ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2808/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 6 august 2004, C.V.,

C.M., C.L., G.M. și G.D., membrii ai Consiliului filialei C.E.C.C.A.R. Constanța

au cerut în contradictoriu cu Biroul Permanent al C.E.C.C.A. România, să se

dispună suspendarea aplicării art. 3, 4 și 6 din decizia nr. 4/112 din 31 iulie

2004, emisă de pârât, până la soluționarea în fond a acțiunii ce are ca obiect

anularea parțială a actului administrativ.

În motivarea cererii de suspendare,

reclamanții au arătat că această măsură se impune, deoarece punerea în executare

a actului juridic este de natură să le producă grave prejudicii morale, în

calitatea lor de membrii aleși în organele de conducere ale filialei.

Pe de altă parte, se previne

o pagubă iminentă, reprezentată de faptul că aplicarea imediată a acelui act ar

conduce la dezorganizarea întregii filiale, chiar înaintea alegerilor și la

creșterea semnificativă a costurilor pe care le implică reluarea anunțurilor

publicitare de convocare a membrilor, refacerea buletinelor de vot etc.

Prin sentința civilă nr. 193/CA

din 12 august 2004, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios

administrativ, a admis cererea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că

reclamanții au făcut dovada cu acte, a contestării legalității deciziei nr. 04/112

din 31 iulie 2004, emisă de Biroul Permanent al C.E.C.C.A. România, cauză ce

formează obiectul unui dosar distinct la Curtea de Apel Constanța, precum și a îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 581 C.

proc. civ. și art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâtul C.E.C.C.A. România.

Recurentul a susținut că

hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a

Tribunalului Constanța.

În opinia sa, solicitarea

reclamanților este neîntemeiată, de vreme ce nu s-a demonstrat iminența

producerii unei pagube însemnate pentru aceștia și a caracterului să

ireversibil. Totodată, a precizat că măsurile prevăzute la art. 3, 4 și 6 din

decizia Biroului Permanent nr. 04/112, nu împiedică pe membrii Consiliului

Filialei Constanța a C.E.C.C.A.R. să-și depună candidaturile pentru viitorul

mandat.

Criticile nu sunt

întemeiate.

Suspendarea unor dispoziții

ale deciziei nr. 4/112 din 31 iulie 2004, emisă de pârât, a fost dispusă de

prima instanță, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, potrivit căruia, în

cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente,

reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului

administrativ, până la soluționarea acțiunii.

Așadar, orice referire la

prevederile art. 581 C. proc. civ., care s-a făcut în cauză, este inexactă și

trebuie înlăturată ca atare.

Contrar susținerilor din

recurs C.E.C.C.A. România reprezintă autoritatea centrală în domeniul

organizării activității de expertiză contabilă, înzestrată cu personalitate

juridică, de utilitate publică și autonomă. În subordinea lui au fost

constituite filiale județene, fără personalitate juridică.

Acest statut a fost conferit

pârâtului prin normele cuprinse în O.G. nr. 65/1994 privind organizarea

activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, precum și prin

Regulamentul de organizare și funcționare a C.E.C.C.A. România, publicat la 28

martie 2001.

În consecință, decizia emisă

de pârât, a cărei anulare parțială a fost cerută de reclamanți, într-un alt dosar,

are natura unui act administrativ de autoritate ce atrage competența materială

de soluționare, în primă instanță a secțiilor de contencios administrativ din

cadrul curților de apel, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Pe baza înscrisurilor depuse

de reclamanți în dosar, curtea de apel a reținut în mod judicios, existența în

speță, a unor indicii de nelegalitate a dispozițiilor din decizia contestată,

ca și iminența unor pagube care ar putea fi cu greu înlăturate, în ipoteza aplicării

imediate a actului administrativ.

De altfel, așa cum rezultă

din certificatul eliberat de Curtea de Apel Constanța și anexat ca act nou în

recurs, această instanță s-a pronunțat la 23 februarie 2005, prin sentința civilă

nr. 85/CA, în sensul admiterii acțiunii introduse de reclamanți și anulării art.

3, 4 și 6 ale deciziei nr. 4/112 din 31 iulie 2004.

Apreciind, deci, că prima

instanță a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990

și admițând cererea de suspendare, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul C.E.C.C.A. România, împotriva sentinței civile nr. 193/CA din 12

august 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.