ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2728/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 340/32/2009 la Curtea de Apel Bacău, reclamantul N.C. a solicitat constatarea nulității absolute a ordinului nr. 1080 din 25 mai 2009, emis de Ministerul Finanțelor Publice, Președintele A.N.A.F. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că: - ordinul 1080 din 22 mai 2009 al Președintelui a fost înaintat titularului în afara termenului prevăzut de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată, respectiv 5 zile lucrătoare de la emitere. Astfel, ordinul a fost emis la data 22 mai 2009 și a fost primit de reclamant la data de 01 iunie 2009. - ordinul contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor H.G.

nr. 533/2007 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, care la art. 3 alin. (4) prevede „comisarii șefi ai secțiilor județene și ai secției Municipiului București, care sunt numiți în condițiile Legii nr. 188/1999 republicată prin ordin al președintelui A.N.A.F., cu avizul conform al ministrului finanțelor publice". Ordinul nu este și nu poartă avizul cerut de art. 3 alin. (4) din H.G. 533/2007. În ordinul 1080 din 22 mai 2009 nu este prevăzut dreptul la apărare, respectiv termenul în care se poate contesta actul administrativ și instanța căreia trebuie să se adreseze cu această contestație. Conform H.G. nr. 1344/2007 privind măsurile de funcționare și organizare a comisiilor de disciplină, art. 50 alin. (3) lipsa elementelor privind termenul de contestare [lit. d)] și instanța căreia trebuie adresată contestația [lit. e)] atrag nulitatea absolută a deciziei sau actului dat.

Același lucru este prevăzut și de art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii. Pe fondul cauzei reclamantul a solicitat anularea Ordinului 1080 din 22 mai 2009 ca fiind nelegal și netemeinic, deoarece prin O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice nu s-au modificat prevederile legale specifice, respectiv: - O.U.G. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare aprobată prin Legea nr. 132/2004 cu modificările ulterioare; - H.G. 533/2003 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare cu modificările ulterioare, care la art. 6 prevede „ secțiile județene și secția Municipiului București sunt conduse fiecare de către un comisar șef de secție ." - Ordinul 152/2008 a M.E.F.P.

pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Gărzii Financiare care la art. 4, alin. (4) au înscris aceeași prevedere ca cea din H.G. nr. 533/2003, iar în Secțiunea a 15-a, art. 19 prevede atribuțiile funcției de comisar șef de secție; Pârâta, prin întâmpinarea formulată a invocat lipsa de interes a acțiunii, iar pe fond, respingerea acesteia ca nefondată. Curtea de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 169 din 24 noiembrie 2009 a respins acțiunea formulată de N.C. ca nefondată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin Ordinul nr. 1080 din 25 mai 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F.

s-a dispus ca începând cu data de 25 martie 2009, ca urmare a desființării funcției publice de conducere de comisar șef secție, reclamantul N.C. a fost eliberat din funcția de comisar șef la Garda Financiară, Secția Județeană Neamț, și numirea sa pe funcția publică de comisar șef divizie la garda financiară, Secția Județeană Neamț. Critica recurentului privind necomunicarea ordinului contestat în termenul prevăzut de art. 99 din Legea nr. 188/1999 este neîntemeiată întrucât Ordinul a fost emis la data de 22 mai 2009; adresa nr. 604432 din 29 mai 2009 a fost înregistrată la Garda Financiară, Secția Neamț, iar la 01 iunie 2009, reclamantul a semnat de primirea acestuia. În ceea ce privește avizul conform al Ministerului Finanțelor Publice acesta nu era necesar la emiterea ordinului; astfel Ordinul nr. 715 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Finanțelor prevede că Ministerul Finanțelor Publice delegă atribuțiile ce rezultă din aplicarea prevederilor O.U.G.

37/2009, președintelui A.N.A.F. Chiar dacă O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105 din 6 octombrie 2009 nu se prevede că toate actele emise anterior sunt nule și nici nu se face referire la faptul că Ministerul Finanțelor nu mai poate delega atribuții către președintele A.N.A.F. Pe fondul cauzei din întregul material probator rezultă că postul pe care 1-a ocupat reclamantul s-a desființat. Astfel conform O.U.G. nr. 37/2009 funcțiile publice de comisar șef secție și comisar adjunct ale secțiilor județene s-au desființat, instituțiile fiind conduse de director coordonator și director coordonator adjunct. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs reclamantul N.C.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, următoarele. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor invocate prin acțiune, respectiv nu s-a pronunțat cu privire la nemenționarea, în cuprinsul Ordinului 1080 din 22 mai 2009 a Președintelui A.N.A.F., a termenului în care se poate contesta actul administrativ și a instanței în fața căreia se poate formula contestația. De asemenea, prima instanță nu s-a pronunțat, susține reclamantul, asupra excepției privind lipsa avizului conform al Ministerului Finanțelor Publice, în privința Ordinul 1080/2009. Ordinul 1080/2009 a Președintelui A.N.A.F., a mai arătat reclamantul, a avut la bază O.U.G. nr. 37/2009 care a fost abrogată prin O.U.G.

nr. 105/2009 și care, la rândul ei, prin decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale a fost declarată neconstituțională, astfel că și O.U.G. nr. 37/2009 și actele emise în baza acesteia sunt nule. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente. Având ca reper art. 261 pct. (5) C. proc. civ., rezultă că hotărârea atacată nu satisface exigența legală a motivării hotărârilor judecătorești. Întotdeauna o hotărâre judecătorească trebuie sa conțină o analiză făcută de judecător a probelor administrate de părțile litigiului, precum și a faptelor stabilite de instanță, enunțându-se concluzia la care s-a ajuns cu privire la raporturile dintre părți, arătându-se dovezile care au determinat convingerea judecătorului și, totodată, calificarea juridică a acestor raporturi.

Considerentele hotărârii trebuie să fie clare, precise și necontradictorii, în perfectă concordanță cu faptele stabilite. În caz contrar, nerespectarea acestor cerințe echivalează cu o nemotivare. În speță, hotărârea recurată nu satisface exigențele descrise in art. 261 pct. (5) C. proc. civ. Deși, judecătorul fondului a fost învestit cu verificarea conformității actului infralegislativ contestat cu actul normativ în executarea căruia a fost emis, O.U.G. nr. 37/2009, acesta nu se ocupă deloc cu această chestiune, amintind doar că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată. În continuare, judecătorul fondului mai reține doar că reclamantul este îndreptățit să promoveze acțiunea în justiție, chiar dacă și-a dat acordul pentru ocuparea altei funcții, precum și că postul ocupat anterior a fost desființat.

Or, cele de mai sus nu reprezintă nici pe departe o motivare a hotărârii judecătorești, în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ., astfel că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea judecării fondului. Așa fiind, recursul reclamantului N.C. va fi admis și, potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va fi casată sentința civilă nr. 169 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.C. împotriva sentinței civile nr. 169 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.