ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3399/2009

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 32 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca nefondată plângerea petenților M.M. și SC A.S. SRL împotriva rezoluției nr. 323/P/2008 din 21 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Prima instanță a reținut că petenții au solicitat desființarea rezoluțiilor din 21 august 2007, dosar nr. 323/P/2007 și rezoluția nr. 845/II/2/2007 din 3 octombrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor și începerea urmăririi penale; disjungerea plângerii penale privind pe făptuitorii T.R., P.P. și O.D.

pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, menționate la punctul 3 din plângerea penală nr. 9633/P/2005; disjungerea plângerii penale privind autorul necunoscut pentru infracțiunea de fals în înscrisuri și uz de fals menționată la pct. 6 din plângerea penală suplimentară, înregistrată inițial sub nr. 62/2006 la D.I.I.C.O.T., întrucât este o faptă distinctă ce nu are legătură cu ceilalți făptuitori și conexarea dosarului nr. 404/P/2007 la dosarul nr. 323/P/2007, întrucât privesc aceleași fapte și aceiași făptuitori.

În motivarea plângerii, în ceea ce privește rezoluția din 21 august 2007, petenții au arătat că cercetarea penală întreprinsă este superficială, incompletă și nefinalizată, reținându-se în mod greșit că: prețul de pornire al licitației s-a făcut corect, la fel ca întreaga procedură execuțională în dosarul nr. 110/EX/2004; că termenele pentru licitație fixate în publicațiile de vânzare au fost legal stabilite și că doar în cazul primei publicații termenul trebuia să nu fie mai mic decât 30 de zile; că recipisele cec ale celor doi lichidatori au fost depuse în mod corect; că executarea silită întreprinsă de executorul M.G. în dosarul execuțional nr. 34/EX/2005 a fost realizată în mod corect; că suma de 3.000.000 lei pe care executorul a încercat să o încaseze este cea corectă; că cele reținute la punctul 6 din rezoluție sunt total eronate.

De asemenea, s-a arătat în motivare că în mod cu totul părtinitor nu s-a făcut cercetare față de avocatul K.F. și nu s-au cercetat abuzurile privind declanșarea acțiunii privind falimentul societății petentului, nu s-a analizat abuzul săvârșit prin refuzul de restituire al cărții de identitate al autovehiculelor gajate; iar procurorul ar fi reținut în mod denaturat că plângerea este de natură „pur civilă”; nu a fost cercetat abuzul în serviciu al executorului privitor la demararea executării silite imobiliară pentru o creanță relativ mică față de valoarea imobilului, iar în ceea ce privește pe intimații J.T. și B.L.S. s-a reținut în mod greșit că aceștia nu sunt vinovați de abuz în serviciu în contextul în care ei erau însărcinați să recupereze creanța statului de peste 1 miliard lei, iar imobilul era evaluat la 4 miliarde lei.

Petenții au mai arătat în motivare că au formulat mai multe plângeri la diverse parchete și că, în final, prin rezoluția pe care o contestă, o serie de fapte și făptuitori au rămas necercetați, în special nu au fost analizate faptele sesizate în plângerea penală suplimentară înregistrată sub nr. 62/2006 la D.I.I.C.O.T. Timiș, menționată la punctul 3 privind pe M.G., punctul 5 și 6 privind pe avocatul K.F. și autori necunoscuți. În ceea ce privește rezoluția nr. 845/II/2/2007 din 3 octombrie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petenții arată în motivare că, față de complexitatea cauzei, aceasta este mai mult decât superficială, combătând fiecare argument reținut prin actul procurorului.

În rejudecare, au fost respinse ca inadmisibile cererile de disjungere a faptelor din dosarul de urmărire penală privind pe intimații J.T., B.L.S., T.R., P.P. și O.D., K.F. și conexarea acestora la dosarul nr. 323/P/2004 și s-a încuviințat atașarea dosarului nr. 404/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, instanța a reținut, în fapt următoarele: Prin rezoluția din 21 august 2007, dosar nr. 323/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc M.G. , avocat K.F., precum și față de numiții T.R., P.P., O.D., N.M., J.T. și B.L.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în declarații și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 246, art. 290, art. 292 și art. 323 C. pen.

S-a reținut că, începând cu data de 15 noiembrie 2005, M.M. a depus mai multe sesizări la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, solicitând tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc M.G. , avocatului K.F. și a numiților T.R., P.R., O.D., directori ai cooperativei H.F., împreună cu executorul judecătoresc M.G. au declanșat formalitățile legale pentru recuperarea unei creanțe, fără să aibă titlu executor. T.R. este acuzat că abuziv a reținut cărțile de identitate ale unor autovehicule ce au făcut obiectul unui contract de gaj, pentru acordarea unui împrumut. De asemenea, reprezentanții cooperativei H.F. sunt acuzați cu au acționat cu rea credință în vederea falimentării SC A.S.

SRL. Executorul judecătoresc M.G. este reclamat că a vândut la licitație un imobil al SC A.S. SRL cu încălcarea dispozițiilor legale privind procedura – cu referire la prețul la care s-a vândut imobilul. Numiților J.T. și B.L., angajați ai Administrației Finanțelor Publice Timiș li s-a imputat lipsa de diligență pentru recuperarea creanțelor statului, întrucât participând la vânzarea la licitație a imobilului, nu au intervenit pentru împiedicarea vânzării lui la un preț derizoriu. N.G., director la SC R. SRL Timișoara, este reclamat pentru că în asociere cu ceilalți făptuitori, exercitându-i abuziv prerogativele, a încercat să recupereze o creanță a firmei de la SC A.S. SRL, fără respectarea procedurii executării silite.

Din cercetările efectuate de parchet, s-a constatat că executorul M.G. în dosarul execuțional nr. 110/2004, având ca obiect punerea în executare a deciziei nr. 1016/2002 și a ordonanței nr. 422/P/2002, ambele ale Tribunalului Timiș, a procedat conform dispozițiilor legale. Procedurile desfășurate cu ocazie vânzării la licitație a imobilului înscris în C.F. nr. 3033 Timișoara au fost filmate și înregistrate pe CD – care este depus la dosar. În privința dosarului execuțional nr. 45/2005, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită pentru o datorie neachitată integral de SC A.S. SRL către cooperativa H.F. Pentru punerea în aplicare a titlului executoriu, s-a solicitat și obținut încuviințarea instanței.

S-a mai constatat că declanșarea procedurii falimentului de reprezentanții cooperativei H.F., prin avocat K.F., nu s-a făcut cu rea-credință, iar reținerea cărților de identitate ale autovehiculelor gajate aparținând firmei petentului M.M. nu a fost comisă cu intenție infracțională. Pentru angajații Administrației Finanțelor Publice Timiș, s-a constatat că aceștia au participat la licitație și au apreciat ca legală procedura desfășurată. De asemenea, s-a constatat ca lipsită de temei acuzația potrivit căreia persoanele reclamate s-ar fi asociat pentru săvârșirea de infracțiuni. Față de plângerea petentului M.M., care a reclamat încălcarea dispozițiilor legale privind vânzarea la licitație a imobilului arătat, că s-a demarat nelegală executarea silită pentru o sumă incertă și neexigibilă, s-a constatat că reprezentanții cooperativei H.F.

și SC R. SRL au acționat pentru a-și recupera creanțele de la debitoarea SC A.S. SRL, iar executorul judecătoresc și-a îndeplinit sarcinile profesionale în limita dispozițiilor legale. Această soluție a fost menținută prin rezoluția nr. 845/II/2/2007 din 3 octombrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. S-a reținut de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara că din probele administrate nu rezultă comiterea infracțiunilor reclamate, iar cererea de conexare a dosarului nr. 404/P/2007 a fost apreciată ca nefiind utilă cauzelor, deoarece acest dosar are ca obiect cercetarea altor fapte și ar duce la prelungirea soluționării cauzei de față.

Prin plângerile formulate, petenții invocă în special modul incorect de soluționare al dosarului execuțional nr. 110/2004 al Biroului Executorului Judecătoresc M.G., având ca obiect punerea în executare a titlului constând din ordonanța nr. 422/P din 12 februarie 2002 a Tribunalului Timiș și a deciziei civile nr. 1016 din 9 septembrie 2009 a aceleiași instanțe, potrivit cărora SC A.S. SRL administrată de M.M. avea obligația să plătească SC R. SRL Timișoara, administrată de N.M., suma de 25.459 lei, reprezentând contravaloarea unor facturi neachitate, suma incluzând și cheltuieli de executare, conform proceselor verbale întocmite de executorul judecătoresc în cauză. Cu privire la procedura executării silite în acest dosar execuțional, s-au derulat și procese civile în care au fost analizate respectarea dispozițiilor Codului de procedură civilă în materia executării silite.

Dosarul de executare silită are la bază contractul de împrumut numărul AT.055 încheiat la 13 martie 2001 de SC A.S. SRL reprezentată de M.M. și C.H.F. Timișoara, reprezentantă de directorul T.R., prin care prima societate primea suma de 20.000 dolari SUA care i-au fost transferați în totalitate, creditul fiind garantat prin contractul de ipotecă nr. 825 din 28 martie 2001 pentru suma de 11.000 dolari SUA, precum și prin contractul de gaj nr. 687 din 13 martie 2001, purtând asupra unor autovehicule evaluate la 17.800 dolari SUA. Deoarece societatea debitoare nu a achitat la termen suma împrumutată, dobânzile apoi penalitățile de întârziere, societatea creditoare a demarat proceduri legale în vederea executării silite, instanța competentă dispunând în acest sens prin încheiere.

Instanța a analizat dacă, raportat la modul de desfășurare al acestei executări silite, care a fost și înregistrată pe CD, precum și transcrisă pe hârtie, a avut loc o activitate infracțională din partea intimaților care s-ar fi asociat pentru săvârșirea de infracțiuni în scopul falimentării societății petentului, așa cum susțin petenții. Din întreg probatoriul administrat, nu s-a făcut dovada faptului că între intimați a existat o înțelegere în acest scop și nici că fiecare în parte ar fi săvârșit infracțiunile pentru care s-au formulat plângerile penale. Astfel, în ceea ce-l privește pe executorul judecătoresc M.G., acesta a procedat la vânzarea imobilului în litigiu, potrivit dispozițiilor procedurale și tocmai pentru a da dovadă de transparență în efectuarea actelor procedurale, procedurile efectuate au fost filmate și înregistrate pe CD.

Faptul că acesta și-a îndeplinit obligațiile legale, nu este de natură să ducă la concluzia că a săvârșit o infracțiune, chiar dacă actele de executare sunt anulate pe calea contestației la executare, acțiune care este la dispoziția oricărei persoane a căror interese legale sunt vătămate prin executare silită. Motivarea plângerii cu privire la executorul judecătoresc vizează de fapt, apărări în fond în cadrul unei contestații la executare care pot fi analizate de către instanța civilă, în cauză nedovedindu-se astfel o intenție de săvârșire a infracțiunilor imputate de către petenți.

Cu privire la garanția de 20% pe care cei doi lichidatori ar fi plătit-o la CEC ulterior declanșării licitației, în mod corect s-a reținut în rezoluție, conform probatoriului administrat, respectiv adresa CEC, sucursala Timișoara, nr. 78 din 17 din iunie 2007, că aceste recipise au fost emise anterior licitației care a început, conform înregistrării, la ora 13,30, astfel încât instanța a apreciat că nu este utilă solicitarea petenților de trimitere a cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea efectuării unei expertize contabile pentru a dovedi contrariul cu privire la valabilitatea vărsămintelor. În ceea ce privește faptele imputate reprezentanților C.H.F. Timișoara, intimații T.R., P.P.

și O.D., instanța constată că aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea legii și au calculat sumele datorate de SC A.S. SRL în mod corect, conform clauzelor contractuale. Nici declanșarea procedurii falimentului în dosar nr. 7604/S/2003 al Tribunalului Timiș de către aceiași intimați nu poate fi considerată o activitate infracțională, aceștia acționând conform legii civile în vederea recuperării creanței. De asemenea, aceștia, tot în recuperarea creanței, au demarat și procedura executării silite prin intermediul Biroului Executorului judecătoresc M.G. unde s-a constituit dosarul execuțional nr. 34/EX/2005. În ceea ce-l privește pe intimatul T.R., acesta mai este acuzat și de faptul că în mod abuziv ar fi reținut cărțile de identitate ale autovehiculelor care au făcut obiectul contractului de gaj menționat, deși acesta era fără deposedare.

Instanța a apreciat că în mod corect s-a reținut faptul că acesta nu a acționat cu intenție infracțională, ci în vederea valorificării gajului instituit anterior, iar soluționarea neînțelegerii dintre părți a fost rezolvată pe calea litigiului civil pe care aceștia l-au promovat. Printre creditorii debitoarei SC A.S. SRL s-a aflat și Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de intimații J.T.

și B.L.S., acuzați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că nu au atacat în instanță modul în care s-a finalizat executarea silită în dosarul execuțional nr. 34/EX/2005 al Biroului Executorului judecătoresc M.G., instanța a apreciat că aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, respectiv au participat la distribuirea sumei rezultată din executare, conform dispozițiilor legale, petenții neputând obliga alte persoane care nu se consideră vătămate prin executare să introducă o acțiune judecătorească care să le profite acestora, motiv pentru care s-au considerat acuzele aduse nefondate. Referitor la intimatul K.F., acesta este acuzat că, în calitate de avocat, atât al C.H.F.

Timișoara, cât și al creditoarei SC R. SRL Timișoara, le-a sugerat acestora „să crească cuantumul debitelor SC A.S. SRL, acuze care însă, nu au fost dovedite în cauză. De asemenea, prin plângere, s-a solicitat trimiterea cauzei la parchet în vederea conexării acestui dosar cu faptele imputate intimatului K.F. la pct.6 din dosarul nr. 62/2006 al D.I.I.C.O.T. Timișoara, în care petenții au invocat faptul că autor necunoscut la acea dată ar fi falsificat data înscrisă pe faxuri trimise instanței, fapte care fac obiectul dosarului nr. 641 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar prin rezoluția contestată nu se motivează nimic în legătură cu aceste fapte săvârșite de avocatul K.F.

Conform rezoluției din 20 mai 2008, dosar nr. 641/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (filele 146-160 dosar), instanța constată că, față de faptele imputate intimatului K.F., parchetul s-a pronunțat în sensul neînceperii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290, art. 272 și art. 292 C. pen., soluție menținută prin rezoluția nr. 635/II/2/2008 din 30 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, astfel încât trimiterea cauzei la parchet în vederea conexării acestui dosar cu nr. 641/P/2007, în care a fost analizată deja fapta intimatului și s-a dat o soluție de către procuror, care putea fi atacată în instanță, nu este utilă soluționării cauzei.

Tocmai de aceea, prin rezoluția contestată în prezentul dosar, nu s-a analizat această faptă imputată inițial prin plângerile formulate de către petenți unui autor necunoscut și ulterior intimatului K.F., motiv pentru care instanța a apreciat că soluția parchetului este temeinică și legală. Instanța a respins și celelalte cereri de admitere a plângerii și de trimitere la parchet în vederea disjungerii dosarelor cu privire la intimații T.R., O.D. și P.P. cu privire la reținerea abuzivă a cărților de identitate ale autovehiculelor petentei și la introducerea cererii de faliment de către intimați, aceste aspecte fiind soluționate în mod corect prin rezoluție de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care a analizat toate apărările petenților, inclusiv cele formulate prin plângerea suplimentară.

Împotriva sentinței penale nr. 32/PI din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, în termen legal, a declarat recurs petiționara SC A.S. SRL, reprezentată prin asociat M.M. În motivarea recursului, petiționara arată că prima instanță a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale fără nici un temei legal, în pofida probelor administrate, au fost ignorate actele noi depuse, precum și dispozițiile legale în materie de executare silită reglementate în legea specială, în mod greșit faptele reclamate nu au fost considerate infracțiuni, nu s-a făcut referire la soluția globală eronată de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a), b) și d) C. proc. pen. față de toți intimații și faptele săvârșite.

Referitor la executorul judecătoresc M.G., petiționara arată că acesta a săvârșit un grav abuz, începând licitația fără ca ofertele de cumpărare să fie depuse la dosar de către licitatori odată cu recipisele CEC de consemnare a garanțiilor de participare, nu a consemnat în procesul-verbal de executare prețul de la care a pornit licitația, nu a declinat executarea spre Administrația Finanțelor Publice atunci când a sesizat că la masa creditorilor urmăritori s-a înscris și această instituție, a trecut direct la urmărirea unui imobil de 200.000 Euro, pentru o creanță mai mică de o mie de Euro, a primit spre executare silită o cerere pentru creanțe nedovedite, fără caracter cert, lichid și exigibil.

În ceea ce îi privește pe intimații T.R., P.P. și O.D., petiționara arată că starea de fapt reținută de instanță este contrară realității, prin sentința civilă nr. 7099 din 29 mai 2007 a Judecătoriei Timișoara anulându-se executarea silită și stabilindu-se că SC A.S. SRL este creditoarea cooperativei H.F., iar refuzul de restituire a cărților de identitate ale autovehiculelor gajate de către T.R. constituie un abuz. Petiționara mai arată în motivarea recursului că intimații J.T. și B.L.S. au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar faptele reclamate ca fiind săvârșite de intimatul K.F. nu au fost cercetate prin rezoluția atacată. Pentru motivele expuse, petiționara solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea penală față de intimați.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Prima instanță a analizat plângerea petiționarei sub toate aspectele invocate de aceasta, în considerentele hotărârii atacate fiind expuse faptele reclamate și motivele pentru care acestea nu constituie infracțiuni, așa cum se susține de către petiționară. Referitor la faptele imputate executorului judecătoresc M.G., Înalta Curte reține că acesta a procedat la executarea silită cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar împrejurarea că ulterior actele de executare au fost anulate pe calea contestației la executare nu este de natură să ducă la concluzia că acesta a săvârșit faptă de natură penală.

Astfel, în dosarul execuțional nr. 110/2004, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a imobilului proprietatea petiționarei SC A.S. SRL având la bază încheierea nr. 1930 din 28 octombrie 2005 a Judecătoriei Timișoara prin care s-a încuviințat executarea silită conform titlului executoriu – ordonanța nr. 442/PI din 12 februarie 2002 a Tribunalului Timiș, hotărâre definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2232/PI din 14 iunie 2002 a Tribunalului Timiș și decizia civilă nr. 1216/R din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara. Imobilul a fost vândut la al patrulea termen de licitație, conform proceselor-verbale de licitație imobiliară depuse la dosar. Executorul judecătoresc a respectat dispozițiile Codului de procedură civilă în materia executării silite, în rezoluția atacată reținându-se corect că potrivit art. 511 C. proc.

pen. executorul nu avea obligația de a trece în procesul-verbal prețul de la care a pornit licitația, prețul fiind prevăzut de altfel în publicația de vânzare. Cei doi licitatori care au participat la data de 18 octombrie 2005 – M.C. și S.A. au prezentat recipisele CEC seria 0175088, nr. 1220/253360 102 din 18 octombrie 2005 și 0175069, nr. 1218/253360 102 din 18 octombrie 2005 la momentul începerii licitației, acestea fiind înscrise în registrul de valoare la BEJ M.G. la pag. 40 și 41 din 18 octombrie 2005, precum și în procesul verbal de licitație. Conform adresei nr. 7871 din 7 iunie 2007 a CEC, sucursala Timișoara, recipisele au fost emise anterior licitației. Referitor la dosarul execuțional nr. 34 din 28 aprilie 2005, executorul judecătoresc, având în vedere sentința civilă nr. 7270 din 7 septembrie 2005 a Judecătoriei Timișoara, a continuat urmărirea silită pentru sumele rămase, respectiv suma de 6.024 dolari SUA plus onorariul de executare.

Anularea ulterioară a somației pentru debitul de 6045 dolari SUA prin sentința civilă nr. 7099 din 29 mai 2007 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în cadrul unei contestații la executare nu este de natură să ducă la concluzia că intimatul M.G. a comis o faptă penală, din moment ce nu există dovada că acesta a acționat cu intenția de a vătăma interesele legale ale petiționarei. De asemenea, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că executorul judecătoresc a avut o înțelegere prealabilă cu intimații J.T. și B.L.S. și că ar fi acționat împreună cu aceștia pentru fraudarea intereselor petiționarei cu ocazia executării silite asupra imobilului proprietatea acesteia. Referitor la faptele imputate intimaților T.R., P.P.

și O.D., prima instanță a reținut corect că aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, aceștia au calculat sumele pe care le datora petiționara C.H.F. Timișoara în baza contractului de împrumut nr. AT 055 conform clauzelor contractuale, iar deschiderea procedurii de faliment la Tribunalul Timiș (dosar 7604/S/2003) s-a făcut pentru recuperarea creanței, neputând fi considerată o faptă penală. De asemenea, nu se poate reține, așa cum susține petiționara, că intimații reprezentanți ai C.H.F. Timișoara ar fi acționat cu rea-credință în vederea falimentării SC A.S. SRL în sensul că au declanșat procedura executării silite prin intermediul BEJ M.G., în dosarul execuțional nr. 34/EX/2005, în timp ce pe rolul instanței se afla un proces civil pentru clarificarea litigiului legat de contractul de împrumut.

Aceștia au acționat pentru recuperarea unei creanțe, conform legii civile, iar împrejurarea că ulterior instanța a anulat executarea silită nu poate atrage răspunderea penală a intimaților. În ceea ce privește fapta intimatului T.R. de a refuza restituirea cărților de identitate ale autovehiculelor care au făcut obiectul contractului de gaj, instanța a reținut corect că nu are caracter penal, lipsind intenția, cărțile de identitate fiind reținute în vederea valorificării gajului instituit anterior. De altfel, aceste neînțelegeri dintre părți au fost soluționate prin sentința civilă nr. 1877 din 17 februarie 2005 a Judecătoriei Timișoara prin care s-a admis acțiunea SC A.S. SRL și a fost obligată C.H.F.

Timișoara la restituirea cărților de identitate. În ceea ce îl privește pe intimatul K.F., prin rezoluția atacată nu sunt analizate toate faptele imputate acestuia, făcându-se referire doar la împrejurarea că acesta a fost de bună credință și nu i-a sfătuit pe reprezentanții C.H.F. Timișoara despre modalitatea în care pot „fi crescute debitele SC A.S. SRL în vederea declanșării procedurii falimentului (pct. 7 din rezoluție). Deși sub acest aspect s-ar impune desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror, o astfel de măsură ar fi inutilă, din moment ce prin rezoluția nr. 641/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara au fost cercetate aceste fapte, dispunându-se neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 292 C. pen., art. 290 C. pen.

și art. 272 C. pen., în baza dispozițiilor art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., soluție ce poate fi atacată de către petiționară potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de petiționară și să o oblige pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC „A.S.” SRL, prin asociat unic M.M., împotriva sentinței penale nr. 32/PI din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la câte 595 lei cheltuieli judiciare către intimații T.R., O.D. și P.P. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2009.