ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1887/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții

de Apel Bacău, reclamanta D.J.T.B. a chemat în judecată A.N.T. pentru anularea

Ordinului nr. 919 din 28 februarie 2006 emis de pârâtă, ca fiind nelegal.

Prin acest ordin s-a dispus

transmiterea imobilului T.V.U. din județul Bacău, împreună cu mijloacele fixe

și obiectele de inventar din dotare, aflat în administrarea A.N.T. și a

D.J.T.B., în administrarea D.J.T.H.

S-a solicitat și suspendarea

Ordinului nr. 919 din 28 februarie 2006 emis de A.N.T.

Prin încheierea din 12 iunie

2006 pronunțată în dosarul nr. 1823/2006, Curtea de Apel Bacău a admis cererea

de suspendare, a dispus suspendarea Ordinului nr. 919 din 28 februarie 2006.

Prefectul Județului Bacău a

formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei.

La data de 23 august 2006

reclamanta a făcut o precizare în care a solicitat și anularea Ordinului nr.

1093 din 12 iulie 2006 emis de A.N.T. ca fiind nelegal și să se constate lipsa

capacității de dispoziție a A.N.T. în privința transmiterii T.V.U. din administrarea

D.J.T.B. în administrarea D.J.T.H.

S-a solicitat aceasta pentru

că, după suspendarea Ordinului nr. 919 din 28 februarie 2006 de către instanța

de judecată, A.N.T. a emis Ordinul nr. 1093 din 12 iulie 2006 prin care, în

art. 4, s-a precizat că Ordinul nr. 919 din 28 februarie 2006 este revocat, dar

având același conținut.

Prin sentința nr. 194 din 2

noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis, în parte, acțiunea astfel cum a fost

completată a reclamantei și cererea de intervenție formulată de instituția

Prefectului Județului Bacău.

A fost anulat Ordinul nr.

919 din 28 februarie 2006 și Ordinul nr. 1093 din 12 iulie 2006, ambele emise

de P.A.N.T. și a fost respins capătul de cerere prin care s-a solicitat să se

constate lipsa capacității de dispoziție a A.N.T. în privința transmiterii

T.V.U. din administrarea D.J.T.B. în administrarea D.J.T.H.

Pentru a se pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut prin Ordinul nr. 919 din 28 februarie 2006,

P.A.N.T. a aprobat transmiterea imobilului T.V.U., proprietatea publică a

statului în administrarea A.N.T., situată în localitatea Valea Uzului, împreună

cu toate mijloacele fixe și obiectele de inventar din dotare, din administrarea

D.J.T.B. în administrarea D.J.T.H.

Prin Ordinul nr. 1093 din 12

iulie 2006 emis de P.A.N.T. s-a aprobat transmiterea aceluiași imobil spre

utilizare D.J.T.H. de la D.J.T.B.

Instanța de fond a reținut

că în mod indiscutabil între județele Bacău și Harghita există o problemă de

delimitare teritorială, problemă care generează incertitudine cu privire la

amplasarea taberei într-unul din cele două județe, dar pronunțându-se pe

nulitatea celor două ordine a arătat că cele două sunt identice, pentru că

diferența dintre „administrare” și „utilizare” are doar menirea de a crea

aparența de legalitate al celui de-al doilea ordin.

Prin emiterea celor două

ordine au fost ocolite atât dispozițiile art. 23 din Legea nr. 213/1998 cu

privire la delimitarea domeniului public al județelor, cât și dispozițiile art.

21 alin. (3) din aceeași lege, ținând seama că nu s-a reușit ca prin hotărâre

de guvern să se ateste apartenența T.V.U. la domeniul public al acestei comune.

Referitor la capătul de

cerere privind lipsa capacității de dispoziție a A.N.T., s-a reținut că A.N.T.

are dreptul de a dispune cu privire la T.V.U.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs D.J.T.B., criticând soluția instanței de fond în privința

modului de soluționare a capătului de cerere privind lipsa capacității de

dispoziție a A.N.T. în privința transferului unui bun din domeniul public al

statului.

Se arată în motivele de

recurs că nu se contestă competența A.N.T., ci aceea privitoare la transmiterea

dreptului de administrare de la un județ la altul.

Examinând actele și probele

aflate la dosarul cauzei, motivele de recurs invocate, dispozițiile legale

incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul

pentru următoarele considerente:

Hotărârea instanței de fond

este criticată de recurentă numai în privința soluționării capătului de cerere

privind capacitatea de dispoziție a A.N.T. în privința transferului unui bun

din domeniul public al statului.

Însă, în motivele de recurs,

chiar recurenta precizează că nu contestă competența A.N.T., ci doar aceea

privitoare la transmiterea dreptului de administrare de la un județ la altul.

Ordinul nr. 919 din 28

februarie 2006, prin care s-a aprobat transmiterea imobilului din administrarea

D.J.T.B. în administrarea D.J.T.H., a fost revocat de P.A.N.T., prin Ordinul

nr. 1093 din 12 iulie 2006 și, prin același ordin, s-a aprobat transmiterea

imobilului T.V.U., proprietatea publică a statului în administrarea A.N.T.,

situat în localitatea Valea Uzului spre utilizare D.J.T.H., de la D.J.T.B.

Prin urmare, chiar A.N.T. a

revenit asupra ordinului care viza transmiterea în administrare.

Prin acest ultim ordin,

intimata-pârâtă A.N.T. a uzat de dreptul conferit de H.G. nr. 384/2005 prin

care a fost reglementat modul de organizare și funcționare al acestei instituții,

instituție care are în administrare patrimoniul compus din totalitatea

bunurilor mobile și imobile destinate activității de organizare a taberelor

școlare, iar potrivit H.G. nr. 753/2005, direcțiile județene pentru tineret,

aflate în subordinea A.N.T., au atribuții legate de utilizarea centrelor de

agrement pentru tineret, astfel că dreptul de administrare revine A.N.T.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.J.T.B., împotriva sentinței civile nr. 194 din 21 noiembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 martie 2007.