ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3307/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1633 din 12 septembrie 2008, Tribunalul Sălaj a respins ca nefondată acțiunea formulata de reclamantul D.I.T., împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect plata de către pârât a despăgubirilor civile în cuantum de 660.000 Euro. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că repararea bănească a daunelor morale se poate solicita în considerarea valorilor nepatrimoniale ce aparțin personalității umane - demnitatea și onoarea. S-a reținut ca, in prezent, reclamantul este arestat pentru comiterea unor fapte penale, situație în care acțiunile acestuia cu caracter infracțional au determinat lezarea valorilor patrimoniale și morale ale părților vătămate.

Faptele reclamantului constituie o abatere de la regulile de conviețuire socială, iar cercetarea penală și arestarea acestuia s-au impus din nevoia imperioasă de a se restabili raportul dintre comportamentul concret al persoanei in cauza și valorile sociale încălcate sau nesocotite, acestea desfășurându-se într-un termen rezonabil, ținând cont de complexitatea infracțiunilor, aria de desfășurare și comportamentul reclamantului. Având în vedere că reclamantul nu a dovedit că ar fi fost supus unui tratament necorespunzător, de natură să îi lezeze propriile valori morale și umane, s-a apreciat ca acțiunea formulată este nefondată. Prin decizia civilă nr. 75 R din 11 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.I.T.

Pentru a pronunța această hotărâre, au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt și de drept: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul D.I.T. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 666.000 Euro, pe motiv că este cardiac și diabetic, boli survenite din cauza stresului la care a fost supus în perioada detenției și arestării sale preventive. La termenul de judecata din 15 decembrie 2008, instanța de apel a pus în discuția reclamantului natura civilă sau penală a demersului său judiciar, ocazie cu care acesta a precizat că înțelege să se judece în cadrul unui proces civil, pentru pretenții în sumă de 666.000 Euro.

La cererea apelantului-reclamant, instanța a încuviințat în probațiune, întocmirea unor adrese către Tribunalul Sălaj, Penitenciarul Satu Mare și Penitenciarul Gherla, pentru ca acestea sa comunice instanței actele din care să rezulte starea de sănătate a apelantului. Tribunalul Sălaj prin adresa din 28 ianuarie 2009, a comunicat că dosarul nr. 6134/337/2007 și ordonanța de reținere din 03 octombrie 2008 a reclamantului D.I.T. au fost înaintate la data de 23 ianuarie 2009 la Curtea de Apel Cluj. Penitenciarul Satu Mare a comunicat, prin adresa nr. 17049 din 3 februarie 2009, că persoana privată de libertate D.I.T. a fost transferată la Penitenciarul Gherla în data de 29 ianuarie 2009, astfel că nu poate comunica nicio copie după scrisorile medicale din dosarele solicitate.

Penitenciarul Gherla cu adresa nr. U/17238/PGCJ din 30 ianuarie 2009 a comunicat xerocopia fișei medicale a persoanei private de libertate D.I.T., sosit în acest penitenciar la data de 29 ianuarie 2009. Din „scrisorile medicale” aflate la dosarul cauzei - f. 33-35, a rezultat că apelantul suferă de diabet zaharat insulino-dependent, ca i s-a făcut epicriza, investigații medicale, respectiv ca a fost internat în Spitalul Județean Cluj la data de 26 noiembrie 2007. Din certificatul medico-legal eliberat la data de 27 noiembrie 2007 a reieșit că apelantul a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.

Din decizia nr. 499 din 27 februarie 2006, emisă de Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Dej, a rezultat că apelantul suferea de neuropatie diabetică, ischemie silențioasă, gastrită cronică și hipermetropie mică cu astigmatism OD, fiind încadrat în gradul III de invaliditate. Prin urmare, s-a concluzionat in sensul ca, din probele aflate la dosarul cauzei, a rezultat că apelantul este o persoană suferindă - din cauza unor boli dobândite anterior arestării lui preventive - si ca, în perioada detenției, a beneficiat de asistență medicală corespunzătoare, asigurată de rețeaua sanitara penitenciară.

S-a apreciat ca nu se poate reține vinovăția statului în ceea ce privește bolile de care suferă apelantul, prejudiciul cauzat acestuia ca urmare a stării lui de suferință și nici raportul de cauzalitate dintre presupusa fapta ilicită a paratului și prejudicial pretins, cu consecința antrenării răspunderii Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în temeiul dispozițiilor art. 998 C. civ. De asemenea, s-a reținut ca instanța investita nu poate reține în sarcina paratului, starea de stres la care susține apelantul că a fost supus, fără să o dovedească insa, urmare a arestării lui pentru săvârșirea infracțiunilor cu privire la care a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, precum și la celelalte drepturi și libertăți fundamentale ale omului, prevăzute de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, despre care apelantul afirmă că nu i-ar fi fost respectate în procesul penal, a considerat ca instanța civilă nu este competentă să se pronunțe - măsurile cu caracter penal luate împotriva apelantului pot fi atacate de acesta numai in fata instanțelor penale. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs, la data de 30 aprilie 2009, reclamantul D.I.T., prin care a criticat-o sub următoarele aspecte: In expunerea de motive a cererii de recurs, recurentul-reclamant a susținut că a fost trimis în judecată în baza unor acte false - întocmite de poliție în mod nelegal - in acest sens, fiind prezentat în mod detaliat conținutul înscrisurilor care au constatat faptele acestuia de către organele de poliție și cu care recurentul-reclamant nu este de acord.

A precizat ca in timpul procesului au fost folosite declarațiile a doi martori mincinoși - declarațiile fiind prezentate in cuprinsul cererii - față de care recurentul-reclamant și-a manifestat în mod expres dezacordul. Instanța de judecată nu i-a permis audierea tuturor martorilor din dosar, la fel cum nu i-a încuviințat audierea tuturor părților vătămate. Poliția a exercitat abuzuri asupra sa încă de la data reținerii, deși acesta suferea de boli care necesitau cu pregnanță un tratament medicamentos și alimentar adecvat, dovada concretă în acest sens fiind că a fost internat în spital, la secția de terapie intensivă. Toate aceste considerente trebuiau reținute de instanță pentru a aprecia asupra suferințelor fizice și psihice pe care recurentul-reclamant le-a îndurat în perioada detenției.

La termenul de judecata din 27 mai 2010, Înalta Curte a invocat si a pus in discuția părților, din oficiu, excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile exprese ale art. 306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv conținutul explicit al expunerii de motive a cererii de recurs. Înalta Curte va constata nulitatea recursului, pentru considerentele ce urmează: In calea de atac extraordinara a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele strict prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care concretizează aspecte de nelegalitate in legătura cu hotărârea atacata (aspecte de ordin procedural si/sau substanțial).

Scopul acestei căi de atac este, esențialmente, de control al legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă ca orice susținere care releva, o expunere detaliata a istoricului cauzei penale instrumentate cu privire la persoana recurentului-reclamant, in parte, a cauzei civile de față, o expunere a propriilor doleanțe față de modul de instrumentare a unui dosar de cercetare penală, față de conținutul reglementarilor legale incidente in cauza, fără ca aceasta sa fie particularizata cadrului procesual de investire ori etapei procesuale ori considerentelor deja redate in cuprinsul hotărârii judecătorești contestate - obiect al recursului, pretinse erori ale instanței penale in încuviințarea, administrarea și aprecierea probelor existente in cauza, toate cu consecințe in planul configurării situației de fapt a dosarului pendinte, excede analizei instanței de recurs.

Instanțele anterioare au prezentat situația de fapt a dosarului pendinte, expunând in mod concret si pertinent considerentele pentru care au ajuns la concluzia ca recurentul-reclamantul nu poate beneficia de suma pretinsa cu titlu de despăgubire civila, in raport de situația de fapt relevata de probele administrate in cauza, apreciate in mod corespunzător de aceste instanțe, in contextul condițiilor impuse de instituția răspunderii civile delictuale.

In cuprinsul cererii de recurs nu sunt vizate considerentele instanței de apel care au configurat in mod corect situația de fapt a cauzei pendinte, respectiv modul de aplicare si interpretare a dispozițiilor legale incidente - care constituie temeiul juridic al pretenției recurentului-reclamant, ci, așa cum s-a arătat anterior, doar o formala si nepertinenta înșiruire de elemente de fapt relevate, in opinia recurentului-reclamant, de probele administrate in cauza, si care ar avea relevanta in cauza, fără ca acestea sa poată fi opuse chestiunilor deja dezlegate de instanțele anterioare, in scopul îndreptării acestora in calea de atac promovata. Este motivul pentru care legiuitorul a prevăzut sancțiunea nulității, atât pentru nemotivarea cererii de recurs, cat si pentru situația in care cererea se motivează, însa criticile nu pot fi încadrate in nici una din ipotezele de nelegalitate enumerate de norma procedurala susmenționată.

Noua formulare a textului art. 304 C. proc. civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (ambele judecăți de fond), finalizata prin configurarea situației de fapt a dosarului si cu o rezolvare judiciara definitiva a conflictului existent intre părțile cu interese contrare. O situație de nelegalitate, în esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit, la situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare. În fața unei instanțe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, și aceasta pentru că recurentul a beneficiat în mod concret de sistemului dublului grad de jurisdicție, calea de atac a recursului fiind in mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.

Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, Înalta Curtea in conformitate cu dispozițiile art. 306 C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva deciziei nr. 75 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.