ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2027/2008

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 189/PI din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarele SC G.F. SRL și Asociația „16-21 decembrie 1989" Lugoj împotriva ordonanței dată în dosarul nr. 222/P/2007 și a rezoluției nr. 647/ll/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționare la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva executorului judecătoresc B.N.T., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 249 și art. 289 C. pen., susținându-se că în procesul-verbal de executare silită din 23 ianuarie 2006, executorul judecătoresc nu a menționat toate bunurile existente în imobilul aparținând celor două petiționare, precum și că au fost nominalizate bunuri ale societății "G.F" SRL care nu s-au regăsit în fapt la data de 22 decembrie 2006 în depozitul SC U. SA. Prin rezoluția din 25 iunie 2007, dată în dosarul nr. 222/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. art. 209 alin. (3), (4) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 249 și art. 289 C. pen. S-a reținut, în esență, că evacuarea efectuată de executorul judecătoresc a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale, fiind iedentificate doar bunurile cu valoare economică. Totodată, s-a reținut că actele jurisdicționale îndeplinite de un executor judecătoresc cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu nu pot forma obiectul unor plângeri penale, eventualele nemulțumiri ale unei părți putând fi înlăturate prin valorificarea prevederilor art. 57 din Legea nr. 188/2000. Prin rezoluția din 2 august 2007, dată în dosarul nr. 647/ll/2/2007 a procurorului general adjunct, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Î mpotriva ambelor rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petiționarele au formulat plângere la instanță, solicitând desființarea acestora și reținerea cauzei pentru judecare, susținând că la dosar sunt suficiente probe din care rezultă vinovăția intimatului. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarelor și a menținut soluțiile procurorului, reținând, în esență, următoarele: Urmare rămânerii definitive și irecovabile a sentinței civile nr. 1361 din 20 mai 2004 a Judecătoriei Lugoj, prin care s-a dispus evacuarea necondiționată a pârâtei SC G.F. SRL Lugoj dintr-un imobil aparținând mai multor creditori, la cererea acestora din urmă, s-a încuviințat executarea silită a hotărârii sus-menționate, de către Biroul executorului judecătoresc B.N.T.

Din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că executorul judecătoresc și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile, în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, iar bunurile omise a fi menționate de executorul judecătoresc - care ar fi aparținut Asociației 16-21 decembrie 1989 - nu au fost nominalizate de petiționare, ci indicate doar generic. Î mpotriva sentinței petiționarele au declarat recurs, susținut de apărătorul ales al acestora, care a invocat temeiurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10 și 18 C. proc. pen., solicitând casarea sentinței, desființarea rezoluțiilor procurorului și trimiterea cauzei la instanța de fond, iar în temeiul art. 278 1 pct. 8 lit. c) C. proc.

pen., dacă sunt probe suficiente, să se treacă la soluționarea cauzei. Recursurile declarate sunt nefondate. Î n ce privește prima critică formulată de apărătorul recurentelor petiționare, se constată că aceasta nu este întemeiată, întrucât hotărârea instanței de fond cuprinde atât considerentele referitoare la legalitatea rezoluțiilor atacate, cât și cele privind temeinicia acestora. Nici cea de a doua critică formulată nu este fondată. Î ntr-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina executorului judecătoresc. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că intimatul și-a exercitat atribuțiile de serviciu, în conformitate cu dispozițiile legii, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond în considerente.

Astfel, procedura executării silite s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, executorul judecătoresc inventariind bunurile din imobil, pe care ulterior Ie-a predat în custodie. Criticile recurentelor petiționare, referitoare la actele executorului judecătoresc puteau fi soluționate fie prin recurgerea la contestarea acestora în condițiile art. 57 din Legea nr. 188/2000, fie prin exercitarea, conform dispozițiilor procesuale, a căilor de atac prevăzute de lege. Î n raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiționare, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele petiționare SC G.F. SRL și Asociația „16-21 decembrie 1989" Lugoj împotriva sentinței penale nr. 189/PI din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentele petiționare la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2008.