ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1412/2006

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 13 aprilie 2005 reclamanții B.F.E.A. și F.L. în calitate de moștenitori legali ai unicului asociat F.A.Ș. au chemat în judecată pe pârâții SC F.M.P. SRL Baia Mare, P.C.S.A. și F.D., soție supraviețuitoare, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - constatarea dizolvării societății SC F.M.P. SRL Baia Mare; - ridicarea dreptului de administrare a societății, a administratorului P.C.S.A.; - blocarea tuturor conturilor bancare ale societății; - inventarierea patrimoniului societății, stabilirea pasivului și activului societății, numindu-se în acest sens un lichidator; - transmiterea universală a patrimoniului societății moștenitorilor legali, acesta având calitatea de bun propriu al defunctului; - cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat următoarele: În fapt, SC F.M.P. SRL a fost înființată de către defunctul F.A.Ș. având calitatea de asociat unic și administrator, care a decedat la data de 3 decembrie 2004. În funcția de administrator a fost numit și P.C.S.A.. Întrucât societatea este bun propriu al unicului asociat decedat F.A.Ș. în lipsa clauzei pentru continuarea existenței societății cu moștenitorii, întreaga universalitate a patrimoniului urmează a fi transmisă moștenitorilor soție supraviețuitoare, F.D. care intră în concurs cu colateralii privilegiați B.F.E.A. și F.L. Reclamanții invocă și susțin în continuare vocația lor pentru cota de ½ din moștenire. Întrucât reclamanții B.F.E.A.

în calitate de soră și F.L. în calitate de frate au domiciliul în străinătate fără a avea acces la bunurile care compun masa succesorală, la contabilitatea firmei, iar orice încercare de a rezolva litigiul pe care amiabilă s-a finalizat cu un refuz din partea pârâților se impune numirea unui lichidator în persoana unui terț pentru a administra societatea până la lichidarea acesteia. Reclamanții au arătat că un motiv în plus pentru numirea unui lichidator îl reprezintă faptul că administratorul actual al SC F.M.P. SRL P.C.S.A. este fiul pârâtei F.D. care refuză orice colaborare cu reclamanții. Reclamanții au arătat că nu sunt de acord cu continuarea societății.

Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând: - să se constate că au acceptat succesiunea după defunctul F.A.Ș., urmând ca societatea să fie considerată ca un bun determinat și totodată ca persoană juridică urmând să fie moștenită numai de către soția supraviețuitoare în privința tuturor părților societății, iar activul și pasivul persoanei juridice să fie divizat conform normelor privind succesiunea legală adică ¾ soția supraviețuitoare și ¼ moștenitorii colaterali privilegiați; - să se constate că societatea continuă cu pârâta reclamantă reconvențional cu asociat unic; - să se dispună efectuarea unei expertize contabile care să calculeze sumele convenite reclamanților; - să se dispună înscrierea de mențiuni în registrul comerțului în sensul continuării societății cu F.D.

ca asociat unic. Tribunalul Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 753 din 20 iulie 2005 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.F.E.A. și F.L. împotriva pârâților SC F.M.P. SRL Baia Mare și F.D. și P.C.S.A. și a constatat dizolvată societatea SC F.M.P. SRL Baia Mare cu data de 3 decembrie 2004, fără lichidare, s-a constatat că la momentul dizolvării a avut loc transmiterea universală a patrimoniului societății către moștenitorii asociatului unic decedat, F.A.Ș., respingându-se restul capetelor de cerere formulate de reclamanți. Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în motivare: Întrucât în privința societății comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic Legea nr. 31/1990 nu reglementează în mod expres cerința acesteia în care unicul asociat decedează, iar statutul nu prevede continuarea cu moștenitorii, instanța a fost nevoită să apeleze la alte norme incidente.

Temeiul de drept cuprins în art. 299 din Legea nr. 31/1990 invocat de reclamanți nu este aplicabil speței deoarece vizează S.R.L.-uri cu doi sau mai mulți asociați, conform art. 277 lit. g) din Legea nr. 31/1990 societatea se dizolvă prin alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv. Omisiunea asociatului unic fondator al societății de a insera clauza de continuitate cu moștenitorii a fost voită, deoarece acesta a urmărit dizolvarea societății comerciale pentru ca moștenitorii asociatului unic să poată accede la patrimoniul societății. Prima instanță a conchis că dizolvarea societății comerciale a avut loc la momentul decesului asociatului unic, când s-a realizat și transmiterea universală a patrimoniului societății în patrimoniul asociatului unic, respectiv în masa succesorală a acestuia, conform art. 236 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat recurs iar pârâții au declarat apel la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. La termenul din 3 noiembrie 2005, Curtea a pus în discuția reclamanților calificarea căii de atac, aspect cu privire la care reprezentantul reclamanților a apreciat că este vorba de un recurs, în lumina dispozițiilor art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a calificat calea de atac exercitată de reclamanți ca fiind apel. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 285 din 10 noiembrie 2005 a admis apelurile declarate de reclamanții B.F.E.A.

și F.L. și pârâții SC F.M.P. SRL Baia Mare, P.C.S.A. și F.D. împotriva sentinței civile nr. 753 din 20 iulie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2112/2005 al Tribunalului Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe care a desființat-o în întregime și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului Maramureș. Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut că în statutul SC F.M.P. SRL nu a fost stipulată nici o cauză de dizolvare, încetarea existenței societății se poate realiza doar în cazurile prevăzute de lege.

Dezlegarea dată de prima instanță nu are temei legal, că cercetarea fondului nu s-a realizat cu aplicarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului, cu atât mai mult cu cât a procedat și la disjungerea cererii reconvenționale în mod nelegal, deși aceasta în raport cu obiectul și legătura intrinsecă cu acțiunea principală trebuiau soluționate deodată. Un alt argument în sprijinul necesității judecării unitare a acțiunii și cererii reconvenționale îl constituie acela de a se evita pronunțarea unei hotărâri contradictorii, una de dizolvare și alta de continuare a societății cu asociatul moștenitor unic.

Cât privește celelalte capete ale acțiunii principale asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat în cuprinsul hotărârii în considerarea prevederilor art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, conform cărora dizolvarea unei societăți cu răspundere limitată cu asociat unic atrage transmiterea universală a patrimoniului societății către asociatul unic, fără lichidare, analizarea acestora se impunea prin prisma modificărilor aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 302/2005 care a modificat alin. (6) al art. 237 și totodată a introdus alin. (7)-(10) cu privire la procedura de lichidare în baza acestui text. Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat pârâții SC F.M.P.

SRL, P.C.S.A., F.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, că: 1. Teza privind aplicarea art. 237 alin. (1) lit. a) este o îndrumare nelegală dată primei instanțe. 2. Consecutiv, sunt fără aplicare și dispozițiile art. 237 alin. (6)-(10) din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 302/2005 pe care instanța de apel le-a indicat greșit, invocând următoarele argumente: a) Dizolvarea unei persoane juridice, inclusiv a unei societăți comerciale, este și o problemă de ordine publică, nu numai o problemă de ordin privat. Dizolvarea unei societăți comerciale nu se poate produce din cauze situate în afara celor expres prevăzute de Legea nr. 31/1990. Cauzele de dizolvare a societății comerciale nu pot fi nici extinse și completate prin analogie, nici nu pot fi eludate prin voința persoanelor.

Art. 229 din legea nr. 31/1990 enumeră limitativ cauzele de dizolvare specifice societății cu răspundere limitată și aceste cauze nu pot fi extinse prin interpretare. b) Art. 229 din Legea nr. 31/1990 nu reglementează situația decesului asociatului unic. Nici unul dintre cele două alineate ale art. 229 invocat ca temei legal al cererii de chemare în judecată nu prevede dizolvarea în situația decesului asociatului unic. Totuși, textul alin. (2) degaja principiul salvgardării societății în toate situațiile în care este posibilă ca soluție prioritară și dominantă în raport cu soluția distructivă a dizolvării. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9, pârâții SC F.M.P. SRL Baia Mare, P.C.S.A., F.D.

au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate în sensul dizolvării SC F.M.P. SRL prin efectul legii și îndreptarea greșitei îndrumări de a se rejudeca cauza în baza art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, cu cheltuieli de judecată. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. În mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 229 din Legea nr. 31/1990 întrucât acestea se referă la dizolvarea societăților comerciale cu răspundere limitată prin decesul unuia dintre asociați, când datorită acestei cauze numărul asociaților s-a redus la unul singur.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în mod corect a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, conform cărora „la cererea oricărei persoane interesate, precum și a O.N.R.C., tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazul în care societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni”. Cauzele dizolvării unei societăți comerciale sunt expres prevăzute de lege în Capitolul I „Dizolvarea societăților” din Legea nr. 31/1990 la art. 227-237, pentru acestea incluzându-se și cauzele prevăzute în actul constitutiv al societății conform art. 227 alin. (1) lit. g) din lege.

În statutul SC F.M.P. SRL nu a fost stipulată nici o cauză de dizolvare, încetarea existenței societății se poate realiza doar în cazurile prevăzute de lege. Sub acest aspect dezlegarea dată de prima instanță nu are temei legal, că cercetarea fondului nu s-a realizat cu aplicarea dispozițiilor legale, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cu atât mai mult cu cât a procedat și la disjungerea cererii reconvenționale în mod nelegal. Un alt argument în sprijinul judecării unitare a acțiunii și cererii reconvenționale îl constituie acela de a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii, una de dizolvare și alta de continuare a societății cu asociatul moștenitor unic. Prima instanță trebuia să analizeze celelalte capete ale acțiunii principale prin prisma modificărilor aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 302/2005, care a modificat alin. (6) al art. 237 și a introdus alin. (7)-(10) cu privire la procedura de lichidare în baza acestui text.

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză. În consecință, reținându-se că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală va fi menținută și se va respinge recursul declarat de pârâți, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele SC F.M.P. SRL și F.D. și pârâtul P.C.S.A. împotriva deciziei nr. 285 din 10 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj. Respinge cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimații reclamanți, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2006.