ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2031/2008

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 51/ PI din 6 martie 2008, Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționara SC I.T.C. SRL Timișoara împotriva rezoluției din 24 ianuarie 2008

dată în dosarul nr. 683/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara,

menținută prin rezoluția

procurorului general al aceluiași parchet, din

22 februarie  2008 dată

în dosar nr. 203/11/2/2008.

Totodată, în temeiul art. 38 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea

plângerii formulată de petiționară împotriva rezoluției nr. 7933/P/2004 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată de petiționară la procuror, s-a

solicitat efectuarea de cercetări împotriva

executorului judecătoresc

M.D., pentru pretinsa săvârșire a

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., susținându-se că executorul

judecătoresc a dispus o executare abuzivă, trecând la evacuarea firmei la data

de 16-18 decembrie 2002, în condițiile în care nu exista o hotărâre definitivă

și irevocabilă de suspendare a executării silite.

Prin rezoluția din 24 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 683/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 228 alin. (6

1

),

art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc

pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

S-a reținut, în esență, că pentru aceleași motive a mai fost depusă

anterior o plângere penală, care a făcut obiectul dosarului nr. 7933/P/2004 din

18 martie 2005 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria

Timișoara, dispunându-se neînceperea urmăririi penale

față de executorul

judecătoresc M.D., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., constatându-se că în

cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru fapta

reclamată în sarcina executorului judecătoresc la data de 18 decembrie 2007.

Totodată, s-a constatat că raportat la faptul că în cauză a mai fost

pronunțată o soluție pentru aceleași fapte și același făptuitor, ar fi fost

aplicabile prevederile art. 10 lit. f) C. proc. pen. S-a mai reținut că

dispozițiile privind prescripția răspunderii penale prevalează în raport cu

comiterea faptei reclamate.

Prin rezoluția din 22 februarie 2008, dată în dosarul nr. 203/ll/2/2008

a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale, ca fiind legală și temeinică.

Împotriva ambelor rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, precum și împotriva rezoluției nr. 7933/P/2004 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Timișoara petiționara a formulat plângere la instanță,

motivând că rezoluția nr. 7933/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Timișoara, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul

judecătoresc M.D., nu i-a fost comunicată.

A mai susținut,

referitor la împlinirea termenului de prescripție al

faptelor pretins săvârșite de executorul judecătoresc la data de 18 decembrie 2007,

că în

cauză nu operează prescripția, întrucât

infracțiunea este săvârșită în

formă continuată, iar, pe de altă parte,

a depus plângere la parchet la data de 13 decembrie 2007, înainte de împlinirea

termenului de prescripție.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarei, reținând, în esență, că, în mod corect, s-a

constatat incidența prescripției răspunderii penale, în raport de faptul că,

din plângerea petiționarei, rezultă că ultima acțiune a executorului

judecătoresc datează din 18 decembrie 2002, iar dispozițiile art. 122 alin. (2)

C. proc. pen., prevăd că

termenele de

prescripție a răspunderii penale se socotesc de la data

săvârșirii

ultimei acțiuni sau inacțiuni, în cazul infracțiunilor continuate.

Împrejurarea că petiționara a sesizat organele de urmărire penală, la

data de 18 decembrie 2002 și anterior, în dosarul nr. 7933/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nu constituie cauze de

întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, întrucât nu s-a

efectuat nici un act procesual în sensul art. 123 C. pen., care presupune

dobândirea calității de învinuit sau inculpat de către executorul judecătoresc.

În ce privește plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 7933/P/2004

a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a constatat că se impune

verificarea procedurii reglementată de art. 278 alin. (3) C. proc. pen.,

instanța nefiind legal investită în raport de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. Drept urmare, s-a dispus disjungerea plângerii petiționarei

împotriva acestei rezoluții și s-a stabilit termen pentru soluționarea

acesteia.

Împotriva sentinței petiționara a declarat recurs, fără a-l motiva.

Recursul declarat de petiționară este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect,

instanța de fond a dispus disjungerea plângerii formulată de petiționară

împotriva rezoluției nr. 7933/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Timișoara și respingerea plângerii împotriva rezoluției din 24 ianuarie 2008

dată în dosarul nr. 683/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, ca nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în

cauză, în mod corect, s-a constatat împlinirea termenului de prescripție a

răspunderii penale pentru fapta pretins

săvârșită

de executorul judecătoresc și inexistența vreunei cauze de

întrerupere a

cursului prescripției.

Din economia textului art. 123 C. pen., rezultă că, pentru a fi

incidență o cauză de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale,

este necesar ca, în cauza respectivă, să se fi dobândit de către presupusul

făptuitor calitatea de învinuit sau

inculpat,

adică să se fi început procesul penal, printr-o rezoluție sau

un

proces-verbal de începere a urmăririi penale.

Or, în cauză, s-au efectuat urmare plângerii formulată de

petiționară, înainte de împlinirea termenului de

prescripție, doar acte

premergătoare, care sunt situate procesual

anterior începerii urmăririi penale și, implicit, a procesului penal, potrivit art.

224 C. proc. pen.

Așa fiind, în cauză nu se putea reține incidența niciunui act procesual

având drept efect întreruperea prescripției răspunderii penale.

Privitor la soluția de disjungere a cauzei, dispusă prin aceeași

sentință, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța

de fond a apreciat că nu a fost legal investită,

în raport de dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței

de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul

declarat de petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară SC I.T.C.

SRL Timișoara împotriva sentinței penale nr. 51/PI din 6 martie 2008 a Curții

de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

iunie 2008.