ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2061/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4257 din 24 martie 2008 a Tribunalului București, secția a-VI-a comercială, dată în fond după soluționarea conflictului negativ de competență prin sentința comercială nr. 207 din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a-VI-a comercială, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S.C. M.C.I. SRL București, iar pârâta SC B.P. SA Otopeni a fost obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu reclamanta pentru spațiul comercial în suprafață de 73,10 mp. situat în București, spațiu ce a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar nr. 1631/1999. Prin aceeași sentință s-a constatat achitat prețul vânzării compus din valoarea redevențelor plus valoarea reziduală, actualizată cu rata inflației.

Pentru a hotărî astfel instanța a avut în vedere clauzele contractului de leasing imobiliar cu clauză fermă irevocabilă de vânzare, nr. 1631 din 15 decembrie 1999, îndeplinirea obligațiilor asumate de către reclamantă prin achitarea redevențelor și a valorii reziduale, precum și dispozițiile art. 4 lit. e) din OG 51/1997. Cât privește cererea reclamantei de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, instanța de fond a reținut că nu poate fi primită, deoarece prin cel de-al doilea petit al cererii reclamanta a investit instanța cu obligarea pârâtei de a respecta obligațiile asumate prin contractul de leasing – cerere admisă – și totodată nici nu sunt întrunite condițiile admiterii unei asemenea cereri întrucât nu s-a probat intabularea dreptului de proprietate de către pârâtă în cartea funciară, pentru a putea fi transmis.

Apelurile declarate de reclamantă și pârâtă împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin Decizia comercială nr. 471 din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a-V-a comercială. În ceea ce privește apelul reclamantei declarat pe aspectul respingerii cererii privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, instanța de apel a apreciat ca fiind legală și temeinică soluția de fond întrucât părțile au înțeles prin actul adițional la contractul de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare să supună contractul și dispozițiilor O.G. 51/1997, în completarea clauzelor convenite. Ori, din moment ce nu s-a dovedit că respectivul spațiu nu ar mai fi în proprietatea pârâtei rezultă că obligația de înstrăinare asumată de pârâtă poate fi executată în natură, ceea ce instanța de fond a și dispus în temeiul contractului.

În consecință, reclamanta nu poate exercita concomitent atât obligarea pârâtei să-și execute în natură obligația cât și pronunțarea unei hotărâri care să suplinească îndeplinirea acestei obligații. Cât privește apelul pârâtei s-a reținut că nu a fost motivat nici în fapt, nici în drept, așa încât, în temeiul dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., a fost respins. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta critică decizia din apel pentru că nu cuprinde motivele pe care se sprijină respingerea petitului privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, respectiv de ce nu pot fi admise concomitent ambele cereri.

De asemenea recurenta apreciază că soluția instanței de apel de a menține respingerea acestui petit încalcă dispozițiile art. 1073 C. civ. precum și materialul probator administrat în cauză din care rezulta că pârâta refuză nejustificat încheierea contractului, aspecte ce îi afectează dreptul la un proces echitabil și de a obține o hotărâre eficientă și cu concursul statului în realizarea creanței sale, refuzul pârâtei rămânând nesancționat în acest caz.

Alăturat recursului recurenta a depus somația nr. 36 din 2 februarie 2009 (fila 17), procesul-verbal din 16 februarie 2009 (fila 22), notificarea nr. 364 din 14 mai 2009 (fila 34) și încheierea de certificare nr. 716/4 iunie 2009 (fila 32). Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că soluția din apel este motivată, iar pe aspectul suplinirii consimțământului său, apreciază că în mod legal a fost respinsă cererea recurentei deoarece ea și-a arătat tot timpul disponibilitatea încheierii contractului conform contractului de leasing. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. nu poate fi primită deoarece, din decizia recurată, rezultă că instanța de apel și-a argumentat soluția dată, așa încât neîntemeiat recurenta apreciază că nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Împrejurarea că raționamentul și argumentele recurentei nu coincid cu cele ale instanței de apel nu poate fundamenta criticile recurentei pe acest aspect și invocarea încălcării dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ.

Neîntemeiată este și cea de-a doua critică invocată de recurentă în legătură cu respingerea cererii privind pronunțarea unei hotărâri care să suplinească consimțământul intimatei pârâte la încheierea contractului deoarece recurenta reclamantă a solicitat prin aceeași cerere atât obligarea pârâtei de a încheia contractul, ceea ce vizează – cum corect a reținut instanța de apel – executarea obligațiilor contractuale în natură, cât și pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să suplinească acordul pârâtei, fără însă a face dovada că pârâta ar fi refuzat nejustificat să-și execute obligația stabilită prin sentință. Recurenta greșit impută instanței de apel încălcarea art. 1073 C. civ. câtă vreme, potrivit acestui text, creditorul este îndreptățit în cazul neexecutării în natură a obligației la desdăunări, necerute în speță, și nicidecum la suplinirea consimțământului cocontractantului, creație a practicii judiciare.

Prin probele noi administrate în recurs – somații, notificări, încheieri – recurenta a probat diligențele sale în punerea în executare a deciziei recurate nerezultând din aceste probe că pârâta ar fi refuzat nejustificat autentificarea actului, după pronunțarea apelului, reprezentantul pârâtei fiind prezent în fața notarului pentru autentificarea actului dar neavând toate actele necesare autentificării contractului. Mai mult, prin întâmpinarea depusă în recurs intimata pârâtă și-a arătat disponibilitatea încheierii contractului, aspect ce nu o îndreptățește pe recurentă de a solicita instanței suplinirea consimțământului. În atare situație, Curtea apreciază drept nefondate criticile recurentei, motiv pentru care recursul formulat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.C.I. SRL București împotriva deciziei nr. 471 din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a-V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 iunie 2009.