ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3399/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3399/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 32 din 5 februarie 2009 a Curții

de Apel Timișoara s-a respins ca nefondată plângerea petenților M.M. și SC A.S.

SRL împotriva rezoluției nr. 323/P/2008 din 21 august 2007 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prima instanță a reținut că petenții au solicitat desființarea

rezoluțiilor din 21 august 2007, dosar nr. 323/P/2007 și rezoluția nr. 845/II/2/2007

din 3 octombrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor și începerea

urmăririi penale; disjungerea plângerii penale privind pe făptuitorii T.R., P.P.

și O.D. pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanei, menționate la punctul 3 din plângerea penală nr. 9633/P/2005;

disjungerea plângerii penale privind autorul necunoscut pentru infracțiunea de

fals în înscrisuri și uz de fals menționată la pct. 6 din plângerea penală

suplimentară, înregistrată inițial sub nr. 62/2006 la D.I.I.C.O.T., întrucât

este o faptă distinctă ce nu are legătură cu ceilalți făptuitori și conexarea

dosarului nr. 404/P/2007 la dosarul nr. 323/P/2007, întrucât privesc aceleași

fapte și aceiași făptuitori.

În motivarea plângerii, în ceea ce privește rezoluția din

21 august 2007, petenții au arătat că cercetarea penală întreprinsă este

superficială, incompletă și nefinalizată, reținându-se în mod greșit că: prețul

de pornire al licitației s-a făcut corect, la fel ca întreaga procedură

execuțională în dosarul nr. 110/EX/2004; că termenele pentru licitație fixate

în publicațiile de vânzare au fost legal stabilite și că doar în cazul primei

publicații termenul trebuia să nu fie mai mic decât 30 de zile; că recipisele

cec ale celor doi lichidatori au fost depuse în mod corect; că executarea

silită întreprinsă de executorul M.G. în dosarul execuțional nr. 34/EX/2005 a

fost realizată în mod corect; că suma de 3.000.000 lei pe care executorul a

încercat să o încaseze este cea corectă; că cele reținute la punctul 6 din

rezoluție sunt total eronate.

De asemenea, s-a arătat în motivare că în mod cu totul

părtinitor nu s-a făcut cercetare față de avocatul K.F. și nu s-au cercetat

abuzurile privind declanșarea acțiunii privind falimentul societății

petentului, nu s-a analizat abuzul săvârșit prin refuzul de restituire al

cărții de identitate al autovehiculelor gajate; iar procurorul ar fi reținut în

mod denaturat că plângerea este de natură „pur civilă”; nu a fost cercetat

abuzul în serviciu al executorului privitor la demararea executării silite

imobiliară pentru o creanță relativ mică față de valoarea imobilului, iar în

ceea ce privește pe intimații J.T. și B.L.S. s-a reținut în mod greșit că

aceștia nu sunt vinovați de abuz în serviciu în contextul în care ei erau

însărcinați să recupereze creanța statului de peste 1 miliard lei, iar imobilul

era evaluat la 4 miliarde lei.

Petenții au mai arătat în motivare că au formulat mai multe

plângeri la diverse parchete și că, în final, prin rezoluția pe care o

contestă, o serie de fapte și făptuitori au rămas necercetați, în special nu au

fost analizate faptele sesizate în plângerea penală suplimentară înregistrată

sub nr. 62/2006 la D.I.I.C.O.T. Timiș, menționată la punctul 3 privind pe M.G.,

punctul 5 și 6 privind pe avocatul K.F. și autori necunoscuți.

În ceea ce privește rezoluția nr. 845/II/2/2007 din 3

octombrie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, petenții arată în motivare că, față de complexitatea cauzei,

aceasta este mai mult decât superficială, combătând fiecare argument reținut

prin actul procurorului.

În rejudecare, au fost respinse ca inadmisibile cererile de

disjungere a faptelor din dosarul de urmărire penală privind pe intimații J.T.,

B.L.S., T.R., P.P. și O.D., K.F. și conexarea acestora la dosarul nr. 323/P/2004

și s-a încuviințat atașarea dosarului nr. 404/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara.

Din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei,

instanța a reținut, în fapt următoarele:

Prin rezoluția din 21 august 2007, dosar nr. 323/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de executorul judecătoresc M.G. , avocat K.F., precum și

față de numiții T.R., P.P., O.D., N.M., J.T. și B.L.S., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în

înscrisuri sub semnătură privată, fals în declarații și asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 246, art. 290, art. 292 și art. 323

C. pen.

S-a reținut că, începând cu data de 15 noiembrie 2005, M.M.

a depus mai multe sesizări la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara,

solicitând tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc M.G. ,

avocatului K.F. și a numiților T.R., P.R., O.D., directori ai cooperativei H.F.,

împreună cu executorul judecătoresc M.G. au declanșat formalitățile legale

pentru recuperarea unei creanțe, fără să aibă titlu executor.

T.R. este acuzat că abuziv a reținut cărțile de identitate

ale unor autovehicule ce au făcut obiectul unui contract de gaj, pentru

acordarea unui împrumut. De asemenea, reprezentanții cooperativei H.F. sunt

acuzați cu au acționat cu rea credință în vederea falimentării SC A.S. SRL.

Executorul judecătoresc M.G. este reclamat că a vândut la

licitație un imobil al SC A.S. SRL cu încălcarea dispozițiilor legale privind

procedura – cu referire la prețul la care s-a vândut imobilul.

Numiților J.T. și B.L., angajați ai Administrației

Finanțelor Publice Timiș li s-a imputat lipsa de diligență pentru recuperarea

creanțelor statului, întrucât participând la vânzarea la licitație a

imobilului, nu au intervenit pentru împiedicarea vânzării lui la un preț

derizoriu.

N.G., director la SC R. SRL Timișoara, este reclamat pentru

că în asociere cu ceilalți făptuitori, exercitându-i abuziv prerogativele, a

încercat să recupereze o creanță a firmei de la SC A.S. SRL, fără respectarea procedurii executării silite.

Din cercetările efectuate de parchet, s-a constatat că

executorul M.G. în dosarul execuțional nr. 110/2004, având ca obiect punerea în

executare a deciziei nr. 1016/2002 și a ordonanței nr. 422/P/2002, ambele ale

Tribunalului Timiș, a procedat conform dispozițiilor legale. Procedurile

desfășurate cu ocazie vânzării la licitație a imobilului înscris în C.F. nr. 3033

Timișoara au fost filmate și înregistrate pe CD – care este depus la dosar.

În privința dosarului execuțional nr. 45/2005, executorul

judecătoresc a procedat la executarea silită pentru o datorie neachitată integral

de SC A.S. SRL către cooperativa H.F. Pentru punerea în aplicare a titlului

executoriu, s-a solicitat și obținut încuviințarea instanței.

S-a mai constatat că declanșarea procedurii falimentului de

reprezentanții cooperativei H.F., prin avocat K.F., nu s-a făcut cu

rea-credință, iar reținerea cărților de identitate ale autovehiculelor gajate aparținând

firmei petentului M.M. nu a fost comisă cu intenție infracțională.

Pentru angajații Administrației Finanțelor Publice Timiș,

s-a constatat că aceștia au participat la licitație și au apreciat ca legală

procedura desfășurată.

De asemenea, s-a constatat ca lipsită de temei acuzația

potrivit căreia persoanele reclamate s-ar fi asociat pentru săvârșirea de

infracțiuni.

Față de plângerea petentului M.M., care a reclamat

încălcarea dispozițiilor legale privind vânzarea la licitație a imobilului

arătat, că s-a demarat nelegală executarea silită pentru o sumă incertă și

neexigibilă, s-a constatat că reprezentanții cooperativei H.F. și SC R. SRL au

acționat pentru a-și recupera creanțele de la debitoarea SC A.S. SRL, iar

executorul judecătoresc și-a îndeplinit sarcinile profesionale în limita

dispozițiilor legale.

Această soluție a fost menținută prin rezoluția nr. 845/II/2/2007

din 3 octombrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara.

S-a reținut de către procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara că din probele administrate nu rezultă

comiterea infracțiunilor reclamate, iar cererea de conexare a dosarului nr. 404/P/2007

a fost apreciată ca nefiind utilă cauzelor, deoarece acest dosar are ca obiect

cercetarea altor fapte și ar duce la prelungirea soluționării cauzei de față.

Prin plângerile formulate, petenții invocă în special modul

incorect de soluționare al dosarului execuțional nr. 110/2004 al Biroului

Executorului Judecătoresc M.G., având ca obiect punerea în executare a titlului

constând din ordonanța nr. 422/P din 12 februarie 2002 a Tribunalului Timiș și

a deciziei civile nr. 1016 din 9 septembrie 2009 a aceleiași instanțe, potrivit

cărora SC A.S. SRL administrată de M.M. avea obligația să plătească SC R. SRL

Timișoara, administrată de N.M., suma de 25.459 lei, reprezentând

contravaloarea unor facturi neachitate, suma incluzând și cheltuieli de

executare, conform proceselor verbale întocmite de executorul judecătoresc în cauză.

Cu privire la procedura executării silite în acest dosar

execuțional, s-au derulat și procese civile în care au fost analizate

respectarea dispozițiilor Codului de procedură civilă în materia executării

silite.

Dosarul de executare silită are la bază contractul de

împrumut numărul AT.055 încheiat la 13 martie 2001 de SC A.S. SRL reprezentată

de M.M. și C.H.F. Timișoara, reprezentantă de directorul T.R., prin care prima

societate primea suma de 20.000 dolari SUA care i-au fost transferați în

totalitate, creditul fiind garantat prin contractul de ipotecă nr. 825 din 28

martie 2001 pentru suma de 11.000 dolari SUA, precum și prin contractul de gaj

nr. 687 din 13 martie 2001, purtând asupra unor autovehicule evaluate la 17.800

dolari SUA. Deoarece societatea debitoare nu a achitat la termen suma

împrumutată, dobânzile apoi penalitățile de întârziere, societatea creditoare a

demarat proceduri legale în vederea executării silite, instanța competentă

dispunând în acest sens prin încheiere.

Instanța a analizat dacă, raportat la modul de desfășurare

al acestei executări silite, care a fost și înregistrată pe CD, precum și

transcrisă pe hârtie, a avut loc o activitate infracțională din partea

intimaților care s-ar fi asociat pentru săvârșirea de infracțiuni în scopul

falimentării societății petentului, așa cum susțin petenții.

Din întreg probatoriul administrat, nu s-a făcut dovada

faptului că între intimați a existat o înțelegere în acest scop și nici că

fiecare în parte ar fi săvârșit infracțiunile pentru care s-au formulat

plângerile penale.

Astfel, în ceea ce-l privește pe executorul judecătoresc M.G.,

acesta a procedat la vânzarea imobilului în litigiu, potrivit dispozițiilor

procedurale și tocmai pentru a da dovadă de transparență în efectuarea actelor

procedurale, procedurile efectuate au fost filmate și înregistrate pe CD.

Faptul că acesta și-a îndeplinit obligațiile legale, nu este de natură să ducă

la concluzia că a săvârșit o infracțiune, chiar dacă actele de executare sunt

anulate pe calea contestației la executare, acțiune care este la dispoziția

oricărei persoane a căror interese legale sunt vătămate prin executare silită.

Motivarea plângerii cu privire la executorul judecătoresc

vizează de fapt, apărări în fond în cadrul unei contestații la executare care

pot fi analizate de către instanța civilă, în cauză nedovedindu-se astfel o

intenție de săvârșire a infracțiunilor imputate de către petenți.

Cu privire la garanția de 20% pe care cei doi lichidatori

ar fi plătit-o la CEC ulterior declanșării licitației, în mod corect s-a

reținut în rezoluție, conform probatoriului administrat, respectiv adresa CEC,

sucursala Timișoara, nr. 78 din 17 din iunie 2007, că aceste recipise au fost

emise anterior licitației care a început, conform înregistrării, la ora 13,30,

astfel încât instanța a apreciat că nu este utilă solicitarea petenților de

trimitere a cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea

efectuării unei expertize contabile pentru a dovedi contrariul cu privire la

valabilitatea vărsămintelor.

În ceea ce privește faptele imputate reprezentanților

C.H.F. Timișoara, intimații T.R., P.P. și O.D., instanța constată că aceștia

și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea legii și au calculat

sumele datorate de SC A.S. SRL în mod corect, conform clauzelor contractuale.

Nici declanșarea procedurii falimentului în dosar nr. 7604/S/2003 al

Tribunalului Timiș de către aceiași intimați nu poate fi considerată o

activitate infracțională, aceștia acționând conform legii civile în vederea

recuperării creanței. De asemenea, aceștia, tot în recuperarea creanței, au

demarat și procedura executării silite prin intermediul Biroului Executorului

judecătoresc M.G. unde s-a constituit dosarul execuțional nr. 34/EX/2005.

În ceea ce-l privește pe intimatul T.R., acesta mai este

acuzat și de faptul că în mod abuziv ar fi reținut cărțile de identitate ale

autovehiculelor care au făcut obiectul contractului de gaj menționat, deși

acesta era fără deposedare. Instanța a apreciat că în mod corect s-a reținut

faptul că acesta nu a acționat cu intenție infracțională, ci în vederea

valorificării gajului instituit anterior, iar soluționarea neînțelegerii dintre

părți a fost rezolvată pe calea litigiului civil pe care aceștia l-au promovat.

Printre creditorii debitoarei SC A.S. SRL s-a aflat și

Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de intimații J.T. și B.L.S., acuzați

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C.

pen., constând în aceea că nu au atacat în instanță modul în care s-a finalizat

executarea silită în dosarul execuțional nr. 34/EX/2005 al Biroului

Executorului judecătoresc M.G., instanța a apreciat că aceștia și-au îndeplinit

atribuțiile de serviciu, respectiv au participat la distribuirea sumei

rezultată din executare, conform dispozițiilor legale, petenții neputând obliga

alte persoane care nu se consideră vătămate prin executare să introducă o

acțiune judecătorească care să le profite acestora, motiv pentru care s-au

considerat acuzele aduse nefondate.

Referitor la intimatul K.F., acesta este acuzat că, în

calitate de avocat, atât al C.H.F. Timișoara, cât și al creditoarei SC R. SRL

Timișoara, le-a sugerat acestora „să crească cuantumul debitelor SC A.S. SRL,

acuze care însă, nu au fost dovedite în cauză.

De asemenea, prin plângere, s-a solicitat trimiterea cauzei

la parchet în vederea conexării acestui dosar cu faptele imputate intimatului K.F.

la pct.6 din dosarul nr. 62/2006 al D.I.I.C.O.T. Timișoara, în care petenții au

invocat faptul că autor necunoscut la acea dată ar fi falsificat data înscrisă

pe faxuri trimise instanței, fapte care fac obiectul dosarului nr. 641 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar prin rezoluția contestată

nu se motivează nimic în legătură cu aceste fapte săvârșite de avocatul K.F.

Conform rezoluției din 20 mai 2008, dosar nr. 641/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (filele 146-160 dosar),

instanța constată că, față de faptele imputate intimatului K.F., parchetul s-a

pronunțat în sensul neînceperii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 290, art. 272 și art. 292 C. pen., soluție

menținută prin rezoluția nr. 635/II/2/2008 din 30 iunie 2008 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, astfel încât

trimiterea cauzei la parchet în vederea conexării acestui dosar cu nr. 641/P/2007,

în care a fost analizată deja fapta intimatului și s-a dat o soluție de către

procuror, care putea fi atacată în instanță, nu este utilă soluționării cauzei.

Tocmai de aceea, prin rezoluția contestată în prezentul dosar, nu s-a analizat

această faptă imputată inițial prin plângerile formulate de către petenți unui

autor necunoscut și ulterior intimatului K.F., motiv pentru care instanța a

apreciat că soluția parchetului este temeinică și legală.

Instanța a respins și celelalte cereri de admitere a

plângerii și de trimitere la parchet în vederea disjungerii dosarelor cu

privire la intimații T.R., O.D. și P.P. cu privire la reținerea abuzivă a

cărților de identitate ale autovehiculelor petentei și la introducerea cererii

de faliment de către intimați, aceste aspecte fiind soluționate în mod corect

prin rezoluție de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care a

analizat toate apărările petenților, inclusiv cele formulate prin plângerea

suplimentară.

Împotriva sentinței penale nr. 32/PI din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, în termen legal, a declarat recurs petiționara SC A.S. SRL,

reprezentată prin asociat M.M.

În motivarea recursului, petiționara arată că prima

instanță a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale fără nici un temei

legal, în pofida probelor administrate, au fost ignorate actele noi depuse, precum

și dispozițiile legale în materie de executare silită reglementate în legea

specială, în mod greșit faptele reclamate nu au fost considerate infracțiuni,

nu s-a făcut referire la soluția globală eronată de neîncepere a urmăririi

penale în temeiul art. 10 lit. a), b) și d) C. proc. pen. față de toți

intimații și faptele săvârșite.

Referitor la executorul judecătoresc M.G., petiționara

arată că acesta a săvârșit un grav abuz, începând licitația fără ca ofertele de

cumpărare să fie depuse la dosar de către licitatori odată cu recipisele CEC de

consemnare a garanțiilor de participare, nu a consemnat în procesul-verbal de

executare prețul de la care a pornit licitația, nu a declinat executarea spre

Administrația Finanțelor Publice atunci când a sesizat că la masa creditorilor

urmăritori s-a înscris și această instituție, a trecut direct la urmărirea unui

imobil de 200.000 Euro, pentru o creanță mai mică de o mie de Euro, a primit

spre executare silită o cerere pentru creanțe nedovedite, fără caracter cert,

lichid și exigibil.

În ceea ce îi privește pe intimații T.R., P.P. și O.D.,

petiționara arată că starea de fapt reținută de instanță este contrară

realității, prin sentința civilă nr. 7099 din 29 mai 2007 a Judecătoriei

Timișoara anulându-se executarea silită și stabilindu-se că SC A.S. SRL este

creditoarea cooperativei H.F., iar refuzul de restituire a cărților de

identitate ale autovehiculelor gajate de către T.R. constituie un abuz.

Petiționara mai arată în motivarea recursului că intimații J.T.

și B.L.S. au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, iar faptele reclamate ca fiind săvârșite de intimatul K.F. nu au

fost cercetate prin rezoluția atacată.

Pentru motivele expuse, petiționara solicită admiterea

recursului, casarea sentinței atacate, desființarea rezoluției și trimiterea

cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea penală față de intimați.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub

toate aspectele, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Prima instanță a analizat plângerea petiționarei sub toate

aspectele invocate de aceasta, în considerentele hotărârii atacate fiind expuse

faptele reclamate și motivele pentru care acestea nu constituie infracțiuni,

așa cum se susține de către petiționară.

Referitor la faptele imputate executorului judecătoresc M.G.,

Înalta Curte reține că acesta a procedat la executarea silită cu respectarea

dispozițiilor legale în materie, iar împrejurarea că ulterior actele de

executare au fost anulate pe calea contestației la executare nu este de natură

să ducă la concluzia că acesta a săvârșit faptă de natură penală.

Astfel, în dosarul execuțional nr. 110/2004, executorul

judecătoresc a procedat la executarea silită a imobilului proprietatea

petiționarei SC A.S. SRL având la bază încheierea nr. 1930 din 28 octombrie 2005 a Judecătoriei Timișoara prin care s-a încuviințat executarea silită conform titlului executoriu

– ordonanța nr. 442/PI din 12 februarie 2002 a Tribunalului Timiș, hotărâre

definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2232/PI din 14 iunie 2002 a

Tribunalului Timiș și decizia civilă nr. 1216/R din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Imobilul a fost vândut la al patrulea termen de licitație,

conform proceselor-verbale de licitație imobiliară depuse la dosar.

Executorul judecătoresc a respectat dispozițiile Codului de

procedură civilă în materia executării silite, în rezoluția atacată

reținându-se corect că potrivit art. 511 C. proc. pen. executorul nu avea

obligația de a trece în procesul-verbal prețul de la care a pornit licitația,

prețul fiind prevăzut de altfel în publicația de vânzare.

Cei doi licitatori care au participat la data de 18

octombrie 2005 – M.C. și S.A. au prezentat recipisele CEC seria 0175088, nr. 1220/253360

102 din 18 octombrie 2005 și 0175069, nr. 1218/253360 102 din 18 octombrie 2005

la momentul începerii licitației, acestea fiind înscrise în registrul de

valoare la BEJ M.G. la pag. 40 și 41 din 18 octombrie 2005, precum și în

procesul verbal de licitație.

Conform adresei nr. 7871 din 7 iunie 2007 a CEC, sucursala Timișoara, recipisele au fost emise anterior licitației.

Referitor la dosarul execuțional nr. 34 din 28 aprilie

2005, executorul judecătoresc, având în vedere sentința civilă nr. 7270 din 7

septembrie 2005 a Judecătoriei Timișoara, a continuat urmărirea silită pentru

sumele rămase, respectiv suma de 6.024 dolari SUA plus onorariul de executare.

Anularea ulterioară a somației pentru debitul de 6045 dolari

SUA prin sentința civilă nr. 7099 din 29 mai 2007 a Judecătoriei Timișoara,

pronunțată în cadrul unei contestații la executare nu este de natură să ducă la

concluzia că intimatul M.G. a comis o faptă penală, din moment ce nu există

dovada că acesta a acționat cu intenția de a vătăma interesele legale ale

petiționarei.

De asemenea, din actele premergătoare efectuate în cauză nu

rezultă că executorul judecătoresc a avut o înțelegere prealabilă cu intimații J.T.

și B.L.S. și că ar fi acționat împreună cu aceștia pentru fraudarea intereselor

petiționarei cu ocazia executării silite asupra imobilului proprietatea acesteia.

Referitor la faptele imputate intimaților T.R., P.P. și O.D.,

prima instanță a reținut corect că aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de

serviciu cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, aceștia au calculat sumele pe care le datora

petiționara C.H.F. Timișoara în baza contractului de împrumut nr. AT 055

conform clauzelor contractuale, iar deschiderea procedurii de faliment la Tribunalul Timiș (dosar 7604/S/2003) s-a făcut pentru recuperarea creanței, neputând fi

considerată o faptă penală.

De asemenea, nu se poate reține, așa cum susține

petiționara, că intimații reprezentanți ai C.H.F. Timișoara ar fi acționat cu

rea-credință în vederea falimentării SC A.S. SRL în sensul că au declanșat

procedura executării silite prin intermediul BEJ M.G., în dosarul execuțional

nr. 34/EX/2005, în timp ce pe rolul instanței se afla un proces civil pentru

clarificarea litigiului legat de contractul de împrumut.

Aceștia au acționat pentru recuperarea unei creanțe,

conform legii civile, iar împrejurarea că ulterior instanța a anulat executarea

silită nu poate atrage răspunderea penală a intimaților.

În ceea ce privește fapta intimatului T.R. de a refuza

restituirea cărților de identitate ale autovehiculelor care au făcut obiectul

contractului de gaj, instanța a reținut corect că nu are caracter penal,

lipsind intenția, cărțile de identitate fiind reținute în vederea valorificării

gajului instituit anterior.

De altfel, aceste neînțelegeri dintre părți au fost

soluționate prin sentința civilă nr. 1877 din 17 februarie 2005 a Judecătoriei

Timișoara prin care s-a admis acțiunea SC A.S. SRL și a fost obligată C.H.F.

Timișoara la restituirea cărților de identitate.

În ceea ce îl privește pe intimatul K.F., prin rezoluția

atacată nu sunt analizate toate faptele imputate acestuia, făcându-se referire

doar la împrejurarea că acesta a fost de bună credință și nu i-a sfătuit pe

reprezentanții C.H.F. Timișoara despre modalitatea în care pot „fi crescute

debitele SC A.S. SRL în vederea declanșării procedurii falimentului (pct. 7 din

rezoluție).

Deși sub acest aspect s-ar impune desființarea rezoluției

și trimiterea cauzei la procuror, o astfel de măsură ar fi inutilă, din moment

ce prin rezoluția nr. 641/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara au fost cercetate aceste fapte, dispunându-se neînceperea urmăririi

penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 292 C. pen., art. 290 C. pen. și

art. 272 C. pen., în baza dispozițiilor art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.,

soluție ce poate fi atacată de către petiționară potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat

recursul declarat de petiționară și să o oblige pe aceasta la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC „A.S.” SRL, prin asociat unic M.M.,

împotriva sentinței penale nr. 32/PI din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat și la câte 595 lei cheltuieli judiciare către intimații T.R.,

O.D. și P.P.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2009.