ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10271/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10271/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe
rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 20278/3/2008 la
data de 28 mai 2008, contestatoarea S.G. a chemat în judecată pârâta A.V.A.S.,
pentru a dispune anularea deciziei nr. 118 din 21 septembrie 2008.
În motivarea contestației, s-a
arătat că prin notificarea nr. 196 din 7 noiembrie 2001, a solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren în cotă indiviză de ¾ din
totalul de 21.649 mp situat în intravilanul orașului Vatra Dornei, intabulat în
C.F. nr. 765 și identificat cu nr.topo cadastral nr. 12716/1 și nr. 2716/6.
Prin sentința civilă nr. 167 din 27
noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis contestația
formulată de contestatoarea S.G., în contradictoriu pârâta A.V.A.S.
În pronunțarea acestei hotărâri,
prima instanță a reținut că prin decizia nr. 118 din 21 aprilie 2008, emisă de
către intimata A.V.A.S. s-au soluționat notificările de către notificatorii S.G.
și C.D. și s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului teren
înscris în C.F. nr. 765 Vatra Dornei, motivat de faptul că notificările nu se
încadrează în dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, ci în dispozițiile
art.29 fiind evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate
respectiv SC C.F. SA Iași și SC C.C. SA Vatra Dornei și s-a propus acordarea de
măsuri reparatorii pentru notificatoarea S.G. pentru cota de 2/3 din suprafața
de 5602 mp teren, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Astfel Tribunalul București a
constatat că prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății
și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu s-au adus modificări
dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, deci nu s-a instituit un nou
termen de depunere al notificărilor de către persoanele îndreptățite. În acest
sens este indubitabil că depunerea notificatorilor s-a realizat sub imperiul
Legii nr. 10/2001, în termenul prevăzut .
Anterior modificării legislative,
art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin art. I pct. 60 din Titlul I al
Legii nr. 247/2005, prevede că pentru imobilele preluate cu titlu valabil
evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea
dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii
prin echivalent, iar în situația în care imobilul este preluat de stat fără
titlu valabil se putea dispune restituirea în natură a imobilului de către
societatea comercială.
În urma modificării Legii nr. 10/2001
art. 27 a devenit art. 29 iar potrivit acestuia persoanele îndreptățite
beneficiază exclusiv de dreptul la despăgubiri nemaifăcându-se distincția între
imobilele preluate cu titlu valabil și cele preluate fără titlu valabil.
În speța de față imobilul este
preluat fără titlu valabil întrucât a fost confiscată în baza Decretului nr. 111/1951
în urma pronunțării sentinței civile nr. 2354 din 9 noiembrie 1972 ce a fost
contestată și desființată pe cale judecătorească, după cum rezultă din adresa
nr. 1169/1974 emisă de către Comitetul executiv al Consiliului Popular al
orașului Câmpulung Moldovenesc.
Împotriva sentinței menționate a
declarat apel pârâta A.V.A.S.
Curtea de Apel București, secția a
IV-a civilă, prin decizia nr. 342 din 21 mai 2009 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta A.V.A.S., în contradictoriu cu reclamanta S.G.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că este greșită susținerea apelantei, conform cu care tribunalul ar fi
reținut că intimata – reclamantă are dreptul la restituirea în natură a
imobilului.
În realitate s-a reținut că, urmare a
deciziei Curții Constituționale nr. 830/2008 prin care s-a admis excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005,
reclamanta nu se află în situația de a obține exclusiv măsuri reparatorii prin
echivalent, putând obține și restituirea în natură a imobilului.
Constatând că imobilul a fost
preluat de către stat fără titlu valabil tribunalul a dat o corectă
interpretare dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, în forma ulterioară
pronunțării deciziei nr. 830/2008 de către Curtea Constituțională, a constatat
că notificarea trebuia soluționată de către societățile comerciale, în
patrimoniul cărora se află imobilul, chiar dacă acestea au fost integral privatizate.
Împotriva deciziei a declarat recurs
pârâta A.V.A.S. ce a invocat următoarele critici de nelegalitate a deciziei
recurate.
Critica adusă deciziei recurate se
referă la interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale, în raport
de situația de fapt existentă și dispozițiile Legii nr. 10/2001. se susține că
în mod eronat instanța de apel cât și cea de fond au reținut că în speța de
față sunt întrunite condițiile restituirii în natură, față de prevederile art. 21
din Legea nr. 10/2001.
Legea nr. 10/2001 republicată
prevede în art. 1 restituirea imobilelor preluate abuziv se face de regulă în
natură, situațiile în care măsurile reparatorii se acordă prin echivalent
reprezentând excepții prevăzute în mod expres.
Al doilea motiv de recurs invocat
vizează aprecierea eronată făcută de instanța de apel asupra reaplicabilității
art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Din dispozițiile art. 29 din Legea
nr. 10/2001 reiese că în situația imobilelor cuprinse în patrimoniul unei
societăți comerciale privatizată persoana îndreptățită poate beneficia de
măsuri reparatorii.
Analizând sentința recurată prin
prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivele invocate de recurenta-pârâtă
nu poate fi primită, ele neatrăgând incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Având în vedere dispozițiile art. 29
alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, „In situația imobilelor prevăzute
la alin. (1) și (2) măsurile reparatorii în echivalent se propun de către
instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea,
dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător”. A.V.A.S.
are competența de a emite o decizie cu propunerea de măsuri reparatorii.
De asemenea, dispozițiile Legii nr.
247/2005 – Titlul VII prima reformă în domeniile proprietății și justiției,
precum și unele măsuri adiacente, sunt exprese și în ceea ce privește
modalitatea de stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii, aceasta
revenindu-i Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care va emite în
final o decizie ce va cuprinde și cuantumul despăgubirilor, reprezentând
titluri de despăgubire.
Critica invocată de recurenta –
pârâtă privind aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 10/2001, a art. 21 și
art. 29 nu se justifică.
Recurenta – pârâtă susține că
instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea
nr. 10/2001.
În acest sens, recurenta – pârâtă
arată că acest text de lege este perfect aplicabil în cauză, întrucât se referă
tocmai la situația imobilelor cuprinse în patrimoniul societății comerciale
privatizate.
Niciuna dintre criticile invocate de
către recurenta – pârâtă nu poate atrage nelegalitatea deciziei recurate,
dându-se o corectă interpretare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001,
în forma ulterioară pronunțării deciziei nr. 830/2008 de către Curtea
Constituțională, prin care s-a constatat că persoana îndreptățită poate obține
doar măsuri reparatorii, indiferent de modul în care imobilul a trecut în
proprietatea statului.
Pentru aceste considerente, se va
respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține
decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul declarat
de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 342 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 18 decembrie 2009.