ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2061/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 4257 din 24 martie 2008

a Tribunalului București, secția a-VI-a comercială, dată în fond după

soluționarea conflictului negativ de competență prin sentința comercială nr. 207

din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a-VI-a comercială, a

fost admisă în parte acțiunea reclamantei S.C. M.C.I. SRL București, iar pârâta

SC B.P. SA Otopeni a fost obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare

cu reclamanta pentru spațiul comercial în suprafață de 73,10 mp. situat în

București, spațiu ce a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar nr.

1631/1999.

Prin aceeași sentință s-a

constatat achitat prețul vânzării compus din valoarea redevențelor plus

valoarea reziduală, actualizată cu rata inflației.

Pentru a hotărî astfel

instanța a avut în vedere clauzele contractului de leasing imobiliar cu clauză

fermă irevocabilă de vânzare, nr. 1631 din 15 decembrie 1999, îndeplinirea

obligațiilor asumate de către reclamantă prin achitarea redevențelor și a

valorii reziduale, precum și dispozițiile art. 4 lit. e) din OG 51/1997.

Cât privește cererea

reclamantei de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de

vânzare-cumpărare, instanța de fond a reținut că nu poate fi primită, deoarece

prin cel de-al doilea petit al cererii reclamanta a investit instanța cu

obligarea pârâtei de a respecta obligațiile asumate prin contractul de leasing

– cerere admisă – și totodată nici nu sunt întrunite condițiile admiterii unei

asemenea cereri întrucât nu s-a probat intabularea dreptului de proprietate de

către pârâtă în cartea funciară, pentru a putea fi transmis.

Apelurile declarate de

reclamantă și pârâtă împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate

prin Decizia comercială nr. 471 din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel București,

secția a-V-a comercială.

În ceea ce privește apelul

reclamantei declarat pe aspectul respingerii cererii privind pronunțarea unei

hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, instanța de apel a

apreciat ca fiind legală și temeinică soluția de fond întrucât părțile au

înțeles prin actul adițional la contractul de leasing cu clauză irevocabilă de

vânzare să supună contractul și dispozițiilor O.G. 51/1997, în completarea

clauzelor convenite.

Ori, din moment ce nu s-a

dovedit că respectivul spațiu nu ar mai fi în proprietatea pârâtei rezultă că

obligația de înstrăinare asumată de pârâtă poate fi executată în natură, ceea

ce instanța de fond a și dispus în temeiul contractului.

În consecință, reclamanta nu

poate exercita concomitent atât obligarea pârâtei să-și execute în natură

obligația cât și pronunțarea unei hotărâri care să suplinească îndeplinirea

acestei obligații.

Cât privește apelul pârâtei

s-a reținut că nu a fost motivat nici în fapt, nici în drept, așa încât, în

temeiul dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., a fost respins.

Împotriva acestei decizii

reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În motivarea recursului,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta critică

decizia din apel pentru că nu cuprinde motivele pe care se sprijină respingerea

petitului privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de

vânzare-cumpărare, respectiv de ce nu pot fi admise concomitent ambele cereri.

De asemenea recurenta

apreciază că soluția instanței de apel de a menține respingerea acestui petit

încalcă dispozițiile art. 1073 C. civ. precum și materialul probator

administrat în cauză din care rezulta că pârâta refuză nejustificat încheierea

contractului, aspecte ce îi afectează dreptul la un proces echitabil și de a

obține o hotărâre eficientă și cu concursul statului în realizarea creanței

sale, refuzul pârâtei rămânând nesancționat în acest caz.

Alăturat recursului

recurenta a depus somația nr. 36 din 2 februarie 2009 (fila 17),

procesul-verbal din 16 februarie 2009 (fila 22), notificarea nr. 364 din 14 mai

2009 (fila 34) și încheierea de certificare nr. 716/4 iunie 2009 (fila 32).

Prin întâmpinare intimata

pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că soluția din

apel este motivată, iar pe aspectul suplinirii consimțământului său, apreciază

că în mod legal a fost respinsă cererea recurentei deoarece ea și-a arătat tot

timpul disponibilitatea încheierii contractului conform contractului de

leasing.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta:

Critica recurentei

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi primită

deoarece, din decizia recurată, rezultă că instanța de apel și-a argumentat

soluția dată, așa încât neîntemeiat recurenta apreciază că nu cuprinde motivele

pe care se sprijină.

Împrejurarea că

raționamentul și argumentele recurentei nu coincid cu cele ale instanței de

apel nu poate fundamenta criticile recurentei pe acest aspect și invocarea

încălcării dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ.

Neîntemeiată este și cea

de-a doua critică invocată de recurentă în legătură cu respingerea cererii

privind pronunțarea unei hotărâri care să suplinească consimțământul intimatei

pârâte la încheierea contractului deoarece recurenta reclamantă a solicitat

prin aceeași cerere atât obligarea pârâtei de a încheia contractul, ceea ce

vizează – cum corect a reținut instanța de apel – executarea obligațiilor

contractuale în natură, cât și pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să

suplinească acordul pârâtei, fără însă a face dovada că pârâta ar fi refuzat

nejustificat să-și execute obligația stabilită prin sentință.

Recurenta greșit impută

instanței de apel încălcarea art. 1073 C. civ. câtă vreme, potrivit acestui

text, creditorul este îndreptățit în cazul neexecutării în natură a obligației

la desdăunări,  necerute în speță, și nicidecum la suplinirea consimțământului

cocontractantului, creație a practicii judiciare.

Prin probele noi administrate

în recurs – somații, notificări, încheieri – recurenta a probat diligențele

sale în punerea în executare a deciziei recurate nerezultând din aceste probe

că pârâta ar fi refuzat nejustificat autentificarea actului, după pronunțarea

apelului, reprezentantul pârâtei fiind prezent în fața notarului pentru

autentificarea actului dar neavând toate actele necesare autentificării

contractului.

Mai mult, prin întâmpinarea

depusă în recurs intimata pârâtă și-a arătat disponibilitatea încheierii

contractului, aspect ce nu o îndreptățește pe recurentă de a solicita instanței

suplinirea consimțământului.

În atare situație, Curtea

apreciază drept nefondate criticile recurentei, motiv pentru care recursul

formulat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de

reclamanta SC M.C.I. SRL București împotriva deciziei nr. 471 din 7 noiembrie 2008

a Curții de Apel București, secția a-V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2009.