ÎCCJ, decizie (scj.ro #83644)

Societate cu răspundere limitată. Lipsa clauzei de continuare a activității societății cu moștenitorii defunctului. Consecințe Legea nr.31/1990 Întrucât în actele constitutive ale societății comerciale nu a fost înscrisă o clauză de continuare a activității societății cu moștenitorii asociatului decedat și există sentință civilă definitivă și irevocabilă, prin care s-a încuviințat continuarea activității societății cu asociat unic, fosta soție a asociatului decedat nu mai are calitatea de a cere anularea actului adițional, prin care s-a hotărât modificarea statutului societății. (Secția comercială, decizia nr.4372 din 13 noiembrie 2003) Reclamanta P.L a chemat în judecată pe pârâții P. M. și SC U.S.SRL Timișoara, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului adițional din 6 mai 1996 și nulitatea mențiunilor înscrise la Registrul Comerțului în baza acestui act adițional.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, că în urma decesului fostului său soț, P.E., asociat împreună cu pârâtul PM la societatea pârâtă,.a dobândit, potrivit certificatului de moștenitor, proprietatea asupra părților sociale deținute de defunct, care îi confirmă dreptul de vot în adunarea generală a asociaților societății. Ignorarând prevederile din actele constitutive ale societății, pârâtul nu a convocat-o pe reclamantă la adunarea generală, care a adoptat actul adițional din 6 mai 1998, și drept urmare, atât actul adițional precum și mențiunile făcute în baza acestuia, la Registrul comerțului, sunt lovite de nulitate. Prin sentința civilă nr.17/PI din 9 ianuarie 2001, Tribunalul Timiș , Secția Comercială, a respins acțiunea.

Prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr.494/1999 (pronunțată în cadrul altui litigiu, între aceleași părți) rămasă definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea formulată de aceeași reclamantă și s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul P. M., încuviințându-se continuarea activității societății pârâte, cu asociat unic, situație în care, acțiunea de față a reclamantei a rămas fără obiect, întrucât pârâtul P. M. era îndreptățit, conform sentinței menționate, să-și desfășoare activitetea în cadrul SC U.S. SRL, ca asociat unic. Apelul declarat de reclamantă a fost respins, prin decizia nr.439/A din 30 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția Comercială și Contencios Administrativ.

S-a reținut că prima instanță, în mod corect, a respins acțiunea, întrucât, prin actul adițional a cărei nulitate se cere a fi constatată, pârâtul P.M. a hotărât asupra continuării existenței societății ca SRL, cu asociat unic, în condițiile în care în actele constitutive nu a existat o clauză de continuare a activității societății cu moștenitorii asociatului decedat. Sentința civilă nr.494/1999 a Tribunalului Timiș a constatat continuarea activității societății cu asociat unic, în persoana pârâtului P. M., împrejurare care confirmă atât justețea reorganizării societății, adoptată prin actul adițional atacat cât și a mențiunilor înscrise în Registrul Comerțului.

Instanța de fond a reținut că este lipsită de relevanță susținerea, potrivit căreia, actul adițional ar fi nul deoarece a fost întocmit înainte de rămânerea definitivă a sentinței prin care s-a încuviințat continuarea activității societății cu asociat unic, întrucât, dacă s-ar admite o astfel de cerere, privind anularea actului adițional, ar conduce în final la dizolvarea societății, soluție care nu poate fi adoptată față de existența sentinței civile nr.494/1999, rămasă definitivă și irevocabilă. Reclamanta a declarat recurs, susținând că printr-o interpretare greșită a probelor și aplicarea eronată a dispozițiilor legale, instanța de apel a menținut sentința primei instanțe, de respingere a acțiunii, deși actul adițional atacat a fost întocmit cu mult timp anterior (1998) datei la care sentința invocată (nr.494/1999) a rămas definitivă și ca atare, pârâtul.

P. M. nu a convocat-o pe reclamantă la adunarea generală (deși la acea dată nu dobândise calitatea de asociat unic) în care s-a adoptat măsura transpusă în actul adițional atacat, ceea ce înseamnă că instanțele erau datoare, potrivit principiului neretroactivității legii civile, să constate nulitatea actului adițional și să admită cererea. Reclamanta a mai susținut că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că anularea actului adițional ar conduce la dizolvarea societății, fără a constata că în felul în care a fost întocmit actul adiațional, acesta este deja nul, și drept urmare , societatea funcționează ilegal. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că pârâtul P. M. a luat măsura reorganizării SC U.S.

SRL Timișoara ( după decesul fostului său asociat P. E) în societate cu răspundere limitată, cu asociat unic, în persoana sa, prin actul adițional din 6 mai 1998, care a fost atacat. Prin încheierea din 30 aprilie 1999, Tribunalul Timiș a dispus, în baza art.244 pct.1 C. proc. civ., suspendarea soluționării cauzei, prin care reclamanta a cerut anularea actului adițional, până la data rămânerii definitive a sentinței civile nr.494/PI/1999, prin care s-a respins acțiunea principală formulată de aceeași reclamantă și s-a admis cererea reconvențională a pârâtului P. M. cu încuviințarea continuării activității societății de către acesta.

Sentința civilă nr.494/PI din 29 martie 1999 a Tribunalului Timiș, prin care s-a încuviințat continuarea activității societății de către pârâtul PM și care a constituit temeiul suspendării soluționării pricinii, conform încheierii din 30 aprilie 1999, a rămas definitivă, prin decizia nr.653/A din 7 septembrie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara , Secția Comercială și Contencios Administrativ și irevocabilă prin decizia nr.3633 din 29 iunie 2000 a Curții Supreme de Justișie , Secția Comercială . Din moment ce sentința, prin care s-a dispus respingerea acțiunii în constatarea nulității actului adițional din 6 mai 1998 a fost pronunțată abia la data de 9 ianuarie 2001, după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței nr.494/P.I./1999 a Tribunalului Timiș, nulitatea actului adițional atacat, nu mai putea opera (dacă o asemenea nulitate ar fi existat) deoarece aceasta a fost acoperită prin hotărârea rămasă irevocabilă (sentința nr.494/PI/1999) și ca atare, faptul că reclamanta nu a fost convocată la adunarea generală care a adoptat modificarea statutului, în sensul că toate prerogativele adunării generale se exercită de asociatul unic, nu poate atrage nulitatea acestei măsuri, mai ales în contextul în care reclamantei i s-a anulat parțial, tot prin hotărâre rămasă irevocabilă respectiv prin decizia nr.1008/2002/R din 13 septembrie 2002, a Curții de Apel Oradea,

certificatul de moștenitor din 7 octombrie 1996, astfel cum a fost rectificat prin încheierea nr.3839 din 11 februarie 1997, statuându-se că din masa sucesorală rămasă în urma decesului fostului său soț, P. E., nu fac parte și cele 10 părți sociale, reprezentând capitalul social al SC U. S. SRL Timișoara. Ca urmare a anulării parțiale a certificatului de moștenitor, s-a constatat că reclamanta nu era îndreptățită să ceară, așa cum bine au apreciat instanțele, anularea actului adițional și a mențiunilor corespunzătoare din Registrul Comerțului, întrucât nu a dobândit în calitate de moștenitor a fostului său soț și calitatea de asociat în SC U. S. SRL și ca atare, nu are decât calitatea de terț față de toate actele încheiate de pârâtul P.M,.

inclusiv față de actul adițional prin care s-a hotărât modificarea statutului, în sensul că prerogativele adunării generale se exercită de asociatul unic, care a hotărât și majorarea capitalului social. În consecință, recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.