ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 291/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 291/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin sentința

civilă nr. 1289 din 22 aprilie 2008, Tribunalul Prahova, secția civilă, a

respins contestația formulată de contestatoarea Z.M.C., ca neîntemeiată.

La pronunțarea

acestei hotărâri, tribunalul a avut în vedere următoarele:

Prin

contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr. 1287/105/2007,

contestatoarea Z.M.C. a chemat în judecată pe intimatul I.P.J. Prahova,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Dispoziției

nr. 1/22 ianuarie 2007 emisă de intimată și restituirea în natură a terenului

în suprafață de 1539 m.p. situat în Ploiești, str. Iașului.

În motivarea

contestației contestatoarea a arătat că prin dispoziția sus-menționată a fost

soluționată notificarea sa înregistrată la nr. 760/2001, în sensul respingerii

cererii de restituire în natură a imobilului teren și s-a propus acordarea de

despăgubiri.

Precizează

contestatoarea că din suprafața totală de 2276 m.p. prevăzută

în

cuprinsul actului de vânzare-cumpărarea

autentificat sub nr. 1477 din 11 iunie 1945 s-a dispus prin hotărâre

judecătorească restituirea construcției și a unei suprafețe de 736,99 m.p., iar pentru restul de suprafață a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001; deși a

solicitat restituirea întregii suprafețe rămasă de 1539 m.p., prin dispoziția atacată i se răspunde numai cu privire la o suprafață de 1381,19 m.p.

Susține

contestatoarea că deși în dispoziție se arată că terenul în litigiu este în

administrarea intimatei și că ar fi afectat de amenajări de utilitate publică,

nu se menționează în ce constau aceste amenajări, nu se arată dacă reprezintă

construcții autorizate sau neautorizate, dacă sunt ușoare sau demolabile, ori

dacă sunt lucrări abandonate, în sensul art. 10 alin. (3) și (3

1

)

din Legea nr. 10/2001.

Contestatoarea

a depus o precizare prin care a arătat că-și micșorează câtimea obiectului

pretențiilor, în sensul că solicită restituirea în natură a terenului în

suprafață de 1381,19 m.p. situat în Ploiești, str. Iașului, județul Prahova,

aflat în posesia efectivă și folosința intimatei.

În cauză s-a

administrat proba cu acte și expertiză tehnică topo.

Conform actelor

existente la dosar (documentația care a stat la baza emiterii dispoziției

atacate), autorii contestatoarei, defuncții l. și M.D., au cumpărat imobilul

situat în Ploiești, str. Panait Filitis, actualmente str. Iașului, compus din

teren în suprafață de 2276 m.p. și casă, imobil expropriat în baza Decretului nr.

92/1950, potrivit Deciziunii nr. 720/1950, teren din care 1765 m.p. au fost transmiși fostei Miliții a Județului Prahova, rămânând suprafața de 583,68 m.p., această din urmă suprafață împreună cu construcția existentă pe ea, fiind restituite

petentei prin sentința civilă nr. 12235/1996.

Ulterior, în

baza Legii nr. 10/2001 petenta a formulat notificare prin care a solicitat

restituirea în natură a întregului teren ce a aparținut autorilor săi situat in

Ploiești, str. Iașului, jud. Prahova, trecut în proprietatea statului în baza

Decretului nr. 92/1950, iar prin Dispoziția nr. 2006 din 30 martie 2006 emisă

de Primăria Municipiul Ploiești s-a respins cererea de restituire în natură a

imobilului teren în suprafață de 124,98 m.p. situat in Ploiești, str. Iașului, jud. Prahova, propunându-se acordarea de masuri reparatorii prin echivalent

constând în despăgubiri, motivându-se că pe terenul revendicat s-a realizat

utilitatea publică, în prezent acesta fiind afectat de actuala str. Rozelor și

amenajările aferente.

În cuprinsul

dispoziției sus-menționate se arată că în ceea ce privește suprafața de teren

aflată în administrarea I.P.J. Prahova, o copie a notificării a fost transmisă

acestei instituții în vederea soluționării.

Prin Dispoziția

nr. 1 din 22 ianuarie 2007 emisă de intimată s-a respins cererea de restituire

în natură a terenului solicitat în suprafață de 1539 m.p. motivat de faptul că acesta este afectat unor amenajări de utilitate publică, propunându-se

acordarea de despăgubiri.

Conform

raportului de expertiză topo întocmit în cauză terenul în litigiu are în

realitate suprafața de 1368 m.p., fiind ocupat de A.R.T.D., precum și o

construcție neterminată, expertul menționând că utilitatea publică este dată de

obiectivele activității instituției pe care o reprezintă.

Potrivit art. 10

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate abuziv și ale

căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial,

restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile

rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate,

măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Alin. (3) al

aceluiași articol, prevede că se restituie în natură terenurile pe care s-au

ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 01 ianuarie 1990,

precum și construcții ușoare sau demontabile.

Atât timp cât

imobilul a fost preluat în mod abuziv de către stat, înseamnă că petenta are

dreptul la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În ceea ce

privește însă măsura restituirii în natură a terenului astfel cum aceasta

solicită, acest lucru nu este posibil cât timp terenul este ocupat de ateliere

pentru inspecție și reparații tehnice, depozite și o construcție terminată,

construcții necesare desfășurării normale a activității instituției intimate.

Faptul că nu

s-a făcut dovada că pentru aceste construcții ar exista autorizație de

construcție nu înseamnă în mod automat că terenul poate fi restituit în natură,

având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care

prevăd că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate

după data de 01 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile,

ori, în cauză, nu rezultă din nicio probă administrată că aceste construcții ar

fi fost edificate după data de 01 ianuarie 1990 și nici că ar fi construcții

ușoare sau demontabile.

Prin urmare

tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că dispoziția nr. 1

din 22 ianuarie 2007 a fost emisă de intimată cu respectarea dispozițiilor

legale în materie în sensul stabilirii dreptului contestatoarei la acordarea de

despăgubiri pentru terenul în litigiu, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

a respins contestația precizată ca neîntemeiată.

Prin decizia

civilă nr. 107 din 22 mai 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de contestatoare,

a schimbat în tot sentința și a admis contestația, anulând dispoziția nr. 1 din

22 ianuarie 2007 emisă de I.P.J. Prahova.

A dispus

restituirea în natură a terenului în suprafață de 1368 m.p. situat în Ploiești, str. Ion Th. Grigore, identificat conform raportului de expertiză S.V.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a

dispune în acest sens, Curtea a constatat următoarele:

Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul

Prahova a declarat apel con

testatoarea Z.M.C. criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, întrucât instanța de fond a dat o interpretare greșită

dispozițiilor art. 10 din Legea nr.

10/2001,

dispoziții care sunt pe deplin aplicabile în cauză, în raport de probele ad

ministrate.

Astfel, se

arată că pe terenul în litigiu în suprafață de 1368 m.p. sunt construcții ce reprezintă depozite, copertine, ateliere pentru inspecție și reparații tehnice

și o construcție neterminată, astfel încât în mod eronat instanța de fond a

stabilit

că

aceste construcții sunt de utilitate publică și că utilitatea publică a acestor

co

nstrucții este dată de obiectivele activității instituției intimate.

A mai arătat apelanta-contestatoare că terenul

din litigiu face parte dintr-o s

uprafață

mult mai mare dată în folosință I.P.J. Prahova în anul 1950 și cea mai mare pa

rte

a acestui teren a fost retrocedată către proprietari - persoane fizice.

O altă critică

a apelantei se referă la faptul că intimata nu deține autorizație de

construcție pentru construcțiile de pe terenul în litigiu și nici autorizație

de funcționare a atelierelor pentru inspecție, reparații tehnice și confecționare

numere înmatriculare, ce trebuie emisă de A.P.M. Prahova, neputând preciza data

la care au fost edificate aceste construcții.

Față de apelul

formulat, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care solicitat

respingerea apelului ca nefondat, întrucât terenul este ocupat funcțional de I.P.

J. Prahova în totalitate, cu ateliere pentru

inspecție și reparații tehnice, depozite și o

construcție începută,

fiind afectat unor amenajări de utilitate publică, prin însăși obiectivele

activității instituției.

Instanța de

fond a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001, însă în ceea ce privește măsura restituirii în

natură a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3)

și (

4) din Legea nr. 10/2001, întrucât nu

rezultă din nicio probă că aceste construcții ar fi fost

edificate după

data de 01 ianuarie 1990 și nici că ar fi construcții ușoare sau demontabile.

În raportul de

expertiză efectuat în apel sunt descrise construcțiile situate pe terenul în

litigiu, menționându-se că atelierul de reparație auto și atelierul de

confecționări numere auto au fost edificate fără autorizație de construire, iar

intimata nu deține autorizație de funcționare emisă de A.P.M. Prahova și nici

acordul vecinilor pentru a fi desfășurate astfel de activități.

De asemenea, se

mai precizează în raportul de expertiză că pe teren se mai află o copertină auto,

care este o construcție ușoară, demontabilă și o construcție abandonată, pentru

care nu există autorizație de construire, precum și un depozit, construit de

asemenea fără autorizație.

Totodată, în

raportul de expertiză se mai menționează că nu există acordul proprietarilor

vecini cu terenul în litigiu, pentru activitățile desfășurate, iar terenul care

constituie calea de acces spre clădirile amplasate pe terenul din litigiu a

fost retrocedat foștilor proprietari, fiind scos la vânzare.

Față de cele constatate în raportul de expertiză.

Curtea a reținut că în cauză

sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.

10 alin. (3)

din

Legea nr. 10/2001 care

prevăd că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții

neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și

construcții ușoare sau demontabile, dar și dispozițiile art. 10 alin. (4) din

aceeași lege, care prevede restituirea în natură a terenurilor pentru care

lucrările aprobate au fost abandonate.

Susținerea

intimatei în sensul că terenul în litigiu este afectat unor amenajări de

utilitate publică este nefondată având în vedere că activitățile desfășurate în

aceste construcții nu sunt de utilitate publică, ci sunt activități auxiliare

instituției intimate, care pot fi desfășurate în orice spațiu deținut legal.

Pe de altă

parte, Legea nr. 10/2001 în art. 10 alin. (2) prevede că măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent pentru

suprafața ocupată de amenajări de utilitate

publică ale localităților

urbane și rurale (deci nu ale instituțiilor publice) acest text de lege nefiind

aplicabil în speță.

Împotriva

deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâtul I.P.J. Prahova criticând-o

pentru următoarele motive:

După cum

rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert judiciar S.V. la prima

instanță, terenul, preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950, este ocupat

funcțional de I.P.J. Prahova în totalitate, cu ateliere pentru inspecție și

reparații tehnice, depozite și o construcție începută, fiind afectat unor

amenajări de utilitate publică, prin însăși obiectivele activității

instituției. Retrocedarea în natură a acestui teren ar afecta activitatea

instituției.

Din raportul de

expertiză efectuat în dosarul de apel rezultă că pe terenul ce face obiectul

revendicării sunt edificate construcții, care în prezent au destinația de

ateliere și depozite, construcții ce sunt absolut necesare în funcționarea

instituției.

Au fost

ignorate prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, care

stipulează că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupă funcțional întregul teren, cum este cazul în speță, măsurile reparatorii

se stabilesc prin echivalent.

Toate aceste

aspecte, reflectate și în dispoziția contestată, sunt susținute de întregul

material probator administrat la dosarul cauzei.

Pentru

diferența de teren, până la cea solicitată inițial, ocupată de str. Rozelor și

de amenajările aferente acesteia, prin dispoziția nr. 2000 din 30 martie 2006 a

Primăria municipiului Ploiești s-a stabilit dreptul contestatoarei la acordarea

de măsuri reparatorii în echivalent.

Analizând

decizia de apel în raport de criteriile formulate, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:

deciziei de apel s-a reținut ca situație de fapt ce nu mai poate fi reapreciată

de instanța de recurs, că pe terenul în litigiu se află construcții edificate

fără autorizație de construcție, o construcție ușoară și demontabilă și o

construcție abandonată.

În ceea ce

privește natura acestor construcții ca fiind de utilitate publică, s-a reținut

că prin art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt avute în vedere

amenajările de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, deci nu

ale instituțiilor publice, ceea ce înseamnă că acest text legal nu este

aplicabil în speță.

În ceea ce

privește utilitatea publică a construcțiilor de pe terenul în litigiu, prin

recurs s-a susținut că aceasta rezultă din însăși obiectivele instituției, or,

argumentul pentru care s-a apreciat de instanță că nu este aplicabil art. 10 alin.

(2) este cel reținut mai sus, care se bucură de putere de lucru judecat în

condițiile în care nu a fost contestat pe calea recursului.

Decizia de apel,

inclusiv argumentele care susțin soluția instanței, sunt criticate pe calea

recursului, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., iar limitele de judecată

în care se soluționează cauza în calea de atac și criticile care se formulează

trebuie să se circumscrie hotărârii atacate.

art. 11 din Legea nr. 10/2001 invocate prin recurs nu sunt incidente în cauză,

întrucât vizează imobilele expropriate, iar imobilul în cauză a fost preluat în

baza Decretului nr. 90/1950.

pentru o parte din imobil P.M. Ploiești a stabilit dreptul contestatoarei la

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent nu are nicio relevanță în cauză,

în condițiile în care se analizează situația de fapt și juridică a fiecărui

imobil în parte, ținându-se seama de circumstanțele particulare ale fiecărui

caz.

Constatând,

prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, care se circumscriu

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă

aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., dispunând respingerea

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul I.P.J. Prahova împotriva deciziei nr. 107

din 22 mai 2009 a Curții de Apel, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.