ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3036/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3036/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova la data de 19 mai 2007, petentele S.M.O. și M.I.G. au

solicitat instanței în contradictoriu cu intimata SC E. SA, ca prin hotărârea

ce va pronunța să dispună completarea și lămurirea sentinței civile nr. 458 din

19 martie 2006 în sensul de a se dispune și anularea dispoziției nr. 1539 din 8

martie 2006, restituirea în natură a suprafețelor de teren pentru care s-a

constatat că au dreptul, respectiv: completarea cu sintagma „dispune

restituirea în indiviziune a acestora”, precum și completare cu constatarea

dreptului contestatorilor la despăgubiri pentru construcțiile demolate, așa cum

s-a solicitat prin contestație.

În motivarea cererii, s-a arătat că

cele două dosare conexate privesc două dispoziții date de intimată în baza

Legii nr. 10/2001, respectiv dispoziția nr. 149 din 16 februarie 2006 emisă

pentru contestatorul C.D. și dispoziția nr. 1539 din 8 martie 2006 emisă pentru

S.M.O. și M.I.G. și, deși în considerentele sentinței se regăsește argumentarea

instanței în sensul că au dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prin

restituire în natură și despăgubiri, respectiv în natură în indiviziune

parcelele de teren rămase libere și identificate prin expertiza topo și tot în

indiviziune de despăgubiri pentru diferența de teren de 16.422 mp aferent

construcțiilor și bunei utilizări a acestora, s-au omis despăgubirile pentru

construcțiile demolate, această completare fiind necesară întrucât intimata a

respins notificările în totalitate.

Precizează petentele că lămurirea

înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului este necesară având în

vedere atitudinea refractară a intimatei care a respins cu rea credință

notificările și care pentru tergiversare ar putea să nu recunoască drepturile

lor conferite de Legea nr. 10/2001 asupra imobilelor respective sub pretextul

că hotărârea nu dispune pentru fiecare în parte din elementele dreptului lor de

reparație, atât în natură cât și în echivalent.

În cauză, s-a atașat dosarul nr.

2081/105/2006 în care s-a pronunțat hotărârea a cărei completare se solicită.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța reține următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

rolul Tribunalului Prahova la nr. 2083 din 7 martie 2006 contestatorul C.D. a

chemat în judecată pe intimata SC E. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea

ce va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 149 din 16 februarie 2006 emisă

de intimată și obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și posesie

terenul în suprafață de 2,5 ha situat în comuna Bucov, sat Pleasa și să se

constate că are dreptul la despăgubiri prin echivalent pentru construcțiile

edificate pe acest teren și demolate, construcții ce nu au făcut obiectul

privatizării.

Ulterior, prin contestația

înregistrată pe rolul aceleiași instanțe la nr. 3572 din 17 aprilie 2006,

contestatoarele S.M.O. și M.I.G. au chemat în judecată aceeași intimată,

solicitând instanței anularea deciziei nr. 1539 din 8 martie 2006 și

restituirea în natură a imobilului - teren de 2,5 ha și casa de locuit cu anexele gospodărești amplasată pe acesta, imobil situat în comuna Bucov,

sat Pleasa, județul Prahova, în cotă parte de ½, invocând aceleași

motive ca și contestatorul C.D.

Instanța a dispus conexarea

dosarului cu nr. 3572/2006 la dosarul cu nr. 2083/2006 având în vedere că

deciziile atacate au fost emise de aceeași intimată și vizează același imobil,

existând astfel o strânsă legătură între cele două dosare.

După administrarea probatoriilor,

prin sentința civilă nr. 458 din 19 martie 2007 Tribunalul a admis

contestațiile conexate formulate de cei trei contestatori, a anulat decizia nr.

149 din 16 februarie 2006 și a constatat dreptul contestatorului C.D. în

calitate de moștenitor al defunctului C.I. și al contestatoarelor S.M.O. și M.I.G.

în calitate de moștenitoare ale defunctului S.G. de a beneficia de măsurile

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în restituirea în natură,

în indiviziune, a terenului de 540 mp identificat pe schița de plan a

raportului de expertiză topo. întocmit de expert B.L., notat cu S3 hașurat cu culoarea

albastră, a terenului de 3130 mp notat pe aceeași schiță de plan cu S1, hașurat

cu culoarea albastră, a terenului de 1000 mp aferent construcției casă de

locuit ce a fost restituită contestatorului C.D., notat cu S3 punctat cu

culoare albastră și a terenului de 3858 mp extraincintă hașurat cu culoare

roșie și tot în indiviziune, de despăgubiri pentru diferența de teren de 16442 mp

imposibil de restituit în natură.

În motivarea soluției s-a arătat în

esență că, potrivit probelor administrate, autorii contestatorilor au dobândit

terenul cu construcțiile existente pe acesta, imobil trecut în proprietatea

statului în baza Legii nr. 119/1948, construcțiile fiind demolate cu excepția

construcției casă de locuit ce a fost retrocedată contestatorului C.D., iar

terenul se află în administrarea SC E. SA, pe o parte din teren societatea

edificând construcțiile și utilitățile necesare desfășurării obiectului său de

activitate.

Potrivit art. 281

2

C.

proc. civ., instanța poate completa hotărârea în cazul în care a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale.

De asemenea, art. 281

1

C.

proc. civ. prevede că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la

înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta

cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat

hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Așadar, analizându-se cererea

petenților în raport de actele și lucrările dosarului și de textele de lege

aplicabile, rezultă că într-adevăr, deși în considerentele sentinței se arată

că pe baza probelor administrate s-a constatat că deciziile atacate au fost

emise în mod nelegal de către intimată, motiv pentru care s-au admis

contestațiile conexate, instanța a menționat în dispozitiv că anulează numai

decizia nr. 149 din 16 februarie 2006 omițând din eroare să menționeze în

dispozitiv și anularea deciziei nr. 1539 din 8 martie 2006, sens în care se

impune completarea dispozitivului sentinței și cu această mențiune.

De asemenea, se impune lămurirea și

completarea dispozitivului aceleiași hotărâri și cu mențiunea că se dispune

restituirea în natură, în indiviziune, a terenurilor indicate în dispozitiv și

a despăgubirilor tot în indiviziune pentru diferența de teren de 16.442 mp

imposibil de restituit în natură, având în vedere că, deși s-a constatat

dreptul contestatorilor de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzută de

Legea nr. 10/2001 constând în restituirea în natură a terenurilor libere,

astfel cum au fost indicate în dispozitiv și în despăgubiri pentru terenul

imposibil de restituit în natură, din eroare instanța nu a instituit această

obligație în mod expres în sarcina intimatei, obligație care dă dreptul contestatorilor

de a executa hotărârea în caz de refuz al intimatei.

Totodată, cu toate că instanța a

constatat din probele administrate faptul că terenul și construcțiile existente

pe teren au aparținut autorilor contestatorilor, fiind preluat în mod abuziv de

către stat întregul imobil, iar construcțiile au fost demolate cu excepția

construcției casă de locuit ce a fost restituită în natură contestatorului C.D.,

instanța a constatat dreptul contestatorilor de a beneficia de măsurile

reparatorii numai pentru teren, omițând din eroare a se pronunța și cu privire

la dreptul contestatorilor de a beneficia de măsurile reparatorii constând în

despăgubiri și pentru construcțiile demolate, deși s-au solicitat și s-a constatat

că au acest drept, sens în care se impune completarea dispozitivului și cu

această mențiune, despăgubirile urmând a fi calculate și stabilite de Comisia

Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor București.

Împotriva sentinței civile nr.

194/2008 a Tribunalului Prahova a declarat apel intimata SC E. SA iar prin

decizia civilă nr. 145 din 20 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești s-a respins apelul reținându-se motivele.

Prin sentința civilă nr. 458 din 19

martie 2007 a Tribunalului Prahova s-au admis cererile conexate formulate de

contestatorii C.D., S.M.O. și M.I.G. procedându-se doar la anularea Dispoziției

nr. 149 din 16 februarie 2006 emisă de intimata SC E. SA, deși obiectul

dosarului respectiv îl reprezintă două acțiuni conexe la Legea nr. 10/2001 și respectiv anularea a două dispoziții.

Astfel reține instanța de apel, din

eroare s-a omis a se constata dreptul contestatorului de a beneficia de

măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în despăgubiri

pentru construcțiile demolate.

Referitor la motivul de apel și

anume că petenții aveau calea de atac a apelului și nu cea prevăzută de art.

281 C. proc. civ., se reține că și acesta este nefondat.

Astfel potrivit art. 281

1

C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra

unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau

incidente se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se

poate declara recurs sau apel după caz împotriva acelei hotărâri iar în cazul

de față contestatoarele au ales calea completării hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs SC E. SA solicitând modificarea ei în sensul respingerii

cererii de completare a dispozitivului hotărârii nr. 458 din 19 martie 2007.

Criticile aduse hotărârii instanței

de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma

dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Completarea unei hotărâri este

admisibilă exclusiv atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui

capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau

incidentale.

Ca atare, susține recurenta,

instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor

Curții art. 281

1 și 2

C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la filele

23 - 25 intimații C.M., S.D.I., C.C.M. au solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Recurenta a depus și concluzii

scrise la filele 62 - 67.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 458 din 19

martie 0207 a Tribunalului Prahova, dosarul nr. 2681/105/2006 a Tribunalului

Prahova s-au admis contestațiile conexate formulate de contestatorii C.D., S.M.O.

și M.I.G. împotriva pârâtei SC E. SA și s-a anulat Dispoziția nr. 149 din 16

februarie 2006 emisă de SC E., s-a constatat dreptul contestatorului C.D. în

calitate de moștenitor al defunctului C.I. și al contestatoarelor S.M.O. și M.I.G.

(în calitate de moștenitoare ale defunctului S.G.) de a beneficia de măsuri

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în restituirea în natură,

în indiviziune, a terenului de 940 mp identificat pe schița a raportului de

expertiză topo întocmit de expertul B.L., notat cu S

3

(hașurat cu

culoarea albastră) a terenului de 3130 mp notat pe aceeași schiță de plan cu S

1

(hașurat cu culoarea albastră) a terenului de 1000 mp aferent construcției casa

de locuit ce a fost restituită contestatorului C.D., notat cu S

3

(punctat

cu culoare albastră) și a terenului de 3858 mp extraincinta hașurat cu culoare

roșie și tot în indiviziune, și despăgubiri pentru diferența de teren de 16442 mp

imposibil de restituit în natură.

Această hotărâre a fost comunicată

reclamantelor S.M.O. și M.I.G. la 27 aprilie 2007 filele 163 – 164 dosarul

instanței de fond.

Reclamantele S.M.O. și M.I.G. nu au

declarat apel ci au formulat la 19 mai 2007o cerere de completare și lămurire a

hotărârii în sensul anulării dispoziției nr. 1539 din 8 martie 2006 emisă de E.

SA, și a se dispune restituirea în natură a suprafețelor de teren în

indiviziune și constatarea dreptului celor trei contestatori la despăgubiri

pentru construcțiile demolate.

În susținerea cererii de completare

și de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 458 din 19 martie 2006 au

fost invocate dispozițiile art. 281 C. proc. civ., motivat de faptul că cele

două dosare conexate privesc două dispoziții dată de SC E. în baza Legii nr. 149

din 16 februarie 2006 și emisă pentru C.D.; și nr. 7539 din8 martie 2006 emisă

pentru S.O. și M.I., iar lămurirea întinderii și aplicarea dispozitivului este

necesară față de atitudinea refractară a pârâtei ce ar putea să nu recunoască

drepturile conferite de Legea nr. 10/2001 asupra imobilelor respective, sub

pretextul că hotărârea nu dispune pentru fiecare în parte, elementele dreptului

lor de reparație atât în natură cât și în echivalent.

Așa cum rezultă din dovezile de

comunicare de la filele 159 și 161 dosarul instanței de fond sentința civilă

nr. 458 din 19 martie 2007 a fost comunicată reclamantelor S.O. și M.I.G. la 27

aprilie 2008.

Cererea de completare a

dispozitivului hotărârii a fost depusă la 19 mai 2007 filele 167 – 168 dosarul

instanței de fond.

Or, potrivit art. 281

2

C.

proc. civ., completarea hotărârii se poate cere în același termen în care se

poate declara după caz, apel sau recurs împotriva hotărârii.

Cum cererea de completare a

dispozitivului sentinței civile nr. 458 din 19 martie 2007, a fost depusă peste termenul de apel de 15 zile calculat de la comunicarea hotărârii 27 aprilie

2007, este incidentă excepția dirimantă a tardivității cererii de completare a

dispozitivului hotărârii.

Or, instanța de apel față de

dispozițiile exprese și imperative ale art. 281

2

C. proc. civ., în

ce privește termenul în care se poate solicita o completare a dispozitivului

unei hotărâri, a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, fiind astfel

prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sens în

care urmează a se casa ambele hotărâri și a se respinge ca tardivă cererea de

completare și lămurire a dispozitivului hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC E. SA,

prin lichidator judiciar R.V.A.I.S. împotriva deciziei nr. 145 din 20 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 194 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Prahova, secția civilă, și, pe

fond, respinge cererea de completare și lămurire a sentinței nr. 458 din 19

martie 2007 a Tribunalului Prahova, secția civilă, formulată de reclamantele M.O.

și M.I.G. ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai

2010.