ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 238/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată la 12 iunie 2008, revizuenta SC R. SRL Brașov a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 153 din 13 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 2 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, prin sentința civilă nr. 30/2003 pronunțată de Tribunalul Brașov, definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 893 din 21 septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov și irevocabilă prin decizia nr. 61017 din 7 iulie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins contestația formulată de Banca Națională a României împotriva deciziei nr. 173/2003 care a reținut că notificatoarea nu are calitate de persoană îndreptățită conform art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin O.U.G. nr. 148 din 12 decembrie 2002, Guvernul României a modificat și completat Legea nr. 10/2001, astfel că, art. 3 alin. (2) are următorul cuprins: „Ministerul, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ – teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu face obiectul prezentei legi” iar „în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/1998 Banca Națională a României este banca centrală a Statului Român, deci instituție publică a statului care se încadrează în noțiunea de „celelalte instituții publice ale statului”.

Din aceste rețineri rezultă că Banca Națională a României este o instituție publică a statului și ca o consecință bunurile care au aparținut inițial acestei instituții și au trecut în proprietatea statului român, rămân în proprietatea statului și nu a persoanei juridice. Sentința civilă nr. 30/2003 prin care s-a respins contestația Băncii Naționale a României formulată în sensul Legii nr. 10/2001 este irevocabilă și este potrivnică sentinței nr. 6450 din 5 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Brașov prin care s-a respins acțiunea în constatare prin care s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate a statului român asupra imobilului din Brașov, situație în care, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire deoarece în decizia nr. 6027 din 7 iulie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a respins recursul declarat de contestatoarea – reclamantă Banca Națională a României împotriva deciziei civile nr. 893/2004 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a figurat ca pârât SC R. SRL Brașov alături de Consiliul Local al Municipiului Brașov, iar temeiul juridic al acțiunii l-au reprezentat dispozițiile Legii nr. 10/2001 modificat prin O.U.G. nr. 184/2002 (art. 3) conform cu care Banca Națională a României fiind asimilată cu celelalte instituții publice ale statului, nu are calitate procesuală activă, cauza soluționându-se pe excepție.

Prin hotărârea supusă revizuirii, decizia civilă nr. 153/2008 Curtea de Apel Brașov, a figurat reclamanta SC R. SRL, iar pârâte au fost Banca Națională a României, Municipiul Brașov prin primar și statul român prin Ministerul Finanțelor, iar temeiul juridic al acțiunii a fost constatarea dreptului de proprietate al statului român asupra imobilului din Brașov, cauza soluționându-se pe fond. Fiind vorba despre revizuirea deciziei civile nr. 153 din 13 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, raportată la sentința civilă nr. 30/3002 a Tribunalului Brașov iar temeiul juridic al cererii art. 322 pct. 7 C. proc. civ. referitor la contrarietatea de hotărâri, conform art. 323 alin. (1), competența de soluționare a cauzei a revenit Înaltei Curți de Casație și Justiție, după declinarea acesteia prin decizia civilă nr. 211 din 9 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București.

Examinând cererea de revizuire instanța reține următoarele: Hotărârile judecătorești considerate a fi potrivnice sunt în opinia revizuentei decizia civilă nr. 153/21008 a Curții de Apel Brașov și sentința civilă nr. 30/2003 a Judecătoriei Brașov. În realitate, motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

nu este incident în cauză din mai multe considerente: În primul rând nu există contrarietate de hotărâri în sensul articolului citat, din moment ce în ambele litigii în care s-au pronunțat hotărârile pretins a fi potrivnice, soluția intrată în puterea lucrului judecat a fost pronunțată în ambele situații de instanțe de fond (sentința civilă nr. 30/2003 pronunțată de Judecătoria Brașov prin care s-a respins contestația formulată de Banca Națională a României prin sucursala Brașov, în condițiile Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu revizuenta din prezenta cauză și sentința civilă nr. 6450/2007 pronunțată de Judecătoria Brașov prin care s-a respins acțiunea în constatare formulată de recurentă în contradictoriu cu Banca Națională a României).

Pe de altă parte, nu este realizată condiția privitoare la existența hotărârilor potrivnice, din moment ce obiectul pricinii este diferit în cele două cauze, excluzând orice element caracteristic privind autoritatea de lucru judecat. Astfel, în pricina în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 153/2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov (care a menținut decizia civilă nr. 396/2007 pronunțată de Tribunalul Brașov care a păstrat sentința civilă nr. 6450/2007 pronunțată de Judecătoria Brașov) obiectul cauzei îl reprezintă constatarea dreptului de proprietate al revizuentei în timp ce prin sentința civilă nr. 30/2003 pronunțată de Judecătoria Brașov (păstrată prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 893/2004 a Curții de Apel Brașov și decizia civilă nr. 6017/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins acțiunea formulată în condițiile Legii nr. 10/2001 de către Banca Națională a României în contradictoriu cu revizuenta din prezenta cauză.

În consecință, cele două litigii au obiect diferit, iar părțile între care s-a purtat judecata nu au avut aceeași calitate. Tot astfel, cererea de revizuire este admisibilă doar dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri. În speță însă litigiul purtat în condițiile Legii nr. 10/2001 în care s-a pronunțat sentința considerată a fi potrivnică, a fost cunoscut și invocat în litigiul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 153/2008 de către Curtea de Apel Brașov (considerentele sentinței civile nr. 6450/2007 a Judecătoriei Brașov) și prin urmare, condiția recunoașterii primei hotărâri nu este realizată. În consecință, față de cele reținute instanța urmează a respinge cererea de revizuire formulată de SC R. SRL Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 153 R din 13 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, formulată de SC R. SRL Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010 .