ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 643/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 643/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Timișoara sub nr. 931/59/2008 din 8 septembrie 2008 petiționarul M.S.,

în calitate de administrator al SC C.R. SRL ORȘOVA a solicitat, în conformitate

cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., admiterea plângerii

inițiale și desființarea rezoluțiilor nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, respectiv nr. 823/II/2/2008

din 25 august 2008 dată de procurorul general adjunct al aceleiași unități de

parchet (delegat cu exercitarea atribuțiilor procurorului general din ordinul nr.

36/31/iulie 2008) și, pe fond, tragerea la răspundere penală a intimatului

executor judecătoresc S.P.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C.

pen. și neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen.

În motivarea plângerii petiționarul a arătat

că prin rezoluția nr. 275/P/2007 din 2 iulie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul

judecătoresc S.P.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu,

iar prin rezoluția din 13 august 2007 procurorul general adjunct al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată împotriva

soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Prin sentința penală nr. 109/ PI din 4

octombrie 2007, Curtea de Apel Timișoara a desființat cele două rezoluții și a

trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea

începerii urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc S.P.I.

Recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara și de executorul judecătoresc S.P.I. împotriva

acestei soluții au fost respinse de Înalta Curte de Casație și Justiției prin

decizia penală nr. 357 din 29 ianuarie 2008.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin

sentința penală nr. 285 PI din 24 noiembrie 2008, în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petiționarul M.S., în

calitate de administrator al SC C.R. SRL, împotriva rezoluției din 17 iulie

2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr.

275/P/2007 și a rezoluției procurorului general adjunct al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara din data de 25 august 2008, pronunțată în dosar nr.

823/ll/2/2008.

A desființat rezoluția din 17 iulie 2008,

pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 275/P/2007

și rezoluția din 25 august 2008, dată de procurorul general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 823/ll/2/2008 și

a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în vederea

începerii urmăririi penale, față de S.P.I., executor judecătoresc, sub aspectul

infracțiunilor prevăzută de art. 246 și 249 alin. (1) C. pen.,

urmând a se stabili:

- dacă SC P.C. SRL a efectuat operațiuni de

înstrăinare a patrimoniului, înainte de data de 10 ianuarie 2007, către

societățile P.I. și SC P. SRL sau către alte societăți comerciale sau persoane

fizice, prin verificarea evidențelor societății;

- clarificarea situației juridice a celor

două autoturisme Daewoo, la data începerii procedurii execuționale, a dreptului

de proprietate, prin efectuarea de adrese la societatea vânzătoare;

- dacă înainte de încheierea procesului,

verbal din data de 10 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a solicitat

informații de la SC C.R. SRL, privind susținerile debitoarei, că a achitat

debitul;

- dacă societatea creditoare a suferit vreo

pagubă ca urmare a anulării procesului - verbal întocmit de intimat, la data de

10 ianuarie 2007, în procedura execuțională, prin prelungirea acestei proceduri

și prin eventualele cheltuieli ocazionate;

- ascultarea intimatului S.P.I. și sub

aspectul infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., ca

urmare a completării plângerii formulate de petentă.

Prin aceeași hotărâre s-a mai dispus ca, în

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., să rămână în sarcina statului

cheltuielile judiciare.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a

reținut următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

prin rezoluția nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, a dispus, din nou, în baza art.

228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de intimatul P.S.I., executor judecătoresc, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 249 alin. (1) C. pen., constatându-se

că faptele acestuia nu există în realitatea obiectivă, iar prin rezoluția din

25 august 2008, a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul M.S. și

menținută rezoluția criticată.

S-a reținut din probele administrate că, la

data de 17 ianuarie 2007, petentul M.S., în calitate de reprezentant al SC C.R.

SRL Orșova, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, solicitând

tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc S.P.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută

de art. 246 C. pen., susținând că, prin îndeplinirea abuzivă a îndatoririlor de

serviciu, acesta, cu ocazia soluționării unor dosare de executare silită, împotriva

debitoarei SC P.C. SRL lablanița, a prejudiciat societatea creditoare

administrată de petent.

Dosarul a fost trimis spre competentă

soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care prin

rezoluția din 2 iulie 2007, în dosarul nr. 275/P/2007, a dispus neînceperea

urmăririi penale pe motiv că fapta nu există [(art. 10 lit. a) C. proc. pen.)].

Plângerea formulată împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a fost

respinsă prin rezoluția procurorul general adjunct delegat nr. 683/II/2/2007

din 13 august 2007.

Petiționarul s-a adresat instanței, respectiv

Curții de Apel Timișoara, care prin sentința penală nr. 109/ PI din 4 octombrie

2007, pronunțată în dosarul nr. 1376/59/2007, a admis plângerea formulată

împotriva celor două rezoluții pe care Ie-a desființat și a trimis cauza la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în vederea începerii urmăririi

penale față de executorul judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen., urmând a se stabili:

- dacă SC C.R. SRL a suferit vreo vătămare a

intereselor legale prin încheierea procesului verbal din 10 ianuarie 2007 în

dosarele execuționale nr. 171, 172, 173, nr. 174/2006 ale Biroului executorului

judecătoresc S.P.I., respectiv dacă debitoarea deținea bunuri în patrimoniu și

dacă ulterior acestor date și până la reluarea procedurii execuționale au fost

înstrăinate;

- dacă societatea comercială creditoare a

informat executorul judecătoresc despre faptul că debitoarea efectuează

operațiuni de înstrăinare a patrimoniului înainte de data de 10 ianuarie 2007,

sens în care se va verifica evidența corespondenței primite de Biroului

executorului judecătoresc S.P.I. și conținutul dosarelor execuționale

menționate;

- dacă din dosarele execuționale nr. 171, 172,

173 și nr. 174/2006 sau din corespondența Biroului executorului judecătoresc și

a societății comerciale creditoare rezulta că s-ar fi stabilit că, data pentru

efectuarea procedurii execuționale era 10 și nu 15 ianuarie 2007, iar în caz

afirmativ, motivul modificării datei, precum și dacă SC C.R. SRL a fost

informată de această modificare;

- dacă înainte de încheierea procesului

verbal din 10 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a solicitat informații de

la societatea creditoarei privind susținerea debitoarei că a achitat debitul;

- dacă executorul judecătoresc a efectuat

vreo verificare privind deținerea de bunuri de către SC P.C. SRL, sens în care

se vor verifica actele din dosarele execuționale menționate și corespondența

Biroului executorului judecătoresc.

Împotriva sentinței penale nr. 109/ PI din 4

octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs

intimatul S.P.I. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 357 din 29 ianuarie 2008

pronunțată în dosarul penal nr. 1376/59/2007 a respins, ca nefondate, ambele

recursuri.

S-a mai reținut că, la data de 3 iulie 2008,

reprezentantul creditoarei, M.S. a solicitat, în subsidiar, efectuarea de

cercetări față de S.P.I. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență

în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., în esență, executorul

judecătoresc S.P.I. fiind acuzat de modul în care a finalizat dosarele

execuționale nr. 171, 172, 173 și nr. 174/2006, prin încheierea procesului

verbal de executare silită din 10 ianuarie 2007, în sensul că a întocmit acest

document fără a verifica dacă debitoarea a plătit datoria, a modificat data de

efectuare a actelor de executare și nu a ținut cont de informările reprezentantului

creditoarei cu privire la nerecunoașterea plății debitorului.

În motivarea soluției de neînceperea

urmăririi penale s-a arătat că, între SC C.R. SRL, reprezentată de petent și SC

P.C. SRL, reprezentată de L.l., au avut loc raporturi comerciale, fiind emise

bilete de ordin de către acesta din urmă, iar unele dintre aceste mijloace de

plată nu au fost acceptate de bănci pentru lipsă de disponibil. La data de 27

noiembrie 2006, petiționarul s-a adresat Biroului executorului judecătoresc S.P.I.

cu o solicitare în vederea dresării unui protest de neplată pentru trei bilete

la ordin, adăugându-se ulterior și al patrulea bilet, solicitarea fiind

înregistrată cu nr. 343/2006. Ulterior, M.S. a investit cu formulă executorie

cele patru bilete la ordin fiind constituite dosarele execuționale nr. 171, 172,

173 și nr. 174/2006. După încuviințarea executării silite prin sentința din 19

decembrie 2006, executorul judecătoresc a emis somații de plată în data de 5

ianuarie 2007 și, în cadrul procedurii, L.l. a prezentat un nr. de patru

chitanțe și două dispoziții de plată susținând că, debitul este achitat

parțial, executarea silită rămânând deschisă pentru un debit de 5.000 RON.

Creditorul a contestat aceste plăți, iar

debitorul a încunoștințat executorul judecătoresc că a fost investită instanța

de judecată competentă pentru a soluționa raporturile comerciale ivite.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara a apreciat că, din actele premergătoare efectuate, ulterior

desființării soluției inițiale de neînceperea a urmăririi penale și a celei de

respingere a plângerii nu rezultă că executorul judecătoresc ar fi săvârșit

infracțiunile pentru care este acuzat.

S-a reținut că, la data de 10 ianuarie 2007,

debitoarea era înscrisă în evidențele comunei lablanița, jud. Caraș-Severin

doar cu două autoutilitare marca Daewoo, cumpărate de la SC I.G. SRL Dr. Tr. Severin,

la data de 4 octombrie 2006, societate care, urmare neplății prețului la data

de 24 februarie 2007 și 12 aprilie 2007 a solicitat și obținut restituirea

celor două autovehicule. Așadar, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

a reținut că, debitoarea nu avea active care să poată fi urmărite silit, iar

creditoarea nu a înștiințat în scris pe executorul judecătoresc în legătură cu

pericolul înstrăinării unor bunuri. De asemenea, efectuarea procedurii execuționale

a fost convenită prin viu grai și nu în scris, iar deplasarea executorului

judecătoresc la sediul debitoarei a avut loc în contextul în care aceasta nu a

dat curs somației nr. 174/2006 din 5 ianuarie 2006 primită la 8 ianuarie 2007

pentru a se proceda conform art. 411 alin. (1) C. proc. civ.

S-a mai relevat că, din desfășurătorul

convorbirilor telefonice aflat la dosar, a rezultat că între M.S. și S.P.I. au

avut loc două convorbiri la data de 7 și 8 ianuarie 2007, iar secretara

Biroului executorului judecătoresc P.C. a confirmat susținerile executorului

judecătoresc în sensul că, procesul verbal i-a fost predat pentru îndosariere

în data de 10 ianuarie 2007, fiind semnat și de M.S. Urmare diligentelor depuse

de executorul judecătoresc debitoarea a plătit creditoarei suma de 11120,40

lei, restul debitului fiind considerat ca acoperit prin ordinele de plată și

delegațiile contestate de creditoare. Din procesul verbal întocmit la data de

10 ianuarie 2006 s-a constatat că dosarul execuțional nr. 174/2006 nu a fost

închis cu acea ocazie.

Așadar, prima instanță prin sentința penală nr.

109/ PI din 4 octombrie 2007, a desființat rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

pentru a se verifica dacă executorul judecătoresc a efectuat corespondență cu

societatea creditoare și dacă i-a adus la cunoștință că efectuarea procedurii execuționale

va avea loc la data de 10 ianuarie 2007. Din declarațiile executorului și

secretarei biroului executorului judecătoresc s-a constatat că executorul a avut

contacte telefonice cu creditorul în data de 7 și 8 ianuarie 2007 nefiind

identificată o corespondență scrisă, iar în ziua de 10 ianuarie 2007,

reprezentantul creditoarei a semnat procesul-verbal încheiat de executor la

acea dată, fapt ce s-a apreciat că denotă că acesta a avut cunoștință de

termenul respectiv . S-a mai apreciat că creditoarea nu a suferit o pagubă prin

aceea că procesul verbal, despre care a avut cunoștință, încheiat de executorul

judecătoresc la data de 10 ianuarie 2007, a fost desființat de către instanța

de judecată. Din actele efectuate s-a apreciat că nu a rezultat că societatea

creditoare l-a încunoștințat pe executorul judecătoresc despre situația că

debitorul înstrăinează bunuri, iar din înscrisurile depuse rezultă că

debitoarea a efectuat mai multe plăți către creditoare și a prezentat

executorului judecătoresc dovezile astfel că, i-a creat acestuia convingerea că

sumele datorate au fost parțial achitate.

Prin rezoluția din 25 august 2008, dispusă în

dosarul nr. 823/ll/2/2008 de procurorul general adjunct al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara, a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul

M.S. apreciindu-se că, executorul judecătoresc nu a acționat cu rea credință și

nu a realizat o pagubă prin exercitarea atribuțiilor sale astfel că s-a

constatat că nu erau realizate elementele laturii obiective și subiective ale

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

analizând actele și lucrările dosarului, a apreciat că Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara nu a făcut toate demersurile solicitate de către

instanță.

Astfel, s-a constatat de către prima

instanță, în fond după casare, că parchetul s-a limitat la a face o adresă

către Primăria comunei lablanița pentru a se comunica bunurile impozabile cu

care figurează în evidență SC P.C. SRL la data de 10 ianuarie 2007 și la data

emiterii adresei, iar la 14 iulie 2008, prin adresa comunicată prin fax de

către primăria Comunei lablanița – C.T.I., după cum rezulta din evidențele

fiscale, societatea respectivă figura cu două autoutilitare Daewoo, cu privire

la care nu s-a procedat la verificarea situația juridică a acestora, în

proprietatea cui se aflau și dacă puteau face obiectul executării silite.

De asemenea, s-a mai constatat că, sub

aspectul operațiunilor de înstrăinare a unor bunuri din patrimoniu, deși

petiționarul a indicat constant că prin tergiversarea executării, SC P.C. SRL a

înstrăinat bunuri către alte două societăți, respectiv SC P.I. și SC P. SRL,

nici acest lucru nu s-a verificat în niciun fel.

Totodată, prima instanță, sub aspectul

pagubei suferite de petiționar, a apreciat că instanța de judecată, în primul

ciclu procesual, trebuia să aibă în vedere și să lămurească și consecințele

anulării procesului verbal, întocmit de intimat, care astfel a constatat că

atribuțiile de serviciu au fost neîndeplinite sau îndeplinite defectuos de

către executorul judecătoresc.

De asemenea, s-a mai relevat că deși prima

instanță, prin sentința penală nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007, a solicitat să

se verifice dacă executorul judecătoresc a solicitat informații înainte de

încheierea procesului verbal din data de 10 ianuarie 2007 de la SC C.R. SRL

privind susținerile debitoarei că a achitat debitul, nici acest aspect nu s-a

lămurit după cum, de asemenea, nu s-a efectuat nicio cercetare a intimatului și

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.,

constatându-se că acesta nici măcar nu a fost ascultat cu privire la această

faptă.

S-a conchis în sensul că în speță, se impune

desființarea rezoluțiilor din 17 iulie 2008 și 25 august 2008 ale Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și trimiterea cauzei la parchet în vederea

începerii urmăririi penale, sub aspectul infracțiunilor prevăzută de art. 246

și 249 alin. (1) C. pen.

Totodată, instanța de fond, în al doilea

ciclu procesual, a mai stabilit că urmează a se avea în vedere, cu ocazia

continuării cercetării penale: dacă SC P.C. SRL a efectuat operațiuni de

înstrăinare a patrimoniului, înainte de data de 10 ianuarie 2007, către

societățile P.I. și SC P. SRL sau către alte societăți comerciale sau persoane

fizice, prin verificarea evidențelor societății; clarificarea situației

juridice a celor două autoturisme Daewoo, la data începerii procedurii

execuționale, a dreptului de proprietate, prin efectuarea de adrese la

societatea vânzătoare; dacă înainte de încheierea procesului, verbal din data

de 10 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a solicitat informații de la SC C.R.

SRL, privind susținerile debitoarei, că a achitat debitul; dacă societatea

creditoare a suferit vreo pagubă ca urmare a anulării procesului - verbal

întocmit de intimat, la data de 10 ianuarie 2007, în procedura execuțională,

prin prelungirea acestei proceduri și prin eventualele cheltuieli ocazionate;

ascultarea intimatului S.P.I. și sub aspectul infracțiunii prevăzută

de art. 249 alin. (1) C. pen., ca urmare a completării plângerii

formulate de petentă.

Împotriva sentinței penale nr. 285/ PI din 24

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara și intimatul S.P.l., în termen legal, au formulat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele

detaliate în cuprinsul încheierii de ședință din 16 februarie 2009, ce face

parte integrantă din prezenta decizie.

Pe rolul secției penale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul nr. 931/59/2008, fixându-se prim

termen la 16 februarie 2009, pentru când părțile deși au fost legal citate, s-a

prezentat numai recurentul intimat S.P.l.

În esență, recurenții au solicitat admiterea

ambelor recursuri, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, respingerea plângerii

formulată de petiționarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orșova, întrucât

din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii că intimatul

executor judecătoresc nu și-ar fi îndeplinit ori și-ar fi îndeplinit defectuos

ori cu rea credință atribuțiile de serviciu eu ocazia punerii în executare

silită a unor dosare execuționale.

Examinând recursurile declarat de Parchetul

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de intimatul S.P.l., sub

toate aspectele conform ari 385

6

alin. (3) coroborat cu art. 385

14

C. proc. pen., raportat la art. 278

7

, Înalta Curte apreciază că

acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice

persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale

să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în

procesul penal.

Poate face o astfel de plângere, în concepția

legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate

printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere

autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare

În cauza supusă analizei, Înalta Curte

constată că instanța de fond, în al doilea ciclu procesual, a procedat greșit

atunci când, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a

admis plângerea formulată de petiționarul M.S., în calitate de administrator al

SC C.R. SRL, împotriva rezoluției din 17 iulie 2008, pronunțată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 275/P/2007 și a rezoluției

procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara din data de 25 august 2008, pronunțată în dosar nr. 823/ll/2/2008,

desființându-le și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, în vederea începerii urmăririi penale, față de S.P.I., executor

judecătoresc, sub aspectul infracțiunilor prevăzută de art. 246

și 249 alin. (1) C. pen., pentru a se stabili: dacă SC P.C. SRL a efectuat

operațiuni de înstrăinare a patrimoniului, înainte de data de 10 ianuarie 2007,

către societățile P.I. și SC P. SRL sau către alte societăți comerciale sau

persoane fizice, prin verificarea evidențelor societății; clarificarea

situației juridice a celor două autoturisme Daewoo, la data începerii

procedurii execuționale, a dreptului de proprietate, prin efectuarea de adrese

la societatea vânzătoare; dacă înainte de încheierea procesului - verbal din

data de 10 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a solicitat informații de la

SC C.R. SRL, privind susținerile debitoarei, că a achitat debitul; dacă

societatea creditoare a suferit vreo pagubă ca urmare a anulării procesului -

verbal întocmit de intimat, la data de 10 ianuarie 2007, în procedura

execuțională, prin prelungirea acestei proceduri și prin eventualele cheltuieli

ocazionate; ascultarea intimatului S.P.I. și sub aspectul infracțiunii prevăzută

de art. 249 alin. (1) C. pen., ca urmare a completării plângerii

formulate de petentă.

Verificând actele și lucrările dosarului

efectuate atât în primul ciclu procesual (după ce cauza a fost trimisă la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, urmare respingerii recursurilor

formulate împotriva primei sentințe penale nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală), cât și ulterior, după

ce cauza a reintrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că

procurorul a dispus prin rezoluția nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, în baza art.

228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de intimatul executor judecătoresc S.P.l., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzută de art. 246 și 249 alin. (1) C. pen., respectând

obiectivele stabilite inițial de către instanța de fond.

Astfel, procedându-se la efectuarea actelor

premergătoare ulterior desființării soluției inițiale de neîncepere a urmăririi

penale și a celei de respingere a plângerii reprezentantului creditoarei,

respectiv: reaudierea lui M.S. și S.P.A. (soția acestuia) și P.C. (secretara B.E.J.

în cauză) și verificarea bunurilor deținute de către debitoare (conform adresei

din 14 iulie 2008, dosar 275/P/2007, emisă de Primăria Comunei lablanița – C.T.I.,

prin care s-a comunicat existența a două autoutilitare Daewoo, bunuri

impozabile cu care societatea SC P.C. SRL figura în evidență la data de 10

ianuarie 2007 și la data emiterii adresei, din cuprinsul căreia reieșea în mod

clar în proprietatea cui se aflau și dacă puteau face obiectul executării

silite), în mod evident au fost avute în vedere atât declarația petiționarului

M.S., reprezentantul societății creditoare, dată în fața procurorului la 3

iulie 2008 [(prin care a solicitat, în subsidiar, efectuarea de cercetări față

de același intimat și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în

serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.)] cât și obiectivele

stabilite de către instanța de fond.

De altfel, procurorul, reverificând actele și

lucrările efectuate până la data de 17 iulie 2008, data emiterii rezoluției nr.

275/P/2008, a constatat ca fiind corectă aprecierea procurorului care a

efectuat inițial actele premergătoare, potrivit căreia executorul judecătoresc

S.P.l. a îndeplinit activitățile ce-i reveneau într-o scurtă perioadă de timp

și că nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu preocupându-se și de

identificarea bunurilor aparținând debitoarei care a declarat pe proprie

răspundere că nu are bunuri urmăribile. Mai mult decât atât, s-a mai constatat

că în momentul introducerii sesizării penale, executarea nu era încheiată, iar

la 10 ianuarie 2007 debitoarea figura în evidențele compartimentului taxe și

impozite ale Comunei lablanița, jud. Caraș-Severin cu doar două autoutilitare

marca Daewoo, cumpărate de la SC I.G. SRL Drobeta Turnu-Severin la data de 4

octombrie 2006, societate care, urmare neplății prețului, la datele de 24

februarie și respectiv 12 aprilie 2007 a solicitat și obținut restituirea celor

două autovehicule. În legătură cu aceste aspecte a remarcat procurorul că a

formulat petiționarul M.S. sesizarea subsidiară, prin declarația dată la 3

iulie 2008,prin care a solicitat a se cerceta intimatul și cu privire la fapta prevăzută

de art. 249 alin. (1) C. pen.

S-a mai relevat de către procuror că,

întrucât debitoarea nu avea active care să poată fi urmărite silite nici la

momentul respectiv și nici la momentul efectuării din nou a actelor

premergătoare, conform dispozițiilor primei instanțe, a considerat că

declarația dată de L.l. corespundea realității, astfel încât a apreciat că, în

speță, nu poate fi reținută reaua credință a intimatului executor judecătoresc.

Totodată, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara a mai constatat că societatea creditoare nu a înștiințat în

scris pe executorul judecătoresc în legătură cu pericolul înstrăinării unor

bunuri, apreciindu-se că chiar dacă aceasta ar fi făcut-o, situația ar fi fost

neschimbată, executorul judecătoresc limitându-se la a aplica dispozițiile art.

373 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia „în interesul executării,

executorul poate cere debitorului să dea o declarație scrisă cu privire la

veniturile și bunurile sale, la locul unde se află acestea”, iar deplasarea la

sediul SC P.C. SRL a fost făcută în condițiile prevăzută de art. 415 din

același cod, conform cărora „creditorul va putea să nu fie de față la lucrarea

urmăririi”.

De asemenea, Înalta Curte constată că prin

rezoluția nr. 823/II/2/2008 din 25 august 2008 dată în dosarul nr. 275/P/2007,

procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

verificând actele premergătoare efectuate în cauză ce se coroborează cu

completările făcute, după infirmarea primelor două rezoluții (nr. 275/P/2007

din 2 iulie 2007 și respectiv nr. 683/II/2/2007 din 13 august 2007), a procedat

justificat atunci când a confirmat soluția dispusă de procuror față de numitul

P.S.l., cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 249 alin.

(1) C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că faptelor, presupuse a fi

săvârșite de intimat în calitate de executor judecătoresc, cu ocazia

soluționării dosarelor civile execuționale nr. 171-174/2006, le lipsește atât

latura obiectivă cât și latura subiectivă, reținând că intimatul nu a acționat

cu rea-credință și nici nu cauzat vreo pagubă prin exercitarea atribuțiilor

sale de serviciu.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, recuperarea pe cale amiabilă a oricărei

creanțe este o atribuție a executorului judecătoresc, iar în contextul cauzei

reiese că această atribuție a fost îndeplinită, întrucât urmare diligentelor

depuse de acesta s-a recuperat suma de 11.120,40 lei și s-a apreciat că prin

chitanțele prezentate, creditul a fost acoperit în proporție de 80 %, rămânând

un rest de 5000 lei ROL.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că, în

cadrul atribuțiilor de serviciu, intimatul nu era obligat să verifice

proveniența debitului, câtă vreme pe biletele la ordin era menționată

contravaloarea mărfii, întrucât în dispozițiile art. 57 și 58 din Legea nr. 188/2000,

legea cadru de organizare și funcționare a executorilor judecătorești, se arată

că actele acestora sunt supuse controlului instanțelor judecătorești

competente, iar cei vătămați prin actele de executare pot formula contestație

la executare în condițiile codului de procedură civilă, sens în care s-a și

uzitat de aceste prevederi de către partea vătămată, fiind anulat procesul verbal

din 10 ianuarie 2007, care nu mai poate fi considerat și apreciat ca act

vătămător.

Prin urmare, Înalta Curte, având în vedere

aspectele reținute prin rezoluția nr. 823/II/2/2008 din 25 august 2008,

apreciază că, toate motivele pentru care Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

a trimis cauza procurorului, astfel cum au fost detaliate prin sentința penală nr.

285/ PI din 24 noiembrie 2008 au fost deja analizate, lămurite și clarificate

cu ocazia readministrării probelor efectuate, fiind împrejurări constatate și

reținute în motivarea soluției de neînceperea urmăririi penale dispuse.

Pe de o parte, Înalta Curte constată că, în

cauză în urma actelor premergătoare efectuate și apoi completate, nu s-au

identificat elemente care să conducă la concluzia că intimatul, în calitate de

executor judecătoresc, investit fiind cu soluționarea dosarelor execuționale nr.

171-174/2006, cu ocazia efectuării actelor specifice activității de executare

silită, ar fi săvârșit vreo faptă care să aibă valențe penale.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai apreciază

că instanțele judecătorești sunt suverane în a aprecia atât probatoriul

administrat în cauzele cu care sunt investite cât și textele de lege

aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar pronunțarea

unor soluții potrivit convingerii proprii nu poate fi echivalată cu exercitarea

abuzivă a atribuțiilor ce le revin potrivit legii.

În speță, petiționarul M.S., în calitate de

reprezentant al societății creditoare SC C.R. SRL Orșova a formulat contestație

la executare, instanța civilă, Tribunalul Reșița, anulând irevocabil procesul

verbal încheiat de intimat la 10 ianuarie 2007, astfel încât corect s-a

apreciat că nu mai produce efecte juridice.

Față de cele ce preced, Înalta Curte,

constatând că rezoluția nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, dată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara este legală și temeinică, urmează a o menține

ca atare și, pe cale de consecință, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orșova, împotriva rezoluției

mai sus-menționate, iar petiționarul, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de recurentul intimat S.P.l.,

împotriva sentinței penale nr. 285 PI din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, privind pe petiționarul M.S., va casa sentința penală

sus-menționată și în rejudecare, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orșova, împotriva rezoluției

nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara și-l va obliga pe petiționarul M.S., administrator al SC C.R. SRL

Orșova la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de recurentul intimat S.P.l., împotriva

sentinței penale nr. 285 PI din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, privind pe petiționarul M.S.

Casează sentința penală sus-menționată și, în

rejudecare:

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orșova, împotriva rezoluției

nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Obligă petiționarul M.S., administrator al SC

C.R. SRL Orșova, la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

februarie 2009.