

al Ministerului Finanțelor Publice acesta nu era necesar la emiterea

ordinului; astfel Ordinul nr. 715 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Finanțelor

prevede că Ministerul Finanțelor Publice delegă atribuțiile

ce rezultă din aplicarea prevederilor O.U.G. 37/2009, președintelui

A.N.A.F.

Chiar dacă O.U.G. nr. 37/2009 a fost

abrogată prin O.U.G. nr. 105 din 6 octombrie 2009 nu se prevede că

toate actele emise anterior sunt nule și nici nu se face referire la

faptul că Ministerul Finanțelor nu mai poate delega atribuții

către președintele A.N.A.F.

Pe fondul cauzei din întregul material

probator rezultă că postul pe care 1-a ocupat reclamantul s-a desființat.

Astfel conform O.U.G. nr. 37/2009 funcțiile

publice de comisar șef secție și comisar adjunct ale secțiilor

județene s-au desființat, instituțiile fiind conduse de director

coordonator și director coordonator adjunct.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal a formulat recurs reclamantul N.C.

În motivarea recursului, reclamantul a

arătat, în esență, următoarele.

Instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra tuturor excepțiilor invocate prin acțiune,

respectiv nu s-a pronunțat cu privire la nemenționarea, în cuprinsul

Ordinului 1080 din 22 mai 2009 a Președintelui A.N.A.F., a termenului în

care se poate contesta actul administrativ și a instanței în

fața căreia se poate formula contestația. De asemenea, prima

instanță nu s-a pronunțat, susține reclamantul, asupra

excepției privind lipsa avizului conform al Ministerului Finanțelor

Publice, în privința Ordinul 1080/2009.

Ordinul 1080/2009 a Președintelui A.N.A.F.,

a mai arătat reclamantul, a avut la bază O.U.G. nr. 37/2009 care a

fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009 și care, la rândul ei, prin

decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale a fost declarată

neconstituțională, astfel că și O.U.G. nr. 37/2009 și

actele emise în baza acesteia sunt nule.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma criticilor formulate, precum și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat

pentru următoarele considerente.

Având ca reper art. 261 pct. (5) C. proc.

civ., rezultă că hotărârea atacată nu satisface

exigența legală a motivării hotărârilor

judecătorești. Întotdeauna o hotărâre judecătorească

trebuie sa conțină o analiză făcută de judecător

a probelor administrate de părțile litigiului, precum și a

faptelor stabilite de instanță, enunțându-se concluzia la care

s-a ajuns cu privire la raporturile dintre părți, arătându-se

dovezile care au determinat convingerea judecătorului și,

totodată, calificarea juridică a acestor raporturi. Considerentele

hotărârii trebuie să fie clare, precise și necontradictorii, în

perfectă concordanță cu faptele stabilite. În caz contrar,

nerespectarea acestor cerințe echivalează cu o nemotivare. În

speță, hotărârea recurată nu satisface exigențele

descrise in art. 261 pct. (5) C. proc. civ. Deși, judecătorul

fondului a fost învestit cu verificarea conformității actului

infralegislativ contestat cu actul normativ în executarea căruia a fost

emis, O.U.G. nr. 37/2009, acesta nu se ocupă deloc cu această

chestiune, amintind doar că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată. În

continuare, judecătorul fondului mai reține doar că reclamantul

este îndreptățit să promoveze acțiunea în justiție,

chiar dacă și-a dat acordul pentru ocuparea altei funcții,

precum și că postul ocupat anterior a fost desființat.

Or, cele de mai sus nu reprezintă

nici pe departe o motivare a hotărârii judecătorești, în sensul

art. 261 pct. 5 C. proc. civ., astfel că se impune casarea sentinței

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea judecării

fondului.

Așa fiind, recursul reclamantului N.C.

va fi admis și, potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va fi

casată sentința civilă nr. 169 din 24 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Bacău, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de N.C.

împotriva sentinței civile nr. 169 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal.

Casează hotărârea atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2010.