ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3380/2008

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a

fost precizată la data de 1 iunie 2006, reclamanta SC P.P. SRL Onești a

solicitat instanței de judecată să se constate că este proprietara spațiului

comercial situat în Municipiul Onești, județul Bacău, spațiu ce a format

obiectul contractelor de leasing din 8 iulie 1999.

Prin sentința nr. 821 din 5

octombrie 2006, Tribunalul Bacău, secția comercială, a respins ca inadmisibilă

acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr.

20 din 22 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială.

Împotriva deciziei sus

menționate, a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia nr. 296 din 31

ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

soluționat irevocabil cauza, prin respingerea ca nefondat a recursului.

Prin cererea înregistrată la

11 februarie 2008, contestatoarea SC P.P. SRL Onești a formulat contestație în

anulare împotriva deciziei nr. 296 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 317 pct. 1 și art. 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației în

anulare, contestatoarea a susținut că la termenul de judecată din 25 ianuarie 2008,

deși a transmis prin fax, cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare

a avocatului ales, instanța a procedat la judecarea recursului, situație în

care consideră că a fost lipsită de posibilitatea de a se apăra. Față de

motivul invocat, contestatoarea a apreciat că hotărârea este rezultatul unei

greșeli materiale, deoarece instanța nu a avut în vedere cererea de amânare și

înscrisurile depuse în susținerea acesteia.

Potrivit art. 317 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație

în anulare, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat

pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că susținerea contestatoarei,

potrivit căreia respingerea cererii de amânare echivalează cu neîndeplinirea

procedurii de citare pentru termenul stabilit în vederea soluționării

recursului, nu poate fi primită, având în vedere situațiile expres și limitativ

prevăzute de legiuitor în care poate fi formulată contestația în anulare.

Mai mult decât atât, se

constată că asupra cererii de termen formulată, Înalta Curte s-a pronunțat prin

încheierea de amânare a pronunțării, în sensul respingerii acesteia, motivat de

împrejurarea că partea a mai beneficiat de un termen, pentru același motiv.

Prin cea de-a doua critică

formulată, în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., contestatoarea a

susținut că hotărârea este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece nu au

fost observate de către instanța de recurs, atât cererea de amânare, cât și

înscrisurile depuse în susținerea sa.

În ipoteza primei teze a

textului sus citat, Înalta Curte constată că niciuna din criticile formulate nu

se încadrează în noțiunea de greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318

C. proc. civ. Având în vedere caracterul de excepție al textului de mai sus,

analiza susținerilor privind existența unei „greșeli materiale” presupune o

interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele

greșeli materiale care au caracter procedural și care au dus la pronunțarea

unei soluții eronate.

În acest context, din

motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte

chestiuni decât cele procedurale, chestiuni ce exced dispozițiilor ce

reglementează calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Pe cale de consecință, față

de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta

Curte urmează a respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC P.P. SRL Onești, împotriva deciziei nr. 296

din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 noiembrie 2008.