ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8636/2009

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 14 mai 2007, reclamanta Ț.D. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul M. București prin P.G., să se dispună obligarea pârâtului la restituirea imobilului situat în București, Calea Șerban Vodă, format din 8 apartamente și două spații comerciale. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile dreptului comun art. 480 – art. 481 cât și pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Prin cererea de intervenție formulată de M.G. s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că imobilul (teren și construcție) din București, Calea Șerban Vodă, a fost preluat fără titlu și să se dispună obligarea pârâtului la restituirea în deplină proprietate și posesie a imobilul din litigiu.

Judecătoria sectorului 2, prin sentința civilă nr. 8740 din 1 noiembrie 2007 și a declinat competența de soluționare a cererii de revendicare în favoarea Tribunalului București și a disjuns soluționarea celeilalte cereri iar Tribunalul București prin încheierea din 25 martie 2008 a dispus conexarea dosarului nr. 1785/2008 la dosarul nr. 16670/3/207. Urmare invocării din oficiu a excepției inadmisibilității acțiunii principale și a cererii de conexare, în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 prin sentința civilă nr. 654 din 1 aprilie 2008, a fost admisă această excepție și s-a disjuns soluționarea cererii de intervenție. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, în condițiile în care pentru imobilul revendicat, nu a fost formulată notificarea în baza Legii nr. 10/2001, cererea formulată de reclamantă, astfel cum a fost întemeiată este inadmisibilă.

Prin apelul formulat de reclamantă s-a susținut, în esență, că în mod eronat s-a reținut că nu a fost formulată notificarea în baza Legii nr. 10/2001 deoarece în realitate ea a fost formulată, așa cum rezultă din probele administrate. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 91 din 6 februarie 2009, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea atât pe dispozițiile dreptului comun cât și pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. A mai reținut că soluția inadmisibilității cererii este nelegală deoarece în situația în care se pretinde existența demersurilor în baza Legii nr. 10/2001, acțiunea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, eventualele nelegalități ale notificării sau depunerea acesteia cu întârziere conduc la netemeinicia acesteia sau la respingerea ca tardivă.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâtul M. București prin primarul general a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea motivului de recurs s-a arătat că în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 precum și dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 restituirea imobilelor în natură sau acordarea de măsuri reparatorii, pentru aceasta, nu mai pot fi solicitate și pe calea dreptului comun. Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente: La fila x dosar apel se află notificarea formulată de petentul Ț.R. prin care se solicită restituirea în natură a imobilului situat în Calea Șerban Vodă. Acțiunea reclamantei prin care se revendică imobilul din Calea Șerban Vodă este întemeiată atât pe dispozițiile dreptului comun cât și pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Calificând acțiunea reclamantei drept o contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001, instanța de apel a procedat în mod corect, din moment ce din probele administrate rezultă că sunt elemente care să confirme realizarea procedurii prealabile prevăzute de legea specială. Existența notificării nesoluționate de către recurentul - pârât determina ca instanța de fond să soluționeze acțiunea reclamantei ca urmare a refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde notificării. În acest sens fiind și îndrumările Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție formulate prin decizia nr. 20/2007. Față de cele arătate, în mod legal a apreciat instanța de apel că în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nefiind incidente în cauză. În consecință, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, hotărârea instanței de apel se va menține ca legală urmând a fi trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M. București prin primarul general împotriva deciziei nr. 91 din 2 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2009.