ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1531/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă și declinată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Federația B., anularea Hotărârii nr. 3 a Adunării Generale Extraordinare din 15.11.2014 emisă de Federația B., a Hotărârii nr. 50/26.07.2014 a Consiliului Director al Federației B. și a Procesului-verbal nr. x emis de Federația B.

Prin încheierea din 10 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile invocată de pârâtă.

Prin sentința nr. 713 din 4 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Asociația A.; a anulat Hotărârea nr. 50/26.07.2014 emisă de Consiliul Director al Federației B.; a anulat Procesul-verbal nr. x emis de Federația B.; a anulat Hotărârea nr. 3/15.11.2014 emisă de Adunarea Generală Extraordinară a Federației B.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În esență, instanța de fond a reținut că a fost exercitat recurs grațios împotriva hotărârii de excludere temporară a intimatei reclamante și, față de împrejurările concrete ale speței, o a doua procedură administrativă nu se mai impunea.

De asemenea, a constatat netemeinicia și nelegalitatea actului administrativ contestat, faptele de încălcare a prevederilor statutare fiind fără temei reținute.

II. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 713 din 4 martie 2016 și a încheierii de ședință din 10 decembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Federația B., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Criticile formulate de recurentă, subsumate motivelor de recurs invocate, privesc, sintetic, următoarele aspecte:

- în mod greșit, instanța de fond a respins prin încheierea din 10.12.2015 excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, apreciind nelegal, că nu era necesară parcurgerea unei asemenea proceduri, având în vedere că reclamanta a formulat apel împotriva Hotărârii nr. 50/2014 la Comisia Federală de Apel, dar actul administrativ contestat în cauză este Hotărârea nr. 3/2014 (art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 din C. proc. civ.);

- în ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei, prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. h) și ale art. 27 alin. (4) lit. b) din Statutul Federației B. (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Instanța de fond a constatat în mod eronat "că nu mai era necesară o nouă procedură prealabilă împotriva Hotărârii nr. 3/2014, iar împotriva Hotărârii nr. 50/2014 a fost urmată procedura prealabilă sub forma apelului, prevăzut de legea specială".

Hotărârea nr. 50/2014 a fost emisă de Consiliul Director al Federației B., iar prin această hotărâre intimata a fost sancționată cu excluderea temporară din activitate, prevăzându-se că aceasta își poate recăpăta statutul de membru doar după ce face dovada remedierii tuturor abaterilor constatate.

Intimata a formulat în temeiul art. 27 alin. (4) lit. b) din Statutul Federației B. apel împotriva Hotărârii nr. 50/2014 a Consiliului Director al Federației B. la Comisia Federală de Apel. Comisia Federală de Apel a respins apelul formulat de către Asociația A. prin Procesul-verbal al Comisiei Federale de Apel, înregistrat sub nr. x.

Comisia Federală de Apel reprezintă o structură în cadrul Federației B. cu atribuții strict disciplinare, nefiind competentă să soluționeze plângeri prealabile formulate în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, neavând calitatea de autoritate publică emitentă sau de autoritate ierarhic superioară. În plus, Asociația A. nu a formulat o plângere prealabilă.

După emiterea Procesului-verbal al Comisiei Federale de Apel din 15 noiembrie 2014, Adunarea Generală Extraordinară a Federației B. a adoptat Hotărârea nr. 3 din 15.11.2014 prin care s-a dispus excluderea din cadrul Federației B. a intimatei reclamante Asociația A.

Este vorba, deci, de două hotărâri distincte, care produc efecte juridice diferite.

Actul administrativ care a dispus excluderea din cadrul Federației B. a intimatei - reclamante Asociația A. și care este contestat de către aceasta este Hotărârea nr. 3 din 15.11.2014 a Adunării Generale Extraordinare a Federației B. Hotărârea nr. 50/2014 a Consiliului Director al Federației B. și Procesul-verbal nr. x al Comisiei Federale de Apel reprezintă acte juridice prealabile actului administrativ contestat.

Intimata - reclamantă ar fi trebuit să formuleze plângere prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 împotriva Hotărârii nr. 3 din 15.11.2014 a Adunării Generale Extraordinare a Federației B., ceea ce nu s-a întâmplat.

A apreciat recurenta că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., deoarece prin încheierea de ședință din 10.12.2015 au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea absolută, dar și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Cod, deoarece încheierea cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.

Cât privește soluția dată pe fondul cauzei, a arătat că motivele de nelegalitate invocate de către intimata - reclamantă și reținute ca atare de către instanța de fond în considerentele sentinței civile atacate sunt nedovedite și nefondate.

Astfel, în ceea ce privește obligațiile financiare care nu au fost îndeplinite de către Asociația A., în mod eronat instanța de fond a interpretat că suma datorată de către intimata - reclamantă nu se circumscrie dispozițiilor art. 26 alin. (1) lit. h) din Statutul Federației B. și că această sumă nu este născută în legătură cu activitatea Asociației A. ca membră a Federației.

Prevederile art. 26 alin. (1) lit. h) din Statut stabilesc în sarcina membrilor afiliați ai Federației B. să achite toate obligațiile față de aceasta, fiind enumerate cu titlu exemplificativ anumite cotizații, taxe și contribuții, fapt ce rezultă din finalizarea enumerării cu acronimul "etc."

Datoria intimatei - reclamante față de Federația B., de 3233,15 RON reprezentând cheltuieli de judecată, are ca izvor un litigiu pe care intimata - reclamantă l-a declanșat față de recurentă (dosar nr. x) și în care a căzut în pretenții. Deci această creanță este născută în legătură cu activitatea intimatei ca membru al Federației B.

Referitor la obligația de comunicare a schimbării sediului care, de asemenea, nu a fost îndeplinită de către intimata - reclamantă, instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că din înscrisurile de la dosar (care nu sunt nominalizate) s-ar fi "purtat o amplă corespondență, inclusiv poștală, nefiind vreodată menționate probleme din partea B. vizavi de adresa Asociației A."

In realitate, Federația a fost nevoită să efectueze verificări la singura adresa cunoscută din București, Bd. x (fost x) obținând în acest sens o declarație a proprietarei apartamentului prin care i se aduce la cunoștință faptul că reclamanta nu a avut sediul la adresa respectivă (înscris aflat la dosarul cauzei).

Omisiunea cu știință a reclamantei de a comunica noul sediu și implicit de a face dovada acestuia a condus la situații în care Federația s-a aflat în imposibilitate de a comunica acesteia pe cale oficială diverse documente.

Comunicarea privind schimbarea sediului implică dovedirea acestui fapt juridic printr-un înscris, ceea ce intimata nu a comunicat recurentei, dimpotrivă, există solicitări din partea recurentei (adresa nr. x/2011 a Federației B.) prin care i se solicită să facă dovada sediului social.

Obligațiile din Statutul Federației B. sunt clare și general aplicabile pentru toate structurile sportive din cadrul acesteia. Astfel, art. 26 alin. (1) lit. j) din Statut stabilește că: "Dacă pe parcursul anului apar modificări referitoare la: numele și adresa structurii sportive afiliate, numele Președintelui structurii sportive, numele Directorului Tehnic al structurii sportive, membrul afiliat în cauză este obligat să transmită în cel mult 15 zile de la data modificării, la secretariatul B. aceste modificări".

In ceea ce privește sancționarea unei structuri sportive, dispozițiile din Statutul Federației B. sunt general aplicabile, pentru toate structurile sportive din cadrul acesteia.

Astfel, art. 27 alin. (4) lit. b) din Statut stabilește că:

"Membrii afiliați care nu respectă autoritatea Federației, în funcție de gravitatea abaterilor săvârșite, vor fi sancționați în conformitate cu prevederile prezentului Statut și ale Codului de etica și disciplină până la excluderea din B., Consiliul Director poate să îl excludă temporar, cu efect imediat. Excluderea temporară nu poate dura decât cel mult până la proxima Adunare Generală, care poate hotărî prelungirea acesteia sau excluderea definitivă a membrului respectiv din Federație."

Instanța de fond nu a analizat în niciun fel apărările și înscrisurile recurentei pârâte cu privire la acest aspect.

Referitor la Ordinea de zi a Adunării Generale Extraordinare, din Convocarea nr. 505/14.10.2014 rezultă faptul că aceasta a fost convocată pentru data de 14 noiembrie 2014, cu posibilitatea de reconvocare pentru data de 15 noiembrie 2014 dacă nu se întrunește cvorumul statutar, iar pe ordinea de zi erau prevăzute: "1. Ratificarea noilor membri, afiliați provizoriu de Consiliul Director al B. de la data ultimei Adunări Generale; 2. Aprobarea introducerii, în Calendarul competițional 2015 al B., a Campionatelor județene pe grupe de vârste; 3. Aprobarea Calendarului competițional 2015 al B.; 4. Diverse".

Ordinea de zi a Adunării Generale Extraordinare era deci mai complexă decât a reținut instanța de fond prin considerentele hotărârii și permitea discutarea inclusiv a excluderii Asociației A. din cadrul Federației.

Având în vedere aspectele invocate, apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece sentința atacată a fost pronunțată ca urmare a încălcării și aplicării greșite a normelor de drept material.

III. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, păstrarea soluției primei instanțe și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La rândul său, recurenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, reiterând principalele susțineri din recurs.

Prin încheierea din 20.02.2018, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza recursului s-a încuviințat părților proba cu înscrisurile noi atașate întâmpinării și răspunsului la întâmpinare.

Intimata reclamantă a depus concluzii scrise și completare la concluziile scrise.

IV. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Referitor la primul motiv de casare invocat, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității), se reține că recurenta pârâtă critică încheierea din 10.12.2015 prin care s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, susținând că această soluție este urmarea greșitei calificări a apelului declarat împotriva uneia dintre hotărârile contestate ca fiind plângere prealabilă.

Or, în speță nu este vorba de o calificare greșită a apelului exercitat de intimată, instanța de fond arătând doar că a existat contestare administrativă a ambelor hotărâri.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentă referitoare la nemotivarea corespunzătoare a încheierii și a sentinței atacate, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din același act normativ, impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârile recurate cuprind în mod evident argumentele pe care se întemeiază soluția de respingere a excepției inadmisibilității și, respectiv, cea de admitere a cererii de chemare în judecată, chiar dacă acestea coincid în parte cu susținerile intimatei reclamante sau o nemulțumesc pe recurenta pârâtă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Criticile aduse de recurenta pârâtă soluției pronunțate cu privire la excepția inadmisibilității prin încheierea din 10.12.2015 sunt nefondate.

Intimata a exercitat apel împotriva Hotărârii nr. 50 din 26.07.2014 a Consiliului Director al Federației B. prin care i s-a aplicat sancțiunea cu caracter temporar, apel respins conform Procesului-verbal nr. x, iar în lipsa mențiunilor privind posibilitatea contestării, termenului și instituției la care putea fi contestată Hotărârea nr. 3 din 15.11.2014 a Adunării Generale Extraordinare a Federației B., prin care i s-a aplicat sancțiunea excluderii cu caracter definitiv, intimata reclamantă a contestat această hotărâre la recurentă, prin adresa 81/28.11.2014, cât și la Ministerul Tineretului și Sportului (pe care cu bună credință l-a considerat ca fiind forul de specialitate superior), prin adresa x/28.11.2014, la care i s-a răspuns nefavorabil prin adresa x/17.12.2014.

În aceste condiții, în mod temeinic și legal prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii în anulare pentru lipsa procedurii prealabile.

Referitor la criticile ce pot fi subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), Înalta Curte reține că intimata reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Hotărârea nr. 3 din 15.11.2014 a Adunării Generale Extraordinare a Federației B., Hotărârea nr. 50 din 26.07.2014 a Consiliului Director al Federației B. și Procesul-verbal nr. x.

Examinarea legalității actelor administrative contestate s-a realizat efectiv prin analizarea de către judecătorul fondului (și, ulterior, de către instanța de recurs) inclusiv a documentelor care au stat la baza emiterii actelor litigioase.

Din întregul material probator a rezultat că prin Hotărârea nr. 3/2014 s-a aplicat intimatei reclamante o sancțiune definitivă care nu figura pe ordinea de zi a Adunării Generale Extraordinare din 14.11.2014, reconvocate la 15.11.2014, astfel cum a fost stabilită prin Hotărârea 66/14.11.2014 a Consiliului Director, neexistând nici date privind o eventuală suplimentare a acesteia.

Înalta Curte apreciază că o astfel de sancțiune nu constituie în niciun caz o problemă de ordin general sau administrativ, pentru a se putea considera că discutarea aplicării sancțiunii a fost prevăzută implicit la capitolul "Diverse", așa cum încearcă să acrediteze recurenta.

De altfel, esențial în constatarea nelegalității Hotărârii nr. 3/2014 este faptul că aplicarea sancțiunii s-a realizat cu încălcarea art. 27 alin. (4) lit. b) din Statutul Federației B., în conformitate cu care "Membrii afiliați care nu respectă autoritatea Federației, în funcție de gravitatea abaterilor săvârșite, vor fi sancționați în conformitate cu prevederile prezentului Statut și ale Codului de etica și disciplină până la excluderea din Federația B., Consiliul Director poate să îl excludă temporar, cu efect imediat. Excluderea temporară nu poate dura decât cel mult până la proxima Adunare Generală, care poate hotărî prelungirea acesteia sau excluderea definitivă a membrului respectiv din Federație."

În speță, cu o "celeritate" care nu se justifică, sancțiunea definitivă a fost aplicată de Adunarea Generală Extraordinară, care nu avea o asemenea atribuție, iar modul de acțiune al recurentei a împiedicat-o pe intimată să ia cunoștință că urmează să se discute această sancțiune și să formuleze apărări.

În ceea ce privește motivele de fapt invocate pentru aplicarea, inițial, a sancțiunii suspendării temporare, definitivată ulterior prin excluderea dispusă prin Hotărârea nr. 3/2014, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond că datoria invocată, reprezentând cheltuieli de judecata într-un litigiu, nu se circumscrie art. 27 alin. (4) lit. b) raportat la art. 26 alin. (1) lit. h) din Statut, din cuprinsul textului cu caracter enumerativ desprinzându-se cu evidență faptul că acesta se referă la datorii în strânsă legătură cu activitatea sportivă și relația membrilor cu Federația (cotizații, taxe, contribuții etc.), numai în legătură cu acestea punându-se problema unei eventuale încălcări a obligațiilor statutare, care se impunea a fi sancționată, iar nu la orice fel de datorie.

Cât privește pretinsa încălcare a obligației de a comunica schimbarea sediului, Înalta Curte constată că a fost reținută fără temei.

Potrivit art. 26 alin. (1) lit. j) din Statut, "Dacă pe parcursul anului apar modificări referitoare la: numele și adresa structurii sportive afiliate, numele președintelui structurii sportive, numele directorului tehnic al structurii sportive, membrul afiliat în cauză este obligat să transmită în cel mult 15 zile de la data modificării, la secretariatul B. aceste modificări".

Rațiunea instituirii obligației statutare de comunicare a modificării sediului/adresei este în principal aceea de a asigura posibilitatea efectuării în mod eficient și legal a comunicărilor între Federație și membrii acesteia, iar această finalitate a fost evident atinsă în cauză, în condițiile în care nu sunt prevăzute expres în Statut anumite forme de comunicare a acestor modificări, iar din actele dosarului rezultă că recurenta a luat cunoștință de noul sediu convenit al intimatei, din str. x nr. 10, București, încă din anul 2010, ulterior purtându-se corespondență între părți la noua adresă.

Și modificarea oficială a sediului a fost adusă la cunoștință recurentei odată cu încheierea din 21.12.2011 pronunțată în dosar nr. x de Judecătoria sectorului 6 București.

Totodată, Înalta Curte constată că, din cuprinsul adresei nr. x/2011, invocată de recurentă, nu rezultă încălcarea obligației statutare de comunicare de către intimată, ci solicitarea Federației de a i se înfățișa un act legalizat în acest sens.

Or, neputând fi reținute încălcările indicate punctual de Federație, cu atât mai puțin s-ar putea justifica reținerea încălcărilor repetate ale Statutului.

Ca urmare, criticile formulate de recurentă în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate, instanța de fond aplicând corect dispozițiile legale și statutare incidente în raport cu situația de fapt dovedită prin materialul probator administrat în cauză.

Așa fiind, Înalta Curte - în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă.

Totodată, în baza art. 453 din C. proc. civ., recurenta pârâtă va fi obligată la plata către intimata reclamantă a sumei de 800 RON cu titlul de cheltuieli de judecată, dovedite cu chitanța depusă la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Federația B. împotriva încheierii din 10 decembrie 2015 și a sentinței nr. 713 din 04 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Federația B. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON către intimata Asociația A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2018.