ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1674/2008

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 29 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.M. și petenta SC A.S. SRL împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarele nr. 323/P/2007 și nr. 845/II/2/2007. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele: Începând cu data de 15 noiembrie 2005 M.M. a depus mai multe sesizări la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, solicitând tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc M.G., avocatului K.F. și a numiților T.R., P.P., O.D., N.M., J.T. și B.L.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 290, 292 și 323 C. pen.

În fapt s-a reținut că M.M., administratorul SC A.S. SRL a reclamat faptul că T.R. și O.D., directori ai Cooperativei H.F., împreună cu executorul judecătoresc M.G. au declanșat formalitățile legale pentru recuperarea unei creanțe, fără să aibă titlu executor. T.R. este acuzat că abuziv a reținut cărțile de identitate ale unor autovehicule ce au făcut obiectul unui contract de gaj, pentru acordarea unui împrumut. De asemenea, reprezentanții Cooperativei H.F. sunt acuzați că au acționat cu rea credință în vederea falimentării SC A.S. SRL Executorul judecătoresc M.G. este reclamat că a vândut la licitație un imobil al SC A.S. SRL cu încălcarea dispozițiilor legale privind procedura, cu referire la prețul la care s-a vândut imobilul.

Numiților J.T. și B.L., angajați ai A.F.P. Timiș, li s-a imputat lipsa de diligență pentru recuperarea creanțelor statului, întrucât participând la vânzarea la licitație a imobilului, nu au intervenit pentru împiedicarea vânzării lui la un preț derizoriu. N.G., director la SC R. SRL Timișoara, este reclamat pentru că în asociere cu ceilalți făptuitori, exercitându-și abuziv prerogativele, a încercat să recupereze o creanță a firmei de la SC A.S. SRL, fără respectarea procedurii executării silite. Din cercetările efectuate de parchet, s-a constatat că executorul M.G., în dosarul execuțional nr. 110/2004, având ca obiect punerea în executarea a D.C. nr. 1016/2002 și a Ordonanței nr. 422/P/2002, ambele ale Tribunalului Timiș, a procedat conform dispozițiilor legale.

Procedurile desfășurate cu ocazia vânzării la licitație a imobilului înscris în C.F. nr. 3033 Timișoara au fost filmate și înregistrate pe C.D., care era depus la dosar. În privința dosarului execuțional nr. 45/2005, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită pentru o datorie neachitată integral de SC A.S. SRL către Cooperativa H.F. Pentru punerea în aplicare a titlului executoriu, s-a solicitat și obținut încuviințarea instanței. S-a mai constatat că declanșarea procedurii falimentului de reprezentanții Cooperativei H.F., prin avocat K.F., nu s-a făcut cu rea credință, iar reținerea cărților de identitate ale autovehiculelor gajate aparținând firmei petentului M.M. nu a fost comisă cu intenție infracțională.

Pentru angajații A.F.P. Timiș, s-a constatat că aceștia au participat la licitație și au apreciat ca legală procedura desfășurată. De asemenea, s-a constatat ca lipsită de temei acuzația potrivit căreia persoanele reclamate s-ar fi asociat pentru săvârșirea de infracțiuni. Față de plângerea petentului M.M., care a reclamat încălcarea dispozițiilor legale privind vânzarea la licitație a imobilului arătat, că s-a demarat nelegală executarea silită pentru o sumă incertă și neexigibilă, s-a constatat că reprezentanții Cooperativei H.F. și SC R. SRL au acționat pentru a-și recupera creanțele de la debitoarea SC A.S. SRL, iar executorul judecătoresc și-a îndeplinit sarcinile profesionale în limita dispozițiilor legale.

De asemenea, prin plângerea adresată Procurorului General (plângere formulată împotriva rezoluției procurorului) s-a respins cererea de conexare a dosarului nr. 404/P/2007, deoarece are un alt obiect și privește alte persoane. Din întreg probatorul existent la dosar, anexat dosarului instanței, nu se poate determina săvârșirea de către persoanele reclamate a vreunei infracțiuni dintre cele sesizate de petenți, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în declarații și asociere pentru săvârșire de infracțiuni. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta SC A.S. SRL prin asociat unic M.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

O primă critică formulată de recurentă vizează împrejurarea că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Astfel, deși a expus punctual în plângerea sa greșita reținere a situației de fapt și de drept de către organul de urmărire penală, depunând la dosar și o serie de înscrisuri, prima instanță nu și-a motivat soluția și nici nu a arătat considerentele pentru care a respins proba cu înscrisuri. De asemenea, unul din motivele plângerii a fost și acela că parchetul nu a cercetat deloc faptele menționate în plângerea suplimentară și cu toate acestea a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale, iar instanța nu a arătat în considerente că ar fi formulat o astfel de plângere sau că ordonanța ar fi fost atacată și sub acest aspect.

Petiționara critică hotărârea primei instanțe și pentru că aceasta nu a avut în vedere înscrisurile autentice depuse, prin care a combătut apărarea făcută de M.G. și de Cooperativa H.F. privind încasarea de către M.G. a unor importante sume de bani, fără acoperire legală și fără documente justificative. O altă critică adusă hotărârii primei instanțe este că aceasta nu a administrat probele solicitate, în cauză impunându-se efectuarea unei expertize contabile, iar intimații au comis infracțiunile pe care le-a reclamat. Pentru motivele expuse se solicită de către petiționară admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra probele propuse. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte reține că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează: La data de 19 octombrie 2007 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara plângerea formulată de SC A.S. SRL, prin asociat unic M.M., împotriva rezoluției nr. 323/P/2007 din 21 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.G., T.R., P.P., O.D., N.M., J.T. și B.L.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în declarații și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. În cuprinsul plângerii sale, petiționara a arătat care sunt motivele pentru care apreciază că rezoluția atacată este netemeinică și nelegală, expunându-le pe larg la punctele I, II.

Instanța de fond, după ce face o expunere a motivelor pentru care s-a apreciat de către procuror că se impune o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimați, arată că starea de fapt reținută de către parchet este corectă, după cum corecte sunt și soluțiile pronunțate în cauză, iar din probatoriul existent nu se poate determina săvârșirea de către persoanele reclamate a vreunei infracțiuni. Referirea generică la starea de fapt și la inexistența vreunei fapte penale nu echivalează însă cu o motivare a hotărârii, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. Instanța avea obligația să analizeze în parte fiecare faptă reclamată de petiționară ca fiind săvârșită de către intimați, precum și susținerile acesteia din plângerea adresată instanței, să arate motivele pentru care a considerat că în sarcina intimaților nu se poate reține comiterea vreunei infracțiuni și deci rezoluția atacată este temeinică și legală.

De asemenea, nu s-a făcut nicio referire la înscrisurile depuse de petiționară, or potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., judecătorul verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Față de cele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petiționară, va casa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare, cu ocazia rejudecării urmând a fi avute în vedere și celelalte motive de recurs invocate de către petiționară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționara SC A.S. SRL prin asociat unic M.M. împotriva sentinței penale nr. 29/ PI din 12 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează sentința penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2008.