ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10271/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 20278/3/2008 la data de 28 mai 2008, contestatoarea S.G. a chemat în judecată pârâta A.V.A.S., pentru a dispune anularea deciziei nr. 118 din 21 septembrie 2008. În motivarea contestației, s-a arătat că prin notificarea nr. 196 din 7 noiembrie 2001, a solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren în cotă indiviză de ¾ din totalul de 21.649 mp situat în intravilanul orașului Vatra Dornei, intabulat în C.F. nr. 765 și identificat cu nr.topo cadastral nr. 12716/1 și nr. 2716/6. Prin sentința civilă nr. 167 din 27 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis contestația formulată de contestatoarea S.G., în contradictoriu pârâta A.V.A.S.

În pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 118 din 21 aprilie 2008, emisă de către intimata A.V.A.S. s-au soluționat notificările de către notificatorii S.G. și C.D. și s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului teren înscris în C.F. nr. 765 Vatra Dornei, motivat de faptul că notificările nu se încadrează în dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, ci în dispozițiile art.29 fiind evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate respectiv SC C.F. SA Iași și SC C.C. SA Vatra Dornei și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru notificatoarea S.G. pentru cota de 2/3 din suprafața de 5602 mp teren, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Astfel Tribunalul București a constatat că prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu s-au adus modificări dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, deci nu s-a instituit un nou termen de depunere al notificărilor de către persoanele îndreptățite. În acest sens este indubitabil că depunerea notificatorilor s-a realizat sub imperiul Legii nr. 10/2001, în termenul prevăzut . Anterior modificării legislative, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, prevede că pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar în situația în care imobilul este preluat de stat fără titlu valabil se putea dispune restituirea în natură a imobilului de către societatea comercială.

În urma modificării Legii nr. 10/2001 art. 27 a devenit art. 29 iar potrivit acestuia persoanele îndreptățite beneficiază exclusiv de dreptul la despăgubiri nemaifăcându-se distincția între imobilele preluate cu titlu valabil și cele preluate fără titlu valabil. În speța de față imobilul este preluat fără titlu valabil întrucât a fost confiscată în baza Decretului nr. 111/1951 în urma pronunțării sentinței civile nr. 2354 din 9 noiembrie 1972 ce a fost contestată și desființată pe cale judecătorească, după cum rezultă din adresa nr. 1169/1974 emisă de către Comitetul executiv al Consiliului Popular al orașului Câmpulung Moldovenesc. Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta A.V.A.S.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 342 din 21 mai 2009 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta A.V.A.S., în contradictoriu cu reclamanta S.G. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că este greșită susținerea apelantei, conform cu care tribunalul ar fi reținut că intimata – reclamantă are dreptul la restituirea în natură a imobilului. În realitate s-a reținut că, urmare a deciziei Curții Constituționale nr. 830/2008 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, reclamanta nu se află în situația de a obține exclusiv măsuri reparatorii prin echivalent, putând obține și restituirea în natură a imobilului.

Constatând că imobilul a fost preluat de către stat fără titlu valabil tribunalul a dat o corectă interpretare dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, în forma ulterioară pronunțării deciziei nr. 830/2008 de către Curtea Constituțională, a constatat că notificarea trebuia soluționată de către societățile comerciale, în patrimoniul cărora se află imobilul, chiar dacă acestea au fost integral privatizate. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta A.V.A.S. ce a invocat următoarele critici de nelegalitate a deciziei recurate. Critica adusă deciziei recurate se referă la interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale, în raport de situația de fapt existentă și dispozițiile Legii nr. 10/2001.

se susține că în mod eronat instanța de apel cât și cea de fond au reținut că în speța de față sunt întrunite condițiile restituirii în natură, față de prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001. Legea nr. 10/2001 republicată prevede în art. 1 restituirea imobilelor preluate abuziv se face de regulă în natură, situațiile în care măsurile reparatorii se acordă prin echivalent reprezentând excepții prevăzute în mod expres. Al doilea motiv de recurs invocat vizează aprecierea eronată făcută de instanța de apel asupra reaplicabilității art. 29 din Legea nr. 10/2001. Din dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 reiese că în situația imobilelor cuprinse în patrimoniul unei societăți comerciale privatizată persoana îndreptățită poate beneficia de măsuri reparatorii.

Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Motivele invocate de recurenta-pârâtă nu poate fi primită, ele neatrăgând incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, „In situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2) măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător”. A.V.A.S. are competența de a emite o decizie cu propunerea de măsuri reparatorii.

De asemenea, dispozițiile Legii nr. 247/2005 – Titlul VII prima reformă în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, sunt exprese și în ceea ce privește modalitatea de stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii, aceasta revenindu-i Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care va emite în final o decizie ce va cuprinde și cuantumul despăgubirilor, reprezentând titluri de despăgubire. Critica invocată de recurenta – pârâtă privind aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 10/2001, a art. 21 și art. 29 nu se justifică. Recurenta – pârâtă susține că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001. În acest sens, recurenta – pârâtă arată că acest text de lege este perfect aplicabil în cauză, întrucât se referă tocmai la situația imobilelor cuprinse în patrimoniul societății comerciale privatizate.

Niciuna dintre criticile invocate de către recurenta – pârâtă nu poate atrage nelegalitatea deciziei recurate, dându-se o corectă interpretare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, în forma ulterioară pronunțării deciziei nr. 830/2008 de către Curtea Constituțională, prin care s-a constatat că persoana îndreptățită poate obține doar măsuri reparatorii, indiferent de modul în care imobilul a trecut în proprietatea statului. Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 342 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2009.