ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2808/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 6 august 2004, C.V., C.M., C.L., G.M. și G.D., membrii ai Consiliului filialei C.E.C.C.A.R. Constanța au cerut în contradictoriu cu Biroul Permanent al C.E.C.C.A. România, să se dispună suspendarea aplicării art. 3, 4 și 6 din decizia nr. 4/112 din 31 iulie 2004, emisă de pârât, până la soluționarea în fond a acțiunii ce are ca obiect anularea parțială a actului administrativ. În motivarea cererii de suspendare, reclamanții au arătat că această măsură se impune, deoarece punerea în executare a actului juridic este de natură să le producă grave prejudicii morale, în calitatea lor de membrii aleși în organele de conducere ale filialei.

Pe de altă parte, se previne o pagubă iminentă, reprezentată de faptul că aplicarea imediată a acelui act ar conduce la dezorganizarea întregii filiale, chiar înaintea alegerilor și la creșterea semnificativă a costurilor pe care le implică reluarea anunțurilor publicitare de convocare a membrilor, refacerea buletinelor de vot etc. Prin sentința civilă nr. 193/CA din 12 august 2004, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a admis cererea, astfel cum a fost formulată. Instanța a reținut că reclamanții au făcut dovada cu acte, a contestării legalității deciziei nr. 04/112 din 31 iulie 2004, emisă de Biroul Permanent al C.E.C.C.A. România, cauză ce formează obiectul unui dosar distinct la Curtea de Apel Constanța, precum și a îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 581 C. proc.

civ. și art. 9 din Legea nr. 29/1990. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâtul C.E.C.C.A. România. Recurentul a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Tribunalului Constanța. În opinia sa, solicitarea reclamanților este neîntemeiată, de vreme ce nu s-a demonstrat iminența producerii unei pagube însemnate pentru aceștia și a caracterului să ireversibil. Totodată, a precizat că măsurile prevăzute la art. 3, 4 și 6 din decizia Biroului Permanent nr. 04/112, nu împiedică pe membrii Consiliului Filialei Constanța a C.E.C.C.A.R. să-și depună candidaturile pentru viitorul mandat. Criticile nu sunt întemeiate.

Suspendarea unor dispoziții ale deciziei nr. 4/112 din 31 iulie 2004, emisă de pârât, a fost dispusă de prima instanță, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, potrivit căruia, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii. Așadar, orice referire la prevederile art. 581 C. proc. civ., care s-a făcut în cauză, este inexactă și trebuie înlăturată ca atare. Contrar susținerilor din recurs C.E.C.C.A. România reprezintă autoritatea centrală în domeniul organizării activității de expertiză contabilă, înzestrată cu personalitate juridică, de utilitate publică și autonomă.

În subordinea lui au fost constituite filiale județene, fără personalitate juridică. Acest statut a fost conferit pârâtului prin normele cuprinse în O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, precum și prin Regulamentul de organizare și funcționare a C.E.C.C.A. România, publicat la 28 martie 2001. În consecință, decizia emisă de pârât, a cărei anulare parțială a fost cerută de reclamanți, într-un alt dosar, are natura unui act administrativ de autoritate ce atrage competența materială de soluționare, în primă instanță a secțiilor de contencios administrativ din cadrul curților de apel, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Pe baza înscrisurilor depuse de reclamanți în dosar, curtea de apel a reținut în mod judicios, existența în speță, a unor indicii de nelegalitate a dispozițiilor din decizia contestată, ca și iminența unor pagube care ar putea fi cu greu înlăturate, în ipoteza aplicării imediate a actului administrativ. De altfel, așa cum rezultă din certificatul eliberat de Curtea de Apel Constanța și anexat ca act nou în recurs, această instanță s-a pronunțat la 23 februarie 2005, prin sentința civilă nr. 85/CA, în sensul admiterii acțiunii introduse de reclamanți și anulării art. 3, 4 și 6 ale deciziei nr. 4/112 din 31 iulie 2004. Apreciind, deci, că prima instanță a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990 și admițând cererea de suspendare, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.E.C.C.A. România, împotriva sentinței civile nr. 193/CA din 12 august 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.