ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 168/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 207/PI

din 11 septembrie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul

prevederilor art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată

plângerea formulată de petiționarii K.I., K.F.K. și K.R.L. împotriva

rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în

dosarul nr. 590/P/2007 .

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Petiționarii K.I., K.F.K. și

K.R.L., prin curator K.A. au formulat plângere penală și au solicitat trimiterea

în judecată a făptuitorului, executor judecătoresc M.S.R., pentru săvârșirea

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen. și nerespectarea hotărârilor judecătorești

prevăzută de art. 271 C. pen., motivând că acesta a săvârșit abuzuri cu

prilejul executării unei creanțe izvorâte dintr-un contract de împrumut

Prin rezoluția penală nr.

590/P/2007 din 31 martie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și alin. (6/1) raportat la art. 10

lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.S.R.,

executor judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și

art. 271 C. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală, fiind de

natură civilă.

Prin rezoluția mai sus

menționată s-a reținut că din probatoriul administrat rezultă că, executorul

judecătoresc a întocmit acte legale, respectiv procese verbale pentru toate

actele de executare pe care le-a efectuat, conform art. 388 C. proc. civ., în

dosarul nr. 350EX/2004 și că, reclamanții au uzat de fiecare dată de

prevederile art. 399 C. proc. civ., formulând contestații la executare. Astfel,

actele întocmite de executorul judecătoresc în dosarul nr. 350Ex/2004 au fost

validate de către instanța judecătorească, neconstatându-se că acesta ar fi

acționat abuziv sau cu ignorarea legii.

Împotriva rezoluției

procurorului, petiționarii, prin mandatar, au formulat plângere la procurorul

ierarhic superior, și prin rezoluția dată în dosarul nr. 8928/2172/11//7/2008

din 9 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, în temeiul art. 278 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus

respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de K.I., K.F.K. și K.R.L.,

prin mandatar K.A., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

adoptată în dosarul nr. 590/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, cu motivarea că din analiza actelor premergătoare începerii

urmăririi penale administrate în cauză, se constată că soluția adoptată este

legală și temeinică și în mod corect, procurorul anchetator a reținut în

cuprinsul rezoluției nr. 590/P/ 2007 că toate actele de executare din dosarul

execuțional nr. 350/EX/2004 au fost întocmite de către executorul judecătoresc

M.S.R. cu respectarea dispozițiilor legale în materie, acestea fiind menținute

de către instanța judecătorească.

Împotriva celor două rezoluții,

petiționarii, au formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., adresată Judecătoriei Timișoara și prin sentința penală nr. 1552

din 18 iunie 2008, Judecătoria Timișoara în temeiul art. 42 raportat la art.

278

1

si art. 28

1

lit. b) C. proc. pen., a declinat

competența de soluționare a plângerii introdusa de petentii K.I., K.F., și

K.R.L. în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, prin

sentința penală nr. 207/PI din 11 septembrie 2008, examinând plângerea, în

temeiul prevederilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarii K.I., K.F.K. și

K.R.L., împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara în dosarul nr. 590/P/2007, cu motivarea că în mod corect plângerea

petenților a fost respinsă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

cu motivarea că, așa cum petenții au menționat în plângerea penală, au

restituit doar suma de 91.862.000 Rol, rămânând neachitată suma de 175.000.000

Rol, la care au fost calculate dobânzi pentru întârzieri de plată, astfel că, a

constatat că nu există motive de desființare a rezoluțiilor pronunțate de

procuror.

Împotriva hotărârii Curții de

Apel Timișoara au declarat recurs petiționarii K.I., K.F.K. și K.R.L., prin

care au solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea plângerii

formulată, arătând că hotărârea pronunțată este netemeinică, întrucât,

executorul judecătoresc se face vinovat săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu și a îndeplinit acte de executare silită, fără a constata

nelegalitatea titlului.

Recursul este nefondat urmând a

fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Analizând actele și

lucrările dosarului, inclusiv rezoluțiile atacate și hotărârea primei instanțe

se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de

petiționarii K.I., K.F.K. și K.R.L., întrucât, în cauză nu rezultă niciun fel

de indiciu că intimatul M.S.R., executor judecătoresc, ar fi comis

infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 246 C. pen. și nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art.

271 C. pen.

Curtea de Apel Timișoara, în mod

corect a constatat, în urma analizării probelor, că intimatul M.S.R. nu a

săvârșit fapte care să-i atragă acestuia răspunderea penală.

Faptul că petiționarii sunt

nemulțumiți de activitatea intimatului, nu constituie o vătămare a intereselor

legale, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 246 C. pen., și art. 271 din

același cod, iar din analiza actelor existente la dosarul cauzei rezultă că

executorul judecătoresc și-a respectat îndatoririle de serviciu, iar actele

sale au fost menținute de către instanța judecătorească.

Faptele intimatului nu

constituie motive pentru tragerea la răspundere penală a acestuia, dacă nu este

dovedită existența altor împrejurări de fapt, care să fi determinat exercitarea

cu bună știință, în mod defectuos, a atribuțiilor de serviciu sau nerespectarea

hotărârilor judecătorești.

Împrejurarea că petiționarii

sunt nemulțumiți de demersurile efectuate de executorul judecătoresc nu poate

conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor și a

infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.

Înalta Curte apreciază ca fiind

legale și temeinice argumentele expuse atât în cele două rezoluții cât și în

sentința recurată, astfel, în mod întemeiat rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale dată de procuror a fost menținută de către Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul art. 385/15 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursurile declarate

de petiționarii K.I., K.F.K. și K.R.L., ca nefondate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii K.I., K.F.K. și K.R.L., împotriva

sentinței penale nr. 207/PI din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

Obligă recurenții petiționari la

câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 21 ianuarie 2009.