ÎCCJ, decizie (scj.ro #83644)

Societate cu

răspundere limitată. Lipsa clauzei  de continuare a activității societății

cu moștenitorii defunctului. Consecințe

Legea nr.31/1990

Întrucât în  actele constitutive ale societății comerciale nu a fost

înscrisă o clauză de continuare a activității societății cu moștenitorii

asociatului decedat și există sentință civilă definitivă și irevocabilă, prin

care s-a  încuviințat  continuarea activității societății cu asociat

unic, fosta soție a asociatului  decedat nu mai are calitatea de a cere

anularea actului adițional, prin care s-a hotărât modificarea statutului

societății.

(Secția comercială, decizia nr.4372 din 13 noiembrie 2003)

Reclamanta P.L a

chemat în judecată pe pârâții P. M. și SC U.S.SRL Timișoara, solicitând să se constate

nulitatea absolută a actului adițional din 6 mai 1996 și nulitatea mențiunilor

înscrise la Registrul Comerțului în baza acestui act adițional.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, că  în urma decesului fostului

său soț, P.E., asociat împreună cu pârâtul PM la societatea pârâtă,.a dobândit,

potrivit certificatului de moștenitor, proprietatea asupra părților sociale

deținute de defunct, care îi confirmă dreptul de vot în adunarea generală a

asociaților societății. Ignorarând prevederile din actele constitutive ale

societății, pârâtul nu a convocat-o pe reclamantă la adunarea generală, care a

adoptat actul adițional din 6 mai 1998, și drept urmare, atât actul adițional

precum și mențiunile făcute în baza acestuia, la Registrul comerțului, sunt

lovite de nulitate.

Prin sentința civilă nr.17/PI din 9 ianuarie 2001, Tribunalul Timiș , Secția

Comercială, a respins acțiunea. Prima instanță a reținut că, prin sentința

civilă nr.494/1999 (pronunțată în cadrul altui litigiu, între aceleași părți)

rămasă definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea formulată de aceeași

reclamantă și s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul P. M.,

încuviințându-se continuarea activității societății pârâte, cu asociat unic,

situație în care, acțiunea de față a reclamantei a rămas fără obiect, întrucât

pârâtul P. M. era îndreptățit, conform sentinței menționate, să-și desfășoare

activitetea în  cadrul SC U.S. SRL, ca asociat unic.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins, prin decizia nr.439/A din 30

aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția Comercială

și  Contencios Administrativ. S-a reținut că prima instanță, în mod

corect, a respins acțiunea, întrucât, prin actul adițional a cărei nulitate se cere

a fi constatată, pârâtul P.M. a hotărât asupra continuării existenței

societății ca SRL, cu asociat unic, în condițiile în care în actele

constitutive nu a existat o clauză de continuare a activității societății cu

moștenitorii asociatului decedat. Sentința civilă nr.494/1999 a Tribunalului

Timiș a  constatat continuarea activității societății cu asociat unic, în

persoana pârâtului P. M., împrejurare care confirmă atât justețea reorganizării

societății,  adoptată prin actul adițional atacat cât și a mențiunilor

înscrise în Registrul Comerțului.

Instanța de fond a reținut că este lipsită de relevanță susținerea, potrivit

căreia, actul adițional ar fi nul deoarece a fost întocmit înainte de rămânerea

definitivă a sentinței prin care s-a încuviințat continuarea activității

societății cu asociat unic, întrucât, dacă s-ar admite o astfel de cerere,

privind anularea actului adițional, ar conduce în final la dizolvarea

societății, soluție care nu poate fi adoptată față de existența sentinței

civile nr.494/1999, rămasă definitivă și irevocabilă.

Reclamanta a declarat recurs, susținând că printr-o interpretare greșită a

probelor și aplicarea eronată a dispozițiilor legale, instanța de apel a

menținut sentința primei instanțe, de respingere a acțiunii, deși actul

adițional atacat a fost întocmit cu mult timp anterior (1998) datei la care

sentința invocată (nr.494/1999) a rămas definitivă și ca atare, pârâtul. P. M.

nu a convocat-o pe reclamantă la adunarea generală (deși la acea dată nu

dobândise calitatea de asociat unic) în care s-a adoptat măsura transpusă în

actul adițional atacat, ceea ce înseamnă că instanțele erau datoare, potrivit

principiului neretroactivității  legii civile, să constate nulitatea

actului adițional și să admită cererea. Reclamanta a mai susținut că, în mod

greșit, instanța de apel a reținut că anularea actului adițional ar conduce la

dizolvarea societății, fără a constata că în felul în care a fost întocmit

actul adiațional, acesta este deja nul, și drept urmare , societatea funcționează

ilegal.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că pârâtul P. M. a luat măsura

reorganizării SC U.S. SRL Timișoara ( după decesul fostului său asociat P. E)

în societate cu răspundere limitată, cu asociat unic, în persoana sa, prin

actul adițional din 6 mai 1998, care  a  fost  atacat.

Prin încheierea din 30 aprilie 1999, Tribunalul Timiș a dispus, în baza art.244

pct.1 C. proc. civ., suspendarea soluționării cauzei, prin care reclamanta a

cerut anularea actului adițional, până la data rămânerii definitive a

sentinței  civile nr.494/PI/1999, prin care s-a respins acțiunea

principală formulată de aceeași reclamantă și s-a admis cererea reconvențională

a pârâtului P. M. cu încuviințarea continuării activității societății de către

acesta.

Sentința civilă

nr.494/PI din 29 martie 1999 a Tribunalului Timiș, prin care s-a încuviințat

continuarea activității  societății  de către pârâtul PM și care a

constituit temeiul suspendării soluționării pricinii, conform încheierii din 30

aprilie 1999, a rămas definitivă, prin decizia nr.653/A din 7 septembrie 1999

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara , Secția Comercială și Contencios

Administrativ și irevocabilă prin decizia nr.3633 din 29 iunie 2000

a  Curții  Supreme de Justișie , Secția Comercială .

Din moment ce sentința, prin care s-a dispus respingerea acțiunii în

constatarea nulității actului adițional din 6 mai 1998 a fost pronunțată abia

la data de 9 ianuarie 2001, după rămânerea definitivă și irevocabilă a

sentinței nr.494/P.I./1999 a Tribunalului Timiș, nulitatea actului adițional

atacat, nu mai putea opera (dacă o asemenea nulitate ar fi existat) deoarece

aceasta a fost acoperită prin hotărârea rămasă irevocabilă (sentința nr.494/PI/1999)

și ca atare, faptul că reclamanta nu a fost convocată la adunarea generală care

a adoptat modificarea statutului, în sensul că toate prerogativele adunării

generale se exercită de asociatul unic, nu poate atrage nulitatea acestei

măsuri, mai ales în contextul în care reclamantei i s-a anulat parțial, tot

prin hotărâre rămasă irevocabilă respectiv prin decizia nr.1008/2002/R din 13

septembrie 2002, a Curții de Apel Oradea, certificatul de moștenitor din 7

octombrie 1996, astfel cum a fost rectificat prin încheierea nr.3839 din 11

februarie 1997, statuându-se că din masa sucesorală rămasă în urma decesului

fostului său soț, P. E., nu fac parte și cele 10 părți sociale, reprezentând

capitalul social al  SC U. S. SRL Timișoara.

Ca urmare a anulării parțiale a certificatului de moștenitor, s-a constatat că

reclamanta nu era îndreptățită să ceară, așa cum bine au apreciat instanțele,

anularea actului adițional și a mențiunilor corespunzătoare din Registrul

Comerțului, întrucât nu a dobândit în calitate de moștenitor a fostului său soț

și calitatea de asociat în SC U. S. SRL și ca atare, nu are decât calitatea de

terț față de toate actele încheiate de pârâtul P.M,. inclusiv față de actul

adițional prin care s-a hotărât modificarea statutului, în sensul că

prerogativele adunării generale se exercită de asociatul unic, care a hotărât

și majorarea capitalului social.

În consecință, recursul  declarat de  reclamantă a fost  respins

ca nefondat.