ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1674/2008

Asupra recursului penal de

față:

Prin sentința penală nr. 29

din 12 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul M.M. și petenta SC A.S. SRL împotriva

rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în

dosarele nr. 323/P/2007 și nr. 845/II/2/2007.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Începând cu data de 15

noiembrie 2005 M.M. a depus mai multe sesizări la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Timișoara, solicitând tragerea la răspundere penală a executorului

judecătoresc M.G., avocatului K.F. și a numiților T.R., P.P., O.D., N.M., J.T. și

B.L.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 290, 292

și 323 C. pen.

În fapt s-a reținut că M.M.,

administratorul SC A.S. SRL a reclamat faptul că T.R. și O.D., directori ai

Cooperativei H.F., împreună cu executorul judecătoresc M.G. au declanșat

formalitățile legale pentru recuperarea unei creanțe, fără să aibă titlu

executor.

T.R. este acuzat că abuziv a

reținut cărțile de identitate ale unor autovehicule ce au făcut obiectul unui

contract de gaj, pentru acordarea unui împrumut. De asemenea, reprezentanții

Cooperativei H.F. sunt acuzați că au acționat cu rea credință în vederea

falimentării SC A.S. SRL

Executorul judecătoresc M.G.

este reclamat că a vândut la licitație un imobil al SC A.S. SRL cu încălcarea

dispozițiilor legale privind procedura, cu referire la prețul la care s-a

vândut imobilul.

Numiților J.T. și B.L.,

angajați ai A.F.P. Timiș, li s-a imputat lipsa de diligență pentru recuperarea

creanțelor statului, întrucât participând la vânzarea la licitație a

imobilului, nu au intervenit pentru împiedicarea vânzării lui la un preț

derizoriu.

N.G., director la SC R. SRL

Timișoara, este reclamat pentru că în asociere cu ceilalți făptuitori,

exercitându-și abuziv prerogativele, a încercat să recupereze o creanță a

firmei de la SC A.S. SRL, fără respectarea procedurii executării silite.

Din cercetările efectuate de

parchet, s-a constatat că executorul M.G., în dosarul execuțional nr. 110/2004,

având ca obiect punerea în executarea a D.C. nr. 1016/2002 și a Ordonanței nr. 422/P/2002,

ambele ale Tribunalului Timiș, a procedat conform dispozițiilor legale.

Procedurile desfășurate cu ocazia vânzării la licitație a imobilului înscris în

C.F. nr. 3033 Timișoara au fost filmate și înregistrate pe C.D., care era depus

la dosar.

În privința dosarului

execuțional nr. 45/2005, executorul judecătoresc a procedat la executarea

silită pentru o datorie neachitată integral de SC A.S. SRL către Cooperativa H.F.

Pentru punerea în aplicare a titlului executoriu, s-a solicitat și obținut

încuviințarea instanței.

S-a mai constatat că

declanșarea procedurii falimentului de reprezentanții Cooperativei H.F., prin

avocat K.F., nu s-a făcut cu rea credință, iar reținerea cărților de identitate

ale autovehiculelor gajate aparținând firmei petentului M.M. nu a fost comisă

cu intenție infracțională.

Pentru angajații A.F.P. Timiș,

s-a constatat că aceștia au participat la licitație și au apreciat ca legală

procedura desfășurată.

De asemenea, s-a constatat

ca lipsită de temei acuzația potrivit căreia persoanele reclamate s-ar fi

asociat pentru săvârșirea de infracțiuni.

Față de plângerea petentului

M.M., care a reclamat încălcarea dispozițiilor legale privind vânzarea la

licitație a imobilului arătat, că s-a demarat nelegală executarea silită pentru

o sumă incertă și neexigibilă, s-a constatat că reprezentanții Cooperativei H.F.

și SC R. SRL au acționat pentru a-și recupera creanțele de la debitoarea SC A.S.

SRL, iar executorul judecătoresc și-a îndeplinit sarcinile profesionale în

limita dispozițiilor legale.

De asemenea, prin plângerea

adresată Procurorului General (plângere formulată împotriva rezoluției

procurorului) s-a respins cererea de conexare a dosarului nr. 404/P/2007,

deoarece are un alt obiect și privește alte persoane.

Din întreg probatorul

existent la dosar, anexat dosarului instanței, nu se poate determina săvârșirea

de către persoanele reclamate a vreunei infracțiuni dintre cele sesizate de

petenți, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în

înscrisuri sub semnătură privată, fals în declarații și asociere pentru

săvârșire de infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petenta SC A.S. SRL prin asociat unic M.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

O primă critică formulată de

recurentă vizează împrejurarea că hotărârea instanței de fond nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, deși a expus

punctual în plângerea sa greșita reținere a situației de fapt și de drept de

către organul de urmărire penală, depunând la dosar și o serie de înscrisuri,

prima instanță nu și-a motivat soluția și nici nu a arătat considerentele

pentru care a respins proba cu înscrisuri.

De asemenea, unul din

motivele plângerii a fost și acela că parchetul nu a cercetat deloc faptele

menționate în plângerea suplimentară și cu toate acestea a dispus o soluție de

neîncepere a urmăririi penale, iar instanța nu a arătat în considerente că ar

fi formulat o astfel de plângere sau că ordonanța ar fi fost atacată și sub

acest aspect.

Petiționara critică

hotărârea primei instanțe și pentru că aceasta nu a avut în vedere înscrisurile

autentice depuse, prin care a combătut apărarea făcută de M.G. și de

Cooperativa H.F. privind încasarea de către M.G. a unor importante sume de

bani, fără acoperire legală și fără documente justificative.

O altă critică adusă

hotărârii primei instanțe este că aceasta nu a administrat probele solicitate,

în cauză impunându-se efectuarea unei expertize contabile, iar intimații au

comis infracțiunile pe care le-a reclamat.

Pentru motivele expuse se

solicită de către petiționară admiterea recursului, casarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra probele propuse.

Examinând legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor formulate, dar și din

oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte reține că recursul este întemeiat pentru considerentele ce

urmează:

La data de 19 octombrie 2007

s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara plângerea formulată de SC A.S.

SRL, prin asociat unic M.M., împotriva rezoluției nr. 323/P/2007 din 21 august

2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de M.G., T.R., P.P., O.D., N.M., J.T. și B.L.S.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în declarații și

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În cuprinsul plângerii sale,

petiționara a arătat care sunt motivele pentru care apreciază că rezoluția

atacată este netemeinică și nelegală, expunându-le pe larg la punctele I, II.

Instanța de fond, după ce

face o expunere a motivelor pentru care s-a apreciat de către procuror că se

impune o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimați, arată că

starea de fapt reținută de către parchet este corectă, după cum corecte sunt și

soluțiile pronunțate în cauză, iar din probatoriul existent nu se poate

determina săvârșirea de către persoanele reclamate a vreunei infracțiuni.

Referirea generică la starea

de fapt și la inexistența vreunei fapte penale nu echivalează însă cu o

motivare a hotărârii, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

Instanța avea obligația să

analizeze în parte fiecare faptă reclamată de petiționară ca fiind săvârșită de

către intimați, precum și susținerile acesteia din plângerea adresată

instanței, să arate motivele pentru care a considerat că în sarcina intimaților

nu se poate reține comiterea vreunei infracțiuni și deci rezoluția atacată este

temeinică și legală.

De asemenea, nu s-a făcut

nicio referire la înscrisurile depuse de petiționară, or potrivit dispozițiilor

art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., judecătorul verifică rezoluția

sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei

și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Față de cele expuse, Înalta

Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.,

va admite recursul declarat de petiționară, va casa sentința penală atacată și

va trimite cauza spre rejudecare, cu ocazia rejudecării urmând a fi avute în

vedere și celelalte motive de recurs invocate de către petiționară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petiționara SC A.S. SRL prin asociat unic M.M. împotriva sentinței penale nr. 29/

PI din 12 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează sentința penală recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 mai 2008.