ÎCCJ, decizie (scj.ro #83368)

18. Deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului. Dreptul de administrare al debitorului. Capacitatea procesuală activă. Consecințe Cuprins pe materii: Drept comercial. Procedura reorganizării judiciare și a falimentului Index alfabetic: -capacitatea procesuală activă -creditor -debitor -dreptul de administrare Legea nr.64/1995, art.50 alin .( 1) Potrivit art.50 alin .( 1) din Legea nr.64/1995, deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului ridică debitorului dreptul de administrare, constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile și a dispune de acestea. Prin urmare, pierzându-și dreptul de administrare, își pierde și capacitatea procesuală în instanță , în toate litigiile putând fi reprezentat numai de lichidator.

(Secția comercială, decizia nr.1887 din 17 mai 2007) Reclamanta S.C. D & S SRL Timișoara a chemat în judecată pe pârâții B.N., B.R.,B.E. și H.L. reprezentați prin mandatar I. L. M. G., I.P. C., Consiliul Local al Municipiului Timișoara, T.F. SA Timișoara și lichidatorul judiciar P.P., solicitând să se constate că imobilul restaurant, înscris în CF 1236 Remeta Mare, nu a existat până în anii 1986-1987, când s-a început edificarea de către vânzătoarea UJECOOP Timiș, că acesta face parte dintr-un fond de comerț ce aparține reclamantei prin cumpărare și edificare, că restaurantul nu este amplasat pe terenul în suprafață de 3.945 mp. ce a făcut obiectul dosarului nr.10647/1998 al Judecătoriei Timișoara.

Prin sentința civilă nr.142/PI/25 februarie 2003, Tribunalul Timiș a declinat competența de soluționare a cererii la Judecătoria Timișoara. Curtea de Apel Timișoara , Secția civilă, prin decizia nr.1513/19 iunie 2003 a admis recursul reclamantei, a casat sentința civilă nr.142/PI/25 februarie 2003 a Tribunalului Timiș și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Timiș. Tribunalul Timiș, Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.156/23 februarie 2005, a respins acțiunea reclamantei, reținând că aceasta se află în faliment și nu are calitate procesuală activă, întrucât, potrivit art.50 alin .( 4) din Legea nr.64/1995, republicată, dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.

Curtea de Apel Timișoara , Secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.170/19 septembrie 2006 a respins ca nefondat apelul reclamantei formulat împotriva hotărârii instanței de fond. Împotriva deciziei, reclamanta S.C. D & S SRL Timișoara în temeiul art.304 pct.7,4 și 9 C. proc. civ. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond. În criticile formulate, recurenta reclamantă a susținut, în esență, că se impunea suspendarea de drept a cauzei conform art.243/1/1 C.proc.civ. până la introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei L.M.G.

și administrarea probelor solicitate referitoare, pe de o parte, la confirmarea calității de parte a acesteia în dosar și pe de altă parte, a intrării societății sale în faliment, a dreptului său de administrare și a capacității sale procesuale active, precum și a stabilirii cadrului procesual real. Intimații I. P. C., I. M. L., I. S., B. N., B.E., B. R. și H.L. prin mandatar I. M. L., au invocat excepția lipsei capacității de reprezentare a reclamantei în raport cu dispozițiile art.161 alin.(2) C. proc. civ., raportat la prevederile art.106 alin.(2) lit.a) din Legea nr.64/1995, republicată ( în prezent abrogată de Legea nr.85/2006).

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte a constatat că recursul este declarat de o persoană fără calitate procesuală, avându-se în vedere că la momentul introducerii acțiunii era declanșată împotriva reclamantei procedura de lichidare judiciară, în temeiul Legii nr.64/1995, astfel cum rezultă din dosarul nr.21/S/1999 al Tribunalului Timiș (în prezent nr.157/S/2005). Potrivit dispozițiilor art.161 alin .( 2) C.proc.civ. raportat la art.107 alin.(2) lit.a) din Legea nr.85/2006, prin încheierea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul sindic dispune dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, conducerea activității acesteia revenind lichidatorului conform art.25 din aceeași lege.

Prin urmare, reclamanta pierzându-și dreptul de administrare, ea își pierde și capacitatea procesuală în instanță, în toate litigiile putând fi reprezentată numai de lichidator. Cum lichidatorul judiciar al reclamantei, S.C. IT M.A.SRL Timișoara a invederat instanței că nu își însușește recursul formulat de reclamanta S.C. D & S SRL Timișoara, s-a constatat că recursul e declarat de asociata B.A., deci de o persoană fără calitate procesuală. Admiterea excepției lipsei calității de reprezentant, făcând de prisos cercetarea în fond a recursului, potrivit art.137alin. (1) C. proc.civ., Înalta Curte, prin aplicarea art.312 alin.(1) C. proc.civ., a anulat recursul declarat de reclamantă ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentare.