ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3423/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 75/P/2008 din 17 noiembrie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus, în temeiul art. 228 și art. 10 lit. a) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații J.C.M. și C.I. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare, a reținut următoarele: La data de 19 aprilie 2007 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, plângerea SC S.F. SRL, prin care s-au sesizat comiterea unor abuzuri de către S.C.P.E.J. J.C.M. & C.I.

Prin ordonanța nr. 14117/P/2007 din 12 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei după calitatea persoanei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen. Din cuprinsul plângerii penale și a declarației dată la 02 iunie 2008 de către numita U.M., în calitate de asociat al SC S.F. SRL, rezultă că S.C.P.J. J.C.M. & C.I. este acuzată de faptul că nu a procedat la deblocarea conturilor firmei până la data de 18 iunie 2007 deși, a plătit creditoarei suma stabilită prin hotărârile judecătorești. Se susține că prin aceasta, s-a cauzat o gravă tulburare a bunului mers al SC S.F.

SRL, întrucât a fost în imposibilitate de a achita lunar ratele pentru autoturismul cumpărat în sistem leasing de la P.L.R. IFN S.A. și de a efectua plăți către alte societăți creditoare. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat următoarele: Prin cererea adresată la data de 03 mai 2006 S.C.P.E.J. J.C.M. & C.I., înregistrată sub nr. 197/EX/2006, SC R.P. SA București, a solicitat executarea silită a debitoarei SC S.F. SRL în baza titlului executoriu - sentința civilă nr. 1059 din 11 noiembrie 2005 și sentința civilă nr. 253/PI/2006 ale Tribunalului Timiș.

La data de 15 mai 2006, debitoarea a fost somată să achite creditoarei suma de 140.339,08 lei, din care 126.063,44 lei reprezenta facturi acceptate la plată și neachitate pe perioada 18 februarie 2003 - 30 septembrie 2003, cu dobânzi comerciale calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la achitarea efectivă, 1536,90 lei cheltuieli de judecată, 500 lei cheltuieli de executare silită cu onorariu avocat, 12.928,44 lei onorariu de executare silită, 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar mobil. Întrucât, creanța nu a fost achitată, la cererea creditorului, S.C.P.J. J.C.M. & C.I. a cerut înființarea popririi asupra conturilor deschise de debitoare la mai multe bănci din Timișoara și la Administrația Financiară a Municipiului Timișoara.

Prin adresa din 10 iulie 2006, B.T. Tmișoara a confirmat faptul că debitoarea SC S.F. SRL are cont deschis la aceasta și a procedat la indisponibilizarea sumei de 6.930 lei, iar Administrația Financiară a Municipiului Timișoara prin adresa din 06 iunie 2006 a comunicat faptul că debitoarea are cont deschis și a indisponibilizat suma de 25.562,85 lei. Celelalte bănci, respectiv I.Bank, H.B., B.T., B.C. C., P.B., C.R. SA, A.B., B.I.E.R. E.B., S.P.I.B.R., U.R., B.I.R. au făcut cunoscut S.C.P.J. J.C.M. & C.I. că debitoarea SC S.F. SRL nu are cont deschis la acestea. Pe parcursul executării silite, în măsura recuperării parțiale a debitului în tranșe succesive, s-a procedat în două rânduri, la 18 septembrie 2006 și la 26 septembrie 2006, la restrângerea popririi înființată asupra contului debitoarei deschis la Administrația Financiară a Municipiului Timișoara și la B.Ț.

Prin adresa din 11 octombrie 2006, Administrația Financiară a Municipiului Timișoara a comunicat S.C.P.J. J.C.M. & C.I., că s-a indisponibilizat suma de 19.063,72 lei, ce a mai rămas de executat în favoarea creditoarei SC R.P. SA București, fiind virată la CEC Timișoara la dispoziția executorului judecătoresc. s-a menționat faptul că, efectele popririi s-au produs până la concurența sumei la care a fost restrânsă poprirea, cu posibilitatea ca debitoarea să poată dispune cu privire la sumele din cont care depășesc cuantumul acesteia. La data de 06 noiembrie 2006, executorul judecătoresc J.C. a încheiat procesul verbal de distribuire către creditoare a sumei de 19.063,72 lei și la aceeași dată i-a solicitat creditoarei SC R.P.

SA București, să-i comunice cuantumul dobânzilor comerciale prevăzute în titlu executoriu, în vederea efectuării actelor de executare și cu privire la acestea. Prin adresa din 05 februarie 2007, societatea debitoare i-a solicitat S.C.P.J. J.C.M. & C.I., să-i deblocheze de îndată conturile bancare, cu mențiunea că organul de executare silită are obligația legală să calculeze dobânzile comerciale. La data de 12 februarie 2007, respectiv la 13 februarie 2007, s-a înregistrat la B.C. HVB Ț. SA - Sucursala Timișoara și la Administrația Financiară a Municipiului Timișoara, adresele S.C.P.J. J.C.M. & C.I. prin care s-a solicitat ridicarea popririi instituită asupra conturilor debitoarei în favoarea creditoarei SC R.P.

SA București. Administrația Financiară a Municipiului Timișoara ne-a comunicat prin adresa din 07 noiembrie 2008, că disponibilul aflat în contul SC S. SRL a fost la dispoziția societății respective după data de 11 octombrie 2006, când s-a stins integral creanța prevăzută în titlu executoriu comunicat de către S.C.P.J. J.C.M. & C.I. De asemenea, U.Ț.B., în calitate de succesor legal al H.B.R. SA și al Băncii Comerciale I.Ț. SA - Sucursala C. Timișoara, i-a făcut cunoscut S.C.P.J. J.C.M. & C.I. prin adresa din 14 octombrie 2008, a cărei copie a fost depusă la dosar, că în perioada 06 noiembrie 2006 - 12 februarie 2007, nu au fost indisponibilizate sume de bani în contul debitoarei SC S. SRL, iar din extrasul de cont atașat, rezultă că în perioada noiembrie 2006 - 8 octombrie 2008 nu s-au înregistrat rulaje în contul societății respective.

Față de cele prezentate, rezultă că nu se confirmă susținerea petentei cu privire la acuzele aduse executorilor judecătorești J.C.M. & C.I. întrucât, ulterior datei de 11 octombrie 2006 când a fost indisponibilizată suma care a mai rămas de executat din totalul de 140.339,08 lei, SC S. SRL a avut la dispoziție disponibilul aflat în cont la Administrația Financiară a Municipiului Timișoara și ca atare, avea posibilitatea să efectueze plăți către alți creditori și să achite rata către firma de leasing, chiar înainte de 12 februarie 2007, când s-a solicitat ridicarea popririi. Având în vedere, că nu au fost identificate indicii cu privire la săvârșirea de către executorii judecătorești J.C.M. și C.I.

a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen., urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale față de aceștia în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. Plângerea petiționarei SC S.F. SRL formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 1279/II/2/2008 din 18 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petiționarii U.M. și SC S.F. SRL, au formulat plângere la instanța competentă. Prin sentința penală nr. 109/PI din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondate plângerile petiționarilor. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr. 75/P/2008, petenta SC S.F.

SRL și petenta U.M. au solicitat trimiterea în judecată a făptuitorilor J.C.M. și C.I. - executori judecătorești, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., constând în aceea că nu au deblocat conturile firmei până la data de 18 iunie 2007, deși a plătit creditoarei suma stabilită prin hotărâri judecătorești. Din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că prin adresa din data de 03 mai 2006 a S.C.P.J. J.C.M. & C.I., înregistrată sub nr. 197/EX/2006, SC R.P. SA București a solicitat executarea silită a debitoarei SC S.F. SRL, în baza titlului executoriu - sentința civilă nr. 253/P/2006 pronunțată de Tribunalul Timiș.

La data de 15 iunie 2006, debitoarea - petenta a fost somată să achite către creditoare sumele pentru care există titlu executoriu irevocabil, însă aceasta nu a efectuat plata, formându-se astfel dosar execuțional. După efectuarea plății, la data de 05 februarie 2007, societatea comercială debitoare a solicitat celor doi executori judecătorești să deblocheze de îndată conturile bancare, iar la data de 12 februarie 2007, respectiv 13 februarie 2007, s-a solicitat de către cei doi făptuitori deblocarea conturilor. Prin adresa din 07 noiembrie 2008, Administrația Finanțelor Publice a municipiului Timișoara a comunicat că disponibilul aflat în contul SC S. SRL a fost la dispoziția societății respective din data de 11 octombrie 2006 când s-a stins integral creanța prevăzută în titlu executoriu, comunicare asemănătoare făcând-o și celălalt terț poprit, respectiv U.Ț.B.

- Sucursala Timișoara C., astfel că în mod corect prin rezoluțiile pronunțate s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor doi executori judecătorești. Împotriva sentinței petiționarii U.M. și SC S.F. SRL au declarat prezentele recursuri. Prealabil examinării recursurilor, Înalta Curte constată următoarele: - în primă instanță, pentru petiționari, la judecarea plângerii a participat apărătorul ales al acestora (pag. 1 sentință); - în recurs, la cele 3 termene de judecată acordate, nu s-au prezentat nici recurenții petiționari și nici apărătorul ales al acestora (fil. 21), deși cauza a fost amânată de 2 ori pentru motive legate de apărare (fil. 13 și fil. 22); - la dosar au fost depuse motive scrise de recurs (fil.

5-7), precum și concluzii scrise (fil. 31-33). În concluziile scrise s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fil. 33). Recurenții-petiționari, reluând acuzațiile menționate în plângerea penală, au solicitat, în principal, conform art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., admiterea plângerii și reținerea cauzei spre judecare în primă instanță, iar în subsidiar, conform art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. În sinteză, criticile aduse soluției procurorului și sentinței se referă la aceea că motivarea este „ilogică, sumară și contradictorie” și că „instanța de fond a încercat să favorizeze executorii judecătorești … a căror relații cu magistrații timișoreni sunt de notorietate”.

Recursurile vor fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta. Soluția principală solicitată de recurenții-petiționari a fi dispusă de către instanța de recurs (prevăzută de art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.: admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și reținerea cauzei spre rejudecare în primă instanță), este în contradicție cu Decizia nr. 48/2007 a I.C.C.J. - Secții Unite prin care s-a statuat că în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, instanța investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. De asemenea, nici soluția subsidiară solicitată de recurenții-petiționari a fi dispusă de către instanța de recurs (prevăzută de art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen.: admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale) nu poate fi adoptată deoarece, în ipoteza prevăzută de art. 278 1 alin. (8) lit. b) din C. proc. pen., este obligatoriu ca în hotărâre să se arate motivele pentru care a fost trimisă cauza procurorului, indicându-se totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă. În motivele de recurs, și în concluziile scrise, recurenții-petiționari nu au arătat care anume fapte și împrejurări ar trebui constatate de procuror în urma trimiterii cauzei în vederea începerii urmăririi penale și, mai ales, care ar fi mijloacele de probă ce ar trebui administrate în vederea constatării respectivelor fapte și împrejurări.

Or, cu privire la susținerea acestei soluții subsidiare, recurenții-petiționari, reiterând acuzațiile aduse prin plângerea penală, au făcut unele afirmații, având la bază interpretarea proprie a actelor premergătoare efectuate, în scopul deschiderii procedurii judiciare pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate (prin începerea urmăririi penale ca urmare a dispoziției instanței). Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că după sesizarea organelor judiciare, în conformitate cu dispozițiile art. 224 C. proc. pen., procurorul a efectuat actele premergătoare necesare completei și legalei soluționări a plângerii penale, fiind format Dosarul penal nr. 75/P/2008 (136 de file), dosar care cuprinde, în copie, toate înscrisurile și actele procedurale aflate în legătură cu aspectele reclamate de petiționari, precum și declarațiile celor 2 executori judecătorești (fil.

75-76, fil. 118-119). În urma efectuării acestor acte premergătoare nu au fost relevate minime indicii ale săvârșirii de către persoanele reclamate a faptelor, apreciate ca infracțiuni de către petiționari. Or, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., care reflectă în mod specific prezumția de nevinovăție instituită, deopotrivă, de Constituția României (art. 23 alin. (11)) și de C. proc. pen. (art. 5 2 ), începerea urmăririi penale față de o persoană este legal posibilă numai în măsura în care din actul de sesizare ori din actele premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. pen.

Însă, așa cum corect a reținut procurorul și, respectiv, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, actele premergătoare efectuate nu au relevat indicii ale săvârșirii infracțiunilor reclamate de petiționari, și nici indicii ale săvârșirii altor fapte prevăzute de legea penală, astfel încât, fiind incident cazul de împiedicare a punerii în consecința juridică este neînceperea urmăririi penale. În consecință, în raport cu caracterul general al criticilor exprimate în recurs, Înalta Curte constată - examinând din oficiu atât rezoluțiile atacate, cât și sentința recurată - că organele judiciare au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia soluționării plângerii penale și în materia soluționării plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile petiționarilor. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții-petiționari vor fi obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarele U.M. și SC S.F. SRL G. împotriva sentinței penale nr. 109/PI din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentele petiționare la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.