ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 238/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 238/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată
la 12 iunie 2008, revizuenta SC R. SRL Brașov a solicitat revizuirea deciziei
civile nr. 153 din 13 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pentru
motivul de revizuire prevăzut de art. 322
2
pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, prin sentința civilă nr.
30/2003 pronunțată de Tribunalul Brașov, definitivă prin respingerea apelului
prin decizia civilă nr. 893 din 21 septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov și irevocabilă prin decizia nr. 61017 din 7 iulie 2005 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins contestația formulată de Banca
Națională a României împotriva deciziei nr. 173/2003 care a reținut că
notificatoarea nu are calitate de persoană îndreptățită conform art. 3 din
Legea nr. 10/2001.
Pentru a se pronunța astfel, Înalta
Curte de Casație și Justiție a reținut că prin O.U.G. nr. 148 din 12 decembrie
2002, Guvernul României a modificat și completat Legea nr. 10/2001, astfel că,
art. 3 alin. (2) are următorul cuprins: „Ministerul, celelalte instituții
publice ale statului sau ale unităților administrativ – teritoriale, inclusiv
cele autonome sau independente, regiile autonome companiile/societățile
naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele
privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu face
obiectul prezentei legi” iar „în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1)
din Legea nr. 101/1998 Banca Națională a României este banca centrală a
Statului Român, deci instituție publică a statului care se încadrează în
noțiunea de „celelalte instituții publice ale statului”.
Din aceste rețineri rezultă că Banca
Națională a României este o instituție publică a statului și ca o consecință
bunurile care au aparținut inițial acestei instituții și au trecut în
proprietatea statului român, rămân în proprietatea statului și nu a persoanei
juridice.
Sentința civilă nr. 30/2003 prin
care s-a respins contestația Băncii Naționale a României formulată în sensul
Legii nr. 10/2001 este irevocabilă și este potrivnică sentinței nr. 6450 din 5
iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Brașov prin care s-a respins acțiunea în
constatare prin care s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate a
statului român asupra imobilului din Brașov, situație în care, în cauză sunt
incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Intimata a formulat întâmpinare
solicitând respingerea cererii de revizuire deoarece în decizia nr. 6027 din 7
iulie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a respins
recursul declarat de contestatoarea – reclamantă Banca Națională a României
împotriva deciziei civile nr. 893/2004 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a
figurat ca pârât SC R. SRL Brașov alături de Consiliul Local al Municipiului
Brașov, iar temeiul juridic al acțiunii l-au reprezentat dispozițiile Legii nr.
10/2001 modificat prin O.U.G. nr. 184/2002 (art. 3) conform cu care Banca
Națională a României fiind asimilată cu celelalte instituții publice ale
statului, nu are calitate procesuală activă, cauza soluționându-se pe excepție.
Prin hotărârea supusă revizuirii,
decizia civilă nr. 153/2008 Curtea de Apel Brașov, a figurat reclamanta SC R. SRL,
iar pârâte au fost Banca Națională a României, Municipiul Brașov prin primar și
statul român prin Ministerul Finanțelor, iar temeiul juridic al acțiunii a fost
constatarea dreptului de proprietate al statului român asupra imobilului din
Brașov, cauza soluționându-se pe fond.
Fiind vorba despre revizuirea
deciziei civile nr. 153 din 13 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov,
raportată la sentința civilă nr. 30/3002 a Tribunalului Brașov iar temeiul
juridic al cererii art. 322 pct. 7 C. proc. civ. referitor la contrarietatea de
hotărâri, conform art. 323 alin. (1), competența de soluționare a cauzei a
revenit Înaltei Curți de Casație și Justiție, după declinarea acesteia prin
decizia civilă nr. 211 din 9 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel
București.
Examinând cererea de revizuire instanța
reține următoarele:
Hotărârile judecătorești considerate
a fi potrivnice sunt în opinia revizuentei decizia civilă nr. 153/21008 a
Curții de Apel Brașov și sentința civilă nr. 30/2003 a Judecătoriei Brașov.
În realitate, motivul de revizuire
întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este incident în
cauză din mai multe considerente:
În primul rând nu există
contrarietate de hotărâri în sensul articolului citat, din moment ce în ambele
litigii în care s-au pronunțat hotărârile pretins a fi potrivnice, soluția
intrată în puterea lucrului judecat a fost pronunțată în ambele situații de
instanțe de fond (sentința civilă nr. 30/2003 pronunțată de Judecătoria Brașov
prin care s-a respins contestația formulată de Banca Națională a României prin sucursala
Brașov, în condițiile Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu revizuenta din
prezenta cauză și sentința civilă nr. 6450/2007 pronunțată de Judecătoria
Brașov prin care s-a respins acțiunea în constatare formulată de recurentă în
contradictoriu cu Banca Națională a României).
Pe de altă parte, nu este realizată
condiția privitoare la existența hotărârilor potrivnice, din moment ce obiectul
pricinii este diferit în cele două cauze, excluzând orice element caracteristic
privind autoritatea de lucru judecat. Astfel, în pricina în care s-a pronunțat
decizia civilă nr. 153/2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov (care a
menținut decizia civilă nr. 396/2007 pronunțată de Tribunalul Brașov care a
păstrat sentința civilă nr. 6450/2007 pronunțată de Judecătoria Brașov)
obiectul cauzei îl reprezintă constatarea dreptului de proprietate al
revizuentei în timp ce prin sentința civilă nr. 30/2003 pronunțată de
Judecătoria Brașov (păstrată prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 893/2004
a Curții de Apel Brașov și decizia civilă nr. 6017/2005 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție s-a respins acțiunea formulată în condițiile Legii nr.
10/2001 de către Banca Națională a României în contradictoriu cu revizuenta din
prezenta cauză. În consecință, cele două litigii au obiect diferit, iar părțile
între care s-a purtat judecata nu au avut aceeași calitate.
Tot astfel, cererea de revizuire
este admisibilă doar dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei
hotărâri. În speță însă litigiul purtat în condițiile Legii nr. 10/2001 în care
s-a pronunțat sentința considerată a fi potrivnică, a fost cunoscut și invocat
în litigiul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 153/2008 de către Curtea
de Apel Brașov (considerentele sentinței civile nr. 6450/2007 a Judecătoriei
Brașov) și prin urmare, condiția recunoașterii primei hotărâri nu este
realizată.
În consecință, față de cele reținute
instanța urmează a respinge cererea de revizuire formulată de SC R. SRL Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire a
deciziei nr. 153 R din 13 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă,
formulată de SC R. SRL Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
20 ianuarie 2010
.