ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4369/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 februarie 1998, reclamanta P.L., a chemat în judecată pe pârâții P.M. și S.C. U.S. S.R.L. Timișoara, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate în contradictoriu cu aceștia, nulitatea absolută a mențiunilor incluse în procesul verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997 și în actul adițional autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie 1997, de biroul notarului public C.R. De asemenea reclamanta a mai solicitat instanței să dispună radierea din Registrul Comerțului a mențiunii potrivit căreia S.C. U.S. S.R.L. Timișoara este o societate comercială unipersonală, și pe cale de consecință, să dispună, înscrierea reclamantei în Registrul Comerțului în calitate de asociat al societății menționate cu titlu de moștenitor legal al părților sociale deținute de defunctul său soț, potrivit certificatului de moștenitor anexat cererii.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în anul 1993 a fost înmatriculată S.C. U.S. S.R.L. Timișoara având ca asociați pe pârâtul P.M. și pe defunctul său soț P.E., fiecare dintre aceștia subscriind ½ din capitalul social al societății, respectiv câte 50.000 lei. La 3 mai 1996, fostul soț al reclamantei, P.E., a decedat, și ca urmare, după finalizarea procedurii succesorale notariale i s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 548/1996, din care rezultă că în masa succesorală, au fost incluse și un număr de 10 părți sociale în valoare de 50.000 lei, reprezentând capitalul social în S.C. U.S.S. R.L. Timișoara.

Deși pârâtul P.M., avea cunoștință de calitatea reclamantei de moștenitor, iar, prevederile actelor constitutive ale societății erau clare, în sensul continuării activității societății și cu moștenitorii, totuși pârâtul, în mod abuziv, și cu totală rea credință, decide prin procesul verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997, continuarea activității societății cu asociatul unic rămas, respectiv cu el însuși, nesocotind existența moștenitorului fostului său asociat și respectiv a certificatului de moștenitor eliberat acestuia.

Ulterior, în baza acestui proces verbal, a fost autentificat și actul adițional nr. 3447 din 24 octombrie 1997. Or, procedând astfel, adică, omițând să, convoace la adunarea generală a societății, și pe reclamantă, în calitate de moștenitoare a părților sociale, care au aparținut soțului său decedat, intenția pârâtului a fost aceea de a o exclude pe reclamantă din actele societății, cu nerespectarea condițiilor de formă și de fond, prevăzute atât în actele constitutive ale societății, cât și în legea societăților comerciale, și ca atare, măsurile adoptate, de adunarea generală, fără convocarea reclamantei, sunt lovite de nulitate absolută, ca și actele în care au fost concretizate acestea, motiv pentru care se impune, constatarea nulității absolute, a acestor acte cu consecințele arătate în recurs.

Prin sentința civilă nr. 162/PI din 3 februarie 1999, Tribunalul Timiș, secția comercială, (investit cu soluționarea litigiului prin hotărârea declinatorie de competență) a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta P.L., împotriva pârâților S.C. U.S. S.R.L. Timișoara și P.M., și în consecință a constatat nulitatea procesului verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997, întocmit de pârâtă, precum și a actului adițional autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie 1997 de biroul notarului public C.R. și a respins în rest cererile, obligând pârâtul la plata sumei de 78.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru. Împotriva susmenționatei sentințe, au declarat apel, atât reclamanta P.L.

cât și pârâții S.C. U.S. S.R.L. Timișoara și P.M. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 1194 din 7 decembrie 2000, a respins apelul reclamantei P.L., și a admis apelul pârâților S.C. U.S. S.R.L. Timișoara și P.M., și ca urmare hotărârea primei instanțe, a fost schimbată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta P.L., împotriva pârâților S.C. U.S. S.R.L. Timișoara și P.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în esență că, în raport de probele existente la dosar, în mod greșit instanța fondului a admis acțiunea reclamantei, care nu era în drept să solicite (chiar dacă nu a fost convocată la adunarea generală) constatarea nulității procesului verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997, și a actului adițional autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie 1997, din moment ce aceasta nu dobândise calitatea de asociat, (în locul fostului său soț decedat), alături de pârâtul P.M.

și S.C. U.S. S.R.L. Timișoara.

În ceea ce privește soluția de admitere a apelului pârâților, instanța de apel, a reținut în esență, că, chiar dacă, în art. 12 din statutul societății, s-a prevăzut posibilitatea transmiterii părților sociale către moștenitorii asociatului decedat, această clauză nu poate avea ca efect, față de caracterul intuitu persone al societății cu răspundere limitată (care presupune un nou afectio societates), dobândirea de către moștenitorul asociatului decedat, a calității de asociat în societatea comercială, alături de asociatul rămas, întrucât, în lipsa unui acord expres din partea acestui asociat, în sensul continuării activității societății cu doi asociați, moștenitorul asociatului decedat, este îndreptățit doar să solicite numai contravaloarea părților sociale calculate conform ultimului bilanț aprobat, fără ca acesta să poată invoca nulitatea actelor întocmite în numele societății de către asociatul rămas, care, și-a manifestat voința, concretizată, în hotărâre definitivă și irevocabilă, de a continua activitatea societății cu asociat unic și nu cu doi asociați.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamanta P.L., susținând în esență că, pârâtul P.M., a devenit asociat unic al S.C. U.S. S.R.L. Timișoara, conform sentinței civile nr. 494/PI din 29 martie 1999, pronunțată de Tribunalul Timiș, rămasă definitivă prin decizia nr. 653 din 7 iulie 1999, a Curții de Apel Timișoara și irevocabilă prin decizia nr. 3633 din 29 iunie 2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială. Ca atare pârâtul P.M., putea să întocmească, în numele societății, anumite acte în calitate de asociat unic, numai începând cu data de 7 iulie 1999, când a rămas, definitivă sentința nr. 494 din 29 martie 1999, prin care s-a încuviințat, continuarea activității S.C.

U.S. S.R.L. Timișoara de către reclamantul reconvențional P.M. ca asociat unic. Pe cale de consecință, actele încheiate de pârâtul P.M. singur, anterior datei de 7 iulie 1997, (fără a o convoca și pe reclamantă la adunarea generală), printre care și cele a căror nulitate s-a solicitat să fie pronunțată (procesul verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997 și actul adițional autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie 1997, care în fapt, au avut ca efect, încuviințarea continuării activității societății cu asociat unic) sunt lovite de nulitate absolută, întrucât au fost adoptate cu încălcarea prevederilor din actele constitutive ale societății și a dispozițiilor art. 110 din Legea nr. 31/1990.

Mai susține recurenta, că, acțiunile dobândite de ea, au un caracter autonom, situație în care drepturile și obligațiile născute din titlu – certificatul de moștenitor – sunt independente față de actul juridic din care s-au născut, și deci, că odată dovedită titulară a unui drept propriu, nu mai putea să-și piardă această calitate, decât în condițiile Legii nr. 31/1990, care în cauză nu erau îndeplinite. În concluzie, reclamanta susține, că instanța de apel nu a făcut altceva decât să se pronunțe asupra unei chestiuni deja judecate în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă, fără a avea în vedere, susținerile sale, prezentate sub forma criticilor în recurs. În consecință, reclamanta solicită, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței primei instanțe.

Recursul reclamantei nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că într-adevăr, cei doi foști asociați, P.M. și P.E., au prevăzut la art. 12 din statutul S.C. U.S. S.R.L. Timișoara, că părțile sociale pot fi transmise moștenitorului. La data de 3 mai 1996, asociatul P.E., a decedat, și ca urmare, soției supraviețuitoare a acestuia, P.L., i s-a eliberat Certificatul de moștenitor nr. 548 din 7 octombrie 1996, rectificat ulterior prin care au fost incluse în masa succesorală 205 acțiuni în valoare de 50.000 lei/acțiune, la S.C. U.S. S.R.L. Timișoara.

Ulterior, respectiv prin decizia nr. 3514 din 20 decembrie 2001 Curtea de Apel Timișoara, a menținut decizia nr. 2583/A din 26 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 9699/C/2001, prin care, a fost anulat în parte Certificatul de moștenitor nr. 548 din 7 octombrie 1996, în sensul că, din masa succesorală nu fac parte și cele 10 părți sociale în valoare de 50.000 lei, reprezentând capitalul social al S.C. U.S. S.R.L. Timișoara. Or, având în vedere, că decizia menționată este irevocabilă, este evident, că reclamanta, nu mai putea invoca sub nici o formă, chiar dacă în statutul societății comerciale s-a prevăzut la art. 12, că părțile sociale pot fi transmise moștenitorilor, că în urma decesului soțului său, ar fi devenit, în mod necesar, în locul acestuia asociată cu pârâtul P.M.

în S.C. U.S. S.R.L. Timișoara, întrucât, așa cum bine a reținut instanța de apel, în speță, este vorba de o societate cu răspundere limitată, deci, de o societate de persoane, și ca atare, trebuie, protejat, caracterul intuitiv persoane, al societății ceea ce presupune, un acord expres al asociatului rămas, în sensul continuării activității societății, cu moștenitorul asociatului decedat. Or, cum în speță, certificatul de moștenitor, în temeiul căruia, și raportat la prevederile art. 12 din statut, reclamanta pretinde că ar fi dobândit calitatea de asociat în S.C. U.S. S.R.L.

Timișoara, a fost anulat prin hotărâre rămasă irevocabilă tocmai, în partea referitoare la, părțile sociale, constatându-se, că acestea nu fac parte din masa succesorală, iar pe de altă parte, cum în cauză, nu s-a făcut dovada, consimțământului expres al asociatului rămas de a continua activitatea societății cu moștenitorul asociatului decedat, ci dimpotrivă, datorită unei stări tensionate între aceștia, născută și menținută, în urma unor numeroase litigii între aceștia, asociatul, rămas a optat, în mod neechivoc, pentru continuarea activității societății cu asociat unic, înseamnă, că bine, instanța de apel, a reținut, în acest, context, că, dreptul reclamantei, în calitatea sa de titular al părților sociale, poate avea ca obiect numai plata contravalorii acestora, calculată conform ultimului bilanț aprobat, fără a exista din partea pârâtului obligația convocării reclamantei la adunarea generală.

Pe de altă parte, mai este de reținut, că, anterior decesului, asociatul P.E., a formulat o cerere de dizolvare a societății, care în condițiile date a rămas fără obiect, precum și o cerere de retragere din societate, la data de 15 martie 1996, asupra căreia nu a mai revenit. Or, cum această ultimă cerere, are un caracter strict, personal, înseamnă, că, aceasta a devenit opozabilă moștenitorului asociatului decedat, și ca atare, stăruința reclamantei, de a obține, o hotărâre, prin care să se constate, că în baza certificatului de moștenitor, a dobândit în locul fostului său soț, calitatea de asociată alături de pârâtul P.M. în S.C. U.S. S.R.L. Timișoara, este lipsită de orice suport juridic, mai ales în contextul, în care, acesta a optat așa cum s-a arătat, pentru continuarea activității societății cu asociat unic în persoana sa, cerere încuviințată prin hotărârea rămasă irevocabilă.

În concluzie, se constată, că, în totalitatea lor, susținerile reclamantei din recurs, nu sunt fondate, deoarece, urmare decesului fostului său soț, aceasta a dobândit, în baza certificatului de moștenitor, numai drepturile patrimoniale ale lui P.E., fără, a se putea susține, așa cum pretinde aceasta fără nici un temei că ar fi moștenit și calitatea, de asociat (în locul fostului său soț) al societății comerciale, întrucât, o asemenea calitate nu poate fi dobândită, decât cu consimțământul asociatului rămas, care în speță nu există, mai ales în contextul în care, foștii asociați, au prevăzut în actele constitutive, doar că părțile sociale pot fi transmise moștenitorilor, clauză, care în nici un caz nu poate fi interpretată, în sensul că aceștia ar fi convenit și cu privire la continuarea sau necontinuarea activității societății, cu moștenitorul asociatului decedat.

Mai este de reținut, că prin hotărâre irevocabilă a fost respinsă, cererea reclamantei, cu nr. 14553 din 15 septembrie 1998 prin care aceasta a solicitat, radierea din Registrul Comerțului a mențiunii nr. 6874 din 24 octombrie 1997, efectuată de pârâtul P.M., prin care, acesta a cerut în calitate de asociat unic înscrierea mențiunii, privind modificarea actelor constitutive ale societății și completarea obiectului de activitate, conform actului adițional autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie 1997. Ca atare, și sub acest aspect, criticile reclamantei, îndreptate împotriva deciziei instanței de apel, nu sunt întemeiate, din moment ce cererea reclamantei, de radiere a mențiunii nr. 6874 din 24 octombrie 1997, a fost respinsă prin hotărârea rămasă irevocabilă, consfințindu-se astfel, legalitatea și temeinicia actului adițional autentificat sub nr. 3447 din 24 octombrie, reclamanta nu mai putea cere, în cadrul altui litigiu, adică a celui de față, constatarea nulității absolute a procesului verbal nr. 2 din 23 octombrie 1997 și a actului adițional menționat, atâta timp cât, cu privire la aceste aspecte se pronunțase deja o soluție definitivă și irevocabilă, prin care se încuviințase continuarea activității societății, după decesul asociatului P.E., cu asociat unic în persoana pârâtului P.M., și pe cale de consecință, acesta nu avea obligația față de toate cele arătate,

să o convoace pe reclamantă, la adunarea generală, care a adoptat măsurile concretizate în actele a căror constatare a nulității s-a cerut întrucât aceasta nu dobândise, așa cum susține, fără nici un temei, în locul fostului său soț decedat, calitatea de asociat în S.C. U.S. S.R.L. Timișoara, pentru a exista obligația convocării sale la adunările generale ale S.C. U.S. S.R.L. Timișoara.

Dealtfel, din, ansamblul probator existent la dosar, rezultă în esență, că, reclamanta, urmărește ca pe o cale ocolită să se pronunțe dizolvarea societății comerciale și consecutiv lichidarea acesteia, din moment ce, actele a căror nulitate absolută s-a cerut a se constata, au stat la baza transformării societății din societate cu doi asociați în societate unipersonală, încuviințată prin hotărâre irevocabilă (decizia nr. 3633 din 29 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială) care evident că nu mai poate fi desființată (chiar dacă a fost pronunțată ulterior întocmirii actelor atacate) decât printr-o cale extraordinară de atac, care nu a fost exercitată în cauză. Așa fiind, recursul reclamantei, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta P.L., împotriva deciziei nr. 1194 din 7 decembrie 2000 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 noiembrie 2003.