ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1141/2016

Obiectul cererii deduse judecății; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 la 22 martie 2010, Dosar nr. x/300/2010, reclamanta A. Snagov a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și E., anularea tuturor deciziilor adunării generale a B. din data de 12 februarie 2010. În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat, în esență, nereguli privind modul de convocare a Adunării Generale a B.

Hotărârea primei instanțe învestite cu soluționarea cererii; Prin sentința civilă nr. 12220 din 20 octombrie 2011, Judecătoria sectorului 2 a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că reclamanta nu a făcut nicio dovadă în probarea celor susținute prin cererea de chemare în judecată.

Calea de atac exercitată și parcursul procesual al acesteia; Reclamanta A. Snagov a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 12220 din 20 octombrie 2011, Judecătoria sectorului 2. Calea de atac a fost calificată recurs în ședința publică din 26 noiembrie 2012, iar prin Decizia nr. 3124 din 26 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/300/2010, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a casat sentința Judecătoriei sectorului 2, a constatat competența materială în primă instanță a Tribunalului București, secția civilă, și a trimis dosarul la registratura generală pentru repartizare aleatorie ca dosar de fond între secțiile civile. Dosarul de fond a fost repartizat, secției a IV-a civilă, fiind înregistrat sub nr. x/3/2013.

Hotărârea Tribunalului București, secția a IV-a civilă; Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a pronunțat sentința nr. 163 din 17 februarie 2014, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea. În esență, T ribunalul a reținut că acțiunea formulată este neîntemeiată, întrucât, potrivit dispozițiilor Statutului B., adunarea generală este constituită statutar în prezența a ½ plus 1 din numărul delegaților cu drept de vot desemnați să participe la aceasta, iar hotărârile Adunării generale se iau în mod valabil fie cu o majoritate simplă de 50%+1 din voturi, fie cu o majoritate de 2/3 din numărul total al membrilor cu drept de vot, în funcție de obiectul votului (art. 41 pct. 1 și art. 42 din Statut). Or în speța dedusă judecății, așa cum rezultă din procesul-verbal al Adunării Generale din 12 februarie 2010, la adunarea generală convocată pentru data din 12 februarie 2010 au fost prezente 10 asociații componente dintr-un total de 11 asociații afiliate. În consecință, faptul că reclamanta nu a fost convocată la această Adunare generală, prezența sau absența reclamantei la această adunare, nu erau în măsură să atragă lipsa cvorumului stabilit prin statut și nici să influențeze în alt fel rezultatul votului din momentul ce toate celelalte 10 asociații prezente au aprobat măsurile discutate pe ordinea de zi (la pct. 1-9). Totodată, în statutul B. nu există nici o dispoziție care să prevadă anularea unei decizii a adunării generale pe motivul lipsei convocării unui membru sau a absenței acestuia.

Calea de atac exercitată împotriva hotărârii Tribunalului și parcursul procesual al acesteia Împotriva sentinței nr. 163 din 17 februarie 2014 a Tribunalului București a declarat apel reclamanta. Prin Decizia nr. 65/A din 06 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul, a anulat sentința civilă nr. 163 din 17 februarie 2014 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și a trimis cauza spre competentă soluționare în fond Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut incidența art. 45 și nr. 44 din O.G. nr. 26/2000, potrivit cărora sunt de competența instanței de contencios administrativ litigiile referitoare la drepturile și obligațiile asociațiilor sau fundațiilor. Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. x/3/2013*.

Hotărârea supusă recursului în cauza de față; Prin sentința civilă nr. 2229 din 15 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea la judecarea cererii formulate împotriva pârâtului C. A admis acțiunea formulată de reclamanta A. Snagov , în contradictoriu cu pârâta B. și, în consecință, a anulat Hotărârea Adunării Generale a B. din 12 februarie 2010, obligând pârâta la plata sumei de 116 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în speță nu s-a făcut dovada convocării reclamantului, membru al B., la adunarea generală din 12 februarie 2010, în cadrul căreia s-a hotărât modificarea Statutului B., aducându-se, astfel, acestuia, o vătămare esențială a dreptului de a participa la luarea deciziilor în cadrul B. Nu se poate reține că în cazul respectării obligațiilor statutare rezultatul votului ar fi fost același, cerințele de cvorum fiind oricum îndeplinite, în condițiile în care reclamantul ar fi avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, de a pune în discuție aspecte concrete, de procedură sau de fond, în cadrul dezbaterilor, rezultatul votului fiind incert. Având în vedere și faptul că printre subiectele supuse dezbaterilor potrivit ordinii de zi aprobate, s-a numărat și modificarea unor dispoziții din Statut, privind organele de conducere și respectiv convocarea Adunărilor Generale, ordinare de alegeri sau extraordinare, vătămarea nu poate fi reparată decât prin încălcarea actului adoptat cu nerespectarea dreptului reclamantului de a fi încunoștințat cu privire la data, ora și locul de desfășurare, ordinea de zi, textul integral al propunerilor privind modificarea și/sau completarea Statutului.

Cererea de îndreptare a erorii materiale și soluția dată acesteia; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19 octombrie 2015, reclamanta A. Snagov a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 2229 din 15 septembrie 2015. În motivare, a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat anularea tuturor deciziilor adunării generale a B. din data de 12 februarie 2010, iar în dispozitivul sentinței civile nr. 2229 din 15 septembrie 2015 s-a dispus „anularea Hotărârii Adunării Generale a B. din 12 februarie 2010”. Prin încheierea din 27 octombrie 2015, Curtea de Apel București a respins cererea reclamantei de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 2229 din 15 septembrie 2015, reținând că, potrivit mențiunii din considerente, „această Hotărâre privește toate problemele supuse dezbaterilor conform ordinii de zi și aprobate în adunarea generală din 12 februarie 2010”, nefiind, astfel, incidente dispozițiile art. 281 C. proc. civ. 1. Recursurile declarate în cauză; 1.1. Recursul formulat de pârâta B. Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2229 din 15 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii, recurenta a arătat că instanța de fond a aplicat greșit prevederile Statutului B., respectiv art. 13 lit. l) coroborat cu art. 4.1.4. cap 4 din Regulamentul de organizare și funcționare al B. Reclamantul avea obligația de a comunica numele delegatului ce va participa la adunarea generală a B. în termenul prevăzut de statut, dar nu a dat curs acestei obligații, motiv pentru care recurenta a procedat la convocarea membrilor B. Instanța de fond nu a solicitat reclamantului să facă dovada afirmațiilor făcute în cererea de chemare în judecată în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (1), (4) și (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 11 și 12 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Reclamantul a depus, în susținerea cererii de chemare în judecată, numai petiția și nu dovada trimiterii acesteia, astfel încât nu se poate constata că pârâta nu a respectat dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. A concluzionat recurenta că instanța de fond nu a analizat în mod judicios fondul cauzei. 8.2. Recursul formulat de reclamanta A. Snagov. Reclamanta a formulat recurs împotriva încheierii din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale, astfel încât, în dispozitivul sentinței de fond, să apară mențiunea potrivit căreia „toate deciziile se anulează ca fiind ilegale”.

Apărările formulate în cauză; 9.1. Recurenta-reclamantă A. Snagov a formulat întâmpinare, prin care a invocat, mai întâi, excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 2229 din 15 septembrie 2015 a Curții de Apel București, cu motivarea că acest demers poartă data de 28 octombrie 2012. A mai invocat excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului recursului, în condițiile în care, din data de 28 octombrie 2014, recurenta-pârâtă nu mai are nici un organ de conducere. A solicitat respingerea recursului pârâtei, ca nefondat. 9.2. Intimatul C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că instanța de fond a luat act de cererea de renunțare la judecata cererii formulate împotriva pârâtului C. 9.3. Recurenta-pârâtă B. a formulat, la rândul său, întâmpinare la recursul declarat de reclamanta A. Snagov, invocând dispozițiile art. 488 pct. 3 C. proc. civ. (2010) și susținând că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, în speță Tribunalul București, secția a IV-a civilă. A argumentat, în esență, că cererea dedusă judecății în prezenta speță excede cadrului procesual impus de reglementările în materia contenciosului administrativ, fiind aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor; Înalta Curte, analizând actele și înscrisurile cauzei, prin prisma criticilor și apărărilor formulate, precum și a dispozițiilor legale incidente, constată următoarele: 10.1. Excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta B. este nefondată și va fi respinsă. Aspectul invocat de recurenta-reclamantă în motivarea excepției, ce se referă strict la data redactării menționată în cererea de recurs, anume 28 octombrie 2012, are natura unei erori materiale și nu se încadrează în nici una din ipotezele de inadmisibilitate prevăzute de lege. 10.2. Neîntemeiată este și excepția lipsei dovezii calității de reprezentat a semnatarului recursului pârâtei B. Chiar dacă, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4006 din 28 octombrie 2014, au fost anulate deciziile adoptate în cadrul Adunării Generale de alegeri din cadrul B. din data de 15 octombrie 2011, aceasta nu poate avea ca efect lipsirea B., pentru o perioadă nedeterminată, de organe de conducere. Mai mult, la dosar s-a depus, pentru etapa recursului, extras din Registrul Special al B., care atestă existența B. și a organelor sale de conducere, calitatea de președinte a d-lui D., precum și componența Biroului Federal. 10.3. Problema competenței materiale a instanței de judecată a fost tranșată prin Decizia nr. 65/A din 06 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, definitivă, care, reținând incidența dispozițiilor art. 45 și 44 din O.G. nr. 26/2000, a trimis cauza, spre competentă soluționare, în primă instanță, Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal , chestiunea competenței materiale nemaiputând fi analizată, în acest stadiu procesual, efect al autorității de lucru judecat. 10.4. Recursul declarat de reclamanta A. Snagov împotriva încheierii din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este nefondat. Așa cum reiese din înscrisurile cauzei, acțiunea reclamantei a avut ca obiect „anularea tuturor deciziilor adunării generale a B. din data de 12 februarie 2010.” În data de 12 februarie 2010, B. a adoptat o singură hotărâre, prin care a aprobat cele nouă puncte din Ordinea de zi, privind: activitatea B. pe anul 2009 - aprobarea modificării Regulamentului de organizare și funcționare a B.; Regulamentul de desfășurare a Ligii Naționale, a Campionatului Național - retrogradări și promovări în Liga Națională; Regulamentul Colegiului Central al Arbitrilor; Modificări ale Statutului B. - Reconfirmări, Afiliere de noi membri; Calendarul sportiv Național și Internațional; Popularizarea Snookerului pe plan național și internațional; informarea Adunării Gen. asupra cererilor de indisciplină apărute în 2009, execuția bugetară - raportul cenzorului și raportul de venituri și cheltuieli pe anul 2009. În aceste condiții, în mod corect a dispus instanța de fond, prin dispozitivul sentinței civile nr. 2229 din 15 septembrie 2015 „anularea Hotărârii Adunării Generale a B. din 12 februarie 2010”, neimpunându-se corectarea sau completarea acestuia, raportat la obiectul cererii și scopul urmărit de reclamantă prin acțiunea introductivă de instanță. 10.5. Recursul declarat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 2229 din 15 septembrie 2015, pronunțată de Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este, de asemenea, nefondat. Criticile expuse în motivarea cererii de recurs fac referință la aspecte îndepărtate de motivarea instanței de fond, anume omisiunea reclamantului de a comunica numele delegatului care urmează a participa la Adunarea Generală, respectiv faptul că acesta nu ar fi făcut dovada afirmațiilor făcute în cererea de chemare în judecată, prin aceea că nu a depus dovada trimiterii petiției. Or, pentru a aprecia că se impune anularea hotărârii adoptate în Adunarea Generală din data de 12 februarie 2010, prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada convocării reclamantului, membru al B., la respectiva Adunare Generală, obligație care îi revenea pârâtei, context în care, în mod evident, reclamanta nu avea nici posibilitatea de a desemna, în timp util, delegatul care urma să participe la Adunarea Generală. În condițiile în care reclamanta a susținut lipsa convocării, pârâtei revenea sarcina probei contrare, prin depunerea confirmării de primire impusă de art. 38 din Statut, înscris care, însă nu a fost depus. În aceste circumstanțe, Înalta Curte nu poate decât să rețină legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma vătămării aduse dreptului reclamantului de a participa la luarea deciziilor în cadrul B., vătămare care n-ar putea fi reparată decât prin încălcarea actului astfel adoptat. 10.6. Pentru aceste considerente, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse, ca nefondate.