ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 270/2009

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Timișoara,

s-a înregistrat sub nr. 857/59/2008, plângerea formulată de petiționarii C.D.

și C.C.A., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 89/P/2008

din 10 iunie 2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a

rezoluției de respingere a plângerii din 28 iulie 2008, pronunțată de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În motivarea plângerii se

arată că, în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții

M.D.

G.C., S.R., S.R.I. și L.P.L. (P.), deoarece este evident că

aceștia au cunoscut situația revocării procurii, chiar dacă nu a fost adusă la

cunoștința lor, atât timp cât înscrisul s-a aflat depus la dosarul nr. 11022/2005.

Astfel, s-a apreciat că, încheierea contractului a avut la bază o cauză

ilicită, fiind încheiat prin folosirea unor artificii juridice și ignorarea în

fapt cu bună știință a situației existente.

La

dosarul cauzei s-au atașat dosarele de urmărire penală în care s-au pronunțat

rezoluțiile atacate de către petenți.

Din

materialul probator depus la dosar, instanța reține că, petenții C.C.A. și C.D.,

au depus la data de 06 martie 2008, o plângere penală la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, împotriva numiților M.D. (notar public), G.C.

(avocat), S.R., S.R.I. și L.P.L. (P.), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 249 C. pen., art. 289 C. pen., art. 292 și art. 291 C. pen.

Petenții

au încheiat, în data de 20 septembrie 2001, cu soții S., o promisiune de

vânzare - cumpărare cu privire la imobilul situat în Timișoara. Ulterior, soții

C. au autentificat în fața notarului public C.F. mai multe acte, respectiv:

declarația soților C. prin care aceștia sunt de acord să se noteze un drept de

preemțiune în C.F. Timișoara, în favoarea soților S., pentru cumpărarea

apartamentului din Timișoara, str. Tolstoi, care va fi valorificat la expirarea

perioadei de interdicție, prevăzută de Legea nr. l12/1995, procură specială

autentificată, prin care soții C. împuternicesc pe S.R. și S.V.C. (sora

petentei C.D.), pentru ca, împreună sau separat, în numele acestora, să semneze

o promisiune de vânzare - cumpărare cu soții S., cu referire la garaj; procură

de administrare, prin care soții C., împuternicesc pe soții S., să administreze

imobilul situat în Timișoara și garajul.

S-a

arătat că, nu s-a respectat de către cumpărători scadențele de achitare a

ratelor, conform celor stabilite prin promisiunea de vânzare - cumpărare, motiv

pentru care au solicitat în instanță, rezoluțiunea acestei promisiuni, dosar nr.

11022/2005 al Judecătoriei Timișoara. Acțiunea a fost respinsă prin sentința

civilă nr. 3205/2006, cu motivarea că, s-a făcut dovada achitării integrale a

prețului. În acest dosar civil nr. 11.022 din 04 august 2005, în data de 20

martie 2006 s-au pus concluzii, fiind prezentă avocata G.C. pentru pârâții S.R.

și S.R.I., iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 27 martie 2006, pentru a

se depune concluzii scrise. La data de 22 martie 2006, s-a depus o cerere de redeschidere

a dezbaterilor, din partea reclamanților, soții C., și un set de înscrisuri,

printre care și declarația acestora, datând din 03 august 2005, prin care la

Consulatul

General al României, au

revocat toate procurile emise în favoarea soților S. și, respectiv a lui L.P.L.

(P.)

Prin

decizia civilă nr. 638/ R din 18 mai 2007, dată în dosarul

nr.

643/30/2006

Tribunalul Timiș a respins recursul promovat împotriva deciziei civile

nr.

3205/2006,

ca nefondat.

Din

conținutul sentinței și al deciziei menționate, nu rezultă că actele depuse

la

dosar,

au fost puse în discuția părților, astfel, ca acestea să fi cunoscut, în mod

indubitabil conținutul lor.

Este

cert că, petenții, deși au revocat procurile, acest lucru nu a fost comunicat

părților interesate și notarului public, astfel că ele nu au fost cunoscute de

aceste persoane, atunci când s-a procedat la încheierea contractului de vânzare

- cumpărare, la notarul public M.D.

Acest

lucru este recunoscut și de către petenți, care, în plângerea adresată curții

de apel arată că, nu au adus la cunoștința părților interesate, revocarea

procurilor, dar că acestea puteau lua la cunoștință despre acest fapt, din

dosarul civil.

La

data încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 1136 din 15 iunie 2007,

notarul public a solicitat Registrului Național de evidență a revocării

procurilor, informații cu privire la revocarea procurii autentificate sub

nr.

3689

din 21 septembrie 2001, de către notarul public C.F., iar răspunsul a fost că,

nu s-a

găsit

înregistrat nici un act

juridic, de revocare

al procurii

menționate.

De

asemenea, notarul a solicitat punctul

de vedere

al C.N.P.,

care arată că

acest

registru

este funcțional

doar din

2007,

dar mandanții, respectiv proprietarii imobilului aveau obligația să aducă,

în

scris,

la cunoștința mandatarului faptul

că i

s

-a

revocat

procura, de asemenea, să notifice

în

scris

și biroul notarial care a autentificat procura.

Mandatarul

L.P.L. (P.) a fost a fost ascultată ca martor în procesul civil, astfel că ea

nu avea nici o obligație de a studia actele depuse de către părți, în proces.

Martora

B.V.C., care este sora petentei C.D., a declarat că nu a cunoscut despre

revocarea procurilor speciale și nici a celor autentificate, astfel că a

continuat să achite taxe, după cum a fost mandatată.

În

sarcina intimaților nu se poate reține nici o culpă penală, atâta timp cât

petenții nu au încunoștințat persoanele interesate despre revocarea procurilor,

faptul că acestea ar fi putut afla sau nu, despre revocare, fiind doar o

presupunere, care nu poate conduce la răspunderea penală a intimaților.

Incidentele

ivite între părți, sunt de natură civilă, și se pot rezolva în acea instanță.

De altfel, prin sentința civilă nr. 8803 din 26 iunie 2008, Judecătoria Timișoara

a admis acțiunea petenților și a constatat nulitatea contractului de vânzare -

cumpărare, hotărâre care nu este irevocabilă.

Așa

fiind, se apreciază că rezoluțiile pronunțate de parchet, în cauză, sunt

întemeiate, urmând a fi menținute, iar în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., plângerea formulată de petenți, urmează a fi respinsă.

Potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, s-au declarat recursuri de către

petiționarii

C.D. și C.C.A., care au criticat-o prin faptul că, în mod nelegal n-au

pornit urmărirea penală împotriva intimaților, pentru faptul că, folosindu-se

de rea credință, au încheiat contractul de vânzare – cumpărare, inducând, astfel,

în eroare, pe notarul public, care de altfel, se face vinovat și el, pentru

comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând hotărârea atacată,

în raport de criticile formulate, Curtea constată că aceasta este temeinică și

legală, din nici un act al dosarului nerezultând că la data încheierii

contractului, procura pe baza căreia a fost încheiat actul ar fi fost revocată

și s-ar fi comunicat acest fapt, celor învinuiți de rea-credință și neglijență

în serviciu. Dimpotrivă, din actele dosarului, rezultă că notarul public a

solicitat înaintea autentificării contractului, de la

Registrului

Național de evidență a revocării procurilor, să comunice dacă respectiva

procură este revocată, din răspunsul primit de la respectivul organ, nereieșind,

că s-ar fi înregistrat vreun act de revocare. În aceste condiții, este în mod

evident, că în momentul încheierii contractului, erau îndeplinite toate

cerințele prevăzute de lege, necomițându-se, nicio încălcare a legii.

În

raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile de față,

declarate

împotriva

sentinței penale nr. 235 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, ca nefondate și a le respinge, ca atare, menținând hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii C.D. și C.C.A. împotriva sentinței penale

nr. 235 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2009.