ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 416/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 416/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele.
Prin acțiunea
înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios
administrativ, reclamantul M.I
. a chemat în judecată pe
pârâta C.J.P.B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se
recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/
2002.
Prin sentința civilă nr. 149 din 28 august 2006, Curtea de
Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ a respins, pentru
autoritate de lucru judecat, acțiunea formulată de reclamantul M.I.
Pentru a hotărî astfel a reținut că în
cauză sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ., privind autoritatea de lucru judecat, având în vedere identitatea de părți, obiect și cauză dintre
prezenta acțiune și cea soluționată prin sentința civilă nr. 131 din 9
septembrie 2003 a Curții de Apel Bacău și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4708
din 25 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat
recurs M.I. criticând-o pentru netemeinicie.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 4708 din 25 iunie 2004,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a
respins ca nefondat recursul declarat de M.I., împotriva sentinței civile nr. 131
din 9 septembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de
contencios administrativ, prin care a fost respinsă contestația promovată de
reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B. pentru anularea Hotărârii
nr. 4048 din 22 aprilie 2003 emisă de pârâtă.
Instanța de fond a interpretat judicios
prevederile legale incidente pricinii de față, având în vedere că puterea de
lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu
poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, bis de eadem re ne sit
actio, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie
contrazisă de o altă hotărâre, res iudicata pro veritate habetur.
Astfel, lucrul judecat are efect
exclusiv care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același
obiect și cu aceiași cauză, să nu mai fie cu putință.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte
constată că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a
C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.I., împotriva sentinței nr. 149 din 28
august 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.