ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4499/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 iunie 2015, reclamanta Asociația A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Federația B. și C., anularea Hotărârii FRAMC din 31 mai 2014 de numire în funcția de președinte a lui C. și suspendarea executării acestei hotărâri.

Prin Sentința nr. 877 din 16 martie 2016, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În argumentarea recursului, recurenta-reclamantă susține greșita aplicare a disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, deoarece instanța de fond nu a ținut seama de faptul că aceasta nu a participat la ședința nestatutară și nelegală din data de 31 mai 2014, prin care a fost numit președinte al Federației B., dl. C. .

Deoarece nu a participat la această ședință, data la care a luat cunoștință, în mod efectiv, de hotărârea nelegală, este data de 17 decembrie 2014, când a fost publicată în Registrul Federațiilor existent la Tribunalul B București, încheierea prin care instanța de judecată a respins cererea de îndreptare a erorii materiale cu privire la încheierea nr. 12/PJ din 17 septembrie 2014, prin care Tribunalul București a admis cererea și a autorizat modificările aduse componenței organelor de conducere în sensul că noul președinte este dl. C..

Prin urmare, susține recurenta-reclamantă, plângerea prealabilă a fost întocmită în termenul prevăzut de lege, în limitele a 6 luni, calculat începând cu data de 17 decembrie 2014.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond, admițând excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, a reținut că aceasta a fost formulată și înregistrată la 30 decembrie 2014, cu depășirea termenului de 6 luni de la data emiterii actului - 31 mai 2014, când a avut loc hotărârea adunării generale a cărei anulare s-a cerut prin acțiune.

Din actele dosarului, reiese faptul că actul administrativ a cărui anulare s-a cerut, a fost emis în data de 31 mai 2014.

Recurenta-reclamantă se consideră terț în raport de acest act, deoarece nu a participat la Adunarea Generală din data de 31 mai 2014 și că a luat la cunoștință de existența hotărârii abia la 17 decembrie 2014, iar de la această dată se calculează termenul de 30 de zile pentru îndeplinirea plângerii prealabile, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 limitează însă introducerea plângerii prealabile, în cazul în care actul administrativ cu caracter individual este adresat altui subiect de drept, la termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7).

Conform art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă se poate introduce pentru motive temeinice și peste termenul prevăzut la alin. (1), cel de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

Astfel, se constată că, în ipoteza în care actul administrativ atacat este adresat altui subiect de drept, plângerea prealabilă se introduce din momentul luării la cunoștință a acestuia pe orice cale, dar nu mai târziu de 6 luni la data emiterii lui.

Cum plângerea prealabilă s-a formulat după împlinirea termenului de 6 luni de la data emiterii actului, iar partea interesată nu a invocat cauze de suspendare/întrerupere a termenului, Înalta Curte constată că motivul de recurs este nefondat.

Față de acestea, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Asociația A. împotriva Sentinței nr. 877 din 16 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2018.

Procesat de GGC - MM