ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2027/2008

Asupra

recursurilor de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 189/PI din 6 decembrie

2007, Curtea

de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarele SC G.F. SRL și Asociația „16-21 decembrie

1989" Lugoj împotriva ordonanței dată în dosarul nr. 222/P/2007 și a

rezoluției nr. 647/ll/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată de petiționare la procuror, s-a

solicitat efectuarea de cercetări împotriva executorului judecătoresc

B.N.T.,

pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 249 și art. 289 C.

pen., susținându-se că în procesul-verbal de executare silită din 23 ianuarie 2006,

executorul judecătoresc nu a menționat toate bunurile existente în imobilul

aparținând celor două petiționare, precum și că au fost nominalizate bunuri ale

societății "G.F" SRL care nu s-au regăsit în fapt la data de 22

decembrie 2006 în depozitul SC U. SA.

Prin

rezoluția din 25 iunie 2007, dată în dosarul nr. 222/P/2007 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. art. 209 alin. (3), (4) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru pretinsa săvârșire a

infracțiunilor prevăzute de art. 249 și art. 289 C. pen.

S-a reținut, în esență, că evacuarea efectuată de

executorul

judecătoresc a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale,

fiind iedentificate doar bunurile cu valoare economică. Totodată, s-a reținut

că actele jurisdicționale îndeplinite de un executor

judecătoresc cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu nu pot

forma

obiectul unor plângeri penale, eventualele nemulțumiri ale unei

părți putând fi înlăturate prin valorificarea prevederilor art. 57 din Legea

nr. 188/2000.

Prin

rezoluția din 2 august 2007, dată în dosarul nr. 647/ll/2/2007 a procurorului

general adjunct, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca

fiind legală și temeinică.

Î

mpotriva

ambelor rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

petiționarele au formulat plângere la instanță, solicitând desființarea

acestora și reținerea cauzei pentru judecare, susținând că la dosar sunt

suficiente probe din care rezultă vinovăția intimatului.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarelor și a menținut soluțiile procurorului, reținând, în

esență, următoarele:

Urmare

rămânerii definitive și irecovabile a sentinței civile nr. 1361 din 20 mai 2004

a Judecătoriei Lugoj, prin care s-a dispus evacuarea necondiționată a pârâtei SC

G.F. SRL Lugoj dintr-un imobil aparținând mai multor creditori, la cererea

acestora

din urmă, s-a încuviințat

executarea silită a hotărârii sus-menționate,

de către Biroul

executorului judecătoresc B.N.T.

Din

actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că executorul judecătoresc

și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile, în baza hotărârii judecătorești

definitive și irevocabile, iar bunurile omise a fi menționate de executorul judecătoresc

- care ar fi aparținut Asociației 16-21 decembrie 1989 - nu au fost

nominalizate de petiționare, ci indicate doar generic.

Î

mpotriva

sentinței petiționarele au declarat recurs, susținut de apărătorul ales al

acestora, care a invocat temeiurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10 și 18 C. proc. pen., solicitând casarea sentinței, desființarea

rezoluțiilor procurorului și trimiterea cauzei la instanța de fond, iar în

temeiul art. 278

1

pct. 8 lit. c) C. proc. pen., dacă sunt probe

suficiente, să se treacă la soluționarea cauzei.

Recursurile declarate sunt nefondate.

Î

n ce

privește prima critică formulată de apărătorul recurentelor petiționare, se

constată că aceasta nu este întemeiată, întrucât hotărârea instanței de fond

cuprinde atât considerentele referitoare la legalitatea rezoluțiilor atacate,

cât și cele privind temeinicia acestora.

Nici cea

de a doua critică formulată nu este fondată.

Î

ntr-adevăr,

așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu

privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina executorului

judecătoresc.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că intimatul și-a exercitat

atribuțiile de serviciu, în conformitate cu dispozițiile legii, așa cum în mod

corect a reținut instanța de fond în considerente.

Astfel, procedura executării silite s-a efectuat

cu respectarea

dispozițiilor legale, executorul

judecătoresc inventariind bunurile din imobil, pe care ulterior Ie-a predat în

custodie.

Criticile

recurentelor petiționare, referitoare la actele

executorului judecătoresc puteau fi soluționate fie prin recurgerea la

contestarea

acestora în condițiile art. 57 din Legea nr. 188/2000, fie prin exercitarea,

conform dispozițiilor procesuale, a căilor de atac prevăzute de lege.

Î

n

raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este

temeinică și legală, urmând a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate

de petiționare, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de recurentele

petiționare SC G.F. SRL și Asociația „16-21 decembrie

1989"

Lugoj împotriva sentinței penale nr. 189/PI din 6 decembrie 2007 a Curții de

Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentele petiționare la plata sumei de câte 400 lei cu

titlul

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2008.