ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3223/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 753 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul

Vaslui s-a admis parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G.E.T. în

contradictoriu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român

fiind obligat să plătească reclamantului suma de 15.000 Euro echivalent în lei

la data plății efective cu titlu de dai morale. A fost respinsă cererea

reclamantului privind acordarea sumei de 100.000 Euro cu titlu de daune

materiale, precum și diferența de până la 900.000 Euro cu titlu de daune

morale.

În pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarea

situație de fapt:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul G.E.T. a solicitat

obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la plata

sumei de

1.000.000 Euro cu titlu de daune

materiale și morale în conformitate cu dispozițiile art. 504 C. proc. pen.

motivat de împrejurarea că prin încheierea nr. 172 din 13 ianuarie 2006 a

Tribunalului

Vaslui a fost arestat preventiv împreună cu încă două

persoane întrucât a fost învinuit de comiterea infracțiunii de trafic de

droguri pentru o perioadă de 30 de zile, măsura arestării preventive fiind

ulterior prelungită cu încă 30 de zile.

Prin sentința penală nr. 202/2007 a Tribunalului Vaslui reclamantul

arată că a fost achitat în mod definitiv, drept pentru care i se

cuvin despăgubiri în cauză conform dispozițiilor

art. 504 C. proc. pen.

Din materialul probator administrat, instanța de fond a reținut că

reclamantul se află în situația reglementată de art. 504 alin. (3) C. proc.

pen. deoarece prin sentința penală nr. 202 din 02 mai 2007 pronunțată de

Tribunalul Vaslui, sentință rămasă definitivă, a fost achitat în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, iar în cursul procesului penal a fost privat de libertate prin luarea

măsurii preventive, în perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2006-12 martie 2006.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul G.E.T., pârâtul

Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vaslui

Prin decizia civilă nr. 188 din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de

statul român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Vaslui,

a obligat statul român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească

reclamantului suma de 5.000 Euro echivalent în lei la data plății efective cu

titlu de daune morale, a păstrat

restul

dispozițiilor sentinței apelate și a respins, ca nefondat, apelul declarat de

reclamantul G.E.T.

și ca tardiv apelul formulat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vaslui împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, sub aspectul criticilor

formulate de reclamantul G.E.T. și pârâtul

Statul

Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a reținut următoarele:

În speță, în mod legal instanța de fond a apreciat că privarea de

libertate a reclamantului

în cursul

procesului penal prin luarea măsurii preventive împotriva acestuia în perioada

cuprinsă

între 13 ianuarie 2006 - 12 martie 2006 (soldată în final cu

achitarea reclamantului) a fost de natură a produce reclamantului suferințe

morale, de natură să lezeze demnitatea și onoarea acestuia.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a reținut constant că în cazurile de

violare a art. 5 paragraf 1 din

Convenție, privind privarea nelegală de libertate, sunt întemeiate cererile de

acordare a despăgubirilor bănești pentru prejudiciul produs victimei pe

perioada detenției nelegale.

De asemenea, cuantumul daunelor morale acordate reclamantului fost prea

mare, fiind contrar dispozițiilor înscrise în art. 505 alin. (1) C. proc. pen.

care stipulează că „ la stabilirea întinderii reparației se ține seama de

durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum

și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de

libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă”.

Prin raportare la datele concrete ale cauzei cu respectarea criteriilor

enunțate, dar și a principiului proporționalității daunei cu despăgubirea

acordată, instanța de apel a constatat că întinderea despăgubirilor acordate

pentru repararea daunelor morale, față de durata arestării preventive a

reclamantului pe o perioadă de 59 de zile între 13 ianuarie 2006 -12 martie 2006,

de atingerea adusă de această măsură prestigiului, demnității și de suferințele

fizice și psihice cauzate reclamantului este exagerată.

Reclamantul, anterior arestării sale, nu avea un loc de muncă,

întreținerea sa realizându-se

din banii

trimiși din străinătate de către mama sa. La momentul arestării sale,

reclamantul nu și-a

pierdut locul de muncă, situația familială nu i-a

fost afectată, astfel încât durata arestării preventive pe o perioadă de 59 de

zile nu a produs perturbări majore care să-i afecteze valorile morale și modul

de trai pe viitor. În atare situație, în raport cu importanța valorilor lezate

și intensitatea percepției consecințelor vătămării, măsura în care i-a fost

afectată situația familială , profesională și socială, se va constata că

instanța de fond nu a realizat o cuantificare corectă a daunelor morale

acordate întrucât nu a avut la bază o apreciere rezonabilă axată pe echitate și

în acord cu ideea procurării unei satisfacții de ordin moral susceptibilă a

înlocui valoarea lezată și nu de a constitui o sursă de îmbogățire fără just

temei.

Împotriva deciziei menționate a declarat și motivat recurs, în termen

legal, apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P.

Vaslui pentru motive de nelegalitate.

În dezvoltarea acestora s-a arătat, cu referire la daunele morale, că

instanța de apel greșit a acordat reclamantului suma de 5.000 de Euro, fără a

ține cont de faptul că legătura de cauzalitate dintre sancțiunea suferită și

valorile morale afectate este disproporționată.

Așadar, instanța de judecată greșit s-a pronunțat cu privire la

despăgubirile morale, fără a avea în vedere că privarea de libertate a

reclamantului pe o perioada de 59 de zile nu este de natură să justifice

pretențiile acestuia, motiv pentru care recurentul consideră despăgubirile

acordate ca fiind prea mari, în raport cu perioada privării de libertate, cu

atingerea adusă în această măsură prestigiului, demnității și cu suferințele

fizice si psihice cauzate reclamantului.

Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta

Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

La stabilirea cuantumului daunelor morale, care constau, generic, în

atingerea valorilor ce definesc personalitatea umană, se au în vedere

consecințele negative, suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor

morale lezate, măsura în care au fost vătămate aceste valori și intensitatea cu

care au fost percepute consecințele vătămării de către persoana lipsită în mod

nelegal, de libertate, iar din cauza valorii lor nepatrimoniale, o evaluare,

exactă în bani, a daunelor morale nu este posibilă, întinderea despăgubirilor

realizându-se prin apreciere, raportat la elementele de fapt.

Astfel, prejudiciul se localizează la nivelul valorilor personalității

umane, al suferințelor fizice și psihice, principiul reparării integrale a

prejudiciului neputând avea decât un caracter aproximativ, având în vedere

natura neeconomică a acestor daune, imposibil de echivalat bănește.

Intimatul a fost privat de libertate o perioada de 59 de zile, perioadă

considerată a fi de natură a-i produce suferințe pe plan fizic și psihic, prin

atingerea pe nedrept adusă demnității și onoarei, care justifică acodarea unor

daune morale în cuantum de 5000 Euro echivalent în lei la data plății efective.

Stabilirea cuantumului despăgubirii acordate reclamantului pentru

repararea daunelor morale are la bază cuantificarea prejudiciului de către

judecător în raport de criteriile care țin de efectul măsurii dispuse asupra

vieții personale, afective a celui care invocă prejudiciul de natură morală.

Prin urmare, s-a apreciat în mod corect că, în raport cu importanța

valorilor lezate și intensitatea percepției consecințelor vătămării, care a

fost suficient de mare, chiar în absența invocării vreunei afectări importante

a prestigiului social, dat fiind faptul că intimatului nu i-a fost afectată

situația familială și profesională, prin durata arestării, cât și pentru faptul

că nu avea persoane în întreținere și un loc de muncă, suma de 5000 Euro

constituie, în opinia Înaltei Curți, o reparație rezonabilă, axată pe echitate

și în acord cu ideea procurării unei satisfacții de ordin moral susceptibilă a

înlocui demnitatea și onoarea care i-au fost lezate intimatului de măsura și

durata arestării, fără a constitui, în același timp, o sursă de îmbogățire fără

just temei.

În raport de circumstanțele personale ale

intimatului, Înalta Curte consideră că legătura

de cauzalitate dintre sancțiunea

suferită și valorile morale afectate, reparate prin despăgubirea acordată de

instanțe de apel, nu este disproporționată, astfel încât recursul urmează a fi

respins ca nefondat, considerându-se că s-a realizat o corectă și echitabilă

interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 505 C. proc. pen. privind

criteriile în raport de care se realizează acordarea de daune morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Vaslui împotriva deciziei nr. 188

din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu

minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21

mai 2010.