ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată prin R.G. a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3933 la 7 februarie 2008 și pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1229/1/2008 la data de 11 februarie 2008, petiționara A.N.A.F., în temeiul art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., a formulat plângere împotriva rezoluției de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de către procurorul șef secție de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 48/II-2/2008 la data de 21 ianuarie 2008, având ca făptuitor pe J.l., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 248 1 raportat la art. 248 C. pen.

În motivarea plângerii, petiționara a arătat că în cursul anului 2001, organele de executare silită din cadrul A.F.P. a municipiului Timișoara au inițiat procedura de executare silită, atât a bunurilor imobile, aparținând SC A. SA cât și asupra conturilor bancare ale acestei societăți deschise la W.B. SA, Sucursala Timișoara, B.R.D., Sucursala Timișoara și trezoreria Timișoara. Pentru verificarea legalității activităților desfășurate de J.l. în legătură cu ridicarea popririi instituite asupra conturilor bancare ale SC A. SA și cu privire la acordarea scutirilor în baza O.U.G. nr. 40/2002 s-a solicitat organelor competente din cadrul A.N.A.F. efectuarea unui control. În urma acestor verificări s-a întocmit Raportul de verificare nr. 660638/2006, în care s-a confirmat ridicarea ilegală a popririlor instituite asupra conturilor bancare ale SC A. SA, prin transmiterea adreselor: nr. 16445 din 31 iulie 2001 înaintată către W.B.

SA și semnată de J.l.; nr. 19058 din 10 septembrie 2001 înaintată către B.R.D. Sucursala Timișoara și semnată de J.l.; adresa nr. 16170 din 20 septembrie 2001 înaintată către Trezoreria Timișoara și semnată de către J.l. În acest sens. S-a învederat instanței faptul că aceste ridicări ale popririlor s-au efectuat în condițiile în care SC A. SA datora bugetului de stat accesorii fiscale în cuantum de 6.569.445.492 lei (Rol), reprezentând majorări de întârziere aferente obligațiilor T.V.A. și impozitului pe profit neachitate la scadență. Prin aceste ridicări ilegale, bugetul statului nu a putut fi îndestulat, deși sumele derulate prin conturile bancare acopereau accesoriile fiscale datorate bugetului de stat și puteau fi onorate de către unitățile bancare, respectiv de către trezorerie.

Mai mult, în adresele de ridicare a indisponibilităților de la cele două bănci comerciale, W.B., respectiv B.R.D., s-a menționat că „urmează ca decontările creanțelor bugetare să se efectueze prin Trezoreria Timișoara, conform deconturilor justificative depuse cu adresa înregistrată la D.G.F.P. jud. Timiș”, însă aceste deconturi justificative conțin sume pe care agentul economic urma să le primească tot de la bugetul de stat, reprezentând reduceri la prețul de cumpărare a semințelor. Petiționara a mai menționat că în rezoluția emisă de procurorul șef secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. se afirmă că „la baza plângerii stă o notă de relații a directorului general adjunct al D.G.F.P.

jud. Timiș, în care se relatează un aspect nerelevant din punctul de vedere al infracțiunii reclamate.” Petiționara, în concluzie a solicitat să se constate că persoanele de execuție ale S.C.E.S.P.J. din cadrul A.F.P.M. Timișoara au înființat un număr de 3 popriri asupra veniturilor debitorului SC A. SA Timișoara, astfel: adresa de înființare a poprii asupra disponibilităților din contul agentului economic deschis la Trezoreria Timișoara nr. 3130 din 06 iunie 2001 ce conține accesorii fiscale la impozit pe profit și T.V.A. în suma de 5.249.547.587 lei (Rol); adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților agentului economic deschis la W.B. SA nr. 3302 din 08 iunie 2001 ce conține și accesorii fiscale la impozit pe profit în sumă de 1.211.094.106 lei (Rol); adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților din contul agentului economic deschise la B.R.D.

nr. 2128 din 08 iunie 2001 ce conține și accesorii fiscale la T.V.A. în sumă de 1.206.462.291 lei (Rol). De asemenea, s-a solicitat să se constate că aceste popriri au fost ridicate prin trei adrese semnate de J.l., că din analiza actelor și documentelor ce dovedesc intrările de disponibilități, în perioada dintre data ridicării popririlor și data emiterii convenției, s-a constatat că sumele derulate prin conturile bancare acopereau accesoriile fiscale datorate de societate bugetului de stat și puteau fi onorate de instituțiile bancare, respectiv de trezorerie, în condițiile în care aceste popriri nu ar fi fost ridicate prin adresele nr. 16445 din 31 iulie 2001 către W.B. nr. 19058 din 10 septembrie 2001 către B.R.D., nr. 16170 din 20 septembrie 2001 către Trezoreria Timișoara, adrese semnate de J.l.

S-a mai arătat că, că suma de 6.569.445.492 lei (Rol) putea fi încasată la bugetul de stat dacă se mențineau popririle asupra conturilor bancare, în condițiile în care disponibilitățile intrate în perioada următoare depășeau cu mult sumele poprite. Petiționara consideră că prin rezoluția din data de 21 ianuarie 2008, în mod neîntemeiat, s-a respins plângerea formulată, în condițiile în care, din argumentele dezvoltate și din actele și probele existente la dosar rezultă săvârșirea de către domnul J.l., cu bună știință și intenție directă a infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 248 1 raportat la art. 248 C. pen., solicitând admiterea plângerii împotriva rezoluției de respingere a plângerii A.N.A.F.

formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Înalta Curte a solicitat, prin adresă, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S.T. Timișoara, trimiterea dosarului nr. 48/II/2/2008, care se află atașat la dosarul nr. 37/P/2006, adresă ce se află la dosarul Înaltei Curți. La dosarul cauzei a fost depusă adresa din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - S.T. Timișoara din data de 26 februarie 2008, înregistrată prin R.G. a acestei instanțe sub nr. 1016 la 29 februarie 2008, aflată la dosarul Înaltei Curți, prin care se comunică că a fost trimis alăturat adresei, dosarul nr. 37/P/2006 împreună cu rezoluția nr. 48/II/2/2008 a D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, emisă la data de 21 ianuarie 2008. La termenul de astăzi, au lipsit, atât petiționara, cât și intimatul.

Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților, potrivit art. 278 1 alin. (6) C. proc. pen. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a plângerii, ca neîntemeiată, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală. Înalta Curte a pus în discuție competența acestei instanțe în judecarea plângerii. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat declinarea la Judecătoria Timișoara, întrucât nu există niciun criteriu care să atragă competența Înaltei Curți. Examinând plângerea formulată de petiționara A.N. A.F. în raport cu excepția de competență pusă în discuție de instanța supremă, Înalta Curte consideră că nu este competentă să soluționeze prezenta cauză, excepțiile de necompetență materială și după calitatea persoanei fiind întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin rezoluția de la 8 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - S.T. Timișoara, în dosarul nr. 37/P/2006, procurorul șef serviciu, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză față de J.l., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 248 1 raportat la art. 248 C. pen. Împotriva acestei rezoluții a fost formulată plângere, care a fost soluționată prin rezoluția din 21 ianuarie 2008, de către procurorul șef al secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din D.N.A., în lucrarea cu nr. 48/II-2/2008 și care în temeiul art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a dispus, respingerea plângerii.

Împotriva rezoluției de respingere a plângerii dispusă de procurorul șef secție de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., dată la 21 ianuarie 2008, în lucrarea cu nr. 48/II-2/2008, petiționara A.N.A.F. a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. , investind cu aceasta, Înalta Curte de Casație și Justiție, ce face obiectul cauzei de față. În conformitate cu art. 278 1 C. proc.

pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

În conținutul art. 25 C. proc. pen., este reglementată competența judecătoriei și anume: „(1) Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. (2) Judecătoria soluționează și alte cazuri anume prevăzute de lege”. Legiuitorul a prevăzut în mod concret, în dispozițiile art. 27 pct. 1 și art. 28 1 pct. 1 C. proc. pen., competența în primă instanță a tribunalului și respectiv a curții de apel, evidențiind expres infracțiunile care intră în sfera de competență a acestor instanțe, iar infracțiunea prevăzută de art. 248 1 raportat la art. 248 C. pen., nu se regăsește enumerată în prevederile arătate. Astfel, competența materială a judecării infracțiunii prevăzută de art. 248 1 raportat la art. 248 C. pen., abuzul în serviciu în formă calificată, revine judecătoriei.

În dispozițiile de la art. 29 pct. 1 C. proc.

pen., legiuitorul a reglementat competența, în primă instanță, a Curții Supreme de Justiție și anume: a) infracțiunile săvârșite de senatori și deputați; b) infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului; c) infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Curții de Conturi, de președintele Consiliului Legislativ și de Avocatul Poporului; d) infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori; e) infracțiunile săvârșite de șefii cultelor religioase organizate în condițiile legii și de ceilalți membri ai înaltului Cler, care au cel puțin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; e 1 ) infracțiunile săvârșite de către membrii C.S.M.; f) infracțiunile săvârșite de judecătorii și magistrații asistenți de la Curtea Supremă de Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe și de procurorii P.N.A., g) alte cauze date prin lege în competenta sa.” Or, din examinarea rezoluției dată la 8 decembrie 2006 de procurorul șef serviciu, în dosarul nr. 37/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S.T.

Timișoara, rezultă că persoana față de care s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 248 1 raportat la art. 248 C. pen., respectiv J.l. era director al SC A. SA Timișoara, când a dispus ridicarea popririlor instituite asupra conturilor bancare ale acestei firme. În raport cu dispozițiile legale mai sus-menționate rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție nu este instanța competentă material și nici după calitatea persoanei să judece plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., formulată de petiționara A.N.A.F., deoarece infracțiunea pretins a fi comisă de J.l., prevăzută de art. 248 1 raportat la art. 248 C. pen.

, precum și calitatea persoanei față de care s-a dispus soluția menționată, respectiv, aceea de director al SC A. SA Timișoara, nu se regăsesc în conținutul dispozițiilor art. 29 pct. 1 C. proc. pen. , așa încât competența judecării plângerii aparține judecătoriei, iar în condițiile concrete ale cauzei, Judecătoriei Timișoara. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 42 C. proc. pen., cu referire la art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., va declina competența de soluționare a plângerii formulată de petiționara A.N.A.F., la Judecătoria Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E În baza art. 42 cu referire la art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., declină competenta de soluționare a plângerii formulată de petiționara A.N.A.F., la Judecătoria Timișoara. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.