ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 784/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 10 ianuarie

2006, reclamantul C.M., în nume propriu și în calitate de președinte al C.F.B. și

în numele a 20 de membri ai C.F.C. Bacău a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții C.E.C.C. și Ș.M., administrator și P.C., director executiv, pe cale de

ordonanță președințială, anularea Hotărârii nr. 5/67/2005 a Consiliului

Superior al C.E.C.C. și suspendarea A.G. a Filialei C.E.C.C. Bacău programată

pentru data de 14 ianuarie 2006.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, între C.F.B. și C.E.C.C. există litigiu pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție privind suspendarea Hotărârii nr. 5/2005,

care are ca obiect suspendarea C.F.B.

A mai susținut că, în mod

nelegal, pentru A.G. din 14 ianuarie 2006, convocarea s-a făcut de către

administratorul filialei și nu de către președintele C.F.B., care, ca și

membrii C.F.B. aveau, potrivit art. 111, 112 și 116 din O.G. nr. 65/1994

această atribuție. Că, atât președintele, cât și membrii C.F.B. au fost legal

aleși pentru mandate de câte 4 ani pentru fiecare membru, noile alegeri

contravenind dispozițiilor art. 31 alin. (4) din O.G. nr. 65/1994 aprobată prin

Legea nr. 42/1995 și ale art. 53 - 156 din regulamentul de organizare și funcționare

a C.E.C.C.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, s-au invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile,

inadmisibilității acțiunii, lipsei calității procesuale active și excepția

autorității lucrului judecat.

Ulterior, la data de 20

martie 2006, reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând anularea Hotărârii

nr. 5/67/2005 și anularea hotărârii A.G. din 14 ianuarie 2006 a filialei C.E.C.C. Bacău.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 64 din 20

martie 2006, a admis excepția inadmisibilității cererii privind anularea Hotărârii

nr. 5/67/2005 și a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată potrivit

Legii contenciosului administrativ; a admis excepția necompetenței materiale a

instanței privind cererea de anulare a hotărârii adunării generale a filialei C.E.C.C.

Bacău din 14 ianuarie 2006 și a disjuns capătul de cerere privind anularea Hotărârii

A.G. din 14 ianuarie 2006, în baza art. 158 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că, anterior sesizării

instanței de contencios administrativ, a parcurs procedura administrativă

prealabilă de contestare a actului atacat, așa cum impun prevederile Legii nr. 554/2004.

În ceea ce privește al

doilea capăt de cerere din acțiunea reclamantului, așa cum a fost modificată,

Curtea de Apel Bacău, a reținut că soluția pronunțată se impune, în raport cu dispozițiile

art. 33 din O.G. nr. 65/1994, coroborate cu cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva sentinței

sus-menționate în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.M., în calitate

de președinte al consiliului filialei C.E.C.C. Bacău, criticând-o ca nelegală

și netemeinică întrucât a fost pronunțată cu greșita interpretare a legii.

Se precizează în motivele de

recurs, că de fapt procedura prealabilă a fost îndeplinită, întrucât a fost

îndeplinită, întrucât a fost realizată împotriva Hotărârii nr. 05/66/2006, care

are același obiect și aceleași părți.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente:

Fără dubiu, actul în litigiu

este act administrativ și prin urmare conform art. 7 Legea nr. 554/2004,

înainte de a se adresa instanței de judecată, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, trebuie să solicite autorității publice emitente

a actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Plângerea se poate adresa

organului emitent sau în egală măsură organului ierarhic superior, dacă el

există.

Prin urmare, textul mai sus

invocat este imperativ, iar cu actele anexate la fond și recurs, recurentul nu

a făcut dovada îndeplinirii acestei cerințe legale.

Corect prima instanță a

reținut că apărarea recurentului - reclamant în sensul că nu ar fi fost

necesară plângerea prealabilă, nu poate fi primită, întrucât nu s-a făcut

dovada cu acte că s-a parcurs această procedură pentru Hotărârea nr. 5/66/2005,

a cărei suspendare a fost dispusă în Instanță.

Prin urmare față de considerentele

mai sus expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința

atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul

declarat de C.M. ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.M. împotriva sentinței civile nr. 64 din 20 martie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2007.