ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4369/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4369/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 februarie 1998,

reclamanta P.L., a chemat în judecată pe pârâții P.M. și S.C. U.S. S.R.L.

Timișoara, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să

constate în contradictoriu cu aceștia, nulitatea absolută a mențiunilor incluse

în procesul verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997 și în actul adițional

autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie 1997, de biroul notarului public C.R.

De asemenea reclamanta a mai solicitat instanței

să dispună radierea din Registrul Comerțului a mențiunii potrivit căreia S.C.

U.S. S.R.L. Timișoara este o societate comercială unipersonală, și pe cale de

consecință, să dispună, înscrierea reclamantei în Registrul Comerțului în

calitate de asociat al societății menționate cu titlu de moștenitor legal al

părților sociale deținute de defunctul său soț, potrivit certificatului de

moștenitor anexat cererii.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în

anul 1993 a fost înmatriculată S.C. U.S. S.R.L. Timișoara având ca asociați pe

pârâtul P.M. și pe defunctul său soț P.E., fiecare dintre aceștia subscriind

½ din capitalul social al societății, respectiv câte 50.000 lei.

La 3 mai 1996, fostul soț al reclamantei, P.E.,

a decedat, și ca urmare, după finalizarea procedurii succesorale notariale i

s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 548/1996, din care rezultă că în

masa succesorală, au fost incluse și un număr de 10 părți sociale în valoare de

50.000 lei, reprezentând capitalul social în S.C. U.S.S. R.L. Timișoara.

Deși pârâtul P.M., avea cunoștință de calitatea

reclamantei de moștenitor, iar, prevederile actelor constitutive ale societății

erau clare, în sensul continuării activității societății și cu moștenitorii,

totuși pârâtul, în mod abuziv, și cu totală rea credință, decide prin procesul verbal

nr. 2 din 23 octombrie 1997, continuarea activității societății cu asociatul

unic rămas, respectiv cu el însuși, nesocotind existența moștenitorului

fostului său asociat și respectiv a certificatului de moștenitor eliberat

acestuia.

Ulterior, în baza acestui proces verbal, a fost

autentificat și actul adițional nr. 3447 din 24 octombrie 1997.

Or, procedând astfel, adică, omițând să,

convoace la adunarea generală a societății, și pe reclamantă, în calitate de

moștenitoare a părților sociale, care au aparținut soțului său decedat,

intenția pârâtului a fost aceea de a o exclude pe reclamantă din actele

societății, cu nerespectarea condițiilor de formă și de fond, prevăzute atât în

actele constitutive ale societății, cât și în legea societăților comerciale, și

ca atare, măsurile adoptate, de adunarea generală, fără convocarea reclamantei,

sunt lovite de nulitate absolută, ca și actele în care au fost concretizate

acestea, motiv pentru care se impune, constatarea nulității absolute, a acestor

acte cu consecințele arătate în recurs.

Prin sentința civilă nr. 162/PI din 3 februarie

1999, Tribunalul Timiș, secția comercială, (investit cu soluționarea litigiului

prin hotărârea declinatorie de competență) a admis în parte, acțiunea formulată

de reclamanta P.L., împotriva pârâților S.C. U.S. S.R.L. Timișoara și P.M., și

în consecință a constatat nulitatea procesului verbal nr. 2 din 23 octombrie

1997, întocmit de pârâtă, precum și a actului adițional autentificat sub nr. 3447

din 24 octombrie 1997 de biroul notarului public C.R. și a respins în rest

cererile, obligând pârâtul la plata sumei de 78.000 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva susmenționatei sentințe, au declarat

apel, atât reclamanta P.L. cât și pârâții S.C. U.S. S.R.L. Timișoara și P.M.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și

de contencios administrativ, prin decizia nr. 1194 din 7 decembrie 2000, a

respins apelul reclamantei P.L., și a admis apelul pârâților S.C. U.S. S.R.L.

Timișoara și P.M., și ca urmare hotărârea primei instanțe, a fost schimbată în

sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta P.L., împotriva pârâților

S.C. U.S. S.R.L. Timișoara și P.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut în esență că, în raport de probele existente la dosar, în mod greșit

instanța fondului a admis acțiunea reclamantei, care nu era în drept să

solicite (chiar dacă nu a fost convocată la adunarea generală) constatarea nulității

procesului verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997, și a actului adițional

autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie 1997, din moment ce aceasta nu

dobândise calitatea de asociat, (în locul fostului său soț decedat), alături de

pârâtul P.M. și S.C. U.S. S.R.L. Timișoara.

În ceea ce privește soluția de admitere a apelului

pârâților, instanța de apel, a reținut în esență, că, chiar dacă, în art. 12

din statutul societății, s-a prevăzut posibilitatea transmiterii părților

sociale către moștenitorii asociatului decedat, această clauză nu poate avea ca

efect, față de caracterul intuitu persone al societății cu răspundere limitată

(care presupune un nou afectio societates), dobândirea de către moștenitorul

asociatului decedat, a calității de asociat în societatea comercială, alături

de asociatul rămas, întrucât, în lipsa unui acord expres din partea acestui

asociat, în sensul continuării activității societății cu doi asociați,

moștenitorul asociatului decedat, este îndreptățit doar să solicite numai

contravaloarea părților sociale calculate conform ultimului bilanț aprobat, fără

ca acesta să poată invoca nulitatea actelor întocmite în numele societății de

către asociatul rămas, care, și-a manifestat voința, concretizată, în hotărâre

definitivă și irevocabilă, de a continua activitatea societății cu asociat unic

și nu cu doi asociați.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat

recurs reclamanta P.L., susținând în esență că, pârâtul P.M., a devenit asociat

unic al S.C. U.S. S.R.L. Timișoara, conform sentinței civile nr. 494/PI din 29

martie 1999, pronunțată de Tribunalul Timiș, rămasă definitivă prin decizia nr.

653 din 7 iulie 1999, a Curții de Apel Timișoara și irevocabilă prin decizia

nr. 3633 din 29 iunie 2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială.

Ca atare pârâtul P.M., putea să întocmească, în

numele societății, anumite acte în calitate de asociat unic, numai începând cu

data de 7 iulie 1999, când a rămas, definitivă sentința nr. 494 din 29 martie

1999, prin care s-a încuviințat, continuarea activității S.C. U.S. S.R.L.

Timișoara de către reclamantul reconvențional P.M. ca asociat unic.

Pe cale de consecință, actele încheiate de

pârâtul P.M. singur, anterior datei de 7 iulie 1997, (fără a o convoca și pe

reclamantă la adunarea generală), printre care și cele a căror nulitate s-a

solicitat să fie pronunțată (procesul verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997 și actul

adițional autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie 1997, care în fapt, au

avut ca efect, încuviințarea continuării activității societății cu asociat

unic) sunt lovite de nulitate absolută, întrucât au fost adoptate cu încălcarea

prevederilor din actele constitutive ale societății și a dispozițiilor art. 110

din Legea nr. 31/1990.

Mai susține recurenta, că, acțiunile dobândite

de ea, au un caracter autonom, situație în care drepturile și obligațiile

născute din titlu – certificatul de moștenitor – sunt independente față de

actul juridic din care s-au născut, și deci, că odată dovedită titulară a unui

drept propriu, nu mai putea să-și piardă această calitate, decât în condițiile

Legii nr. 31/1990, care în cauză nu erau îndeplinite.

În concluzie, reclamanta susține, că instanța de

apel nu a făcut altceva decât să se pronunțe asupra unei chestiuni deja

judecate în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă, fără a avea în vedere,

susținerile sale, prezentate sub forma criticilor în recurs.

În consecință, reclamanta solicită, admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței primei

instanțe.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că

într-adevăr, cei doi foști asociați, P.M. și P.E., au prevăzut la art. 12 din statutul

S.C. U.S. S.R.L. Timișoara, că părțile sociale pot fi transmise moștenitorului.

La data de 3 mai 1996, asociatul P.E., a

decedat, și ca urmare, soției supraviețuitoare a acestuia, P.L., i s-a eliberat

Certificatul de moștenitor nr. 548 din 7 octombrie 1996, rectificat ulterior prin

care au fost incluse în masa succesorală 205 acțiuni în valoare de 50.000

lei/acțiune, la S.C. U.S. S.R.L. Timișoara.

Ulterior, respectiv prin decizia nr. 3514 din 20

decembrie 2001 Curtea de Apel Timișoara, a menținut decizia nr. 2583/A din 26

octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 9699/C/2001, prin

care, a fost anulat în parte Certificatul de moștenitor nr. 548 din 7 octombrie

1996, în sensul că, din masa succesorală nu fac parte și cele 10 părți sociale

în valoare de 50.000 lei, reprezentând capitalul social al S.C. U.S. S.R.L.

Timișoara.

Or, având în vedere, că decizia menționată este

irevocabilă, este evident, că reclamanta, nu mai putea invoca sub nici o formă,

chiar dacă în statutul societății comerciale s-a prevăzut la art. 12, că

părțile sociale pot fi transmise moștenitorilor, că în urma decesului soțului

său, ar fi devenit, în mod necesar, în locul acestuia asociată cu pârâtul P.M. în

S.C. U.S. S.R.L. Timișoara, întrucât, așa cum bine a reținut instanța de apel,

în speță, este vorba de o societate cu răspundere limitată, deci, de o societate

de persoane, și ca atare, trebuie, protejat, caracterul intuitiv persoane, al

societății ceea ce presupune, un acord expres al asociatului rămas, în sensul

continuării activității societății, cu moștenitorul asociatului decedat.

Or, cum în speță, certificatul de moștenitor, în

temeiul căruia, și raportat la prevederile art. 12 din statut, reclamanta

pretinde că ar fi dobândit calitatea de asociat în S.C. U.S. S.R.L. Timișoara,

a fost anulat prin hotărâre rămasă irevocabilă tocmai, în partea referitoare

la, părțile sociale, constatându-se, că acestea nu fac parte din masa

succesorală, iar pe de altă parte, cum în cauză, nu s-a făcut dovada,

consimțământului expres al asociatului rămas de a continua activitatea

societății cu moștenitorul asociatului decedat, ci dimpotrivă, datorită unei

stări tensionate între aceștia, născută și menținută, în urma unor numeroase

litigii între aceștia, asociatul, rămas a optat, în mod neechivoc, pentru continuarea

activității societății cu asociat unic, înseamnă, că bine, instanța de apel, a

reținut, în acest, context, că, dreptul reclamantei, în calitatea sa de titular

al părților sociale, poate avea ca obiect numai plata contravalorii acestora,

calculată conform ultimului bilanț aprobat, fără a exista din partea pârâtului

obligația convocării reclamantei la adunarea generală.

Pe de altă parte, mai este de reținut, că,

anterior decesului, asociatul P.E., a formulat o cerere de dizolvare a

societății, care în condițiile date a rămas fără obiect, precum și o cerere de

retragere din societate, la data de 15 martie 1996, asupra căreia nu a mai

revenit.

Or, cum această ultimă cerere, are un caracter

strict, personal, înseamnă, că, aceasta a devenit opozabilă moștenitorului

asociatului decedat, și ca atare, stăruința reclamantei, de a obține, o

hotărâre, prin care să se constate, că în baza certificatului de moștenitor, a

dobândit în locul fostului său soț, calitatea de asociată alături de pârâtul P.M.

în S.C. U.S. S.R.L. Timișoara, este lipsită de orice suport juridic, mai ales

în contextul, în care, acesta a optat așa cum s-a arătat, pentru continuarea

activității societății cu asociat unic în persoana sa, cerere încuviințată prin

hotărârea rămasă irevocabilă.

În concluzie, se constată, că, în totalitatea

lor, susținerile reclamantei din recurs, nu sunt fondate, deoarece, urmare

decesului fostului său soț, aceasta a dobândit, în baza certificatului de

moștenitor, numai drepturile patrimoniale ale lui P.E., fără, a se putea

susține, așa cum pretinde aceasta fără nici un temei că ar fi moștenit și

calitatea, de asociat (în locul fostului său soț) al societății comerciale,

întrucât, o asemenea calitate nu poate fi dobândită, decât cu consimțământul

asociatului rămas, care în speță nu există, mai ales în contextul în care,

foștii asociați, au prevăzut în actele constitutive, doar că părțile sociale

pot fi transmise moștenitorilor, clauză, care în nici un caz nu poate fi

interpretată, în sensul că aceștia ar fi convenit și cu privire la continuarea

sau necontinuarea activității societății, cu moștenitorul asociatului decedat.

Mai este de reținut, că prin hotărâre

irevocabilă a fost respinsă, cererea reclamantei, cu nr. 14553 din 15

septembrie 1998 prin care aceasta a solicitat, radierea din Registrul

Comerțului a mențiunii nr. 6874 din 24 octombrie 1997, efectuată de pârâtul P.M.,

prin care, acesta a cerut în calitate de asociat unic înscrierea mențiunii,

privind modificarea actelor constitutive ale societății și completarea

obiectului de activitate, conform actului adițional autentificat sub nr. 3447

din 24 octombrie 1997.

Ca atare, și sub acest aspect, criticile

reclamantei, îndreptate împotriva deciziei instanței de apel, nu sunt

întemeiate, din moment ce cererea reclamantei, de radiere a mențiunii nr. 6874 din

24 octombrie 1997, a fost respinsă prin hotărârea rămasă irevocabilă,

consfințindu-se astfel, legalitatea și temeinicia actului adițional

autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie, reclamanta nu mai putea cere, în

cadrul altui litigiu, adică a celui de față, constatarea nulității absolute a

procesului verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997 și a actului adițional menționat,

atâta timp cât, cu privire la aceste aspecte se pronunțase deja o soluție

definitivă și irevocabilă, prin care se încuviințase continuarea activității

societății, după decesul asociatului P.E., cu asociat unic în persoana

pârâtului P.M., și pe cale de consecință, acesta nu avea obligația față de

toate cele arătate, să o convoace pe reclamantă, la adunarea generală, care a

adoptat măsurile concretizate în actele a căror constatare a nulității s-a

cerut întrucât aceasta nu dobândise, așa cum susține, fără nici un temei, în

locul fostului său soț decedat, calitatea de asociat în S.C. U.S. S.R.L. Timișoara,

pentru a exista obligația convocării sale la adunările generale ale S.C. U.S. S.R.L.

Timișoara.

Dealtfel, din, ansamblul probator existent la

dosar, rezultă în esență, că, reclamanta, urmărește ca pe o cale ocolită să se

pronunțe dizolvarea societății comerciale și consecutiv lichidarea acesteia,

din moment ce, actele a căror nulitate absolută s-a cerut a se constata, au

stat la baza transformării societății din societate cu doi asociați în

societate unipersonală, încuviințată prin hotărâre irevocabilă (decizia nr. 3633

din 29 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială) care evident

că nu mai poate fi desființată (chiar dacă a fost pronunțată ulterior

întocmirii actelor atacate) decât printr-o cale extraordinară de atac, care nu

a fost exercitată în cauză.

Așa fiind, recursul reclamantei, urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamanta P.L., împotriva deciziei nr. 1194 din 7 decembrie 2000 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13

noiembrie 2003.