ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3423/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3423/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 75/P/2008 din 17 noiembrie 2008,

procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a

dispus, în temeiul art. 228 și art. 10 lit. a) din C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de intimații J.C.M. și C.I. pentru infracțiunile prevăzute

de art. 246 și art. 249 C. pen.

Pentru a dispune în acest

sens, procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare, a reținut

următoarele:

La data de 19 aprilie 2007

s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, plângerea SC S.F.

SRL, prin care s-au sesizat comiterea unor abuzuri de către S.C.P.E.J. J.C.M. &

C.I.

Prin ordonanța nr. 14117/P/2007

din 12 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei după calitatea persoanei

în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen.

Din cuprinsul plângerii

penale și a declarației dată la 02 iunie 2008 de către numita U.M., în calitate

de asociat al SC S.F. SRL, rezultă că S.C.P.J. J.C.M. & C.I. este acuzată

de faptul că nu a procedat la deblocarea conturilor firmei până la data de 18

iunie 2007 deși, a plătit creditoarei suma stabilită prin hotărârile

judecătorești.

Se susține că prin aceasta,

s-a cauzat o gravă tulburare a bunului mers al SC S.F. SRL, întrucât a fost în

imposibilitate de a achita lunar ratele pentru autoturismul cumpărat în sistem

leasing de la P.L.R. IFN S.A. și de a efectua plăți către alte societăți creditoare.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză a rezultat următoarele:

Prin cererea adresată la

data de 03 mai 2006 S.C.P.E.J. J.C.M. & C.I., înregistrată sub nr.

197/EX/2006, SC R.P. SA București, a solicitat executarea silită a debitoarei SC

S.F. SRL în baza titlului executoriu - sentința civilă nr. 1059 din 11

noiembrie 2005 și sentința civilă nr. 253/PI/2006 ale Tribunalului Timiș.

La data de 15 mai 2006,

debitoarea a fost somată să achite creditoarei suma de 140.339,08 lei, din care

126.063,44 lei reprezenta facturi acceptate la plată și neachitate pe perioada

18 februarie 2003 - 30 septembrie 2003, cu dobânzi comerciale calculate de la

data scadenței fiecărei facturi și până la achitarea efectivă, 1536,90 lei

cheltuieli de judecată, 500 lei cheltuieli de executare silită cu onorariu

avocat, 12.928,44 lei onorariu de executare silită, 10 lei taxă judiciară de

timbru și 0,30 lei timbru judiciar mobil.

Întrucât, creanța nu a fost

achitată, la cererea creditorului, S.C.P.J. J.C.M. & C.I. a cerut înființarea

popririi asupra conturilor deschise de debitoare la mai multe bănci din

Timișoara și la Administrația Financiară a Municipiului Timișoara.

Prin adresa din 10 iulie 2006,

B.T. Tmișoara a confirmat faptul că debitoarea SC S.F. SRL are cont deschis la

aceasta și a procedat la indisponibilizarea sumei de 6.930 lei, iar

Administrația Financiară a Municipiului Timișoara prin adresa din 06 iunie 2006

a comunicat faptul că debitoarea are cont deschis și a indisponibilizat suma de

25.562,85 lei.

Celelalte bănci, respectiv I.Bank,

H.B., B.T., B.C. C., P.B., C.R. SA, A.B., B.I.E.R. E.B., S.P.I.B.R., U.R., B.I.R.

au făcut cunoscut S.C.P.J. J.C.M. & C.I. că debitoarea SC S.F. SRL nu are

cont deschis la acestea.

Pe parcursul executării

silite, în măsura recuperării parțiale a debitului în tranșe succesive, s-a

procedat în două rânduri, la 18 septembrie 2006 și la 26 septembrie 2006, la

restrângerea popririi înființată asupra contului debitoarei deschis la Administrația Financiară a Municipiului Timișoara și la B.Ț.

Prin adresa din 11 octombrie

2006, Administrația Financiară a Municipiului Timișoara a comunicat S.C.P.J. J.C.M.

& C.I., că s-a indisponibilizat suma de 19.063,72 lei, ce a mai rămas de

executat în favoarea creditoarei SC R.P. SA București, fiind virată la CEC Timișoara la dispoziția executorului judecătoresc.

s-a menționat faptul că,

efectele popririi s-au produs până la concurența sumei la care a fost restrânsă

poprirea, cu posibilitatea ca debitoarea să poată dispune cu privire la sumele

din cont care depășesc cuantumul acesteia.

La data de 06 noiembrie 2006,

executorul judecătoresc J.C. a încheiat procesul verbal de distribuire către

creditoare a sumei de 19.063,72 lei și la aceeași dată i-a solicitat

creditoarei SC R.P. SA București, să-i comunice cuantumul dobânzilor comerciale

prevăzute în titlu executoriu, în vederea efectuării actelor de executare și cu

privire la acestea.

Prin adresa din 05 februarie

2007, societatea debitoare i-a solicitat S.C.P.J. J.C.M. & C.I., să-i

deblocheze de îndată conturile bancare, cu mențiunea că organul de executare

silită are obligația legală să calculeze dobânzile comerciale.

La data de 12 februarie 2007,

respectiv la 13 februarie 2007, s-a înregistrat la B.C. HVB Ț. SA - Sucursala

Timișoara și la Administrația Financiară a Municipiului Timișoara, adresele S.C.P.J.

J.C.M. & C.I. prin care s-a solicitat ridicarea popririi instituită asupra

conturilor debitoarei în favoarea creditoarei SC R.P. SA București.

Administrația Financiară a

Municipiului Timișoara ne-a comunicat prin adresa din 07 noiembrie 2008, că

disponibilul aflat în contul SC S. SRL a fost la dispoziția societății

respective după data de 11 octombrie 2006, când s-a stins integral creanța

prevăzută în titlu executoriu comunicat de către S.C.P.J. J.C.M. & C.I.

De asemenea, U.Ț.B., în

calitate de succesor legal al H.B.R. SA și al Băncii Comerciale I.Ț. SA -

Sucursala C. Timișoara, i-a făcut cunoscut S.C.P.J. J.C.M. & C.I. prin

adresa din 14 octombrie 2008, a cărei copie a fost depusă la dosar, că în

perioada 06 noiembrie 2006 - 12 februarie 2007, nu au fost indisponibilizate

sume de bani în contul debitoarei SC S. SRL, iar din extrasul de cont atașat,

rezultă că în perioada noiembrie 2006 - 8 octombrie 2008 nu s-au înregistrat rulaje

în contul societății respective.

Față de cele prezentate,

rezultă că nu se confirmă susținerea petentei cu privire la acuzele aduse

executorilor judecătorești J.C.M. & C.I. întrucât, ulterior datei de 11

octombrie 2006 când a fost indisponibilizată suma care a mai rămas de executat

din totalul de 140.339,08 lei, SC S. SRL a avut la dispoziție disponibilul

aflat în cont la Administrația Financiară a Municipiului Timișoara și ca atare,

avea posibilitatea să efectueze plăți către alți creditori și să achite rata

către firma de leasing, chiar înainte de 12 februarie 2007, când s-a solicitat

ridicarea popririi.

Având în vedere, că nu au

fost identificate indicii cu privire la săvârșirea de către executorii

judecătorești J.C.M. și C.I. a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. și art.

249 C. pen., urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale față de aceștia

în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Plângerea petiționarei SC S.F.

SRL formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin

rezoluția nr. 1279/II/2/2008 din 18 decembrie 2008 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petiționarii U.M. și SC S.F. SRL, au formulat plângere la

instanța competentă.

Prin sentința penală nr. 109/PI

din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca

nefondate plângerile petiționarilor.

Pentru a dispune în acest

sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea penală

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr. 75/P/2008,

petenta SC S.F. SRL și petenta U.M. au solicitat trimiterea în judecată a

făptuitorilor J.C.M. și C.I. - executori judecătorești, pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.

246 C. pen., constând în aceea că nu au deblocat conturile firmei până la data

de 18 iunie 2007, deși a plătit creditoarei suma stabilită prin hotărâri

judecătorești.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză, rezultă că prin adresa din data de 03 mai 2006 a S.C.P.J. J.C.M.

& C.I., înregistrată sub nr. 197/EX/2006, SC R.P. SA București a solicitat

executarea silită a debitoarei SC S.F. SRL, în baza titlului executoriu -

sentința civilă nr. 253/P/2006 pronunțată de Tribunalul Timiș.

La data de 15 iunie 2006,

debitoarea - petenta a fost somată să achite către creditoare sumele pentru

care există titlu executoriu irevocabil, însă aceasta nu a efectuat plata,

formându-se astfel dosar execuțional.

După efectuarea plății, la

data de 05 februarie 2007, societatea comercială debitoare a solicitat celor

doi executori judecătorești să deblocheze de îndată conturile bancare, iar la

data de 12 februarie 2007, respectiv 13 februarie 2007, s-a solicitat de către

cei doi făptuitori deblocarea conturilor.

Prin adresa din 07 noiembrie

2008, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Timișoara a comunicat că

disponibilul aflat în contul SC S. SRL a fost la dispoziția societății

respective din data de 11 octombrie 2006 când s-a stins integral creanța

prevăzută în titlu executoriu, comunicare asemănătoare făcând-o și celălalt

terț poprit, respectiv U.Ț.B. - Sucursala Timișoara C., astfel că în mod corect

prin rezoluțiile pronunțate s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva

celor doi executori judecătorești.

Împotriva sentinței

petiționarii U.M. și SC S.F. SRL au declarat prezentele recursuri.

Prealabil examinării

recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- în primă instanță, pentru

petiționari, la judecarea plângerii a participat apărătorul ales al acestora

(pag. 1 sentință);

- în recurs, la cele 3

termene de judecată acordate, nu s-au prezentat nici recurenții petiționari și

nici apărătorul ales al acestora (fil. 21), deși cauza a fost amânată de 2 ori

pentru motive legate de apărare (fil. 13 și fil. 22);

- la dosar au fost depuse

motive scrise de recurs (fil. 5-7), precum și concluzii scrise (fil. 31-33). În

concluziile scrise s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fil. 33).

Recurenții-petiționari,

reluând acuzațiile menționate în plângerea penală, au solicitat, în principal,

conform art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen., admiterea

plângerii și reținerea cauzei spre judecare în primă instanță, iar în

subsidiar, conform art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.,

admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale.

În sinteză, criticile aduse

soluției procurorului și sentinței se referă la aceea că motivarea este

„ilogică, sumară și contradictorie” și că „instanța de fond a încercat să

favorizeze executorii judecătorești … a căror relații cu magistrații timișoreni

sunt de notorietate”.

Recursurile vor fi respinse

ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta.

Soluția principală

solicitată de recurenții-petiționari a fi dispusă de către instanța de recurs

(prevăzută de art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen.: admiterea

plângerii, desființarea rezoluțiilor și reținerea cauzei spre rejudecare în

primă instanță), este în contradicție cu Decizia nr. 48/2007 a I.C.C.J. -

Secții Unite prin care s-a statuat că în cazul plângerii formulate împotriva

rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, instanța

investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278

1

alin. (8)

lit. c) C. proc. pen.

De asemenea, nici soluția

subsidiară solicitată de recurenții-petiționari a fi dispusă de către instanța

de recurs (prevăzută de art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.:

admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror

în vederea începerii urmăririi penale) nu poate fi adoptată deoarece, în

ipoteza prevăzută de art. 278

1

alin. (8) lit. b) din C. proc. pen.,

este obligatoriu ca în hotărâre să se arate motivele pentru care a fost trimisă

cauza procurorului, indicându-se totodată faptele și împrejurările ce urmează a

fi constatate și prin care anume mijloace de probă.

În motivele de recurs, și în

concluziile scrise, recurenții-petiționari nu au arătat care anume fapte și

împrejurări ar trebui constatate de procuror în urma trimiterii cauzei în

vederea începerii urmăririi penale și, mai ales, care ar fi mijloacele de probă

ce ar trebui administrate în vederea constatării respectivelor fapte și

împrejurări.

Or, cu privire la susținerea

acestei soluții subsidiare, recurenții-petiționari, reiterând acuzațiile aduse

prin plângerea penală, au făcut unele afirmații, având la bază interpretarea

proprie a actelor premergătoare efectuate, în scopul deschiderii procedurii

judiciare pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate (prin

începerea urmăririi penale ca urmare a dispoziției instanței).

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că după sesizarea organelor

judiciare, în conformitate cu dispozițiile art. 224 C. proc. pen., procurorul a

efectuat actele premergătoare necesare completei și legalei soluționări a

plângerii penale, fiind format Dosarul penal nr. 75/P/2008 (136 de file), dosar

care cuprinde, în copie, toate înscrisurile și actele procedurale aflate în

legătură cu aspectele reclamate de petiționari, precum și declarațiile celor 2

executori judecătorești (fil. 75-76, fil. 118-119).

În urma efectuării acestor

acte premergătoare nu au fost relevate minime indicii ale săvârșirii de către

persoanele reclamate a faptelor, apreciate ca infracțiuni de către petiționari.

Or, potrivit art. 228 alin. (1)

C. proc. pen., care reflectă în mod specific prezumția de nevinovăție

instituită, deopotrivă, de Constituția României (art. 23 alin. (11)) și de C.

proc. pen. (art. 5

2

), începerea urmăririi penale față de o persoană

este legal posibilă numai în măsura în care din actul de sesizare ori din actele

premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. pen.

Însă, așa cum corect a

reținut procurorul și, respectiv, procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, actele premergătoare efectuate nu au relevat indicii

ale săvârșirii infracțiunilor reclamate de petiționari, și nici indicii ale

săvârșirii altor fapte prevăzute de legea penală, astfel încât, fiind incident

cazul de împiedicare a punerii în consecința juridică este neînceperea urmăririi

penale.

În consecință, în raport cu

caracterul general al criticilor exprimate în recurs, Înalta Curte constată -

examinând din oficiu atât rezoluțiile atacate, cât și sentința recurată - că

organele judiciare au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în

materia soluționării plângerii penale și în materia soluționării plângerii

împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

Față de cele reținute,

Înalta Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. -

va respinge ca nefondate recursurile petiționarilor.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții-petiționari vor fi obligați la plata către stat a

cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarele U.M. și SC S.F. SRL G. împotriva sentinței penale nr.

109/PI din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentele

petiționare la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 octombrie 2009.