ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 784/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 ianuarie 2006, reclamantul C.M., în nume propriu și în calitate de președinte al C.F.B. și în numele a 20 de membri ai C.F.C. Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.E.C.C. și Ș.M., administrator și P.C., director executiv, pe cale de ordonanță președințială, anularea Hotărârii nr. 5/67/2005 a Consiliului Superior al C.E.C.C. și suspendarea A.G. a Filialei C.E.C.C. Bacău programată pentru data de 14 ianuarie 2006. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, între C.F.B. și C.E.C.C. există litigiu pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție privind suspendarea Hotărârii nr. 5/2005, care are ca obiect suspendarea C.F.B.

A mai susținut că, în mod nelegal, pentru A.G. din 14 ianuarie 2006, convocarea s-a făcut de către administratorul filialei și nu de către președintele C.F.B., care, ca și membrii C.F.B. aveau, potrivit art. 111, 112 și 116 din O.G. nr. 65/1994 această atribuție. Că, atât președintele, cât și membrii C.F.B. au fost legal aleși pentru mandate de câte 4 ani pentru fiecare membru, noile alegeri contravenind dispozițiilor art. 31 alin. (4) din O.G. nr. 65/1994 aprobată prin Legea nr. 42/1995 și ale art. 53 - 156 din regulamentul de organizare și funcționare a C.E.C.C. Prin întâmpinarea formulată în cauză, s-au invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile, inadmisibilității acțiunii, lipsei calității procesuale active și excepția autorității lucrului judecat.

Ulterior, la data de 20 martie 2006, reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând anularea Hotărârii nr. 5/67/2005 și anularea hotărârii A.G. din 14 ianuarie 2006 a filialei C.E.C.C. Bacău. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 64 din 20 martie 2006, a admis excepția inadmisibilității cererii privind anularea Hotărârii nr. 5/67/2005 și a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată potrivit Legii contenciosului administrativ; a admis excepția necompetenței materiale a instanței privind cererea de anulare a hotărârii adunării generale a filialei C.E.C.C. Bacău din 14 ianuarie 2006 și a disjuns capătul de cerere privind anularea Hotărârii A.G.

din 14 ianuarie 2006, în baza art. 158 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Bacău. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, a parcurs procedura administrativă prealabilă de contestare a actului atacat, așa cum impun prevederile Legii nr. 554/2004. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere din acțiunea reclamantului, așa cum a fost modificată, Curtea de Apel Bacău, a reținut că soluția pronunțată se impune, în raport cu dispozițiile art. 33 din O.G. nr. 65/1994, coroborate cu cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ. Împotriva sentinței sus-menționate în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.M., în calitate de președinte al consiliului filialei C.E.C.C.

Bacău, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost pronunțată cu greșita interpretare a legii. Se precizează în motivele de recurs, că de fapt procedura prealabilă a fost îndeplinită, întrucât a fost îndeplinită, întrucât a fost realizată împotriva Hotărârii nr. 05/66/2006, care are același obiect și aceleași părți. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Fără dubiu, actul în litigiu este act administrativ și prin urmare conform art. 7 Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de judecată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, trebuie să solicite autorității publice emitente a actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Plângerea se poate adresa organului emitent sau în egală măsură organului ierarhic superior, dacă el există. Prin urmare, textul mai sus invocat este imperativ, iar cu actele anexate la fond și recurs, recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei cerințe legale. Corect prima instanță a reținut că apărarea recurentului - reclamant în sensul că nu ar fi fost necesară plângerea prealabilă, nu poate fi primită, întrucât nu s-a făcut dovada cu acte că s-a parcurs această procedură pentru Hotărârea nr. 5/66/2005, a cărei suspendare a fost dispusă în Instanță. Prin urmare față de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de C.M.

ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinței civile nr. 64 din 20 martie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2007.