ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 643/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 931/59/2008 din 8 septembrie 2008 petiționarul M.S., în calitate de administrator al SC C.R. SRL ORȘOVA a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., admiterea plângerii inițiale și desființarea rezoluțiilor nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, respectiv nr. 823/II/2/2008 din 25 august 2008 dată de procurorul general adjunct al aceleiași unități de parchet (delegat cu exercitarea atribuțiilor procurorului general din ordinul nr. 36/31/iulie 2008) și, pe fond, tragerea la răspundere penală a intimatului executor judecătoresc S.P.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.

și neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. În motivarea plângerii petiționarul a arătat că prin rezoluția nr. 275/P/2007 din 2 iulie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc S.P.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, iar prin rezoluția din 13 august 2007 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale. Prin sentința penală nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007, Curtea de Apel Timișoara a desființat cele două rezoluții și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea începerii urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc S.P.I.

Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de executorul judecătoresc S.P.I. împotriva acestei soluții au fost respinse de Înalta Curte de Casație și Justiției prin decizia penală nr. 357 din 29 ianuarie 2008. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin sentința penală nr. 285 PI din 24 noiembrie 2008, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petiționarul M.S., în calitate de administrator al SC C.R. SRL, împotriva rezoluției din 17 iulie 2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 275/P/2007 și a rezoluției procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din data de 25 august 2008, pronunțată în dosar nr. 823/ll/2/2008.

A desființat rezoluția din 17 iulie 2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 275/P/2007 și rezoluția din 25 august 2008, dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 823/ll/2/2008 și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în vederea începerii urmăririi penale, față de S.P.I., executor judecătoresc, sub aspectul infracțiunilor prevăzută de art. 246 și 249 alin. (1) C. pen., urmând a se stabili: - dacă SC P.C. SRL a efectuat operațiuni de înstrăinare a patrimoniului, înainte de data de 10 ianuarie 2007, către societățile P.I.

și SC P. SRL sau către alte societăți comerciale sau persoane fizice, prin verificarea evidențelor societății; - clarificarea situației juridice a celor două autoturisme Daewoo, la data începerii procedurii execuționale, a dreptului de proprietate, prin efectuarea de adrese la societatea vânzătoare; - dacă înainte de încheierea procesului, verbal din data de 10 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a solicitat informații de la SC C.R. SRL, privind susținerile debitoarei, că a achitat debitul; - dacă societatea creditoare a suferit vreo pagubă ca urmare a anulării procesului - verbal întocmit de intimat, la data de 10 ianuarie 2007, în procedura execuțională, prin prelungirea acestei proceduri și prin eventualele cheltuieli ocazionate; - ascultarea intimatului S.P.I.

și sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., ca urmare a completării plângerii formulate de petentă. Prin aceeași hotărâre s-a mai dispus ca, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, a dispus, din nou, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul P.S.I., executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 249 alin. (1) C. pen., constatându-se că faptele acestuia nu există în realitatea obiectivă, iar prin rezoluția din 25 august 2008, a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul M.S.

și menținută rezoluția criticată. S-a reținut din probele administrate că, la data de 17 ianuarie 2007, petentul M.S., în calitate de reprezentant al SC C.R. SRL Orșova, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, solicitând tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc S.P.I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., susținând că, prin îndeplinirea abuzivă a îndatoririlor de serviciu, acesta, cu ocazia soluționării unor dosare de executare silită, împotriva debitoarei SC P.C. SRL lablanița, a prejudiciat societatea creditoare administrată de petent. Dosarul a fost trimis spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care prin rezoluția din 2 iulie 2007, în dosarul nr. 275/P/2007, a dispus neînceperea urmăririi penale pe motiv că fapta nu există [(art. 10 lit. a) C. proc.

pen.)]. Plângerea formulată împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă prin rezoluția procurorul general adjunct delegat nr. 683/II/2/2007 din 13 august 2007. Petiționarul s-a adresat instanței, respectiv Curții de Apel Timișoara, care prin sentința penală nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1376/59/2007, a admis plângerea formulată împotriva celor două rezoluții pe care Ie-a desființat și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în vederea începerii urmăririi penale față de executorul judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., urmând a se stabili: - dacă SC C.R.

SRL a suferit vreo vătămare a intereselor legale prin încheierea procesului verbal din 10 ianuarie 2007 în dosarele execuționale nr. 171, 172, 173, nr. 174/2006 ale Biroului executorului judecătoresc S.P.I., respectiv dacă debitoarea deținea bunuri în patrimoniu și dacă ulterior acestor date și până la reluarea procedurii execuționale au fost înstrăinate; - dacă societatea comercială creditoare a informat executorul judecătoresc despre faptul că debitoarea efectuează operațiuni de înstrăinare a patrimoniului înainte de data de 10 ianuarie 2007, sens în care se va verifica evidența corespondenței primite de Biroului executorului judecătoresc S.P.I.

și conținutul dosarelor execuționale menționate; - dacă din dosarele execuționale nr. 171, 172, 173 și nr. 174/2006 sau din corespondența Biroului executorului judecătoresc și a societății comerciale creditoare rezulta că s-ar fi stabilit că, data pentru efectuarea procedurii execuționale era 10 și nu 15 ianuarie 2007, iar în caz afirmativ, motivul modificării datei, precum și dacă SC C.R. SRL a fost informată de această modificare; - dacă înainte de încheierea procesului verbal din 10 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a solicitat informații de la societatea creditoarei privind susținerea debitoarei că a achitat debitul; - dacă executorul judecătoresc a efectuat vreo verificare privind deținerea de bunuri de către SC P.C.

SRL, sens în care se vor verifica actele din dosarele execuționale menționate și corespondența Biroului executorului judecătoresc. Împotriva sentinței penale nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs intimatul S.P.I. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 357 din 29 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul penal nr. 1376/59/2007 a respins, ca nefondate, ambele recursuri. S-a mai reținut că, la data de 3 iulie 2008, reprezentantul creditoarei, M.S. a solicitat, în subsidiar, efectuarea de cercetări față de S.P.I. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., în esență, executorul judecătoresc S.P.I.

fiind acuzat de modul în care a finalizat dosarele execuționale nr. 171, 172, 173 și nr. 174/2006, prin încheierea procesului verbal de executare silită din 10 ianuarie 2007, în sensul că a întocmit acest document fără a verifica dacă debitoarea a plătit datoria, a modificat data de efectuare a actelor de executare și nu a ținut cont de informările reprezentantului creditoarei cu privire la nerecunoașterea plății debitorului. În motivarea soluției de neînceperea urmăririi penale s-a arătat că, între SC C.R. SRL, reprezentată de petent și SC P.C. SRL, reprezentată de L.l., au avut loc raporturi comerciale, fiind emise bilete de ordin de către acesta din urmă, iar unele dintre aceste mijloace de plată nu au fost acceptate de bănci pentru lipsă de disponibil.

La data de 27 noiembrie 2006, petiționarul s-a adresat Biroului executorului judecătoresc S.P.I. cu o solicitare în vederea dresării unui protest de neplată pentru trei bilete la ordin, adăugându-se ulterior și al patrulea bilet, solicitarea fiind înregistrată cu nr. 343/2006. Ulterior, M.S. a investit cu formulă executorie cele patru bilete la ordin fiind constituite dosarele execuționale nr. 171, 172, 173 și nr. 174/2006. După încuviințarea executării silite prin sentința din 19 decembrie 2006, executorul judecătoresc a emis somații de plată în data de 5 ianuarie 2007 și, în cadrul procedurii, L.l. a prezentat un nr. de patru chitanțe și două dispoziții de plată susținând că, debitul este achitat parțial, executarea silită rămânând deschisă pentru un debit de 5.000 RON.

Creditorul a contestat aceste plăți, iar debitorul a încunoștințat executorul judecătoresc că a fost investită instanța de judecată competentă pentru a soluționa raporturile comerciale ivite. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a apreciat că, din actele premergătoare efectuate, ulterior desființării soluției inițiale de neînceperea a urmăririi penale și a celei de respingere a plângerii nu rezultă că executorul judecătoresc ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este acuzat. S-a reținut că, la data de 10 ianuarie 2007, debitoarea era înscrisă în evidențele comunei lablanița, jud. Caraș-Severin doar cu două autoutilitare marca Daewoo, cumpărate de la SC I.G. SRL Dr. Tr. Severin, la data de 4 octombrie 2006, societate care, urmare neplății prețului la data de 24 februarie 2007 și 12 aprilie 2007 a solicitat și obținut restituirea celor două autovehicule.

Așadar, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut că, debitoarea nu avea active care să poată fi urmărite silit, iar creditoarea nu a înștiințat în scris pe executorul judecătoresc în legătură cu pericolul înstrăinării unor bunuri. De asemenea, efectuarea procedurii execuționale a fost convenită prin viu grai și nu în scris, iar deplasarea executorului judecătoresc la sediul debitoarei a avut loc în contextul în care aceasta nu a dat curs somației nr. 174/2006 din 5 ianuarie 2006 primită la 8 ianuarie 2007 pentru a se proceda conform art. 411 alin. (1) C. proc. civ. S-a mai relevat că, din desfășurătorul convorbirilor telefonice aflat la dosar, a rezultat că între M.S. și S.P.I.

au avut loc două convorbiri la data de 7 și 8 ianuarie 2007, iar secretara Biroului executorului judecătoresc P.C. a confirmat susținerile executorului judecătoresc în sensul că, procesul verbal i-a fost predat pentru îndosariere în data de 10 ianuarie 2007, fiind semnat și de M.S. Urmare diligentelor depuse de executorul judecătoresc debitoarea a plătit creditoarei suma de 11120,40 lei, restul debitului fiind considerat ca acoperit prin ordinele de plată și delegațiile contestate de creditoare. Din procesul verbal întocmit la data de 10 ianuarie 2006 s-a constatat că dosarul execuțional nr. 174/2006 nu a fost închis cu acea ocazie.

Așadar, prima instanță prin sentința penală nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007, a desființat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru a se verifica dacă executorul judecătoresc a efectuat corespondență cu societatea creditoare și dacă i-a adus la cunoștință că efectuarea procedurii execuționale va avea loc la data de 10 ianuarie 2007. Din declarațiile executorului și secretarei biroului executorului judecătoresc s-a constatat că executorul a avut contacte telefonice cu creditorul în data de 7 și 8 ianuarie 2007 nefiind identificată o corespondență scrisă, iar în ziua de 10 ianuarie 2007, reprezentantul creditoarei a semnat procesul-verbal încheiat de executor la acea dată, fapt ce s-a apreciat că denotă că acesta a avut cunoștință de termenul respectiv . S-a mai apreciat că creditoarea nu a suferit o pagubă prin aceea că procesul verbal, despre care a avut cunoștință, încheiat de executorul judecătoresc la data de 10 ianuarie 2007, a fost desființat de către instanța de judecată.

Din actele efectuate s-a apreciat că nu a rezultat că societatea creditoare l-a încunoștințat pe executorul judecătoresc despre situația că debitorul înstrăinează bunuri, iar din înscrisurile depuse rezultă că debitoarea a efectuat mai multe plăți către creditoare și a prezentat executorului judecătoresc dovezile astfel că, i-a creat acestuia convingerea că sumele datorate au fost parțial achitate. Prin rezoluția din 25 august 2008, dispusă în dosarul nr. 823/ll/2/2008 de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul M.S. apreciindu-se că, executorul judecătoresc nu a acționat cu rea credință și nu a realizat o pagubă prin exercitarea atribuțiilor sale astfel că s-a constatat că nu erau realizate elementele laturii obiective și subiective ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

și art. 249 C. pen. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, analizând actele și lucrările dosarului, a apreciat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nu a făcut toate demersurile solicitate de către instanță. Astfel, s-a constatat de către prima instanță, în fond după casare, că parchetul s-a limitat la a face o adresă către Primăria comunei lablanița pentru a se comunica bunurile impozabile cu care figurează în evidență SC P.C. SRL la data de 10 ianuarie 2007 și la data emiterii adresei, iar la 14 iulie 2008, prin adresa comunicată prin fax de către primăria Comunei lablanița – C.T.I., după cum rezulta din evidențele fiscale, societatea respectivă figura cu două autoutilitare Daewoo, cu privire la care nu s-a procedat la verificarea situația juridică a acestora, în proprietatea cui se aflau și dacă puteau face obiectul executării silite.

De asemenea, s-a mai constatat că, sub aspectul operațiunilor de înstrăinare a unor bunuri din patrimoniu, deși petiționarul a indicat constant că prin tergiversarea executării, SC P.C. SRL a înstrăinat bunuri către alte două societăți, respectiv SC P.I. și SC P. SRL, nici acest lucru nu s-a verificat în niciun fel. Totodată, prima instanță, sub aspectul pagubei suferite de petiționar, a apreciat că instanța de judecată, în primul ciclu procesual, trebuia să aibă în vedere și să lămurească și consecințele anulării procesului verbal, întocmit de intimat, care astfel a constatat că atribuțiile de serviciu au fost neîndeplinite sau îndeplinite defectuos de către executorul judecătoresc. De asemenea, s-a mai relevat că deși prima instanță, prin sentința penală nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007, a solicitat să se verifice dacă executorul judecătoresc a solicitat informații înainte de încheierea procesului verbal din data de 10 ianuarie 2007 de la SC C.R.

SRL privind susținerile debitoarei că a achitat debitul, nici acest aspect nu s-a lămurit după cum, de asemenea, nu s-a efectuat nicio cercetare a intimatului și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., constatându-se că acesta nici măcar nu a fost ascultat cu privire la această faptă. S-a conchis în sensul că în speță, se impune desființarea rezoluțiilor din 17 iulie 2008 și 25 august 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale, sub aspectul infracțiunilor prevăzută de art. 246 și 249 alin. (1) C. pen. Totodată, instanța de fond, în al doilea ciclu procesual, a mai stabilit că urmează a se avea în vedere, cu ocazia continuării cercetării penale: dacă SC P.C.

SRL a efectuat operațiuni de înstrăinare a patrimoniului, înainte de data de 10 ianuarie 2007, către societățile P.I. și SC P. SRL sau către alte societăți comerciale sau persoane fizice, prin verificarea evidențelor societății; clarificarea situației juridice a celor două autoturisme Daewoo, la data începerii procedurii execuționale, a dreptului de proprietate, prin efectuarea de adrese la societatea vânzătoare; dacă înainte de încheierea procesului, verbal din data de 10 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a solicitat informații de la SC C.R. SRL, privind susținerile debitoarei, că a achitat debitul; dacă societatea creditoare a suferit vreo pagubă ca urmare a anulării procesului - verbal întocmit de intimat, la data de 10 ianuarie 2007, în procedura execuțională, prin prelungirea acestei proceduri și prin eventualele cheltuieli ocazionate; ascultarea intimatului S.P.I.

și sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., ca urmare a completării plângerii formulate de petentă. Împotriva sentinței penale nr. 285/ PI din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și intimatul S.P.l., în termen legal, au formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele detaliate în cuprinsul încheierii de ședință din 16 februarie 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie. Pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul nr. 931/59/2008, fixându-se prim termen la 16 februarie 2009, pentru când părțile deși au fost legal citate, s-a prezentat numai recurentul intimat S.P.l.

În esență, recurenții au solicitat admiterea ambelor recursuri, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, respingerea plângerii formulată de petiționarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orșova, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii că intimatul executor judecătoresc nu și-ar fi îndeplinit ori și-ar fi îndeplinit defectuos ori cu rea credință atribuțiile de serviciu eu ocazia punerii în executare silită a unor dosare execuționale. Examinând recursurile declarat de Parchetul de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de intimatul S.P.l., sub toate aspectele conform ari 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc.

pen., raportat la art. 278 7 , Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente: Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal. Poate face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în al doilea ciclu procesual, a procedat greșit atunci când, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., a admis plângerea formulată de petiționarul M.S., în calitate de administrator al SC C.R. SRL, împotriva rezoluției din 17 iulie 2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 275/P/2007 și a rezoluției procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din data de 25 august 2008, pronunțată în dosar nr. 823/ll/2/2008, desființându-le și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în vederea începerii urmăririi penale, față de S.P.I., executor judecătoresc, sub aspectul infracțiunilor prevăzută de art. 246 și 249 alin. (1) C. pen., pentru a se stabili: dacă SC P.C. SRL a efectuat operațiuni de înstrăinare a patrimoniului, înainte de data de 10 ianuarie 2007, către societățile P.I.

și SC P. SRL sau către alte societăți comerciale sau persoane fizice, prin verificarea evidențelor societății; clarificarea situației juridice a celor două autoturisme Daewoo, la data începerii procedurii execuționale, a dreptului de proprietate, prin efectuarea de adrese la societatea vânzătoare; dacă înainte de încheierea procesului - verbal din data de 10 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a solicitat informații de la SC C.R. SRL, privind susținerile debitoarei, că a achitat debitul; dacă societatea creditoare a suferit vreo pagubă ca urmare a anulării procesului - verbal întocmit de intimat, la data de 10 ianuarie 2007, în procedura execuțională, prin prelungirea acestei proceduri și prin eventualele cheltuieli ocazionate; ascultarea intimatului S.P.I.

și sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., ca urmare a completării plângerii formulate de petentă. Verificând actele și lucrările dosarului efectuate atât în primul ciclu procesual (după ce cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, urmare respingerii recursurilor formulate împotriva primei sentințe penale nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală), cât și ulterior, după ce cauza a reintrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că procurorul a dispus prin rezoluția nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul executor judecătoresc S.P.l., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 246 și 249 alin. (1) C. pen., respectând obiectivele stabilite inițial de către instanța de fond.

Astfel, procedându-se la efectuarea actelor premergătoare ulterior desființării soluției inițiale de neîncepere a urmăririi penale și a celei de respingere a plângerii reprezentantului creditoarei, respectiv: reaudierea lui M.S. și S.P.A. (soția acestuia) și P.C. (secretara B.E.J. în cauză) și verificarea bunurilor deținute de către debitoare (conform adresei din 14 iulie 2008, dosar 275/P/2007, emisă de Primăria Comunei lablanița – C.T.I., prin care s-a comunicat existența a două autoutilitare Daewoo, bunuri impozabile cu care societatea SC P.C.

SRL figura în evidență la data de 10 ianuarie 2007 și la data emiterii adresei, din cuprinsul căreia reieșea în mod clar în proprietatea cui se aflau și dacă puteau face obiectul executării silite), în mod evident au fost avute în vedere atât declarația petiționarului M.S., reprezentantul societății creditoare, dată în fața procurorului la 3 iulie 2008 [(prin care a solicitat, în subsidiar, efectuarea de cercetări față de același intimat și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.)] cât și obiectivele stabilite de către instanța de fond. De altfel, procurorul, reverificând actele și lucrările efectuate până la data de 17 iulie 2008, data emiterii rezoluției nr. 275/P/2008, a constatat ca fiind corectă aprecierea procurorului care a efectuat inițial actele premergătoare, potrivit căreia executorul judecătoresc S.P.l.

a îndeplinit activitățile ce-i reveneau într-o scurtă perioadă de timp și că nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu preocupându-se și de identificarea bunurilor aparținând debitoarei care a declarat pe proprie răspundere că nu are bunuri urmăribile. Mai mult decât atât, s-a mai constatat că în momentul introducerii sesizării penale, executarea nu era încheiată, iar la 10 ianuarie 2007 debitoarea figura în evidențele compartimentului taxe și impozite ale Comunei lablanița, jud. Caraș-Severin cu doar două autoutilitare marca Daewoo, cumpărate de la SC I.G. SRL Drobeta Turnu-Severin la data de 4 octombrie 2006, societate care, urmare neplății prețului, la datele de 24 februarie și respectiv 12 aprilie 2007 a solicitat și obținut restituirea celor două autovehicule.

În legătură cu aceste aspecte a remarcat procurorul că a formulat petiționarul M.S. sesizarea subsidiară, prin declarația dată la 3 iulie 2008,prin care a solicitat a se cerceta intimatul și cu privire la fapta prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. S-a mai relevat de către procuror că, întrucât debitoarea nu avea active care să poată fi urmărite silite nici la momentul respectiv și nici la momentul efectuării din nou a actelor premergătoare, conform dispozițiilor primei instanțe, a considerat că declarația dată de L.l. corespundea realității, astfel încât a apreciat că, în speță, nu poate fi reținută reaua credință a intimatului executor judecătoresc.

Totodată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a mai constatat că societatea creditoare nu a înștiințat în scris pe executorul judecătoresc în legătură cu pericolul înstrăinării unor bunuri, apreciindu-se că chiar dacă aceasta ar fi făcut-o, situația ar fi fost neschimbată, executorul judecătoresc limitându-se la a aplica dispozițiile art. 373 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia „în interesul executării, executorul poate cere debitorului să dea o declarație scrisă cu privire la veniturile și bunurile sale, la locul unde se află acestea”, iar deplasarea la sediul SC P.C. SRL a fost făcută în condițiile prevăzută de art. 415 din același cod, conform cărora „creditorul va putea să nu fie de față la lucrarea urmăririi”.

De asemenea, Înalta Curte constată că prin rezoluția nr. 823/II/2/2008 din 25 august 2008 dată în dosarul nr. 275/P/2007, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, verificând actele premergătoare efectuate în cauză ce se coroborează cu completările făcute, după infirmarea primelor două rezoluții (nr. 275/P/2007 din 2 iulie 2007 și respectiv nr. 683/II/2/2007 din 13 august 2007), a procedat justificat atunci când a confirmat soluția dispusă de procuror față de numitul P.S.l., cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 249 alin. (1) C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că faptelor, presupuse a fi săvârșite de intimat în calitate de executor judecătoresc, cu ocazia soluționării dosarelor civile execuționale nr. 171-174/2006, le lipsește atât latura obiectivă cât și latura subiectivă, reținând că intimatul nu a acționat cu rea-credință și nici nu cauzat vreo pagubă prin exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanțe este o atribuție a executorului judecătoresc, iar în contextul cauzei reiese că această atribuție a fost îndeplinită, întrucât urmare diligentelor depuse de acesta s-a recuperat suma de 11.120,40 lei și s-a apreciat că prin chitanțele prezentate, creditul a fost acoperit în proporție de 80 %, rămânând un rest de 5000 lei ROL.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că, în cadrul atribuțiilor de serviciu, intimatul nu era obligat să verifice proveniența debitului, câtă vreme pe biletele la ordin era menționată contravaloarea mărfii, întrucât în dispozițiile art. 57 și 58 din Legea nr. 188/2000, legea cadru de organizare și funcționare a executorilor judecătorești, se arată că actele acestora sunt supuse controlului instanțelor judecătorești competente, iar cei vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare în condițiile codului de procedură civilă, sens în care s-a și uzitat de aceste prevederi de către partea vătămată, fiind anulat procesul verbal din 10 ianuarie 2007, care nu mai poate fi considerat și apreciat ca act vătămător.

Prin urmare, Înalta Curte, având în vedere aspectele reținute prin rezoluția nr. 823/II/2/2008 din 25 august 2008, apreciază că, toate motivele pentru care Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a trimis cauza procurorului, astfel cum au fost detaliate prin sentința penală nr. 285/ PI din 24 noiembrie 2008 au fost deja analizate, lămurite și clarificate cu ocazia readministrării probelor efectuate, fiind împrejurări constatate și reținute în motivarea soluției de neînceperea urmăririi penale dispuse. Pe de o parte, Înalta Curte constată că, în cauză în urma actelor premergătoare efectuate și apoi completate, nu s-au identificat elemente care să conducă la concluzia că intimatul, în calitate de executor judecătoresc, investit fiind cu soluționarea dosarelor execuționale nr. 171-174/2006, cu ocazia efectuării actelor specifice activității de executare silită, ar fi săvârșit vreo faptă care să aibă valențe penale.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai apreciază că instanțele judecătorești sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauzele cu care sunt investite cât și textele de lege aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar pronunțarea unor soluții potrivit convingerii proprii nu poate fi echivalată cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor ce le revin potrivit legii. În speță, petiționarul M.S., în calitate de reprezentant al societății creditoare SC C.R. SRL Orșova a formulat contestație la executare, instanța civilă, Tribunalul Reșița, anulând irevocabil procesul verbal încheiat de intimat la 10 ianuarie 2007, astfel încât corect s-a apreciat că nu mai produce efecte juridice.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, constatând că rezoluția nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este legală și temeinică, urmează a o menține ca atare și, pe cale de consecință, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orșova, împotriva rezoluției mai sus-menționate, iar petiționarul, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de recurentul intimat S.P.l., împotriva sentinței penale nr. 285 PI din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe petiționarul M.S., va casa sentința penală sus-menționată și în rejudecare, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orșova, împotriva rezoluției nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și-l va obliga pe petiționarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orșova la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de recurentul intimat S.P.l., împotriva sentinței penale nr. 285 PI din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe petiționarul M.S. Casează sentința penală sus-menționată și, în rejudecare: Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orșova, împotriva rezoluției nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Obligă petiționarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orșova, la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2009.