ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2687/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București reclamanta SC F. SA BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâta SC I.C.P.I.E. SRL BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să-i permită accesul în incinta spațiului comercial situat în București, Sector 3 București, în vederea efectuării măsurătorilor cadastrale necesare în vederea întocmirii documentației de obținere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent spațiului comercial. Prin sentința nr. 2615 din 23 martie 2007 Judecătoria sectorului 3 București a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a admis cererea și a obligat pârâta să permită accesul reclamantei în spațiul comercial situat în București, Sector 3 București pentru efectuarea măsurilor necesare pentru întocmirea documentației cadastrale.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut, în esență, că terenul ce se urmărește a fi măsurat nu a format obiectul contractului de leasing mobiliar, în raport de clauza expresă cuprinsă în art. II.1 alin. (2) din contract. A mai reținut instanța de fond că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni prin care s-a obligat la efectuarea demersurilor pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra respectivului teren, reclamanta și-a justificat calitatea procesual activă. Totodată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1 pct. 43, art. 322 din Titlul I al Legii nr. 99/1999. Tribunalul București, prin decizia nr. 38/R din 14 noiembrie 2007 a admis apelul formulat de pârâtă, a anulat sentința și a reținut cauza spre competentă soluționare în fond, în aplicarea art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ. Tribunalul București, judecând cauza pe fond, prin sentința nr. 4748 din 2 aprilie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată, a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să permită accesul reclamantei în incinta spațiului comercial situat în București, Sector 3 în vederea efectuării măsurătorilor cadastrale asupra terenului aferent spațiului comercial.

În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut în esență că reclamanta are calitate procesuală dat fiind faptul că pârâta nu putea dobândi dreptul de proprietate decât asupra construcției nu și asupra terenului aferent, conform contractului de leasing imobiliar nr. 1086 din 1 martie 1999. Pe fond instanța a reținut că, în raport de art. 32 2 din Legea nr. 99/1999, de împrejurarea că terenul nu aparține domeniului public al statului sau unității administrativ-teritorială, reclamanta era îndreptățită să i se elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului și pe care de consecință cererea ei de a i se permite accesul în incinta spațiului comercial mai sus indicat, este întemeiată.

Apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 446 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, instanța de control judiciar reținând, că reclamanta avea obligația legală d a obține certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile aflate în patrimoniul său. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC I.C.P.I.E. SRL BUCUREȘTI, criticând-o pentru nelegalitate. Recurenta-pârâtă își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând în esență că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legilor nr. 15/1990 pentru reorganizarea unităților economice și regii autonome, nr. 99/1999 prin care s-au modificat și completat O.U.G.

nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale. Particularizând, recurenta-pârâtă precizează faptul că deși intimata – reclamantă SC F. SA BUCUREȘTI nu are niciun drept real asupra terenului de sub spațiul comercial pe care l-a cumpărat în baza contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, instanța de control judiciar a nesocotit legea și a obligat-o să-i permită intimatei accesul pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale. Mai arată că recurenta că, în cazul în care instanța va aprecia că intimata reclamantă are calitate procesuală activă, acțiunea sa nu poate fi admisă întrucât terenul aflat sub spațiul comercial se află în domeniul statului sau unităților administrativ teritoriale.

Recurenta-pârâtă conchide în sensul admiterii recursului, modificării în tot a deciziei atacate și respingerii acțiunii pe fond. Înalta Curte, analizând decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Reclamanta a învestit instanța de fond cu judecarea unei cereri având ca obiect o obligație de a face, respectiv de a i se permite accesul în incinta spațiului comercial situat în București, sector 3 în vederea efectuării măsurătorilor cadastrale necesare întocmirii documentației de obținere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent spațiului comercial. Așadar, acțiunea nu are caracter real, nefiind o acțiune, în revendicare imobiliară, în care este necesar ca reclamanta să fie ținută să facă dovada calității sale de proprietar.

Or, apărările formulate de pârâta în fața instanței de fond și a celei de control judiciar precum și criticile aduse deciziei recurate vizează însă tocmai calitatea de proprietar a intimatei-reclamante pe care aceasta din urmă nu a revendicat-o în nicio fază procesuală. Astfel, precizează recurenta că intimata reclamantă nu are niciun titlu cu privire la terenul asupra căruia urmează să facă măsurători cadastrale, că nu există identitate între intimata-reclamantă și persoana care se pretinde titulara unui drept proteguit de lege și că intimata-reclamată nu are niciun drept real asupra terenului de sub spațiul comercial ce formează obiectul contractului de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare.

În opinia recurentei-pârâte, singurul în măsură să aibă calitate procesuală activă este titularul dreptului de proprietate asupra terenului. Demersul judiciar al reclamantei este justificat de vocația pe care aceasta o avea în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B054 din 11 mai 2000 care-i conferă recurentei-pârâte calitatea de detentor precar, de a dobândi titlul de proprietate asupra terenului aferent spațiului comercial prin inițierea procedurii reglementate de Legea nr. 99/1999, H.G. nr. 450/1999, H.G. nr. 834/1991, de obținere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Din conținutul contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare nr. 1086 din 1 martie 1999 (încheiat anterior contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni și pe care recurenta-pârâtă îl invocă în susținerea calității sale de proprietar asupra terenului aferent spațiului comercial), rezultă cu evidență că terenul în cauză nu face obiectul respectivului contract. Prin clauza 7.8 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni s-a menționat expres că la data semnării acestuia SC F. SA nu deținea certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză) acesta urmând să fie obținut conform Legii nr. 99/1999 și H.G. nr. 450/1999.

Așadar, instanța de control judiciar, menținând hotărârea instanței de fond, a reținut în mod legal, că reclamanta are calitate procesuală activă în condițiile în care terenul nu aparține domeniului public al statului sau unității administrativ teritoriale, exercitându-și în mod legal dreptul de a obține certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile aflate în patrimoniul său. În acest context înscrisurile depuse de recurentă constând în contractul de vânzare-cumpărare și încheierea de întabulare nr. 291581 din 30 septembrie 2009 a imobilului obiect al acestui contract, încheiate ulterior pronunțării deciziei recurate nu prezintă relevanță întrucât acestea, la rândul lor au fost încheiate în baza contractului de leasing nr. 1086/1999 și care a făcut obiectul analizei instanțelor în hotărârile atacate.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă SC I.C.P.I.E. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 446 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.