ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4372/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 februarie 1999, reclamanta P.L., a chemat în judecată pe pârâții P.M. și S.C. U.S. SRL Timișoara, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate în contradictoriu cu aceștia nulitatea absolută a actului adițional autentificat sub nr. 1412 din 6 mai 1996, de Biroul notarului public C.R. și respectiv nulitatea mențiunilor înscrise la Registrul Comerțului în baza acestui act adițional, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta, arată că, în urma decesului fostului său soț, P.E., asociat în cadrul S.C. U.S.

SRL Timișoara împreună cu pârâtul P.M., a dobândit potrivit certificatului de moștenitor proprietatea asupra părților sociale deținute de defunct, care îi confirmă dreptul de vot în adunarea generală a asociaților societății, și cu toate acestea, și cu ignorarea prevederilor din actele constitutive ale societății, pârâtul nu a convocat-o pe reclamantă, la adunarea generală care a adoptat actul adițional nr. 1412 din 6 mai 1998, astfel, că atât actul adițional atacat cât și mențiunile făcute în baza acestuia în Registrul comerțului sunt lovite de nulitate. Prin sentința civilă nr. 17/PI din 9 ianuarie 2001, Tribunalul Timiș, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta P.L., împotriva pârâților P.M.

și S.C. U.S. SRL Timișoara și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtului P.M. suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut în esență că, prin sentința nr. 494/1999 (pronunțată în cadrul altui litigiu între aceleași părți) rămasă definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea principală formulată de reclamanta P.L. și s-a admis cererea reconvențională introdusă de pârâtul P.M., încuviințându-se continuarea activității S.C. U.S. SRL, cu asociat unic, situație în care, acțiunea reclamantei a rămas fără obiect, cu privire la toate capetele de cerere formulate întrucât pârâtul P.M., era îndreptățit conform sentinței menționate, să desfășoară activitatea în S.C.

U.S. SRL ca asociat unic. Apelul declarat împotriva susmenționatei sentințe de reclamanta P.L., a fost respins prin decizia nr. 439/A din 30 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ. Prin aceeași decizie, apelanta reclamantă a fost obligată să plătească intimaților pârâți, suma de 500.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în esență, că bine prima instanță a respins acțiunea, întrucât, prin actul adițional a cărei nulitate se cere a fi constatată, pârâtul P.M., a dispus asupra continuării existenței societății ca SRL cu asociat unic, în condițiile în care în actele constitutive nu a existat o clauză de continuare a activității societății cu moștenitorul asociatului decedat, astfel, că în contextul în care, prin sentința nr. 494/1999, Tribunalul Timiș a încuviințat continuarea activității societății cu asociat unic, în persoana pârâtului P.M., această împrejurare, confirmă atât justețea reorganizării societății adoptată prin actul adițional atacat, cât și a mențiunilor înscrise în baza acestuia în Registrul Comerțului.

În această situație, a reținut instanța de apel în continuare, este lipsită de relevanță, susținerea, potrivit căruia actul adițional ar fi nul deoarece a fost întocmit înainte de rămânerea definitive a sentinței prin care s-a încuviințat continuarea activității societății cu asociat unic, întrucât, dacă, s-ar admite o astfel de cerere, privind anularea actului adițional, ar conduce în final la dizolvarea societății, soluție care, nu poate fi adoptată față de existența sentinței mai sus menționate (sentința nr. 494/1999) rămasă definitivă și irevocabilă. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta P.L.

susținând în esență că numai printr-o interpretare greșită a probelor de la dosar și aplicarea eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de apel, a menținut prin soluția adoptată sentința primei instanțe de respingere a acțiunii, deoarece, actul adițional atacat a fost întocmit cu mult timp anterior (1998) datei la care sentința invocată (nr. 494/1999) a rămas definitivă și ca atare, față de această situație și ținând seama, că, pârâtul, P.M., nu a convocat-o pe reclamantă la adunarea generală (deși la acea dată nu dobândise calitatea de asociat unic) care a adoptat măsura transpusă în actul adițional, atacat înseamnă că, față de toate cele expuse, instanțele erau datoare, pentru respectarea principiului neretroactivității legii civile, să constate nulitatea actului adițional și nu să respingă cererea.

Mai susține, recurenta că, în mod greșit instanța de apel, a reținut, că anularea actului adițional ar conduce la dizolvarea societății, fără a constata că, în felul în care a fost întocmit actul adițional, aceasta este nul, și pe cale de consecință, societatea funcționează nelegal, și ca urmare concluzia finală, în sensul că, nu este permisă dizolvarea societății ca o consecință a anulării actului adițional atacat, consfințește de fapt o nelegalitate, care nu poate fi înlăturată decât prin admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei, cu îndemnurile corespunzătoare la Tribunalul Timiș spre rejudecare. Recursul reclamantei nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că, pârâtul P.M., a dispus în esență, prin actul adițional nr. 1412 din 6 mai 1998 reorganizarea S.C.

U.S. SRL Timișoara, (după decesul fostului său asociat P.E. ale cărui părți sociale au fost moștenite de reclamantă) în societate cu răspundere limitată cu asociat unic, în persoana pârâtului P.M. Acest act adițional a fost atacat, de reclamantă, pentru motive de nulitate, prin acțiunea care a format obiectul dosarului nr. 1836/Com/1999 al Tribunalul Timiș. Prin încheierea din 30 aprilie 1999 Tribunalul Timiș, a dispus în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea soluționării cauzei până la data rămânerii definitive a sentinței nr. 494/PI/1999, pronunțată de aceeași instanță, prin care s-a respins acțiunea principală formulată de reclamantă și s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul P.M., și ca urmare, s-a încuviințat, continuarea activității societății de către reclamantul reconvențional P.M.

ca asociat unic. Sentința nr. 494/PI din 29 martie 1999 a Tribunalului Timiș, prin care s-a încuviințat continuarea activității S.C. U.S. SRL Timișoara de către, pârâtul P.M. ca asociat unic, și care a constituit temeiul suspendării soluționării pricinii, conform încheierii din 30 aprilie 1999, a rămas definitivă, prin decizia nr. 653/A din 7 septembrie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, și irevocabilă prin decizia nr. 3633 din 29 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Or, cum sentința, prin care s-a dispus respingerea acțiunii în constatarea actului adițional autentificat sub nr. 1412 din 6 mai 1998 a fost pronunțată (urmare suspendării judecării cauzei în baza art. 244 pct. 1 C. proc.

civ.) abia la data de 9 ianuarie 2001, deci, după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței nr. 494/P.I./1999 a Tribunalului Timiș, este evident, că nulitatea actului adițional atacat, nu mai putea opera (acestea bineînțeles dacă o asemenea nulitate ar fi existat) deoarece aceasta a fost acoperită prin hotărârea rămasă irevocabilă (sentința nr. 494/PI/1999) și ca atare, faptul, că reclamanta nu a fost convocată la adunarea generală, care a adoptat modificarea statutului, în sensul că toate prerogativele adunării generale se exercită de asociatul unic, nu poate atrage nulitatea acestei măsuri, mai ales în contextul în care reclamantei i s-a anulat parțial, tot prin hotărâre rămasă irevocabilă respectiv prin decizia nr. 1008/2002/R din 13 septembrie 2002, a Curții de Apel Oradea, certificatul de moștenitor nr. 548 din 7 octombrie 1996, astfel cum a fost rectificat prin încheierea 3839 din 11 februarie 1997 statuându-se că, din masa succesorală rămasă în urma decesului fostului său soț, P.E., nu fac parte și cele 10 părți sociale în valoare de 50.000 lei reprezentând capitalul social al S.C.

U.S. SRL Timișoara. În concluzie, ca urmare a anulării parțiale a certificatului de moștenitor, astfel cum s-a arătat mai sus, se constată că reclamanta nu era îndreptățită să ceară, așa cum bine au apreciat instanțele, indiferent de temeiurile pe care, și-a sprijinit această cerere, anularea actului adițional nr. 1412/1998 și a mențiunilor corespunzătoare din Registrul Comerțului întrucât, contrar celor susținute, nu a dobândit în calitate de moștenitor urmare decesului fostului său soț, calitate de asociat în S.C. U.S. SRL și ca atare, nu are în raport de toate cele arătate decât calitatea de terț, față de toate actele încheiate de pârâtul P.M. (deci inclusiv față de actul adițional nr. 1412/1998) prin care s-a hotărât modificarea statutului, în sensul că toate prerogative adunării generale se exercită (numai) de asociatul unic, care a hotărât și majorarea capitalului social la 2.000.000 lei.

Așa fiind, recursul reclamantei, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta P.L., împotriva deciziei nr. 439 din 30 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2003.