ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2259/2009

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele :

Reclamanta SC R.P. SRL Fieni prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SC M.T.S.L.G.M.B.H. Germania ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună rezilierea contractelor de execuție de lucrări

B037/2/2004, B005 din 21 iulie 2004, a contractelor de leasing imobiliar

încheiate la 7 octombrie 2004 și 21 iulie 2004, obligarea la plata

contravalorii facturilor emise în baza acestor contracte de execuție cu plata

de penalități de întârziere, precum și la restituirea avansului achitat în

cazul celor două contracte de leasing de 15.000 Euro și respectiv de 9.300

Euro, iar în conformitate cu art. 494 C. civ. a solicitat să se constate că

este proprietara construcțiilor edificate pe terenul proprietatea sa, urmând să

o dezdăunăze pe pârâtă cu valoarea finanțării afectate pentru fiecare dintre

imobile.

Tribunalul Dâmbovița prin sentința

nr. 2248 din 10 octombrie 2006 a respins ca nefondată acțiunea reținând, în

esență, că potrivit expertizei toate lucrările au fost finalizate și că

valoarea lucrărilor la cele două pensiuni este de 1.166.641 lei (ROL) conform

raportului de evaluare anexat expertizei și că rezilierea contractelor de

execuție și leasing imobiliar nu se mai impun din moment ce lucrările au fost

executate și finalizate în întregime.

Apelul declarat de reclamanta SC R.P.

SRL Fieni împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Ploiești

prin decizia nr. 76 din 2 mai 2007 cu consecința schimbării în tot a sentinței

apelate în sensul admiterii acțiunii precizate dispunând rezilierea

contractelor de antrepriză B037/2/2004, B005 din 21 iulie 2004 și a

contractelor de leasing imobiliar încheiate la 7 octombrie 2004 și 21 iulie

2004 cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1.926.092.833 lei contravaloare lucrări.

De asemenea, s-a dispus restituirea

avansului de 15.700 Euro și respectiv 9.300 Euro luându-se act de renunțarea la

judecată asupra capătului II al acțiunii lit. c) și d) respectiv la sumele de

1.698 și 10.000.000 lei daune interese.

În completarea dispozitivului

deciziei nr. 76 din 2 mai 2007 aceeași Curte de Apel a pronunțat decizia nr. 140

din 27 iunie 2007 prin care s-a admis cererea reclamantei și în privința

capătului V de cerere și în consecință s-a stabilit că reclamanta SC R.P. SRL

este proprietara construcțiilor edificate în baza contractelor de antrepriză

încheiate cu pârâta M.T.S.L.G.M.B.H..

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială, prin decizia nr. 1674 din 15 mai 2008 a admis recursul pârâtei SC S.L.I.F.N. SA București, a casat decizia recurată și a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea determinării calității societății

S.L.I.F.N. SA de a participa la proces.

În rejudecarea apelului Curtea de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 23 din 20 februarie 2009 a admis excepția tardivității apelului

invocată de pârâta SC S.L.I.F.N. SA București, a respins apelul reclamantei SC R.P.

SRL, ca tardiv formulat și a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a SC S.L.I.F.N. SA București.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel a reținut că SC S.L.I.F.N. SA București a preluat contractele

de leasing prin cumpărare de la SC M.T.S.L.G.M.B.H. Voluntari, iar în cauză

obiectul litigiului se referă și la executarea acestor contracte de leasing,

așa încât această societate are calitate procesuală pasivă de intimat-pârât.

Totodată s-a reținut că cererea de repunere în termen a apelului este

netemeinică întrucât apelanta nu a respectat dispozițiile procedurale privind

formularea în termen de 15 zile a apelului de la comunicarea hotărârii.

Împotriva deciziei nr. 23 din 20

februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC R.P. SRL solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei în vederea

pronunțării instanței de apel cu privire la cererea de repunere în termen.

În motivarea recursului său

reclamanta a susținut că instanța de apel deși investită cu cererea de repunere

în termenul de apel, nu s-a pronunțat cu privire la aceasta.

Recursul este nefondat.

În sistemul codului de procedură

civilă, recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, ceea ce

înseamnă că este privit ca un ultim nivel de jurisdicție în care efectele unei

hotărâri pot fi înlăturate numai în condițiile strict impuse de art. 302

1

raportat la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Din expunerea criticilor aduse deciziei

pronunțată de instanța de apel se observă că nu a fost invocat niciun motiv de

nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (1) C. proc. civ. prin care se dispune

că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate.

Înalta Curte a fost sesizată cu o

cale extraordinară de atac nedevolutivă, care poate fi promovată numai în

condițiile de formă și fond prevăzute procedural.

Față de aceste precizări este de

reținut că recurenta și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu cererea de

repunere în termen a apelului fără să indice dispozițiile legale încălcate de

instanța de apel.

Susținerea recurentei se dovedește a

fi o simplă afirmație în condițiile în care instanța de apel prin admiterea

excepției de tardivitate a apelului s-a pronunțat implicit și asupra cererii de

repunere în termen a apelului, iar în considerentele deciziei și-a exprimat

opinia privind această cerere.

Faptul că în dispozitiv nu s-a

trecut în mod expres respingerea cererii de repunere în termen a apelului nu

poate duce la anularea deciziei.

În consecință potrivit art. 312 C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC R.P. SRL FIENI împotriva deciziei nr. 23 din 20 februarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2009.