ÎCCJ, decizie (scj.ro #82092)

Imobil preluat de stat. Cererea Băncii Naționale a României

privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului.

Inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001.

Cuprins

pe materii

. Drept civil Drept de proprietate. Imobil preluat de

stat. Cererea Băncii Naționale a României privind recunoașterea dreptului de

proprietate asupra imobilului. Inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001.

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Imobil preluat de stat.

-

Cererea Băncii Naționale a României privind recunoașterea

dreptului de proprietate asupra imobilului.

-

Inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001

Legea nr. 10/2001:art. 3 alin. (2)

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „ministerele, celelalte

instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale,

inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome,

companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat,

precum și cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane

îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi”.

În raport de această reglementare și având în vedere

faptul că Banca Națională a României este o persoană juridică de stat, aceasta

prezintă caracteristici care o exclud din sfera de aplicare a Legii nr.

10/2001.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1412 din 8 februarie

2006.

Banca Națională a României – Sucursala Brașov, în numele și pentru

Banca Națională a României, în calitate de „proprietar de drept” a imobilului –

teren și construcție -, situat în Predeal, a chemat în judecată SC Predeal SA,

Ministerul Turismului, Primăria orașului Predeal, prin primar și APAPS

solicitând ca pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate cu privire la

imobilul în litigiu și pe cale de consecință să i-l restituie în natură, prin

lăsarea în deplină proprietate și posesie.

De asemenea,  a cerut constatarea nulității absolute a

actelor de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în procesul de privatizare, cu

privire la menționatul imobil și restabilirea situației anterioare de carte

funciară.

Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 124/S din 21

martie 2003 a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în

judecată. A admis excepția lipsei calității procesuale active a Băncii

Naționale a României și, în consecință, a respins acțiunea având ca obiect

revendicarea imobilului situat în Predeal  și rectificarea cărții

funciare, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală.

A declarat nulă cererea de chemare în judecată promovată de

Banca Națională a României în contradictoriu cu pârâții SC Predeal SA și

Ministerul Turismului pentru constatarea nulității absolute a unor înscrisuri.

În motivarea soluției instanța a reținut că acțiunea în

revendicare promovată de reclamantă la 8 august 2002 se plasează după intrarea

în  vigoare a Legii nr. 10/2001 și prin urmare era inadmisibilă,

reclamanta având obligația să urmeze procedura specială prevăzută de menționata

lege cât timp imobilul în litigiu intra sub incidența acesteia. A mai constatat

că reclamanta a notificat unitatea deținătoare SC Predeal SA la 13 noiembrie

2001 și a solicitat restituirea în natură a imobilului, însă potrivit art. 3

alin. 2 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 184/12

decembrie 2002, reclamanta fiind o persoană juridică de drept public, conform

art. 1 alin. 1 din Legea nr. 101/1998, nu are calitatea de persoană,

îndreptățită la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent și, pe cale de

consecință, nici legitimare procesuală pentru a formula în justiție cereri

vizând bunurile imobile la care se referă legea.

Referitor la cererea vizând constatarea nulității absolute a

actelor de înstrăinare vizând imobilul în dispută, aceeași instanță a făcut

aplicarea art. 133 alin. (1) C.p.civ. și a declarat-o nulă, ca urmare a

admiterii excepției lipsei de obiect a acestei cereri.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 72/Ap din

16 iulie 2003 a respins apelul declarat de Banca Națională a României prin

sucursala Brașov împotriva sentinței Tribunalului Brașov, reținând pentru

argumentele evidențiate în sentința tribunalului că Banca Națională a României

fiind o instituție publică a statului, nu are calitatea de persoană

îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001.

În contra menționatei decizii a declarat recurs Banca Națională

a României prin Sucursala Brașov susținând, în esență, că dispozițiile art. 3

alin. 1 din Legea nr. 10/2001 care reglementează dreptul persoanelor juridice

să solicite măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat, de

organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6

martie 1945 – 22 decembrie 1989 nu conțin nici o referire prin care acest drept

să fie retransmis exclusiv la persoana juridică de drept privat cum greșit au

reținut instanțele. O asemenea interpretare a fost făcută de Autoritatea pentru

urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001, care a transmis „precizări” în

acest sens Ministerului Turismului, act administrativ de interpretare a legii

care însă nu poate adăuga sau modifica legea.

Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 101/1998 privind statutul

Băncii Naționale a României, aceasta este banca centrală a statului român, o

persoană juridică cu patrimoniu propriu care nu poate fi identificată cu statul

român, persoană juridică ca subiect de drepturi și obligații așa cum este

reglementat și prin art. 25 – 26 din Decretul nr. 31/1954. Prin urmare, nu se

poate susține că în aplicarea Legii nr. 10/2001 între Banca Națională a

României și instituțiile care au preluat imobilele acesteia în mod abuziv nu se

poate susține că ar exista situația „statul versus statul”.

Banca Națională a României nu este o instituție bugetară a

statului român, întrucât nu a fost scutită de plata impozitelor către stat, iar

la 1 ianuarie 1947 când a intrat în vigoare Legea nr. 1056/1946 de etatizare a

Băncii Naționale a României, au fost etatizate doar acțiunile, statul devenind

unic acționar, iar proprietățile dobândite până la acea dată aparțineau

persoanei juridice – Banca Națională a României – și nu statului acționar la

Banca Națională a României.

Recursul nu este fondat pentru motivele ce succed.

Astfel, Banca Națională a României, potrivit statutului său,

reglementat la data introducerii acțiunii (8 august 2002) prin Legea nr.

101/1998 (abrogată prin Legea nr. 312/2004) este banca centrală a statului

român, având personalitate juridică. Obiectivul său fundamental este asigurarea

stabilității monedei naționale, sens în care elaborează, aplică și răspunde de

politica monetară, valutară, de credit, de plăți, precum și de autorizarea și

supravegherea prudențială bancară, în cadrul politicii generale a statului.

Banca Națională a României poate participa, în numele statului, la tratative și

negocieri externe în probleme financiare, monetare, valutare, de credit și

plăți, exercită drepturi și îndeplinește obligații ce revin României în

calitate de membru fondator al FMM și poate participa, din împuternicirea

Parlamentului, la organizații internaționale cu caracter financiar, bancar,

monetar sau de plăți.

Față de aceste prevederi legale rezultă că Banca Națională a

României este persoană juridică de stat, având o capacitate de folosință

specializată, respectiv aceea care îi conferă drepturi și obligații civile în

concordanță cu scopul ei, subordonat exclusiv interesului statal și o

capacitate de exercițiu, ca parte a capacității de exercițiu a statului.

Ca persoană juridică de stat, Banca Națională a României

prezintă elementele constitutive ale unei persoane juridice așa cum sunt ele

definite de art. 26 lit. e din Decretul nr. 31/1954, dar toate aceste elemente

au o configurație specifică naturii ei de instituție de stat. Spre exemplu,

capitalul său, ca element de patrimoniu aparține în întregime statului, conform

art. 39 (1) din Legea nr. 101/1998.

Este adevărat că statutul său îi permite, potrivit art. 58 să

facă investiții imobiliare și acestea „numai pentru necesitățile sale de

funcționare și pentru nevoile colective ale personalului”, dar ea nu-și pierde

caracterul de persoană juridică de stat, cu tot ceea ce presupune această

calitate.

În acest context este de menționat că prin OUG nr. 184 din12

decembrie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 la art. 3 a

fost introdus alin. 2 prin care s-a statuat că: „Ministerele, celelalte

instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale,

inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile

naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele

privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac

obiectul prezentei legi”.

În raport de această reglementare și având în vedere identitatea

reclamantei de persoană juridică de stat, Banca Națională a României prezintă

caracteristici care o exclud din sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001.

În adevăr, în afara argumentelor deja evidențiate, completarea

adusă prin includerea alin. 2 al art. 3 din Legea nr. 10/2001, nu constituie o

reglementare nouă un text care să nu poată fi avut în vedere la soluționarea

chestiunii calității procesuale active a reclamantei întrucât cuprinde, în

realitate, o consacrare legislativă a unei situații ce exista și  la data

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv aceea că alte persoane

juridice decât cele de stat au calitatea de persoane juridice prejudiciate prin

preluarea abuzivă a imobilelor.

Față de cele ce preced, art. 3 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată

este aplicabil cauzei și prin urmare reclamanta nu are calitate procesuală

activă, astfel că recursul acesteia a fost respins.