ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8636/2009

Asupra recursului civil de

față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 14 mai 2007, reclamanta Ț.D. a solicitat instanței ca prin hotărârea

ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul M. București prin P.G., să se

dispună obligarea pârâtului la restituirea imobilului situat în București,

Calea Șerban Vodă, format din 8 apartamente și două spații comerciale.

Reclamanta și-a întemeiat

acțiunea pe dispozițiile dreptului comun art. 480 – art. 481 cât și pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin cererea de intervenție

formulată de M.G. s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța,

să se constate că imobilul (teren și construcție) din București, Calea Șerban

Vodă, a fost preluat fără titlu și să se dispună obligarea pârâtului la restituirea

în deplină proprietate și posesie a imobilul din litigiu.

Judecătoria sectorului 2,

prin sentința civilă nr. 8740 din 1 noiembrie 2007 și a declinat competența de

soluționare a cererii de revendicare în favoarea Tribunalului București și a

disjuns soluționarea celeilalte cereri iar Tribunalul București prin încheierea

din 25 martie 2008 a dispus conexarea dosarului nr. 1785/2008 la dosarul nr. 16670/3/207.

Urmare invocării din oficiu

a excepției inadmisibilității acțiunii principale și a cererii de conexare, în

raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 prin sentința civilă nr. 654 din 1

aprilie 2008, a fost admisă această excepție și s-a disjuns soluționarea

cererii de intervenție.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a constatat că, în condițiile în care pentru imobilul

revendicat, nu a fost formulată notificarea în baza Legii nr. 10/2001, cererea

formulată de reclamantă, astfel cum a fost întemeiată este inadmisibilă.

Prin apelul formulat de

reclamantă s-a susținut, în esență, că în mod eronat s-a reținut că nu a fost formulată

notificarea în baza Legii nr. 10/2001 deoarece în realitate ea a fost

formulată, așa cum rezultă din probele administrate.

Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 91 din 6 februarie 2009, a admis apelul

reclamantei, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea atât pe

dispozițiile dreptului comun cât și pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

A mai reținut că soluția

inadmisibilității cererii este nelegală deoarece în situația în care se

pretinde existența demersurilor în baza Legii nr. 10/2001, acțiunea nu poate fi

respinsă ca inadmisibilă, eventualele nelegalități ale notificării sau depunerea

acesteia cu întârziere conduc la netemeinicia acesteia sau la respingerea ca

tardivă.

Împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel, pârâtul M. București prin primarul general a

declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului de

recurs s-a arătat că în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 precum și

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 restituirea imobilelor în natură sau

acordarea de măsuri reparatorii, pentru aceasta, nu mai pot fi solicitate și pe

calea dreptului comun.

Recursul va fi respins, ca

nefondat, pentru următoarele considerente:

La fila x dosar apel se află

notificarea formulată de petentul Ț.R. prin care se solicită restituirea în

natură a imobilului situat în Calea Șerban Vodă.

Acțiunea reclamantei prin

care se revendică imobilul din Calea Șerban Vodă este întemeiată atât pe

dispozițiile dreptului comun cât și pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Calificând acțiunea

reclamantei drept o contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001, instanța

de apel a procedat în mod corect, din moment ce din probele administrate

rezultă că sunt elemente care să confirme realizarea procedurii prealabile prevăzute

de legea specială.

Existența notificării

nesoluționate de către recurentul - pârât determina ca instanța de fond să

soluționeze acțiunea reclamantei ca urmare a refuzului nejustificat al

entității deținătoare de a răspunde notificării.

În acest sens fiind și

îndrumările Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție formulate

prin decizia nr. 20/2007.

Față de cele arătate, în mod

legal a apreciat instanța de apel că în mod greșit a fost respinsă ca

inadmisibilă acțiunea reclamantei, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

nefiind incidente în cauză.

În consecință, în raport de

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat,

hotărârea instanței de apel se va menține ca legală urmând a fi trimisă cauza

spre rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul M. București prin primarul general împotriva

deciziei nr. 91 din 2 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2009.