ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2031/2008

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 51/ PI din 6 martie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC I.T.C. SRL Timișoara împotriva rezoluției din 24 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 683/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași parchet, din 22 februarie 2008 dată în dosar nr. 203/11/2/2008. Totodată, în temeiul art. 38 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea plângerii formulată de petiționară împotriva rezoluției nr. 7933/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționară la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva executorului judecătoresc M.D., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., susținându-se că executorul judecătoresc a dispus o executare abuzivă, trecând la evacuarea firmei la data de 16-18 decembrie 2002, în condițiile în care nu exista o hotărâre definitivă și irevocabilă de suspendare a executării silite. Prin rezoluția din 24 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 683/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 228 alin. (6 1 ), art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. S-a reținut, în esență, că pentru aceleași motive a mai fost depusă anterior o plângere penală, care a făcut obiectul dosarului nr. 7933/P/2004 din 18 martie 2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc M.D., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., constatându-se că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru fapta reclamată în sarcina executorului judecătoresc la data de 18 decembrie 2007. Totodată, s-a constatat că raportat la faptul că în cauză a mai fost pronunțată o soluție pentru aceleași fapte și același făptuitor, ar fi fost aplicabile prevederile art. 10 lit. f) C. proc.

pen. S-a mai reținut că dispozițiile privind prescripția răspunderii penale prevalează în raport cu comiterea faptei reclamate. Prin rezoluția din 22 februarie 2008, dată în dosarul nr. 203/ll/2/2008 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Împotriva ambelor rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, precum și împotriva rezoluției nr. 7933/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara petiționara a formulat plângere la instanță, motivând că rezoluția nr. 7933/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc M.D., nu i-a fost comunicată.

A mai susținut, referitor la împlinirea termenului de prescripție al faptelor pretins săvârșite de executorul judecătoresc la data de 18 decembrie 2007, că în cauză nu operează prescripția, întrucât infracțiunea este săvârșită în formă continuată, iar, pe de altă parte, a depus plângere la parchet la data de 13 decembrie 2007, înainte de împlinirea termenului de prescripție. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei, reținând, în esență, că, în mod corect, s-a constatat incidența prescripției răspunderii penale, în raport de faptul că, din plângerea petiționarei, rezultă că ultima acțiune a executorului judecătoresc datează din 18 decembrie 2002, iar dispozițiile art. 122 alin. (2) C. proc.

pen., prevăd că termenele de prescripție a răspunderii penale se socotesc de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, în cazul infracțiunilor continuate. Împrejurarea că petiționara a sesizat organele de urmărire penală, la data de 18 decembrie 2002 și anterior, în dosarul nr. 7933/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nu constituie cauze de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, întrucât nu s-a efectuat nici un act procesual în sensul art. 123 C. pen., care presupune dobândirea calității de învinuit sau inculpat de către executorul judecătoresc. În ce privește plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 7933/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a constatat că se impune verificarea procedurii reglementată de art. 278 alin. (3) C. proc.

pen., instanța nefiind legal investită în raport de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Drept urmare, s-a dispus disjungerea plângerii petiționarei împotriva acestei rezoluții și s-a stabilit termen pentru soluționarea acesteia. Împotriva sentinței petiționara a declarat recurs, fără a-l motiva. Recursul declarat de petiționară este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus disjungerea plângerii formulată de petiționară împotriva rezoluției nr. 7933/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și respingerea plângerii împotriva rezoluției din 24 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 683/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, ca nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză, în mod corect, s-a constatat împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru fapta pretins săvârșită de executorul judecătoresc și inexistența vreunei cauze de întrerupere a cursului prescripției. Din economia textului art. 123 C. pen., rezultă că, pentru a fi incidență o cauză de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, este necesar ca, în cauza respectivă, să se fi dobândit de către presupusul făptuitor calitatea de învinuit sau inculpat, adică să se fi început procesul penal, printr-o rezoluție sau un proces-verbal de începere a urmăririi penale. Or, în cauză, s-au efectuat urmare plângerii formulată de petiționară, înainte de împlinirea termenului de prescripție, doar acte premergătoare, care sunt situate procesual anterior începerii urmăririi penale și, implicit, a procesului penal, potrivit art. 224 C. proc.

pen. Așa fiind, în cauză nu se putea reține incidența niciunui act procesual având drept efect întreruperea prescripției răspunderii penale. Privitor la soluția de disjungere a cauzei, dispusă prin aceeași sentință, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că nu a fost legal investită, în raport de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară SC I.T.C. SRL Timișoara împotriva sentinței penale nr. 51/PI din 6 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2008.