ÎCCJ, decizie (scj.ro #83368)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83368) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
18.
Deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a
falimentului.
Dreptul de administrare al debitorului.
Capacitatea procesuală activă.
Consecințe
Cuprins pe
materii:
Drept comercial. Procedura reorganizării judiciare și a
falimentului
Index
alfabetic:
-capacitatea
procesuală activă
-creditor
-debitor
-dreptul de
administrare
Legea
nr.64/1995, art.50 alin
.(
1)
Potrivit
art.50 alin
.(
1) din Legea nr.64/1995,
deschiderea
procedurii
reorganizării
judiciare și a falimentului
ridică
debitorului
dreptul de administrare, constând în
dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra
bunurile și a dispune de acestea.
Prin
urmare, pierzându-și dreptul de administrare, își pierde și
capacitatea
procesuală
în
instanță , în
toate
litigiile putând
fi reprezentat
numai de lichidator.
(Secția
comercială, decizia nr.1887 din 17 mai 2007)
Reclamanta
S.C. D & S SRL Timișoara a chemat în judecată pe pârâții
B.N., B.R.,B.E. și H.L. reprezentați prin mandatar I. L. M. G., I.P.
C., Consiliul Local al Municipiului Timișoara, T.F. SA Timișoara
și lichidatorul judiciar P.P., solicitând să se constate că
imobilul restaurant, înscris în CF 1236 Remeta Mare, nu a existat până în
anii 1986-1987, când s-a început edificarea de către vânzătoarea
UJECOOP Timiș, că acesta face parte dintr-un fond de comerț ce
aparține reclamantei prin cumpărare și edificare, că
restaurantul nu este amplasat pe terenul în suprafață de 3.945 mp.
ce
a făcut obiectul dosarului nr.10647/1998 al
Judecătoriei Timișoara.
Prin sentința
civilă nr.142/PI/25 februarie 2003, Tribunalul Timiș a declinat
competența de soluționare a cererii la Judecătoria
Timișoara.
Curtea de Apel
Timișoara
,
Secția civilă, prin decizia nr.1513/19 iunie 2003
a
admis recursul reclamantei, a casat sentința civilă nr.142/PI/25
februarie 2003 a Tribunalului Timiș și a trimis cauza spre
competentă soluționare Tribunalului Timiș.
Tribunalul Timiș, Secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința
civilă nr.156/23 februarie 2005, a respins acțiunea reclamantei,
reținând că aceasta se află în faliment și nu are calitate
procesuală activă, întrucât, potrivit art.50 alin
.(
4)
din Legea nr.64/1995, republicată, dreptul de administrare al debitorului
încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.
Curtea de Apel
Timișoara
, Secția comercială și de contencios
administrativ, prin decizia nr.170/19 septembrie 2006 a respins ca nefondat
apelul reclamantei formulat împotriva hotărârii instanței de fond.
Împotriva deciziei, reclamanta S.C.
D & S SRL Timișoara în temeiul art.304 pct.7,4 și 9 C. proc. civ.
a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și
trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
În criticile formulate, recurenta
reclamantă a susținut, în esență, că se impunea
suspendarea de drept a cauzei conform art.243/1/1 C.proc.civ. până la
introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei L.M.G. și
administrarea probelor solicitate referitoare, pe de o parte, la confirmarea
calității de parte a acesteia în dosar și pe de altă parte,
a intrării societății sale în faliment, a dreptului său de
administrare și a capacității sale procesuale active, precum
și a stabilirii cadrului procesual real.
Intimații I. P. C., I. M. L.,
I. S., B. N., B.E., B. R. și H.L. prin mandatar I. M. L., au invocat
excepția lipsei capacității de reprezentare a reclamantei în
raport cu dispozițiile art.161 alin.(2) C. proc. civ., raportat la
prevederile art.106 alin.(2) lit.a) din Legea nr.64/1995, republicată ( în
prezent abrogată de Legea nr.85/2006).
Din examinarea actelor dosarului,
Înalta Curte a constatat că recursul este declarat de o persoană
fără calitate procesuală,
avându-se în vedere că la momentul introducerii acțiunii era
declanșată împotriva reclamantei procedura de lichidare judiciară,
în temeiul Legii nr.64/1995, astfel cum rezultă din dosarul nr.21/S/1999
al Tribunalului Timiș (în prezent nr.157/S/2005).
Potrivit dispozițiilor art.161
alin
.(
2) C.proc.civ.
raportat
la art.107 alin.(2) lit.a) din Legea nr.85/2006, prin încheierea prin care se
decide intrarea în faliment, judecătorul sindic dispune dizolvarea societății
debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, conducerea
activității acesteia revenind lichidatorului conform art.25 din
aceeași lege.
Prin urmare,
reclamanta pierzându-și dreptul de administrare, ea își pierde
și capacitatea procesuală în instanță, în toate litigiile
putând fi reprezentată numai de lichidator.
Cum lichidatorul judiciar al
reclamantei, S.C. IT M.A.SRL Timișoara
a
invederat instanței că nu își însușește recursul
formulat de reclamanta S.C. D & S SRL Timișoara, s-a constatat că
recursul e declarat de asociata B.A., deci de o persoană fără
calitate procesuală.
Admiterea excepției lipsei calității de
reprezentant, făcând de prisos cercetarea în fond a recursului, potrivit
art.137alin.
(1) C.
proc.civ.,
Înalta Curte, prin
aplicarea art.312 alin.(1) C. proc.civ., a anulat recursul declarat de
reclamantă ca fiind formulat de o persoană fără calitate de
reprezentare.